Anatomie – Curs V , Embriologie

EVENIMENTE MORFOGENETICE ȊN EMBRIOGENEZĂ

■ În perioada embrionară, între S 3 şi S 8, începând din faza de neurulaţie, discul embrionar

trilaminar suferă o serie de transformări, foiţele embrionare primordiale diferenţiindu-se în ţesuturi
specializate şi primordii de organe , conturându-se forma exterioară a embrionului şi cavităţile
corpului acestuia.

■ Evenimentele petrecute în perioada embrionară sunt:

1) Subdiviziunea mezodermului intraembrionar şi segmentaţia ;
2) Diferenţierea foiţelor embrionare primare ;
3) Dezvolaterea circulaţiei primare embrionare ;
4) Compartimentarea celomului intraembrionar ;
5) Flectarea discului embrionar .

ORGANIZAREA MEZODERMULUI INTRAEMBRIONAR

■ În decursul S 3 de dezvoltare, paralel cu formarea şanţului neural , mezodermul intraembrionar se
subîmparte în 3 părţi simetrice :
1) Mezodermul paraaxial - care se formează de o parte şi de alta a notocordului sub forma a 2
îngroşări longitudinale paralele care se vor segmenta formând somitele.
2) Mezodermul intermediar - care este segmentat corespunzător somitelor şi care va forma
‘’pediculii’’ acestora fiind interpus între mezodermul paraaxial şi cel lateral.
3) Mezodermul lateral - care este nesegmentat şi se află lateral de precedentul;
- se divide în 2 lame datorită confluării micilor vezicule din interiorul lui şi formează:
a) somatopleura ;
b) splanhnopleura ;
c) celomul intraembrionar - este cavitatea situată între lamele mezodermului lateral, la
marginile embrionului comunicând cu celomul extraembrionar .

Page 1 of 10
Segmentarea mezodermului paraaxial
■ Începând din Z 20 paralel cu perioada de neurulaţie, mezodermul paraaxial se segmentează
succesiv , metameric , formând grămezi metamerice = somitele (somatomere) - dispuse simetric pe
laţurile notocordului şi ale tubului neural.
■ Somitele apar succesiv în sens cranio-caudal şi proemină sub ectodermul feţei dorsale a
embrionului, numărul lor crescând la 42-44 de perechi la sfârşitul S 5.
■ Numărul de somite este utilizat pentru aprecierea vârstei embrionului.
■ În perioada embrionară S 3 - S 5 se formează câte 3 perechi de somite pe zi.
■ Gruparea somitelor pe regiuni este următoarea :
 regiunea occipitală - 4 perechi ;
 regiunea cervicală - 8 perechi ;
 regiunea toracică – 12 perechi ;
 regiunea lombară – 5 perechi ;
 regiunea sacrală – 5 perechi ;
 regiunea coccigiană - 8-10 perechi .

■ Somitele conțin o cavitate = miocel care se obliterează repede iar materialul celular se va
diferenția în:
a) dermatoame - din care se formează dermul ;
b) miotoame - din care se formează musculatura ;
c) sclerotoame - din care se formează scheletul axial al trunchiului .

DIFERENṬIERILE FOIṬELOR EMBRIONARE

Cele 3 foite embrionare sunt: - Ectoderm
- Mezoderm
- Endoderm

I. Derivatele ectodermului
a. Din ectodermul de acoperire rezultă :
 epiteliile simplu şi stratificat ale epidermului,
 epiteliile senzoriale,

Page 2 of 10
  epiteliile glandulare,
 epiteliile contractile,
 epiteliul gurii primitive
 epiteliul canalului anal.
b. Din neuroectodermul tubului neural rezultă :
 ependimoblaştii,
 neuroblaştii ,
 glioblaştii .
c. Din ectomezoblastul crestei neurale rezultă :
 ganglionii cranio-spinali,
 neuroblaştii şi glioblaştii ganglionari,
 neurolemnoblaştii,
 medulosuprarenala,
 cromafinoblaştii,
 melanoblaştii,
 odontoblastele,
 condroblastele cartilajului arcurilor branhiale,
 mezenchimul capului.
d. Formaţiuni de origine ectodermică sunt :
 SNC ;
 constituenţii organelor de simţ rezultaţi din placodele senzoriale : optică, otică şi olfactivă ;
 epidermul şi structurile asociate - glandele, părul şi unghiile ;
 mucoasa cavităţii bucale , glandele salivare, smalţul ;
 mucoasa canalului anal ;
 adenohipofiza ;
 derivatele crestelor neurale .

II. Derivatele mezodermului

a. Din mezodermul intraembrionar rezultă :

Page 3 of 10
  endoteliul ;
 mezoteliul ;
 mezenchimul-care este mezodermul dispersat cu celule pluripotente din care se diferențiază:
 țesutul mieloid și hemocitoblaștii ;
 țesutul limfoid și limfoblaștii;
 angioblaștii ;
 condroblaștii și osteoblaștii ;
 mioblaștii ;
 fibroblaștii.
b. Mezodermul paraaxial segmentat = somitele - se diferențiază în :
 dermatoame care vor forma dermul pielii ;
 miotoame ce vor foma mușchii scheletici ;
 sclerotoame ce vor forma scheletul axial.
c. Mezodermul intermediar - va forma cordonul nefrogen din care se vor dezvolta pro -, mezo - și
metanefrosul cu derivatele lor.
d. Somatopleura - formează seroasele și căile genitale feminine.
e. Splanhnopleura - formează peretele musculo-conjunctiv al viscerelor și musculatura branhială.
f. Mezodermul cardiogenic - va forma miocardul.
g. Derivatele mezenchimale - vor forma:
 formațiunile conjunctive musculo-articulare ;
 oasele și măduva osoasă ;
 vasele de sânge și limfatice ;
 splina, ganglionii limfatici și o parte a timusului ;
 sângele și limfa ;
 microglia ;
 musculatura netedă a viscerelor și parțial musculatura striată .

III. Derivatele endodermului

a. Ȋn histogeneza endodermului rezultă :
 epiteliile de acoperire ale tubului digestiv, căilor respiratorii, vezicii urinare, uretrei și

Page 4 of 10
 vaginului;
 epiteliile glandulare digestive-ficat, splină;
 celulele germinale primordiale .
b. Din endoderm derivă :
 epiteliile de căptușire ale viscerelor tubulare,
 glandele exocrine - glandele salivare, pancreasul, ficatul și prostata ;
 glandele endocrine - parțial timusul , paratiroidele și tiroida .

DEZVOLTAREA FORMEI EXTERIOARE A EMBRIONULUI

■ Perioada embrionară se caracterizează prin creșterea și dobândirea configurației umanoide a
embrionului . Este perioada de ontogeneză când se formează primordiile apoi organele și sitemele
de organe într-o stransă interdependență.
■ În perioada embrionară apar formațiuni tranzitorii ale unor etape filogenetice prin care trece
embrionul. Acestea fie involueaza, fie devin derivate ale altor formațiuni.

Creșterea în lungime a embrionului

- se face rapid în raport cu vârsta , după S 4 având o rată de creștere zilnica de aproximativ 1 mm.
Între S 4 și S 8 lungimea embrionului crește de peste 7 ori .
Lungimea embrionului se măsoara între vertex și coccis .
După lungimea embrionului se poate stabili vârsta acestuia și anume :
 în S 4 lungimea este de 4 mm,
 în S 5 - 8 mm,
 S 6 - 14 mm,
 S 7 - 20 mm,
 S 8 - 30 mm;

Perioadele dezvoltării embrionare

 S 3 = perioada tubului neural.
 S 4 = perioada branhială timpurie (iniţială).
 S 5 = perioada branhială terminală.

Page 5 of 10
  S 6 = perioada inițială a mugurilor membrelor.
 S 7 = perioada terminală a mugurilor membrelor.
 S 8 = perioada buzei segmentate (fisurate).
■ În raport cu vârsta embrionului și perioadele embrionare au loc următoarele evenimente
morfologice importante:
S 3 - se formează discul trilaminar cu ecto-, mezo-, și endoderm ;
 se formeză tubul neural ;
 se formează perechile de somite ;
 apare sistemul circulator primitiv sau vitelin și primordiul cardiac ;
 apare gura primitivă și membrana oro-faringiană.
S 4 - se flectează și se închide corpul embrionar ;
 apar arcurile și șanțurile branhiale (faringeale) : I-VI ;
 apar mugurii feței și veziculele senzoriale: otică și optică ;
 se formează tubul intestinal primitiv ;
 se delimitează precursorul cavităților corpului : celomul pericardic și peritoneal ;
 apar evidente proeminențele veziculelor encefalice și ale cordului.
S 5 - apar mugurii membrelor : cel al membrului superior în dreptul somitelor toracice superioare
iar cel al membrului inferior la nivelul somitelor lombare și sacrale ;
 Apare placoda nazală și cea a cristalinului ;
 Proeminența hepatică și cea mezonefrică sunt evidente ;
 Inelul ombilical este format ;
 Se dezvoltă coada.
S 6 – fața este formată din muguri în parte coalescenți, fovea nazală și cea optică aflându-se lateral;
 Regiunea branhială dispare apărând derivatele branhiogene ;
 Primordiile membrelor se alungesc, paletele terminale aplatizate au șanturi digitale radiare ;
 Coada este dezvoltată.
S 7 - capul, puternic dezvoltat prezintă proeminențele veziculelor cerebrale primare ;
 Fața are înfățișare umanoidă ;
 Membrele configurează cotul și genunchiul ;
 Apare creasta mamară și rudimentele mameloanelor ;
 Se formează tuberculul genital ;

Page 6 of 10
  Membrana cloacală este înfundată, formând foseta cloacală ;
 Ansele intestinului primitiv herniază în cordonul ombilical.
S 8 - buzele sunt modelate, între ele apare fisura labială ;
 Fața are trăsături umane, ochii sunt deplasați în planul frontal la locul definitiv ;
 Membrele sunt tripartite și flectate, degetele încep să se diferețieze prin dispariția treptată a
mebranei interdigitale devenind degete definitiv separate;
 Tuberculul genital se afla în stadiul indiferent ;
 Apare foseta anală a ectodermului, în dreptul fosetei cloacale și șanțul urogenital ;
 Hernierea anselor intestinale în cordonul ombilical persistă încă.

PERIOADA FETALĂ
■ Corespunde S 9 – S 38 de la fertilizare sau S 11 – S 40 ale timpului de gestație.
■ Perioada fetală se termină odată cu nașterea , la aproximativ 266 de zile de la fertilizare sau 280
de zile de la prima zi a ultimei perioade de menstruație.
■ La termen, fătul este matur având lungimea vertex - călcâi de 50-51 cm sau vertex-coccis de 35
cm și greutatea este 3000-3500 g.
Perioada fetală se caracterizează prin:
1) Definitivarea formei exterioare a corpului și a feței și înfățișarea umană.
2) Creșterea extensivă în lungime și greutate .
3) Creșterea și maturizarea structurală și funcțională a organelor și sistemelor de organe.
4) Procesele histo- și organogenetice începute în perioada embrionară se definitivează.
5) Fătul devine capabil să supraviețuiască în viața extrauterină.

Creșterea în lungime și greutate

■ Ritmul de creștere al fătului este accentuat, lungimea lui crecând de 7 ori iar greutatea crește de
100 de ori până la sfârșitul perioadei fetale.
■ Creșterea în lungime este mai accentuată în L 3 și L 4 apoi devine mai lentă iar creșterea în
greutate este mai mare în ultimele 2 luni.
■ Ritmul de creșterea al părților corpurilor diferă :
 Capul la începutul perioadei fetale reprezinta 1/2 din lungimea totală a corpului.În L 5
reprezintă o treime iar în L 10 o pătrime.

Page 7 of 10
  Membrele superioare sunt proporționale iar membrele inferioare sunt mai scurte la făt.

I. Perioada fetală timpurie

■ Corespunde S 9 – S 12 sau L3 și are următoarele caracteristici evolutive:
 Capul și fața modelată se umanizează terminându-se fuzionarea mugurilor feței .
 Ochii și urechile ocupă pozițiile lor definitive, se formează plicile palpebrale și pavilonul
urechii.
 Cavitatea peritoneală crește, hernia ombilicală fiziologică dispare.
 Membrele iau forma și poziția definitivă față de trunchi, degetele fiind separate.
 Coada dispare complet .
 Se diferețiază organele genitale externe devenind masculine și feminine, apare falusul care
devine penis , respectiv clitoris ; Se formează labiile mari, tuberculul scrotal, rafelul
anogenital și perineul.
 Membrana cloacală, foseta cloacală și fovea anală dispar formându-se canalul anal și anusul.

II. Perioada fetală definitivă

 Ȋn S 13 procesul de creștere se accentuează până în L 4 . Capul este mai mic raportat la
dimensiunile corpului, fetusul reacționează la stimuli dar mișcările lui nu sunt percepute de
mamă.
 În L 5 fătul are sistemele de organe formate și functionale cu excepția SNC și a sistemului
respirator.
 În L 4 și L 5 procesul de creștere încetinește, membrele inferioare ajung la proporțiile
definitive iar mișcările fetale sunt percepute de mamă.
 Feții născuți în L 6, L 7 supraviețuiesc dificil . Supraviețuirea este posibilă după L 7
deoarece plămânii se maturizează, alveolele pulmonare secretând surfactant care scade
tensiunea superficială în acestea și previne atelectazia lor.
 Pielea , la început încrețită devine netedă prin depunerea grăsimii subcutanate având anexele
formate (foliculii piloși, lama unghială).
Lanugo = părul fin de pe corpul fătului - va cădea numai după naștere.
Vernix-cazeosa - este stratul de pe suprafața pielii cu rol protector.
Grăsimea brună - este țesutul adipos bine vascularizat al gâtului și umerilor cu rol în

Page 8 of 10
 menținerea temperaturii corpului.
 In L 4 uterul este complet format și începe să apară lumenul vaginal.
 Testiculul coboară în scrot din cavitatea abdominală = descensus testis .
Procesul de coborâre externă având loc în L 6 - L 9 astfel :
în L 6 testiculul se află în orificiul intern al canalului inghinal,
în L 7 se află în canalul inghinal ,
în L 8 se află la orificul extern al canalului inghinal ,
în L 9 ajunge in scrot.

ANEXELE FETALE ( MEMBRANELE FETALE )

- sunt reprezentate de:
I. Sacul vitelin (vezicula ombilcală)
II. Alantoida
III. Amniosul
IV. Corionul
V. Cordonul ombilical
VI. Placenta

■ Anexele embrionare sunt fomațiuni extraembrionare dispuse între embrion sau făt și uterul
matern cu rol protector și de schimb metabolic - nutriție, respirație, excreție.
Existența acestora este diferită: scurtă, de câteva săptămâni pentru sacul vitelin și alantoidă sau pe
toată durata sarcinii pentru amnios, corion, cordonul ombilical și placentă. O parte din anexele
aflate pe suprafața ventrală a embrionului - sacul vitelin și alantoida sunt încorporate partcipând la
formarea tubului intestinal primitiv şi cloacăi.

A. Anexele inițiale - sunt formate de:

1. Pereții blastocistului sau trofoblastului și apoi corionul ;
2. Amniosul și sacul vitelin primar ;
3. Pediculul de conexiune ;
4. Diverticulul alantoidian ;

Page 9 of 10
B. Anexele fetale definitive - au în constituție:
a) Componente fetale – amniosul ;
- cordonul ombilical ;
- corionul ;
- partea fetală a placentei .
b) Componente materne – decidua ;
- partea maternă a placentei ;

Page 10 of 10