460 CIS-libman - en

Comunitatea Statelor Independente •i Comunitatea Economică Eurasiatică - Alexander Libman
1
2
1. Introducere
Regionalismul din Eurasia de Nord este, pe de o parte, în concordan•ă cu tendin•ele generale ale
cre•terii cooperării economice •i politice regionale a•a cum se observă la nivel mondial, dar, pe de
altă parte, un caz destul de rar de regionalism rezultat din dezintegrarea unei politici existente
anterior. •ările post-sovietice sunt extrem de eterogene în ceea ce prive•te dezvoltarea economică •i
cultura •i diferite în ceea ce prive•te institu•iile politice •i economice: principala bază a regionalismului
a fost ini•ial „mo•tenirea sovietică” comună cu care •ările au trebuit să se ocupe •i să le rezolve. Cu
toate acestea, regionalismul din zona fostei Uniuni Sovietice (FSU) pare să depă•ească „divor•ul
civilizat”, de•i probabil că nu a fost inten•ia ini•ială a proiectan•ilor săi; proliferarea diferitelor ini•iative
•i proiecte regionale în ultimele decenii pare să o confirme. Acest capitol analizează starea actuală a
regionalismului post-sovietic din punctul de vedere al democra•iei interna•ionale. Mai exact, consider
două structuri regionale principale care încorporează esen•a „regionalismului post-sovietic” •i strâns
legate între ele: Comunitatea Statelor Independente (CSI) •i Comunitatea Economică Eurasiatică
(EurAsEC). 1
2. Apariția regionalismului post-sovietic
2.1. Comunitatea statelor independente
Funda•ia CSI a fost privită, de fapt, nu ca un act de înfiin•are a unei uniuni regionale care să sprijine
cooperarea mai strânsă a membrilor săi, ci, dimpotrivă, ca un instrument al dizolvării unei entită•i
politice unice existente anterior a Uniunii Sovietice. Ultimii ani ai URSS au fost marca•i de
intensitatea crescândă a conflictelor politice •i etnice regionale, precum •i de încercările active ale
conducerii sovietice de restructurare •i men•inere a Uniunii. Negocierea noului tratat al Uniunii a
continuat de la mijlocul anului 1990 •i cel pu•in la început nu a fost percepută ca inevitabil fără sens;
în timp ce secesiunea unor republici (cum ar fi statele baltice) a fost probabil inevitabilă, pentru alte
câteva republici nu a fost chiar prima op•iune. Cu toate acestea, au existat •i defecte grave în
proiectarea Noii Uniri,
1 CSI include Belarus, Rusia, Kazahstan, Republica Kârgâzstan, Tadjikistan, Turkmenistan, Azerbaidjan, Armenia, Belarus,
Uzbekistan, Ucraina •i Moldova; Georgia a părăsit organiza•ia în 2009. EurAsEC include Rusia, Kazahstan, Belarus, Republica
Kârgâzstan •i Tadjikistan.
3
Gleason 1992; Walker 2003 pentru un sondaj). Cu toate acestea, lovitura de stat nereu•ită din
august 1991 a accelerat serios prăbu•irea URSS, făcând guvernul sovietic neputincios. În timp ce în
primele luni după lovitură de stat guvernul Rusiei, cel mai mare poten•ial stat succesor al URSS, a
fost, în general, oarecum indecis cu privire la modul de procedare în ceea ce prive•te men•inerea
structurii politice existente (în timp ce ini•ial concuren•a dintre conducerea sovietică •i cea rusă - mai
simplificat, între Gorbaciov •i El•in - a subminat serios pozi•iile guvernului sovietic, acum, când
acesta din urmă a devenit în esen•ă inexistent, guvernul rus pare să fi considerat cel pu•in op•iunea
de a umple vidul puterii la nivel sovietic, vezi Furman 2010),
Deoarece este foarte adesea cazul tranzi•iilor complexe între federa•ii •i uniuni interna•ionale (a
se vedea Rectorul 2009 pentru o dezbatere teoretică), structura interna•ională a apărut deja în cadrul
sistemului de guvernare sovietic în transformare. În septembrie 2010, Adunarea Deputa•ilor
Poporului, cea mai înaltă institu•ie de guvernare a Uniunii Sovietice, a înlocuit guvernul URSS de
către Consiliul de Stat (format din pre•edin•ii URSS •i ai republicilor) •i Comitetul Economic
InterRepublican, din nou, constituită ca institu•ie suprana•ională cu reprezentare egală a republicilor.
În octombrie 1991, mai multe republici sovietice, care încă mai fac parte din Uniunea Sovietică (sau,
a•a cum ar trebui reetichetată în conformitate cu negocierile în curs, Uniunea Statelor Suverane,
SSG), au semnat un tratat privind o comunitate economică care a cuprins în cele din urmă opt •ări,
totu•i, nu a fost niciodată pusă în aplicare. În decembrie 1991, în cele din urmă, reuniunea a trei •efi
de stat din Rusia, Ucraina •i Belarus la Viskuly (Belarus) a declarat inevitabilitatea prăbu•irii Uniunii
Sovietice •i a încetat negocierile privind o nouă confedera•ie a SSG, înlocuind-o cu nou înfiin•ată
Comunitatea Statelor Independente (acord Belovezh sau acord Minsk). 2 Câteva săptămâni mai târziu,
declara•ia de la Ashkhabad semnată de cinci •ări din Asia Centrală a aprobat crearea CSI •i
desfiin•area negocierilor SSG. Declara•ia ulterioară de la Almaty a extins calitatea de membru în CSI
la unsprezece •ări ale FSU (cu excep•ia Georgiei •i a statelor baltice)
2 Acordul Belovezh este o trimitere informală la documentul bazat pe localizarea Viskuly în regiunea forestieră Belovezh, care
este, de asemenea, utilizat pe scară mai largă. Acordul de la Minsk este trimiterea formală la acela•i document, care este
considerat oficial semnat la Minsk •i nu la Viskuly (de•i negocierile efective au avut loc la Viskuly).
4
•i a declarat oficial dizolvarea Uniunii Sovietice (vezi Torkunov 1999). Articolele (Ustav) ale
Commonwealth-ului au fost semnate în ianuarie 1993.
Declara•iile ini•iale includeau o cooperare substan•ială •i o integrare a •ărilor în cadrul CSI; cu
toate acestea, deja în această etapă nu era întru totul clar dacă CSI este conceput ca o institu•ie
permanentă sau doar o măsură temporară pentru a reduce costurile prăbu•irii URSS (pentru
versiunile în limba engleză ale documentelor fondatoare ale CSI vezi Brzezinski •i Sullivan 1997).
De exemplu, acordul de la Belovezh impunea coordonarea politicii externe, a spa•iului economic
comun •i a cooperării în politica vamală, politica de transport •i comunicare, politica de migra•ie,
problemele criminalită•ii organizate •i un sistem cuprinzător de securitate ecologică. Declara•ia
ulterioară privind politica economică include cerin•ele de coordonare a taxei pe valoarea adăugată,
coordonarea politicii vamale •i tranzitul liber. Această listă seamănă foarte mult cu designul
regionalismului standard, cu un accent evident pe chestiuni economice (acest lucru este foarte
consecvent cu dezvoltarea sovietică târzie, când problemele economice au fost tratate sistematic ca
nucleul oricărei agende, a se vedea •i Furman 2010). Cu toate acestea, în acela•i timp, mai multe
obiective stabilite în acorduri sunt mult mai consistente cu solu•ia temporară: de exemplu,
coordonarea reformelor economice •i introducerea monedelor na•ionale, luând în considerare
interesele partenerilor (declara•ie privind politica economică). Declara•iile de la Almaty •i Ashghabad
subliniază, în general, mai degrabă suveranitatea •ărilor FSU •i restric•iile interven•iilor reciproce în
politica internă decât cooperarea, cu excep•ia armelor nucleare.
Prin urmare, nu este surprinzător faptul că perioada ini•ială a istoriei CSI pare să reprezinte o combina•ie
de trei procese interconectate care au loc în cadrul institu•ional al Commonwealth-ului. În primul rând, •ările
post-sovietice •i-au continuat negocierile cu privire la dizolvarea URSS. Probabil, cele mai elementare două
aspecte convenite au fost, în primul rând, continuitatea Rusiei în ceea ce prive•te calitatea de membru al
Consiliului de Securitate al ONU •i armamentul nuclear al URSS •i, în al doilea rând, distribuirea datoriei
interna•ionale a URSS •i a proprietă•ii URSS în străinătate.
5
În al doilea rând, CSI •i-a dezvoltat încet organizarea formală. De•i ini•ial Comunitatea a inclus
doar Consiliul •efilor de stat •i Consiliul •efilor de guvern, au fost înfiin•ate alte organe în perioada
1992-1993 (a se vedea mai multe despre structura institu•ională a CSI de mai jos). Mai mult, CSI •i-a
extins •i •i-a organizat în mod sistematic calitatea de membru. Mai precis, hotărârea Cur•ii Economice
a CSI din 1994 face distinc•ia între calitatea de membru (chlenstvo) •i participarea (uchastie) la CSI.
Participan•ii CSI sunt toate •ările care semnează •i ratifică acordul de la Minsk •i declara•ia de la
Almaty; Membrii CSI ar fi trebuit să semneze •i să ratifice articolele CSI. Prima listă cuprindea ini•ial
nouă •ări FSU, deoarece Georgia nu a semnat, iar Azerbaidjanul •i Moldova nu au ratificat acordurile;
prin urmare, în 1993, reprezentan•ii Azerbaidjanului au participat la negocierile CSI doar în statutul de
observatori. Spre sfâr•itul anului 1993, cu toate acestea, Azerbaidjanul a revenit la participarea la CSI,
iar Georgia a intrat •i în această organiza•ie după războiul civil (deoarece se pretinde uneori că
folose•te sprijinul Rusiei în controlul secesiunii Abhazia). În concluzie, CSI a reu•it să se extindă la
întreaga regiune FSU, cu excep•ia statelor baltice. 3 În plus, CSI a fost implicată în opera•iunea de
men•inere a păcii din Abhazia (alte trei ini•iative de men•inere a păcii în regiune - Tadjikistan,
Transnistria •i Osetia de Sud - s-au bazat pe acorduri individuale •i nu au fost puse în aplicare în
cadrul CSI).
A treia direc•ie a activită•ii CSI, extrem de contradictorie, a fost asociată cu dezvoltarea
instrumentelor specifice de cooperare ale •ărilor post-sovietice. Cu toate acestea, chiar •i în acest
caz, apari•ia institu•iilor CSI a constituit de obicei o simplă reac•ie la dezintegrarea •i incapacitatea
(sau refuzul) •ărilor CSI de a men•ine nivelul de cooperare proclamat ini•ial. Practic, realizările CSI
în această perioadă pot fi atribuite a două domenii principale. În primul rând, în domeniul cooperării
în domeniul securită•ii, Tratatul de securitate colectivă (CST) a fost semnat în 1992 de ini•ial •ase
•ări. În timp ce ini•ial CSI inten•iona să înfiin•eze for•ele armate unite sub un comandament comun,
obiectivul s-a dovedit în curând a fi
3 În ceea ce prive•te apartenen•a la CSI, Ucraina •i Turkmenistan nu l-au semnat, iar Moldova a semnat doar cu o
întârziere semnificativă. Cu toate acestea, nu există nicio distinc•ie între calitatea de membru •i participare la documentele
CSI •i voi folosi, de asemenea, termenii „calitate de membru” •i „participare” în cele ce urmează. Trebuie remarcat faptul
că Turkmenistanul, pentru a sublinia distan•a dintre această •ară •i restul CSI, s-a declarat „membru observator /
participant” al Commonwealth-ului, de•i nu există un statut legal de observator în documentele CSI.
6
nerealist, iar statele membre au continuat să-•i dezvolte armatele na•ionale independent unul de
celălalt, creând astfel nevoia de a stabili noi instrumente de coordonare precum CST. Cu toate
acestea, CST a fost separat de CSI destul de curând •i, după mai multe reforme, există acum ca
organiza•ie independentă a Tratatului de securitate colectivă, care are de fapt legături mai strânse cu
EurAsEC decât cu CSI; discu•ia despre această organiza•ie depă•e•te cadrul acestui capitol.
Al doilea aspect al cooperării, care a avut probabil o importan•ă •i mai mare pentru •ările CSI în
acel moment, a fost dezvoltarea economică. Încă o dată, ini•ial, membrii CSI sperau cel pu•in să
stabilească structura cooperării lor economice prin institu•iile reformate ale URSS •i, în special, o
zonă monedă comună (zona rublei), unde noua Bancă Centrală a Federa•iei Ruse a devenit unic
centru de emisii, combinat cu un sistem de acorduri bilaterale •i multilaterale, care dirijează fluxurile
comerciale între •ări •i aplică preferen•iale
intern preturi. Acest integrare mecanism combinate the
elemente interguvernamentale •i suprana•ionale (încă nu sunt clar divizate, având în vedere
independen•a recentă a membrilor CSI) cu delegarea autorită•ilor specifice către cel mai puternic
membru (ceea ce Hancock (2009) descrie ca „integrare plutocratică”). Cu toate acestea, zona rublă •i
zona de pre• preferen•ială au e•uat, pe de o parte, din cauza conflictelor de distribu•ie dintre •ările CSI •i,
pe de altă parte, dată fiind incompatibilitatea cu strategiile individuale de reformă dezvoltate de membrii
CSI ( vezi Kosikova 2010 cu privire la pre•urile preferen•iale •i Orlowski 1994 •i Dabrowski 1995 cu
privire la zona rublei).
Prin urmare, în 1993 mecanismele integrării economice regionale au fost revizuite în mod semnificativ.
În septembrie, membrii CSI au semnat un tratat al Uniunii Economice. Uniunea Economică a marcat o
tranzi•ie semnificativă în abordarea CSI a regionalismului din două motive. În primul rând, a introdus o nouă
abordare •i chiar un nou limbaj de integrare regională, bazându-se strict pe experien•a Uniunii Europene •i
trecând de la „men•inerea legăturilor economice” din trecutul sovietic la crearea unei zone de integrare
regională asemănătoare cu cele observate în multiple proiecte regionaliste din întreaga lume. În al doilea
rând, proiectul a stabilit, de asemenea, o serie de priorită•i clare pentru membrii CSI, care au fost apoi
extinse în tratate suplimentare (Uniunea de plă•i, Zona de liber schimb, Banca interguvernamentală,
Comitetul valutar). In orice caz,
7
rezultatele noii abordări au fost aproape identice cu cele din etapa anterioară. Niciunul dintre acorduri nu a
fost într-adevăr implementat. Chiar •i zona limitată de liber schimb a fost extrem de fragilă, a•a cum a arătat,
de exemplu, criza din 1998, când mai multe •ări CSI •i-au mărit barierele protec•ioniste pentru a reduce
canalele de transmisie ale crizei din Rusia. În plus, această perioadă de regionalism din CSI marchează
„sezonul de vârf” al ceea ce s-ar putea numi „ritualuri de integrare”: reuniunile periodice ale institu•iilor de
guvernare ale CSI au adoptat o varietate de acte •i acorduri, care de obicei nu au fost puse în aplicare (•i,
potrivit la unele rapoarte, chiar neprevăzute a fi implementate) de către statele membre (vezi •i Obydenkova
2010).
În concluzie, CSI s-a transformat într-un sistem de întâlniri periodice ale •efilor de stat, probabil, de
asemenea, de ajutor (ca platformă unică pentru dialogul cuprinzător între interesele par•ial extrem de
contradictorii din regiune), dar cu siguran•ă care func•ionează mult sub a•teptările •i normativele scopuri.
Nu este surprinzător faptul că, în aceste condi•ii, CSI a fost percepută în mod critic de către statele sale
membre de la sfâr•itul anilor 1990; percep•ia contradic•iilor din cadrul acestei institu•ii ca inevitabilă a
devenit din ce în ce mai răspândită în rândul elitelor politice •i al popula•iei •ărilor membre (Yazkova
2007). Prin urmare, nu este surprinzător faptul că, de la sfâr•itul anilor 1990, •ările CSI au sugerat o
varietate de strategii alternative de reformă pentru a reproiecta structura organiza•ională •i func•ionarea
Commonwealth-ului. Unele dintre aceste reforme se refereau la reorganizarea structurii interne a CSI •i,
mai precis, la institu•iile sale tehnice (secretariatul executiv) •i la reducerea birocra•iei suprana•ionale •i
au fost par•ial puse în aplicare cu succes la sfâr•itul anilor 1990, având ca rezultat înfiin•area structura
organizatorică modernă a CSI (de discutat în cele ce urmează). În acela•i timp, mecanismul de luare a
deciziilor bazat pe consens •i contradic•iile dintre Rusia, Belarus •i Kazahstan (•ări care în general sus•in
integrarea post-sovietică) au făcut imposibilă orice reformă profundă. În acela•i mod, CSI nu a reu•it, prin
urmare, să devină o bază pentru cooperarea economică (a•a cum a devenit evident după respingerea
de către Rusia a proiectului ucrainean de zonă de liber schimb în 2005).
În plus, în a doua jumătate a anilor 2000, spa•iul post-sovietic a cunoscut o cre•tere a tensiunilor
între •ările post-sovietice. De exemplu, rela•iile dintre Rusia •i Belarus s-au înrăută•it semnificativ
după aderarea lui Vladimir Putin la
8
putere. În acela•i mod, rela•iile Rusiei cu Georgia •i Ucraina „postrevolu•ionare” au devenit mai
problematice. Conducerea politică georgiană a amenin•at în mod regulat că va părăsi CSI într-un viitor
previzibil (cf. Libman 2006). Pe de altă parte, au existat •i sugestii făcute în Rusia pentru ca această •ară să
fie prima care să părăsească organiza•ia evident ineficientă (a se vedea, de exemplu, Remizov 2006). În
2008, războiul de cinci zile dintre Rusia •i Georgia (doi membri ai CSI) a demonstrat incapacitatea
organiza•iei de a preveni chiar •i cea mai fundamentală confruntare dintre participan•ii săi; după război
Georgia a decis în cele din urmă să părăsească Commonwealth-ul.
În prezent, CSI pare chiar să piardă func•ia forumului informal de conducere (deoarece prezen•a
pre•edin•ilor CSI la summituri pare să scadă de la an la an) •i î•i restrânge aten•ia la domenii
specifice de cooperare func•ională (electricitate, căi ferate, avia•ie) •i la problemele umanitare. De
exemplu, în a doua jumătate a anilor 2000, •apte membri ai CSI au înfiin•at Fondul
interguvernamental pentru cooperare umanitară (în prezent membrii acestuia includ Rusia, Armenia,
Belarus, Kazahstan, Republica Kârgâzstan, Tadjikistan, Uzbekistan •i Azerbaidjan), care
func•ionează ca o sursă de finan•are pentru ini•iative comune în domeniul culturii •i •tiin•ei (probabil,
oarecum similar cu Funda•ia Asia-Europa creată de ASEM) •i î•i extinde rapid activitatea
(Hantsevich 2010). In orice caz,
2.2. Comunitatea Economică Eurasiatică
Ideea unei integrări cu mai multe viteze a fost, într-un anumit sens, prezentă deja în proiectarea institu•ională a
CSI (a•a cum va fi discutat în cele ce urmează). Cu toate acestea, în a doua jumătate a anilor 1990, abordarea
multi-viteză a cooperării regionale din FSU a devenit o alternativă aparent mai atractivă din punctul de vedere
al principalilor promotori ai cooperării •i a necesitat un nou cadru institu•ional. Acesta este unul dintre
principalele motive pentru care subregionalismul a înflorit în regiunea CSI de la mijlocul anilor 1990 (Bremmer •i
Bailes 1998). Aceste diferite subgrupări regionale au avut un accent diferit, ambi•ii diferite •i au ob•inut rezultate
oarecum diferite (a se vedea Kosikova 2004 •i 2008 pentru FSU în general •i Linn •i Pidufala 2009 pentru Asia
Centrală). În această lucrare mă voi concentra în mod special pe un proiect, care pare, de asemenea, cel mai
avansat
9
(•i, prin urmare, cel mai interesant în ceea ce prive•te perspectiva democra•iei interna•ionale, care î•i
asumă un nivel relativ ridicat de regionalism) •i în prezent este adesea tratată ca ini•iativă cheie de către
principalele •ări ale FSU: Comunitatea Economică Eurasiatică.
Spre deosebire de CSI, care î•i are originile direct în prăbu•irea Uniunii Sovietice •i în
transformarea institu•iilor sovietice de la cele ale unui singur stat la cele ale unei alian•e
interna•ionale pierdute, EurAsEC a fost imediat înfiin•at ca un proiect regional înfiin•at de
independen•i na•iuni (de•i, desigur, existen•a „umbrei trecutului” sovietic a avut o influen•ă
pronun•ată asupra evolu•iei sale). De asemenea, spre deosebire de CSI, EurAsEC de la bun
început a avut un accent clar pe agenda economică: în timp ce economia a fost elementul cheie al
interac•iunii în CSI, organiza•ia a avut, de asemenea, un puternic obiectiv politico-militar (care nu a
fost atins ca bine). Pentru •ările EurAsEC, se presupune că cooperarea militară este organizată prin
intermediul Organiza•iei CST,
Prima organiza•ie predecesorie a EurAsEC a fost înfiin•ată în 1995, când Rusia, Belarus, Republica
Kârgâzstan •i Kazahstan au semnat acordul Uniunii Vamale, la care ulterior s-a alăturat •i Tadjikistanul. La
fel ca multe alte acorduri din CSI, acest proiect nu a fost implementat •i, în 1999, a încetat să mai existe
fără a putea atinge obiectivul armonizării tarifelor: unul dintre motivele esen•iale pentru e•ecul său a fost
aderarea Republicii Kârgâzstan la OMC, cu obliga•ii semnificative. •ară trebuia să îndeplinească. Cu toate
acestea, în noiembrie 2000, acelea•i cinci •ări au decis să transforme Uniunea Vamală într-o organiza•ie
regională cu drepturi depline. Comunitatea Economică Eurasiatică, a•a cum a fost înfiin•ată în acest cadru,
a considerat încă o dată acelea•i obiective ca •i CSI, dar într-un grup ceva mai mic de •ări, •i în cele din
urmă a aspirat să treacă de la o uniune vamală la o uniune economică •i chiar valutară. Din această
perspectivă, EurAsEC seamănă foarte mult cu o platformă suplimentară în care ar putea fi realizate
„ritualuri de integrare”.
Cu toate acestea, mai multe caracteristici institu•ionale ale EurAsEC au fost percepute ca promi•ătoare de către
observatori (Gleason 2003). În primul rând, spre deosebire de CSI bazat pe consens,
10
EurAsEC a introdus un sistem ponderat de vot •i finan•are. Astfel, EurAsEC a oferit o nouă abordare
pentru rezolvarea uneia dintre problemele cheie ale regionalismului FSU: asimetria economică
extremă între •ările membre cu o conducere evidentă a Rusiei (D'Anieri 1997). În timp ce această
concep•ie este evident problematică pentru •ările mai mici (care au perceput amenin•area
hegemonismului rus), este, de asemenea, o problemă semnificativă •i pentru Rusia: percep•ia
„supra-investi•iei” în sprijinul partenerilor, spre deosebire de politica influen•a în mecanismul de luare
a deciziilor este foarte persistentă în elitele politice ruse •i în popula•ie (de fapt, poate fi urmărită din
trecutul sovietic) •i, prin urmare, a fost adesea un motiv pentru o pozi•ie oarecum reticentă a Rusiei
în ceea ce prive•te avansarea regionalismului. Al doilea,
Contul următorilor zece ani de dezvoltare a EurAsEC a fost mixt. Pe de o parte, viteza de avansare a organiza•iei a fost cu
siguran•ă relativ lentă. În 2008, EurAsEC nu a reu•it încă să creeze o zonă de liber schimb nerestric•ionată în FSU •i doar aproximativ
60% din tarife au fost armonizate (de obicei printr-o aderare ex-post a •ărilor individuale la tarifele comune decât printr-un acord
ex-ante). Progresele organiza•iei în alte domenii, pe care le-a declarat cruciale pentru dezvoltarea sa, au fost •i mai pu•in vizibile, în
ciuda aten•iei crescânde acordate industriilor cheie individuale (cum ar fi agricultura •i energia). Cu toate acestea, pe de altă parte, ca
institu•ie interna•ională, EurAsEC pare să câ•tige impuls. În 2006, Uzbekistan, după masacrul Andizhan •i înrăută•irea consecutivă a
rela•iilor sale cu UE •i SUA au decis să adere la EurAsEC (oferind un exemplu de ceea ce s-ar putea numi „integrare de protec•ie”,
care va fi discutat în cele ce urmează). În 2005, EurAsEC s-a alăturat Organiza•iei de Cooperare Central-Asiatică (având în vedere că
membrii lor s-au suprapus aproape complet) - o asocia•ie regională creată la începutul anilor 1990 de către •ările post-sovietice din
Asia Centrală, încă o dată, ca alternativă subregională la UE . Cu toate acestea, aceste progrese nu au fost stabile: deja în 2008
Uzbekistanul a părăsit Comunitatea (uimitor, aproape imediat după îmbunătă•irea rela•iilor sale cu UE). În 2005, EurAsEC s-a alăturat
Organiza•iei de Cooperare Central-Asiatică (având în vedere că membrii lor s-au suprapus aproape complet) - o asocia•ie regională
creată la începutul anilor 1990 de către •ările post-sovietice din Asia Centrală, încă o dată, ca alternativă subregională la UE . Cu
toate acestea, aceste progrese nu au fost stabile: deja în 2008 Uzbekistanul a părăsit Comunitatea (uimitor, aproape imediat după
îmbunătă•irea rela•iilor sale cu UE). În 2005, EurAsEC s-a alăturat Organiza•iei de Cooperare Central-Asiatică (dat fiind faptul că
membrii lor s-au suprapus aproape complet) - o asocia•ie regională creată la începutul anilor 1990 de către •ările post-sovietice din
Asia Centrală, încă o dată, ca alternativă subregională la UE . Cu toate acestea, aceste progrese nu au fost stabile: deja în 2008
Uzbekistan a părăsit Comunitatea (uimitor, aproape imediat după îmbunătă•irea rela•iilor sale cu UE).
11
În 2006, Rusia •i Kazahstan au înfiin•at Banca Eurasiatică de Dezvoltare (EDB) la Almaty ca
bancă regională de dezvoltare pentru FSU; mai târziu, Armenia, Belarus •i Tadjikistan s-au alăturat
acestei organiza•ii. EDB, care este strâns legată de EurAsEC, este probabil una dintre cele mai de
succes organiza•ii regionale din FSU, de asemenea, deoarece obiectivul său principal nu este de a
oferi institu•ii comune •i de a facilita cooperarea formală (ceea ce pare a fi lipsit de speran•ă, având
în vedere problemele de angajament ale •ările CSI), ci mai degrabă pentru a oferi finan•are pentru
proiecte specifice implementate pe teritoriul membrilor săi •i legate cumva de o cooperare regională
intensificată. Spre deosebire de Banca Interguvernamentală a CSI, care s-a transformat practic
într-o bancă comercială oarecum neobi•nuită în Rusia, EDB este într-adevăr o institu•ie regională
func•ională •i în cre•tere rapidă.
Probabil, provocarea finală pentru EurAsEC este proiectul (nou) al Uniunii Vamale din Rusia,
Kazahstan •i Belarus, care a fost convenit în 2007. Încă o dată, după e•ecul vechiului proiect CSI •i
al uniunii vamale „ini•iale” înainte de EurAsEC, •ările grupului inten•ionează să se angajeze într-o
cooperare mai intensă în domeniul integrării comerciale. Prin urmare, în 2009, Rusia, Belarus •i
Kazahstan au convenit să î•i coordoneze strategiile de aderare la OMC pentru a intra în organiza•ie
ca o uniune vamală deja stabilită - în ciuda rezultatelor relativ avansate deja ob•inute de unele dintre
aceste •ări. Oficial, Uniunea Vamală ar trebui să-•i înceapă func•ionarea în 2010. Cu toate acestea,
în prezent, doar Rusia •i Kazahstanul par să procedeze conform programului ini•ial. Pe de altă parte,
2010) nu a fost rezolvată •i va întârzia cel mai bine aderarea Belarusului la uniunea vamală. În acela•i
mod, decizia Rusiei de a intra în OMC împreună cu alte state membre a fost adesea criticată la
Moscova; nu va fi clar dacă va fi implementat într-adevăr. În concluzie, spre deosebire de CSI,
EurAsEC pare să aibă cel pu•in poten•ialul de a se dezvolta către un grup de integrare regională
oarecum mai coerent, de•i chiar •i în acest domeniu perspectivele sale nu sunt complet clare •i calea
este cel mai probabil să fie relativ lentă.
12
3. Structura de guvernanță CSI și EurAsEC
3.1. Comunitatea Statelor Independente
Proiectul institu•ional al CSI a fost în principiu stabilit deja în acordul de la Minsk, dar a luat forma
actuală prin articolele CSI. Trei organe superioare ale CSI - Consiliul •efilor de stat, Consiliul •efilor
de guverne •i Consiliul mini•trilor afacerilor externe - sunt pur interguvernamentale •i includ oficiali
respectivi din fiecare •ară membră. Deciziile cheie ale CSI trebuie luate de către Consiliul șefilor de
stat (CHS). Pre•edin•ia în CSS se bazează pe principiul rota•iei •ărilor •i se schimbă în fiecare an
(ini•ial pre•edintele a fost ales pentru o perioadă de •ase luni, mai târziu pentru o perioadă de un an;
este, de asemenea, necesar să observăm că Rusia a prezidat CSI partea leului din istoria sa). Nu
există restric•ii directe asupra autorită•ii Consiliului, care are dreptul să ia în considerare orice
probleme semnificative relevante pentru CSI; în mod specific, Consiliul este, de asemenea,
responsabil pentru eventuala reorganizare a structurii CSI (alte elemente de guvernan•ă, modificări
ale articolelor etc.). Deciziile consiliului se bazează pe consens; dar procedura permite un proiect de
cooperare multi-viteză, astfel încât anumite •ări să-•i declare interesul absent pentru o anumită
problemă, care este apoi decisă de alte •ări. De fapt,
Consiliul șefilor de guvern (CHG) are o agendă largă mai ales
concentrat pe afacerile economice •i politica socială, precum •i pe monitorizarea agen•iilor CSI •i se
bazează pe principii similare cu cele ale Consiliului •efilor de stat. Această concep•ie este simplă
pentru multe •ări CSI, unde prim-ministrul este responsabil în cea mai mare parte de problemele
economice •i sociale (de•i, desigur, există acum o serie de excep•ii notabile). CHG •i CHS sunt
singurele institu•ii abilitate cu capacitatea de a adopta decizii obligatorii. Alte institu•ii discutate mai
jos au doar capacitatea consultativă (de•i, conform deciziei CHG din 2007)
1994, au fost împuternici•i să ia decizii finale în domenii specifice ale reglementării lor).
Consiliul Miniștrilor Afacerilor Externe (CMFA) ac•ionează ca principal
organ executiv al CSI •i ac•ionează în numele consiliilor •efilor de stat •i de guvern între sesiunile lor.
Mai exact, CMFA organizează
13
implementarea deciziilor CHS •i CHG, sprijină schimbul de informa•ii între •ări, consultă agenda
reuniunilor CHS •i CHG •i coordonează deciziile •ărilor CSI fa•ă de ter•i •i institu•iile interna•ionale
(dacă este necesar). Aceea•i func•ie, dar la un nivel inferior, este implementată de
Consiliul Reprezentanților Permanenți (CPR), care, spre deosebire de CMFA, func•ionează pe
baza permanentă •i are în primul rând func•ii tehnice. Din 1992, CSI, de asemenea
include Consiliul Miniștrilor Apărării (CMD), care inten•ionează să
coordonează cooperarea militară între •ări •i este, de asemenea, după cum rezultă chiar din
desemnarea sa, o agen•ie interguvernamentală bazată pe consens. CMD conduce o piramidă dintr-o
serie de structuri interguvernamentale similare, cum ar fi Comitetul •efilor de personal ai CSI,
Comitetul tehnico-militar, Comitetul de coordonare a educa•iei inginere•ti, Comitetul de coordonare a
comunicării militare, Comitetul de comunicare meteorologică etc. În plus, structura CSI de asemenea
include Consiliul Comandanților Grănicerilor (CBGC), concentrându-se asupra
problemele protec•iei frontierei de către •ările CSI.
Cooperarea economică în cadrul CSI este de asemenea pusă în aplicare în cadrul Consiliul
Economic, care se concentrează pe problemele „standard” ale integrării economice regionale (pie•e
comune, vamale, pie•e agricole), dar se ocupă •i de probleme economice suplimentare •i de
sprijinirea antreprenoriatului privat •i a contactelor între întreprinderile din diferite •ări (acest obiectiv
este evident legat de proiectarea CSI, care a apărut simultan cu începerea reformelor economice din
•ările membre. •ările sunt reprezentate în Consiliul Economic de viceprim-mini•tri; structura, din nou,
se bazează pe principiul consensului (cu excep•ia de probleme procedurale, care pot fi adoptate cu
majoritatea simplă).
To conclude, the key institutions of the CIS function primarily as councils of respective heads of
governmental agencies of the member countries and are purely consensus-based. Some of them,
like CBGC (Coordinating Service) or Economic Council (Economic Affairs Commission), maintain
their own permanent agencies to organize the interaction of the member states, but their role is
secondary. The situation is somewhat more complex with the numerous (up to 70) consilii
industriale din CSI, care sunt adesea descrise drept principalele „cai de lucru” ale
14
Regionalismul sovietic. În timp ce numărul acestor institu•ii este relativ mare (•i include aproape toate
domeniile care pot fi gândite din reglementarea publică), eficacitatea acestora variază semnificativ.
Probabil, cele mai reu•ite cazuri de cooperare se realizează în domeniul transportului de energie electrică •i
feroviară, care, însă, diferă u•or de alte institu•ii ale CSI - de exemplu, deoarece guvernele men•in în cea
mai mare parte monopolul în zona transportului feroviar o separare clară între autorită•ile de reglementare
•i agen•ii economici •i, prin urmare, consiliile CSI se transformă în platforme convenabile pentru rezolvarea
problemelor pur comerciale (a se vedea, de asemenea, Vinokurov 2008; Libman •i Vinokurov 2010). In
acelasi fel, Comitetul interguvernamental de avia•ie joacă un rol cheie în monitorizarea •i dezvoltarea
standardelor de avia•ie civilă din regiune. O interac•iune oarecum vie se realizează în cadrul Consiliului
Educa•iei, care este implicat în problemele recunoa•terii comune a diplomelor •i mobilită•ii studen•ilor. Cu
toate acestea, multe alte consilii par să aibă o importan•ă limitată sau neglijabilă pentru cooperarea
regională (este suficient să observăm că majoritatea nu au nici măcar un site regulat).
Consiliile industriale, spre deosebire de principalele organe politice •i consultative ale CHS, CHG, CMFA,
Consiliul Economic •i institu•iile de cooperare militară, nu func•ionează neapărat pe principiul consensului. În
anumite domenii, recomandările pot fi adoptate cu majoritate calificată (de obicei 75%) sau chiar cu
majoritate simplă, de•i chiar •i în acest caz •ările care se opun deciziilor sunt libere să nu adere la ele. Cu
toate acestea, consensul este obligatoriu pentru toate deciziile obligatorii pentru statele membre (•i chiar •i în
acest caz, a•a cum sa men•ionat, implementarea deciziilor comune rămâne o problemă).
Asisten•a tehnică pentru institu•iile interguvernamentale descrise este implementată de Comitetul
executiv al CSI, care a fost creată în 1999 prin fuziunea agen•iilor independente existente anterior
ale CSI •i ale Uniunii Economice CSI (Comitetul Economic Interguvernamental), precum •i altor
câteva institu•ii. 4 Func•iile Comitetului sunt limitate •i se concentrează mai ales asupra
4 Ini•ial, coordonarea activită•ilor CSI a fost pusă în aplicare de către Secretariatul Executiv al CSI, care a asistat CHS,
CHG •i CMFA în activită•ile lor. Uniunea Economică CSI a fost condusă de Consiliul Economic Interguvernamental cu
propriul secretariat; în mod similar, secretariatele independente au fost înfiin•ate în cadrul a nouă alte acorduri
interna•ionale care formează cadrul legal al CSI. În 1999, toate aceste agen•ii au fost fuzionate în Comitetul Executiv
CSI unificat.
15
furnizarea de informa•ii către principalele consilii interguvernamentale, precum •i consultarea juridică •i
analiza implementării deciziilor comune. Personalul Comitetului Executiv a fost redus în 2001 de la 310
la 220 de angaja•i (personalul permanent al CSI a scăzut de la 770 de angaja•i în 2000 la 499 în 2008).
Cu toate acestea, una dintre problemele cheie legate de Comitetul executiv este mecanismul de
recrutare a func•ionarilor de nivel înalt (inclusiv secretarul executiv). Comitetul serve•te în mod sistematic
ca „exil de onoare” pentru politicienii (mai ales ru•i) după ce au fost for•a•i să renun•e la procesul
decizional politic la nivel na•ional. Desigur, în aceste condi•ii, este pu•in probabil ca institu•ia să câ•tige o
putere independentă semnificativă pentru a deveni un „set-agenda” în CSI.
Alte două institu•ii ale Commonwealth-ului, care merită remarcate, sunt
CSI Adunarea interparlamentară (IPA) si Curtea Economică CSI. The
IPA include delega•iile parlamentelor din •ările CSI •i, din nou, func•ionează pe bază de consens (unde
fiecărei delega•ii i se atribuie un vot). Activitatea IPA se concentrează pe dezvoltarea modelelor de acte,
care ar putea fi apoi puse în aplicare în mod voluntar de către •ările membre (dar nu au nici o putere juridică
directă •i nici nu trebuie implementate în mod obligatoriu) •i, prin urmare, sunt pur •i simplu un instrument de
(la cel pu•in, poten•ial) diseminarea celor mai bune practici din CSI. AMP include, de asemenea, o serie de
comitete permanente, angajate în domenii individuale de reglementare. Competen•a Cur•ii Economice a
CSI include în primul rând disputele economice interstatale; hotărârile instan•ei nu sunt, în general,
obligatorii din punct de vedere juridic •i, prin urmare, impactul său este destul de limitat (Danilenko 1999).
Fiecare •ară din CSI fiind membră a Cur•ii (mai multe •ări, a•a cum este obi•nuit cu structurile CSI, nu au
fost de acord să adere sau să părăsească organiza•ia) nume•te un judecător (ini•ial doi judecători) pentru o
perioadă de 10 ani, conform procedura de numire a judecătorilor na•ionali (în prezent, judecătorii sunt
numi•i din cinci •ări EurAsEC). Mecanismul de luare a deciziilor este oarecum complicat •i depinde de
nivelul procedurilor, dar de obicei necesită o majoritate de 50% + 1.
3.2. Conceptul de dezvoltare 2007
După cum sa men•ionat deja, problema reformelor politice •i institu•ionale din CSI rămâne o problemă
cheie în ultimii ani. Cu toate acestea, acestea par a fi relativ pu•ine
16
consens între membrii CSI cu privire la transformarea ulterioară a organiza•iei. În această sec•iune voi
discuta despre cea mai ambi•ioasă •i mai înver•unată strategie de reformă, bazată pe a•a-numitul
Concept de dezvoltare ulterioară a CSI (care va fi denumit „Conceptul de dezvoltare”), care a fost adoptat
de CSS în Octombrie 2007 (în special, de către Rusia, Belarus, Kazahstan, Republica Kârgâzstan,
Uzbekistan •i Tadjikistan - Azerbaidjan, Armenia, Moldova •i Ucraina au convenit asupra Conceptului cu
o serie de clauze suplimentare). Practic, există trei aspecte principale ale Conceptului, care ar trebui
men•ionate.
1. The Concept still sets up a very broad number of objectives of the CIS. In the
zona economică principalul obiectiv al CSI este instituirea unui ALS, combinat cu cooperarea în industrii
specifice (transporturi, agricultură •i conducte), precum •i cooperarea în cercetare •i dezvoltare •i investi•ii. Alte
obiective ale CSI acoperă schimbul cultural •i de informa•ii, securitatea, migra•ia •i ecologia. Deoarece
conceptul a fost înso•it de un plan de măsuri pentru punerea sa în aplicare, este deja posibil să subliniem că
cele mai multe dintre aceste obiective rămân în continuare cerneală pe hârtie. De exemplu, în timp ce CSI a
planificat să creeze un ALS până în 2009, această structură încă nu există.
2. Un alt aspect al conceptului este transformarea institu•ională a CSI.
Conceptul este extrem de nespecific în ceea ce prive•te posibilele schimbări care urmează să fie puse în
aplicare în sistemul institu•ional al Commonwealth-ului, dar subliniază necesitatea consolidării pre•edin•iei
CSI (care ar trebui să se bazeze pe principiul rota•iei; o •ară ar trebui să prezideze un an în aproape toate
organele statutare ale CSI, inclusiv CHS, CHG, CMFA, Consiliul Economic •i CPR. Cu toate acestea,
structura institu•ională a CSI rămâne practic aceea•i: cu CSS ca principală institu•ie decizională •i CMFA
ca principală institu•ie executivă a CSS ar trebui să se concentreze în mod specific asupra aspectelor
cheie ale dezvoltării CSI: fiecare sesiune ar trebui să fie dedicată doar unei probleme particulare.
3. Rolul CPR •i al Consiliului Economic, precum •i al IPA ar trebui să fie
întărit; în mod specific, IPA ar trebui să monitorizeze mai activ activitatea legislativă a parlamentelor
na•ionale, asigurând convergen•a proceselor legislative na•ionale.
În concluzie, principalele reforme institu•ionale sugerate de concept men•in structura institu•ională
existentă a CSI, dar încearcă să o facă oarecum mai eficientă prin reducerea concedierilor •i a timpului
petrecut pentru sarcini tehnice. Se pare că
17
să fie o mi•care mică sau deloc către înfiin•area institu•iilor suprana•ionale •i doar o cre•tere limitată a
capacită•ii IPA. Cu toate acestea, chiar •i această formă a conceptului nu pare să fie acceptabilă pentru o
serie de •ări membre (•i, de fapt, pentru aproape toate •ările din afara EurAsEC), care au fost de acord în
general să participe doar în anumite domenii (de exemplu, Moldova a fost de acord să participe doar la
ini•iativele de cooperare economică; Azerbaidjanul a refuzat să participe la armonizarea legisla•iei •i la
coordonarea măsurilor de politică externă) Prin urmare, o reformă mai profundă a CSI pare să nu
reu•ească în mod clar să realizeze nicio formă de consens.
3.3. Comunitatea Economică Eurasiatică
După cum sa men•ionat deja, diferen•a cheie dintre EurAsEC •i CSI este că prima nu func•ionează
doar folosind principiul consensului. Cu toate acestea, acest principiu este pus în aplicare în unele
structuri ale EurAsEC, dar nu în toate. Cel mai înalt organ decizional al organiza•iei este
Consiliul interguvernamental, care include din oficiu •efii de stat •i •efii de guverne din •ările
EurAsEC. Prin urmare, Consiliul se întrune•te la nivelul „•efilor de stat” (cel pu•in o dată pe an) •i al
„•efilor de guvern” (cel pu•in de două ori pe an) •i trebuie să stabilească direc•iile cheie ale
dezvoltării EurAsEC. Deciziile Consiliului sunt obligatorii pentru statele membre •i trebuie să fie puse
în aplicare prin legisla•ia na•ională (deci nu au putere juridică directă); cu toate acestea, deciziile se
bazează pe consens, de•i varia•ia de „renun•are” cu mai multe viteze este absentă - deci, se
presupune că toate •ările EurAsEC progresează simultan către un nivel mai înalt de integrare
regională (de•i, a•a cum arată exemplul Uniunii Vamale) , organiza•ia este încă deschisă pentru
abordarea multi-viteză.
Cu toate acestea, institu•ia EurAsEC este Comitetul de integrare, care din oficiu include
vicepremierii •ărilor EurAsEC •i trebuie să se întâlnească de cel pu•in patru ori pe an pentru a
pregăti agenda Consiliului interguvernamental al EurAsEC, noi propuneri pentru consolidarea •i
dezvoltarea integrării regionale, precum •i pentru a monitoriza punerea în aplicare a deciziilor
Consiliului interguvernamental. Deci, de•i Consiliul este un analog al CHS •i CHG în structura CSI,
Comitetul de integrare seamănă oarecum cu CMFA,
18
cu toate acestea, la un nivel probabil mai înalt (de•i rela•iile reale de putere dintre vicepremierii •i
mini•trii afacerilor externe, de obicei subordona•i direct pre•edin•ilor, sunt diferite în diferite •ări ale
regiunii). Cu toate acestea, diferen•a cheie între CMFA •i Comitetul de integrare este că acesta din
urmă se bazează pe un principiu de vot ponderat. Pentru ca o decizie să fie adoptată, este necesară o
majoritate de două treimi. Reprezentantul rus a ob•inut 40 de voturi, Belarus •i Kazahstan 15 voturi,
Republica Kârgâzstan •i Tadjikistan 7,5 voturi. Deci, o decizie care trebuie adoptată ar trebui sus•inută
de cel pu•in o majoritate de trei •ări; Rusia are o putere de veto în cadrul Comitetului.
În plus, •ările membre numesc membrii Comitetul Reprezentanților Permanenți al EurAsEC,
care trebuie să asigure func•ionarea Comunită•ii în perioadele dintre sesiunile Comitetului de
integrare •i Consiliul interguvernamental, precum •i să organizeze interac•iunea dintre EurAsEC •i
agen•iile guvernamentale din •ările sale membre. Încă o dată, institu•ia seamănă cu cea a CSI, de•i
din momentul evenimentelor se pare că mai degrabă CSI a imitat structura EurAsEC decât invers.
Ca •i în cazul CSI, EurAsEC a stabilit un număr mare de consilii și comisii industriale pentru a
asigura cooperarea în domenii specifice. În mare parte, acestea sunt compuse din •efii agen•iilor
na•ionale respective (mini•tri ai transporturilor, energiei, educa•iei, •efi ai vamelor etc.) •i vice-mini•tri,
care sunt de fapt implica•i în activitatea de zi cu zi a consiliilor industriale. Spre deosebire de CSI, este
dificil să separi organiza•iile „cele mai eficiente”, mai ales pentru că EurAsEC nu este implicată în
„reglementarea tehnică” atât de importantă pentru zonele de electricitate •i transport la nivelul CSI. De
asemenea, este recunoscut în mod deschis că, în aceste niveluri de cooperare CSI „avansate”,
EurAsEC ac•ionează pur •i simplu ca institu•ie de sprijin (a se vedea Vinokurov 2008). Trebuie
men•ionat totu•i că Uniunea Vamală a Rusiei, Belarusului •i Ucrainei a stabilit o independen•ă Comisia
Uniunii Vamale, care are practic acelea•i func•ii ca •i Comitetul de integrare pentru EurAsEC în general
•i se bazează din nou pe un sistem de vot ponderat: 21,5 voturi pentru Kazahstan •i Belarus •i 57 de
voturi pentru Federa•ia Rusă (deoarece deciziile necesită o majoritate de două treimi, o dată din nou,
cel pu•in Rusia •i Belarus sau Rusia •i Kazahstan trebuie să sprijine decizia).
19
Institu•ia executivă a EurAsEC este Secretariat, care se află în Almaty •i Moscova. Secretariatul, condus
de secretarul general, este semnificativ mai mic decât Comitetul executiv al CSI în ceea ce prive•te personalul,
cu toate acestea, spre deosebire de acesta din urmă, pare să experimenteze o dinamică pozitivă în dezvoltarea
personalului (cu 98 de func•ionari în 2008, vezi •i Vinokurov 2010). Uniunea Vamală are propriul secretariat,
concentrându-se în mod special pe reglementarea vamală •i politica comercială din regiune. Spre deosebire de
CSI, EurAsEC nu pare a fi o loca•ie de „exil de onoare” pentru oficialii ru•i de nivel înalt; de fapt, pozi•ia
secretarului general pare să ac•ioneze mai degrabă ca o trambulină pentru progresele ulterioare ale carierei.
Este mai pu•in clar cu secretariatul Uniunii Vamale, dat fiind o perioadă relativ scurtă din istoria sa.
Ultimele două institu•ii ale EurAsEC includ Curtea Comunității
si Adunarea interparlamentară al EurAsEC. IPA are func•ii oarecum similare cu analogul său din
CSI: este responsabil pentru dezvoltarea recomandărilor în domeniul integrării regionale •i sprijină
cooperarea dintre parlamentele statelor membre. În plus, adoptă actele fundamentale în diferite
domenii ale legisla•iei ( osnovy zakonodatel'stva), care sunt apoi supuse spre examinare Comitetului
de integrare. Cu toate acestea, încă o dată, mecanismul de luare a deciziilor în IPA al EurAsEC
implică votul ponderat. Fiecare •ară delegă un anumit număr de membri ai parlamentului (Rusia:
42, Republica Kârgâzstan •i Tadjikistan: 8, Belarus •i Kazahstan: 16) •i fiecărui parlamentar i se atribuie
un vot. Deciziile, din nou, necesită o majoritate de două treimi. Conform altor reprezentan•i ai •ării lor, nu
există nicio restric•ie privind votul deputa•ilor. Schema de ponderare urmează acela•i model: veto absolut
asupra Rusiei •i cerin•ele unei coali•ii de cel pu•in două •ări pentru adoptarea oricărei decizii.
Curtea Comunită•ii situată la Minsk trebuie să solu•ioneze disputele economice dintre •ările
membre pe baza deciziilor institu•iilor EurAsEC •i a tratatelor EurAsEC, precum •i să asigure
interpretarea uniformă a legii EurAsEC. Din 2004, EurAsEC a delegat Cur•ii Economice a CSI
func•iile Cur•ii Comunită•ii, deci nu există o institu•ie specială EurAsEC înfiin•ată în acest domeniu.
Curtea Comunită•ii ia în considerare afirma•iile făcute de guvernele EurAsEC •i ia deciziile folosind o
regulă a majorită•ii de două treimi; deci, pe de o parte, jurisdic•ia instan•ei este ceva mai limitată în
20
această chestiune decât cea a Cur•ii Economice a CSI, dar, pe de altă parte, deciziile Cur•ii
Comunită•ii sunt obligatorii pentru toate •ările membre. Trebuie remarcat faptul că competen•a Cur•ii
Economice a CSI •i a Cur•ii Comunită•ii poate fi stabilită printr-o clauză specială într-un acord
interna•ional (a•a cum s-a făcut în mai multe acorduri multilaterale din FSU în trecut).
3.4. Rezumat preliminar
În concluzie, structura de guvernan•ă CSI •i EurAsEC este, în principiu, foarte similară. Un consiliu
interguvernamental pe bază de consens al •efilor de state •i al guvernelor este principala autoritate
decizională; un consiliu interguvernamental al mini•trilor afacerilor externe (CSI) sau vicepremierilor
(EurAsEC) este principala institu•ie care monitorizează punerea în aplicare •i pregăte•te agenda
negocierilor; un comitet executiv permanent •i secretariat este principalul organ executiv al integrării
regionale. Ambele institu•ii includ un număr mare de consilii industriale, compuse din •efii agen•iilor
na•ionale respective, precum •i o adunare interparlamentară •i o curte supremă (care este de fapt
aceea•i institu•ie). Principalele diferen•e sunt, a•a cum am observat deja, legate de procedura de
luare a deciziilor: CSI implementează o regulă strictă de consens (cu excep•ia instan•ei), permi•ând
membrilor individuali să renun•e la fiecare decizie. EurAsEC func•ionează la nivelul Comitetului de
integrare, Comitetului uniunii vamale •i al IPA utilizând un mecanism de vot ponderat •i chiar •i în
cazul deciziilor consensuale nu permite renun•area. În plus, administrarea EurAsEC este
semnificativ mai mică •i mai concentrată decât colec•ia foarte eterogenă a consiliilor industriale •i a
agen•iilor speciale din CSI.
Prin urmare, EurAsEC pare să fie mai probabil să evite „capcana ritualurilor de integrare” din CSI,
care a dus la acumularea numeroaselor acte •i acorduri, care au fost ignorate în mod sistematic de către
•ările membre (a se vedea dezbaterea din Malfliet, Verpoest •i Vinokurov 2007). Într-adevăr, EurAsEC a
realizat „mai mult” decât CSI în ceea ce prive•te cooperarea economică •i integrarea, cu toate acestea,
ar fi cu siguran•ă prea simplist să pretindem că această institu•ie a fost protejată de „capcana ritualurilor
de integrare” complet - pe dimpotrivă, multe obiective ambi•ioase
21
din EurAsEC s-au dovedit a fi nerealiste •i au fost în cele din urmă abandonate. Faptul că institu•ia,
care a început ca o ini•iativă a uniunii vamale la mijlocul anilor 1990, se luptă cu crearea unei (noi
încercări a) uniunii vamale în 2010, pare să o demonstreze foarte bine.
4. Democrație la nivel național în FSU și „integrare de protecție”
4.1. Autocrațiile interne și CSI
În timp ce înfiin•area CSI •i a EurAsEC apar•ine în mod evident uneia dintre dimensiunile a ceea ce
se nume•te uneori „triplă tranzi•ie” (dezvoltarea unor state independente func•ionale, care este
asociată •i cu evolu•ia noilor forme de cooperare interna•ională) o altă dimensiune este formată de
tranzi•ia democratică în politica internă a •ărilor CSI. 5 Prin urmare, ambele procese ale democra•iei
interne •i, a•a cum se men•ionează în acest volum, democratizarea interna•ională în FSU s-au
întâmplat practic în acela•i timp •i, evident, au avut o puternică influen•ă reciprocă. De•i accentul
principal al acestui capitol este, la fel ca în restul căr•ii, asupra democra•iei interna•ionale, pentru a fi
complet, este necesar, de asemenea, să oferim o scurtă trecere în revistă a democratizării interne
din •ările CSI. Totu•i, aici rezultatele sunt, cu un număr foarte mic de excep•ii, sumbre.
În timp ce la începutul anilor ’90 toate •ările CSI au proclamat obiectivul creării unui sistem politic
democratic •i deschis, două decenii după aceea majoritatea membrilor CSI sunt cuprin•i de autocra•ii •i
semi-democra•ii mai mult sau mai pu•in consolidate (chiar dacă unele dintre ele au experimentat mai mult „
democratice ”fazelor de dezvoltare din anii 1990). Majoritatea dintre ei păstrează cel pu•in atributele formale
ale procesului politic democratic •i permit o opozi•ie politică limitată, cu toate acestea, grupul de conducere
este protejat de orice concuren•ă politică deschisă •i controlează în mod eficient parlamentul •i (adesea)
principalele mijloace de informare (a se vedea Furman 2007 pentru o imagine de ansamblu). Pre•edin•ii sunt
practic nelimita•i de un sistem de verificări •i solduri •i î•i pot prelungi efectiv •ederea la putere aproape la
nesfâr•it sau (a•a cum sa întâmplat în
5 Trei componente ale triplei tranzi•ii sunt construirea statului, reformele economice în direc•ia creării economiei de pia•ă (care
nu sunt discutate aici) •i democratizarea politică. Vezi Offe 1991).
22
Caz rus) să instaleze un succesor loial sau (Azerbaidjanul) chiar să transmită puterea membrilor
propriei familii. Autoritarismul din CSI este rar institu•ionalizat printr-un partid puternic de guvernare
sau o institu•ie similară •i se bazează de obicei pe dominarea extremă a pre•edintelui (de•i există
partide guvernamentale dominante, func•ia lor este mai degrabă aceea de a sprijini liderul existent),
situa•ie dificilă în Rusia, cu rela•ii neclare între pre•edinte •i prim-ministru.
Există, desigur, mai multe excep•ii de la acest standard semi-autoritar - în ambele direc•ii.
Situa•ia este oarecum diferită în Moldova •i Ucraina. Moldova (vezi Furman 2009) a apărut într-o
democra•ie parlamentară cu tranzi•ii pa•nice regulate de putere de la partidul de guvernământ la
opozi•ie, de•i în acest caz procedura democratică este încă departe de standardele europene.
Ucraina, după revolu•ia portocalie, s-a transformat •i într-un regim mai competitiv, iar alegerile din
2010 au demonstrat încă o dată capacitatea •ării de a schimba puterea pa•nică - totu•i, statul de
drept •i responsabilitatea politică sunt încă slabe (a se vedea Valacek 2007; Popova 2010 ). Pe de
altă parte, în Turkmenistan, chiar •i după o anumită liberalizare după moartea primului pre•edinte
Niyazov în 2006, regimul este mai aproape de sistemul totalitar „clasic” cu guvern omniprezent •i
absen•a imitării chiar elementare a procedurilor democratice. Situa•ia este oarecum amestecată în
Georgia: pe de o parte, după „revolu•ia trandafirilor” din 2003, •ara a cunoscut o anumită schimbare
către o mai mare deschidere •i statul de drept în politică; pe de altă parte, însă, actualul sistem politic
se bazează încă foarte mult pe pozi•ia foarte puternică a pre•edintelui •i este asociat cu un număr
semnificativ de încălcări ale drepturilor omului •i control al mass-media - deci, evolu•iile sunt neclare.
În cele din urmă, în Republica Kârgâză, „revolu•ia lalelelor” din 2005 a dus în cele din urmă la
instituirea unui regim semiautoritar similar, care a ajuns la o nouă revolu•ie în 2010, cu consecin•e
încă imprevizibile în acest moment.
Predominan•a regimurilor nedemocratice este un motiv evident •i adesea discutat pentru
slăbiciunea regionalismului post-sovietic - în special pentru că majoritatea acestor nedemocra•ii
exploatează cel pu•in par•ial procesul de construire a na•iunii în noile state independente ca sursă
de legitimare a puterii lor. După cum sa men•ionat deja în alte capitole ale acestui volum,
democratizarea este
23
practic un instrument care avansează integrarea regională. Non-democra•iile se confruntă cu probleme
semnificative, oferind în acela•i timp angajamente credibile (•i într-adevăr, aproape toate angajamentele de
integrare regională din CSI s-au dovedit a fi necredibile chiar •i pe termen scurt) •i sunt extrem de reticente în
a-•i restrânge puterea prin orice cadru suprana•ional. Cu toate acestea, în lumea FSU situa•ia este chiar mai
dificilă, deoarece va fi discutată în cele ce urmează.
4.2. „Integrare de protecție”
În scopul acestui studiu este suficient să se afirme că majoritatea •ărilor FSU care participă la CSI •i to•i
membrii EurAsEC sunt nedemocratice sau semi-democratice; •ări mai democratice (sau chiar mai
poten•ial mai democratice), cum ar fi Moldova, Georgia •i Ucraina, de asemenea, sunt de obicei
reticente la orice „mecanisme de integrare CSI”. Pe de altă parte, este, de asemenea, necesar să
subliniem că pare să existe un mecanism de feedback relativ puternic între dezvoltarea politică în
fiecare •ară CSI •i schimbările politice din alte •ări ale regiunii (Hale 2006; Beissinger
2007). De exemplu, „revolu•ia portocalie” din Ucraina din 2004 a avut un efect pronun•at asupra
dezvoltării politice ruse•ti (Ryabov 2005) •i poate fi tratată probabil ca unul dintre rarele cazuri când un in
strainatate devine factorul fundamental care conturează evolu•ia politică în tara. În aceste condi•ii nu
este surprinzător faptul că regionalismul •i integrarea post-sovietică vor ob•ine o func•ie specială de
„protec•ie reciprocă” a regimurilor autocratice. Practic, în acest caz, cadrul institu•ional CSI •i
EurAsEC ar trebui interpretat ca un caz de ceea ce s-ar putea numi „pseudomorfism institu•ional”:
institu•iile concepute să semene cu regionalismul „normal” au, de fapt, o func•ie foarte diferită de
îndeplinit (a se vedea Yevstigneev
1997), care poate fi denumită •i „integrare de protec•ie”.
Practic, există două aspecte ale „integrării protectoare” relevante pentru FSU. Primul leagă în
mod direct supravie•uirea regimurilor autocratice în fiecare •ară CSI cu existen•a •i replicarea (cel
pu•in, imitarea) cooperării în cadrul institu•iilor interna•ionale discutate aici. Încă o dată, două canale
de protec•ie sunt relevante în acest caz. În primul rând, ar putea exista exemple directe de
cooperare între •ările care luptă împotriva opozi•iei. De exemplu, Aslund, Olcott •i Garnett (1999)
indică faptul că cooperarea serviciilor secrete (combaterea amenin•ării
24
opozi•ia fa•ă de func•ionarii actuali) este unul dintre cele mai de succes domenii ale regionalismului
CSI. Cu toate acestea, în acest scop nu este necesară o structură regională formală. Cu toate
acestea, există mecanisme care implică institu•iile CSI direct în protec•ia regimurilor. Adunarea
interparlamentară a CSI trimite regulat observatori la alegerile parlamentelor •i pre•edin•ilor na•ionali,
care deseori pur •i simplu sigilează manipulările •i falsificările existente cu aprobarea lor (•i, prin
urmare, nu este surprinzător, deviază substan•ial în ceea ce prive•te concluziile din, spun
observatorii Consiliului Europei sau OSCE) - func•ionarea acestui instrument va fi discutată în cele
ce urmează (Furman 2004). 6
Al doilea canal este oarecum diferit, deoarece nu implică deloc o integrare sau o cooperare
eficientă. Însă•i existen•a retoricii de cooperare poate fi folosită de autocra•ii na•ionali ca argument
împotriva opozi•iei •i pentru a oferi resurse de legitimitate regimurilor existente. Bielorusia este
probabil cel mai pronun•at exemplu al •ării în care sistemul nedemocratic existent al lui Alexandru
Luka•enko este întărit de retorica integrării - cel pu•in, în anii '90. Acest canal chiar prosperă într-un
mediu al ritualurilor de integrare fără con•inut real - pur •i simplu pentru că permite autocra•ilor să se
sprijine reciproc fără a le restrânge puterea. Ini•iativele de integrare pot fi lansate atunci când
semi-autocra•ia existentă sau emergentă se confruntă cu o amenin•are la adresa existen•ei sale
(cum ar fi proiectul Spa•iului Economic Unic, încă o altă asocia•ie subregională similară EurAsEC •i
a început cu sprijinul puternic al guvernului lui Leonid Kuchma în a•teptările campaniei dure la
alegerile din Ucraina din 2004 - care a dus în cele din urmă la „revolu•ia portocalie”). Ideea că
considera•iile privind stabilitatea regimului joacă rolul cheie în integrarea regională în FSU în general
(•i, în special, în structurile CSI •i EurAsEC), a fost explorată în detaliu de Allison (2008), Ambrosio
(2006), Collins ( 2009), Libman (2007), Fel'dman (2006) •i Silitski (2004) în diverse contexte.
Ambrosio (2008) extinde acest cadru către Organiza•ia de Cooperare din Shanghai, inclusiv China,
6 Cu toate acestea, trebuie remarcat faptul că sprijinul oferit de nedemocra•ii reciproc în CSI este cel mai indirect indirect - nu au
existat cazuri de implicare militară directă care să sus•ină regimuri particulare, chiar •i în situa•iile extrem de relevante.
25
Furman (2010) descrie procesul de învă•are reciprocă a autocra•iilor din FSU în anii 1990 (de
exemplu, în conflictele cu parlamentele na•ionale), care a fost cu siguran•ă facilitat de existen•a
dialogului institu•ionalizat în cadrul post- Regionalismul sovietic.
Legătura dintre al doilea aspect al regionalismului post-sovietic •i supravie•uirea autocra•iilor este mai
degrabă indirectă. Întrucât multe •ări CSI trebuie să se ocupe de minorită•i etnice semnificative ale statelor
vecine. Cel mai pronun•at exemplu este cel al minorită•ilor ruse din Ucraina •i Kazahstan, dar, de exemplu,
în regiunea Caucaz, grani•ele existente împart adesea o multitudine de na•iuni - de exemplu, o minoritate
azeră semnificativă în Dagestan •i, invers, mai multe grupuri etnice dagestane din Azerbaidjan, care
constituie o problemă semnificativă pentru ambele politici (vezi Markedonov 2010), sau statutul popula•iei
osetiene din Rusia •i Georgia (Markedonov 2010a). În plus, par să existe unele efecte de învă•are •i
legături directe între grupurile separatiste din diferite state (încă o dată, Caucazul de Nord este cel mai bun
exemplu, vezi Matsuzato 2008; Coppieters, 1996; Markedonov 2006; Silaev 2009). Prin urmare,
participarea la proiectele regionale post-sovietice a fost deseori concepută ca un instrument de „pacificare”
a acestor minorită•i (pentru cazul Kazahstanului a se vedea,
de exemplu Pomfret 2009); prin urmare, regimurile individuale s-au sprijinit reciproc •i prin acceptarea structurii de bază
existente a frontierei în regiune. 7 Cu toate acestea, acest argument are mai degrabă o semnifica•ie istorică, având în
vedere efectele secundare ale recunoa•terii de către Rusia a Abhazia •i Osetiei de Sud (a se vedea Libman 2009).
În concluzie, evaluarea regionalismului FSU din perspectiva democra•iei interna•ionale ar fi
incompletă fără a lua în considerare problema pseudomorfismului institu•ional. Chiar •i observând
institu•iile •i organiza•iile interna•ionale care îndeplinesc formal cerin•ele stabilite în acest volum, este
necesar să ne amintim că adevărata lor func•ie poate fi mai degrabă axată pe politica internă •i, în
mod specific, pe sprijinirea regimurilor autocratice na•ionale. Cu toate acestea, probleme similare ar
putea apărea •i pentru alte institu•ii interna•ionale.
7 Desigur, conflictele de frontieră dintre statele CSI sunt numeroase •i adesea extrem de periculoase (cum ar fi între Uzbekistan •i
Tadjikistan), dar încă limitate, spre deosebire de afirma•iile poten•iale bazate pe argumentul „na•iunilor divizate” - este suficient să se
compare fosta Iugoslavie cu FSU să ajungă la această concluzie.
26
5. Dimensiunile democrației internaționale în FSU
5.1. Societatea civilă, partidele politice și legitimitatea contribuției
Implicarea societă•ii civile •i a partidelor politice în luarea deciziilor institu•iilor interna•ionale
formează unul dintre elementele cheie ale democra•iei interna•ionale •i, prin urmare, necesită o
aten•ie specială pentru regiunea FSU. Aici situa•ia este oarecum mixtă. Pe de o parte, unitatea
existentă a FSU care provine din legăturile interpersonale încă persistente din timpul sovietic ar
trebui, în general, să necesite contacte intense între organiza•iile neguvernamentale •i societă•ile
civile din diferite •ări. Într-adevăr, se poate afla existen•a canalelor •i mecanismelor de învă•are,
care, apropo, cuprind diferite domenii ale activită•ii sociale. De exemplu, dacă cineva se
concentrează pe sfera politică,
Cu toate acestea, aceste contacte doar în cazuri extrem de rare se concentrează în mod specific pe
nivelul CSI sau EurAsEC •i privesc mecanisme individuale de luare a deciziilor sau propuneri formulate de
aceste institu•ii. S-ar putea face ipoteza că prezen•a sau absen•a institu•iilor formale ale regionalismului
este aproape irelevantă pentru contactele partidelor politice •i ONG-urilor - acestea sunt conduse de
intensitatea social integrarea între •ări, sus•inută de dominarea persistentă (de•i în scădere) a limbii ruse
ca lingua franca •i legături strânse de familie, conectând indivizi în diferite •ări atât din perioada sovietică,
cât •i din cre•terea migra•iei moderne a for•ei de muncă din anii 2000 (pentru discu•ia privind integrarea
socială în CSI vezi Sterzhneva 1999). Există mai multe excep•ii atunci când contactele dintre partidele
politice au fost determinate în mod specific de regionalismul FSU. De exemplu, în 2010 NurOtan •i
Edinaya Rossiya au organizat la Orenburg o reuniune regională a conducerii partidului pe probleme legate
de uniunea vamală. Cu toate acestea, aceste contacte au un sens secundar evident pentru păr•i - în plus,
nu trebuie uitat acest lucru în ambele
27
Partidele de conducere din Rusia •i Kazahstan au doar func•ia de „promotori” ai agendei politice a pre•edin•ilor
•i, prin urmare, contactele lor pot fi privite pur •i simplu ca un aspect specific al politicii guvernamentale •i nu ca
un eveniment de jos în sus.
Dacă cineva încearcă să afle apari•ia societă•ii civile •i a altor institu•ii informale la nivelul
organiza•ional al CSI •i EurAsEC, există probabil două domenii în care procesul este cel pu•in
oarecum viu: cooperarea •i lobby-ul în afaceri •i interac•iunea umanitară . Câteva exemple de
institu•ii antreprenoriale la nivelul CSI includ Congresul Interna•ional al Industri•tilor •i
Antreprenorilor, Asocia•ia Interna•ională a Bursei de Valori CSI, asocia•iile CSI ale companiilor de
leasing, băncile agricole (care este în prezent inactivă), companiile depozitare •i băncile de
economii, Consiliul bancar •i Uniunea Eurasiatică a Transporturilor. Gradul de activitate al acestor
institu•ii în variază în timp •i, în unele cazuri (la fel cu Asocia•ia Interna•ională a Bursei de Valori),
strâns legată de anumite persoane în func•ii de conducere care promovează (din diverse motive)
aceste tipuri de activită•i (vezi •i Libman 2006a; Golovnin 2010); de asemenea, trebuie remarcat
faptul că func•iile lor combină cele de lobby •i reprezentare publică a afacerilor cu cele de a furniza
schimburi informale de informa•ii în scopuri comerciale •i institu•iile informale din regiunea regională. lex
mercatoria. În plus, principalele asocia•ii na•ionale de afaceri (precum Camera Rusă de Comer• •i
Comer• sau Uniunea Rusă a Industri•tilor •i Antreprenorilor) au divizii specializate care se
concentrează pe cooperarea regională FSU.
Există unele dovezi ale contactelor dintre aceste institu•ii •i CSI •i EurAsEC. Ambele organiza•ii
au stabilit o serie de canale, care ar trebui să faciliteze schimbul de informa•ii (de•i în mod formal
ONG-urile sub orice formă au doar pozi•ia consultativă în oricare dintre institu•iile EurAsEC •i CSI).
În mod specific, unele dintre consiliile industriale ale CSI includ adesea în mod specific
„interac•iunea cu agen•iile neguvernamentale” ca unul dintre obiectivele lor. De exemplu, este
adevărat pentru Consiliul •efilor agen•iilor de migra•ie din CSI; cu toate acestea, singurul instrument
concret de interac•iune specificat este invitarea reprezentan•ilor ONG-urilor la •edin•ele Consiliului.
În acela•i mod, statutul Consiliului •efilor de ministere al industriilor de construc•ii de ma•ini permite
includerea
28
reprezentan•i ai ONG-ului •i ai afacerilor private în grupurile de lucru înfiin•ate de consiliu. Cu toate
acestea, din câte •tiu, chiar dacă în documentele oficiale sunt incluse unele mecanisme foarte vagi,
acestea nu sunt aproape niciodată puse în aplicare în practică. Reprezentan•ii ONG-urilor pot fi inclu•i
în grupurile de exper•i din diferite institu•ii CSI •i EurAsEC, dar întotdeauna pe bază personală. În plus,
de•i uneori aceste organiza•ii cooperează ad-hoc cu ONG-uri individuale: de exemplu, în 2010
Comitetul Executiv al CSI a semnat un memorandum de cooperare cu Congresul Interna•ional al
Industrialilor •i Antreprenorilor. Cu toate acestea, chiar •i în acest caz nu au fost instituite mecanisme
de consultare institu•ională.
O anumită excep•ie este Consiliul de afaceri eurasiatic înfiin•at de EurAsEC în 2002 ca o structură
afiliată care urmăre•te să sprijine interac•iunea dintre grupurile de afaceri •i companiile din diferite •ări
(prin, de exemplu, conferin•e •i seminarii interna•ionale) •i să ofere avizul exper•ilor cu privire la
acordurile interna•ionale semnate în EurAsEC •i uniunea vamală EurAsEC. Cu toate acestea,
principalele obiective ale Eurasian Business Council par să fie mai degrabă asigurarea unui schimb
orizontal de informa•ii între companii decât consultările verticale între asocia•iile de afaceri •i
organismele EurAsEC. Astfel, este similar cu Centrul de afaceri de cooperare economică al CSI, care
a fost creat în 2000 de către CHS •i Consiliul Economic ca un parteneriat non-profit pentru a furniza
servicii de consultan•ă •i informa•ii pentru întreprinderile private care facilitează integrarea economică
a CSI. Institu•ia include unele organiza•ii, care se concentrează cel pu•in par•ial pe consultarea
guvernelor (Uniunea Exper•ilor Independen•i ai CSI), dar se referă în primul rând la serviciile oferite
întreprinderii private (consultan•ă juridică, sistem de comer• electronic etc.) .
Probabil, dacă Uniunea Vamală are mai mult succes (ceea ce este, în general, îndoielnic), participarea
afacerilor în această institu•ie ar putea cre•te. Cu toate acestea, în acest moment lobby-ul asocia•iilor de
afaceri la nivelul CSI •i al EurAsEC este extrem de limitat. Probabil că există două motive principale pentru
aceasta. În primul rând, experien•a ini•iativelor regionale e•uate în trecut poate fi considerată ca un factor de
motivare pentru afacerea regională. Este suficient să-l cităm pe Igor Yurgens, •ef adjunct al Uniunii Industriale
•i Antreprenori din Rusia, care în 2005 a sus•inut că CSI este „mai degrabă mort decât viu” (Allians-media,
2005, 3 mai). Prin urmare, pentru grupurile de afaceri
29
prioritatea pare să fie lobby-ul direct al guvernelor na•ionale decât angajamentul la nivelul CSI (sau chiar
al EurAsEC).
Al doilea motiv este probabil •i unul dintre factorii cheie care explică prezen•a foarte slabă a asocia•iilor non-comerciale •i a
ONG-urilor la nivelurile CSI •i EurAsEC. Este greu de a•teptat o societate civilă interna•ională vie, dacă societatea civilă internă este
neglijabil de mică •i strict controlată de guverne. În plus, de exemplu, în Rusia, rela•iile cu CSI după „revolu•ia portocalie” din Ucraina
intră evident în domeniul „priorită•ilor na•ionale”, ceea ce implică •i restric•ionarea oricărei forme de influen•ă neguvernamentală
asupra politicii- în acest domeniu: deci, actorii neguvernamentali sunt pur •i simplu prea slabi pentru a fi implica•i activ în activitatea
societă•ii civile regionale. Încă o dată, există mai multe asocia•ii transfrontaliere în acest domeniu (de exemplu, Asocia•ia Universită•ii
Eurasiatice, care a fost creat deja în 1989) •i au existat mai multe evenimente specifice în care ONG-urile CSI (sau, cel pu•in, selec•ia
lor făcută de guvernele nedemocratice) s-au reunit într-un eveniment specializat (ca în domeniul culturii, •tiin•ei •i educa•iei în 2005).
Cu toate acestea, în general, rolul ONG-urilor în ceea ce prive•te implicarea în luarea deciziilor politice la nivelul CSI este neglijabil •i
în cea mai mare parte limitat la cei strâns alia•i cu guvernele na•ionale (încă o dată, situa•ia este similară cu cea a partidelor politice).
Trebuie să observăm că în acest domeniu situa•ia s-ar putea schimba, dacă virajul umanitar în activitatea CSI descrisă mai sus
devine mai pronun•at. selec•ia lor făcută de guvernele nedemocratice) s-au reunit într-un eveniment specializat (ca Congresul
ONG-urilor CSI privind cooperarea în domeniul culturii, •tiin•ei •i educa•iei în 2005). Cu toate acestea, în general, rolul ONG-urilor în
ceea ce prive•te implicarea în luarea deciziilor politice la nivelul CSI este neglijabil •i se limitează în cea mai mare parte la cei strâns
alia•i cu guvernele na•ionale (încă o dată, situa•ia este similară cu cea a partidelor politice). Trebuie remarcat faptul că în acest
domeniu situa•ia s-ar putea schimba, dacă schimbarea umanitară în activitatea CSI descrisă mai sus devine mai pronun•ată. selec•ia
lor făcută de guvernele nedemocratice) s-au reunit într-un eveniment specializat (ca Congresul ONG-urilor CSI privind cooperarea în
domeniul culturii, •tiin•ei •i educa•iei în 2005). Cu toate acestea, în general, rolul ONG-urilor în ceea ce prive•te implicarea în luarea
deciziilor politice la nivelul CSI este neglijabil •i în cea mai mare parte limitat la cei strâns alia•i cu guvernele na•ionale (încă o dată, situa•ia este similară cu cea a
În plus, trebuie remarcat totu•i că CSI include mai multe institu•ii „hibride”, care sunt considerate
organele decizionale ale CSI •i reprezintă par•ial organiza•iile neguvernamentale (asocia•ii ale
societă•ilor voluntare de asisten•ă militară, societă•i de veterani •i pensionari, camere de comer• •i
comer•; uniunea agricolă; academia interna•ională de vinifica•ie; asocia•iile companiilor de leasing •i
bursele de valori au, de asemenea, acela•i statut). Majoritatea acestor institu•ii (cu excep•ia
asocia•iilor de leasing •i a burselor de valori) au fost create în primii ani ai CSI •i demonstrează un
nivel extrem de scăzut al oricărei activită•i.
În concluzie, agen•ii neguvernamentali, cu excep•ia limitată a asocia•iilor de afaceri •i a partidelor
politice „guvernamentale” (de•i ace•tia din urmă, încă o dată, sunt
30
nimic altceva decât un mecanism alternativ de control guvernamental), nu au aproape acces la CSI
•i la luarea deciziilor EurAsEC •i nu sunt organizate în niciun peisaj sistematic de lobby. CSI •i
EurAsEC sunt conduse de guverne •i agen•ii guvernamentale.
5.2. Participare populară și adunări interparlamentare
Din punctul de vedere al participării populare, după cum rezultă deja din discu•ia anterioară,
problema cheie pentru CSI •i EurAsEC pare să nu fie cadrul legal care împiedică birocra•ii să
primească peti•ii de la cetă•eni •i ONG-uri, ci mai degrabă slăbiciunea institu•iilor, ceea ce le face un
partener neatractiv în rezolvarea oricăror probleme. Prin urmare, se pare că pare pur •i simplu un
interes foarte limitat în ceea ce fac CSI •i EurAsEC. O consecin•ă evidentă a acestei situa•ii este că
CSI •i birocra•ia EurAsEC experimentează un nivel foarte limitat de control public - ceea ce, totu•i,
corespunde unui nivel limitat de control public al birocra•iei din •ările FSU în general. Cu toate
acestea, din nou, având în vedere slăbiciunea institu•iilor, controlul public limitat are ca rezultat mai
degrabă activită•i neproductive •i căutarea chiriei birocra•ilor decât o direc•ie gre•ită gravă în
dezvoltarea integrării regionale. Încă o dată, Uniunea Vamală, odată reu•ită, ar putea schimba
această situa•ie; cu toate acestea, în acest moment orice presupuneri ar fi extrem de speculative.
În timp ce controlul public asupra CSI •i institu•iilor EurAsEC este slab, la fel este •i controlul
parlamentar. CSI •i EurAsEC au ambele IPA-uri proprii, care func•ionează, a•a cum s-a descris mai
sus, într-un mod destul de similar. IPA CSI este, după cum s-a men•ionat, o institu•ie bazată pe
consens, la care fiecare •ară are un vot. IPA EurAsEC ia decizii printr-o majoritate de două treimi a
membrilor săi, cu o reprezentare ponderată a fiecărei •ări în Adunare. Ambele adunări sunt formate
din membri ai parlamentelor •ărilor, care sunt selecta•i de parlamentele în•i•i •i includ un număr mare
de comisii specifice pe diferite domenii ale legisla•iei. Atât IPA CIS, cât •i IPA EurAsEC au un
organism de conducere permanent care î•i coordonează activitatea: Consiliul (CSI) •i Biroul
(EurAsEC),
31
Cu toate acestea, IPA-urile nu sunt împuternicite să controleze în niciun fel oficialii institu•iilor de
integrare regională •i nu par să aibă nicio putere care să influen•eze direct procesul decizional din CSI •i
EurAsEC. În ceea ce prive•te IPA CSI, există două grupuri principale de documente adoptate de
această institu•ie: „actele model” (care au fost men•ionate mai sus) •i recomandările adresate
parlamentelor membre •i institu•iilor CSI, care, totu•i, nu au putere obligatorie . În plus, IPA are un rol
important în monitorizarea electorală în CSI: membrii săi formează de obicei misiunile de monitorizare
pentru alegerile na•ionale, iar Institutul Interna•ional de Monitorizare a Democra•iei este asociat cu IPA
(promovarea democra•iei de către CSI va vor fi discutate în cele ce urmează).
Deci, de fapt, sarcina principală a IPA CSI în acest moment este de a servi drept forum pentru
întâlnirea parlamentelor din diferite •ări membre •i de a dezvolta „cele mai bune practici”, care ar
putea fi apoi puse în aplicare în legisla•ia na•ională. În general vorbind, „legile model” sunt poten•ial
un instrument de coordonare foarte important (comparabil cu metoda deschisă europeană de
coordonare) •i sunt adesea mai avansate decât legisla•ia na•ională atât în ceea ce prive•te
calendarul când au fost adoptate actele, cât •i con•inutul acestora de exemplu, CSI IPA a oferit un
cadru juridic imens în domeniul dreptului civil •i comercial, precum •i în unele domenii ale dreptului
public, inclusiv impozitul, vamal etc.). Din acest punct de vedere, un rol important este atribuit
comitetelor, care trebuie să elaboreze legile model, care sunt apoi adoptate de IPA. Cu toate
acestea, din câte •tiu, a existat doar o acceptare foarte limitată a legii model în legisla•ia na•ională;
legile-model afectează deciziile parlamentelor na•ionale numai prin informarea membrilor individuali
ai parlamentelor cu privire la posibilele op•iuni de reglementare - o func•ie care este •i mai pu•in
relevantă acum, deoarece agentul principal care ini•iază noile acte în CSI este acum în cea mai
mare parte executiv. Recomandările IPA CSI nu au nicio influen•ă asupra luării deciziilor reale •i
sunt utilizate, de exemplu, ca declara•ii politice pentru probleme sensibile ale dreptului interna•ional.
În 2008, IPA a înfiin•at Centrul interna•ional de solu•ionare a disputelor la Curtea Economică CSI
pentru a facilita arbitrajul conflictelor în rela•iile economice interna•ionale din regiune, dar nici nu
joacă un rol important. In cele din urma,
32
EurAsEC IPA are o putere oarecum mai mare decât CIS IPA: în loc să adopte legea model, care nici măcar nu este destinată a
fi implementată în CSI •i serve•te drept canal de informare pur „cele mai bune practici”, EurAsEC IPA adoptă actele fundamentale ,
care sunt apoi, după cum sa discutat, prezentate pentru Comitetul de integrare. Actele fundamentale sunt de obicei mai generale
decât actele model ale CSI •i acoperă un domeniu larg al legisla•iei (cum ar fi educa•ia, dreptul bancar etc.). În plus, EurAsEC IPA
adoptă •i modelele de acte, care ar putea fi apoi puse în aplicare în legisla•ia na•ională de către parlamentele membre. Cu toate
acestea, ar trebui să se •ină cont de faptul că vârful de activitate al EurAsEC IPA a fost în anii 2000, când mai multe •ări membre (în
special, Rusia •i Kazahstan) aveau un cadru juridic deja relativ dezvoltat, deci avansarea IPA EurAsEC fa•ă de legisla•ia na•ională a
acestor •ări nu a fost atât de vizibilă ca cea a modelului IPA CSI în anii '90. O parte importantă a activită•ii EurAsEC IPA este aceea
că publică în mod regulat rezultatele analizei comparative ale reglementărilor •ărilor EurAsEC în domenii specifice de drept: nu oferă
norme noi •i reglementări în sine, dar serve•te ca un instrument foarte bun de informa•ii despre sistemele de reglementare ale •ărilor
membre. În cele din urmă, EurAsEC IPA adoptă, de asemenea, recomandări speciale, care sunt de obicei mai vizate decât cele din
CSI IPA •i abordează reglementările economice. O parte importantă a activită•ii EurAsEC IPA este aceea că publică în mod regulat
rezultatele analizei comparative a reglementărilor •ărilor EurAsEC în domenii specifice de drept: nu oferă norme noi •i reglementări în
sine, dar serve•te ca un instrument foarte bun de informa•ii despre sistemele de reglementare ale •ărilor membre. În cele din urmă,
EurAsEC IPA adoptă, de asemenea, recomandări speciale, care sunt de obicei mai vizate decât cele din CSI IPA •i abordează
reglementările economice. O parte importantă a activită•ii EurAsEC IPA este aceea că publică în mod regulat rezultatele analizei
comparative ale reglementărilor •ărilor EurAsEC în domenii specifice de drept: nu oferă norme noi •i reglementări în sine, dar serve•te
ca un instrument foarte bun de informa•ii despre sistemele de reglementare ale •ărilor membre. În cele din urmă, EurAsEC IPA
adoptă, de asemenea, recomandări speciale, care sunt de obicei mai vizate decât cele din CSI IPA •i abordează reglementările economice.
În concluzie, IPA CSI pare a fi o institu•ie cu o putere indirectă mai mare •i o activitate mai mare
decât IPA EurAsEC (este, de asemenea, cazul în care IPA CSI este singura care este o organiza•ie
interna•ională în sine), dar este mult mai limitată în ceea ce prive•te puterea de reglementare
directă. Marele avantaj informa•ional al legilor model pe care le aveau în anii 1990 nu a fost aproape
niciodată folosit de parlamentele na•ionale; actele nu par să aibă niciun impact asupra legisla•iei
na•ionale din zilele noastre. Dimpotrivă, EurAsEC IPA se angajează în activită•i mai specializate,
concentrându-se în mod clar pe anumite domenii economice ale integrării EurAsEC (în mod similar
EurAsEC în general, care este mai concentrat decât CSI). Dar influen•a sa asupra procesului
decizional este, de asemenea, foarte mică. Pe scurt,
33
Mai important, slăbiciunea IPA-urilor este impusă nu doar de structura institu•ională a organiza•iilor
interna•ionale ca atare, ci •i de slăbiciunea parlamentelor din regimurile semi-democratice ale •ărilor FSU
în general. Duma de Stat rusă sau Parlamentul Kazahstanului s-au transformat de mult în organe strict
controlate de executiv - deci nu există niciun motiv să ne a•teptăm ca membrii acestor institu•ii să
controleze CSI sau EurAsEC - care, după cum sa discutat, sunt în mare parte condu•i de interac•iunea
dintre directori na•ionali.
5.3. Instituții supranaționale, limitări de putere și democrație inter-statală
După cum sa discutat deja, elementele suprana•ionalită•ii din CSI •i EurAsEC sunt extrem de slabe: ambele institu•ii ac•ionează în
primul rând ca organisme interguvernamentale cu angajamente foarte limitate pentru statele membre (în mod explicit în CSI •i mai
pu•in pronun•ate, dar totu•i prezent în EurAsEC). Motivul acestei situa•ii este, probabil, următorul. În primul rând, când CSI a fost
conceput, orice abordare cu o limitare mai strictă •i un nivel mai ridicat de obliga•ii obligatorii ar putea fi probabil respinsă de către
statele membre - având în vedere argumentul despre proiectarea SSG bine în memoria tuturor participan•ilor din acel moment. În al
doilea rând, logica func•ionalistă a integrării, bazată pe birocra•ia suprana•ională care devine o for•ă puternică care sus•ine
regionalismul, nu pare să func•ioneze în FSU. După cum arată Libman •i Vinokurov (2010), într-o alian•ă regională creată ca urmare a
prăbu•irii unei unită•i politice anterioare, logica de maximizare a bugetului a birocra•ilor asumată, de exemplu, prin abordarea alegerii
publice, îi face să prefere solu•ii mai bugetare - care, spre deosebire de o „venire -întreg ”proiect regional, sunt exact asociate cu
întreruperea legăturilor •i interdependen•elor existente. O problemă suplimentară este, desigur, calificarea birocra•ilor suprana•ionali
(•i a func•ionarilor na•ionali responsabili de integrare) •i cunoa•terea lor despre modul în care func•ionează de fapt integrarea
regională •i regionalismul într-o economie de pia•ă - care a fost extrem de limitată în primii ani ai CSI (de•i situa•ia actuală pare să se
schimbe rapid, mai precis, odată cu apari•ia BED). logica de maximizare a bugetului a birocra•ilor asumată, de exemplu, prin
abordarea alegerii publice, îi face să prefere solu•ii mai mari din punct de vedere bugetar - care, spre deosebire de un proiect regional
de „reunire”, sunt asociate exact cu întreruperea legăturilor •i interdependen•elor existente. O problemă suplimentară este, desigur,
calificarea birocra•ilor suprana•ionali (•i a func•ionarilor na•ionali responsabili de integrare) •i cunoa•terea lor despre modul în care
func•ionează de fapt integrarea regională •i regionalismul într-o economie de pia•ă - care a fost extrem de limitată în primii ani ai CSI
(de•i situa•ia actuală pare să se schimbe rapid, mai precis, odată cu apari•ia BED). logica de maximizare a bugetului a birocra•ilor
asumată, de exemplu, prin abordarea alegerii publice, îi face să prefere solu•ii mai mari din punct de vedere bugetar - care, spre
deosebire de un proiect regional de „reuniune”, sunt asociate exact cu întreruperea legăturilor •i interdependen•elor existente. O problemă suplimentară este, des
Până în prezent, orice încercări de promovare a institu•iilor suprana•ionale în CSI au fost
respinse de mai multe state membre, în special Ucraina. Cu toate acestea, trebuie remarcat faptul
că Federa•ia Rusă nu apar•ine for•elor cheie
34
sus•inerea suprana•ionalismului, întrucât, în ceea ce prive•te cel mai puternic partener în proiectul de
integrare, acesta ar putea implica o limitare semnificativă a influen•ei sale: o op•iune preferabilă pare să
fie în multe cazuri (în special, politica monetară) un transfer de autorită•i către structurile de decizie din
Rusia - ceea ce, la rândul său, nu este acceptabil pentru alte •ări CSI. Am impresia că •ara care este cel
mai puternic promotor al institu•iilor suprana•ionale din CSI este în prezent Kazahstan. La începutul anilor
1990, pre•edintele Kazahstanului Nursultan Nazarbaev a sugerat în mod explicit stabilirea unei noi unită•i
politice a •ărilor CSI în cadrul a•a-numitei „Uniuni Eurasiatice” (care, de altfel, a fost respinsă de Rusia).
Vinokurov (2010a) sus•ine totu•i că că interesul Kazahstanului pentru integrarea regională cre•te atunci
când condi•iile economice se înrăută•esc - ca în timpul crizei financiare din 2008-2009. Deci, chiar •i în
acest caz, sprijinul activ al unei strategii suprana•ionale pare să fie condus de nevoia urgentă de a depă•i
dificultă•ile economice.
În concluzie, nu există suprana•ionalism în CSI •i EurAsEC pur •i simplu pentru că nu pare să existe
o cerere de suprana•ionalism în cadrul acestor institu•ii. Pe de altă parte, absen•a designului
suprana•ional pare a fi deosebit de importantă pentru democra•ia inter-statală. Ambele proiecte regionale
se bazează pe consilii foarte puternice, bazate pe consens, unde toate •ările membre au o reprezentare
egală. Deci, asimetria economică •i politică reală cu dominan•a Rusiei nu se traduce într-un design
asimetric de-jure al regionalismului. Chiar dacă votul ponderat este implementat (a•a cum a fost utilizat în
EurAsEC), totu•i •ările mai mici par să ob•ină o pondere propor•ională mare de voturi (în compara•ie cu
popula•ia sau poten•ialul lor economic). În plus, regula de renun•are a CSI face practic imposibilă
impunerea participării •ărilor la acordurile sau proiectele de care nu sunt interesa•i. Această abordare,
de•i asigură riscuri politice limitate pentru fiecare stat membru din procesul decizional inadecvat, este
desigur extrem de costisitoare în ceea ce prive•te avansarea integrării regionale. Sau cel pu•in a•a este
teoretic: până acum principala problemă a fost să nu for•ăm •ările să o facă semn acordurile, ci mai
degrabă pentru a impune punerea lor în aplicare - a•a cum se anun•ă, în semnarea acordurilor CSI, care
nu sunt puse în aplicare într-o etapă ulterioară, se întâmplă foarte des.
35
Atât CSI, cât •i EurAsEC trebuie să î•i pună în aplicare deciziile prin intermediul birocra•iei
na•ionale •i al sistemelor politice, iar controlul este foarte slab. 8 Cu toate acestea, în acela•i timp, nu
pare să existe un sistem elaborat de verificări •i echilibre în cadrul organiza•iilor. Practic, institu•iile
interguvernamentale care reprezintă executivii na•ionali sunt singurele autorită•i decizionale din ambele
organiza•ii. Ramura legislativă are, după cum sa discutat, doar un rol formal de reprezentare în IPA-uri.
De asemenea, trebuie remarcat faptul că nu pare să existe nicio dovadă a dezvoltării unei „birocra•ii
CSI” separate sau „birocra•iei EurAsEC” cu propriul său etos •i orientări de carieră, ca în UE - birocra•ii
la nivel suprana•ional sunt de obicei strâns lega•i de birocra•ia internă (vezi •i Libman •i Vinokurov
2010).
Discutând despre suprana•ionalism, este necesar, de asemenea, să abordăm existen•a unor institu•ii
specifice la nivel suprana•ional: instan•e •i bănci centrale. De•i ideea monedei regionale sau a unei uniuni
monetare regionale a fost discutată activ atât în CSI, cât •i în EurAsEC după prăbu•irea zonei rublei, nu s-au
înregistrat aproape niciun progres către crearea unor institu•ii oarecum viabile în acest domeniu. Cu toate
acestea, după cum sa men•ionat deja, EurAsEC este strâns legat de BED, care este, în opinia noastră, o
institu•ie extrem de interesantă •i promi•ătoare de cooperare regională în FSU. Pentru început, BED este
printre pu•inele institu•ii capabile să creeze stimulente directe pentru statele membre •i companiile acestora
(având în vedere că are la dispozi•ie propriile resurse financiare •i gestionează în prezent Fondul anticriză,
care a fost înfiin•ată de •ările EurAsEC în timpul crizei financiare globale din 2008-2009 pentru a facilita
redresarea economică). În plus, are un rol puternic •i proactiv în multe ini•iative regionale. Deci, teoretic, EDB
s-ar putea transforma într-un nucleu pentru o cooperare mai pragmatică •i mai realistă.
În ceea ce prive•te Curtea, a•a cum este descris, competen•a sa este limitată •i (în cazul CSI) deciziile
sale nu sunt obligatorii. Cu toate acestea, este probabil rezonabil să presupunem că importan•a •i puterea
instan•ei interna•ionale depind de capacitatea lor de a rezolva disputele interguvernamentale (sau orice alte
dispute), dar pentru •ările FSU nedemocratice, rela•iile dintre guverne constituie evident cea mai importantă
dimensiune) în situa•ii critice . Până în prezent, din câte •tiu, Curtea Economică a CSI nu are experien•e
semnificative de acest fel. Cu toate acestea, situa•ia arată oarecum
8 Probabil ar trebui să spunem că controlul slab asupra ierarhiilor birocratice este o caracteristică generală a administra•iei publice a
FSU.
36
promi•ător în acest moment: în aprilie 2010, guvernul din Belarus a acuzat guvernul Rusiei de încălcarea tratatului
Uniunii Vamale în ceea ce prive•te impunerea taxelor de export pentru produsele de rafinărie de petrol exportate
în Belarus. Prin urmare, Curtea trebuie să solu•ioneze o problemă extrem de sensibilă •i foarte importantă. Cu
toate acestea, întrucât problema este, de asemenea, supusă negocierilor diplomatice active •i discu•iilor publice
dintre •ări, nu există niciun motiv să ne a•teptăm ca Curtea să se dovedească într-adevăr institu•ia finală în
această chestiune.
5.4. Legitimitatea producției
După cum sa men•ionat deja, integrarea post-sovietică se caracterizează printr-o combina•ie de
obiective extrem de agresive •i ambi•ioase •i realizări extrem de limitate. Zeci de ani de ritualuri de
integrare nu au reu•it să producă nici măcar formele elementare de cooperare între •ările FSU. Prin
urmare, nu este surprinzător faptul că legitimitatea de ie•ire a regionalismului post-sovietic este relativ
mică. Cu toate acestea, din acest punct de vedere ar trebui să se distingă două aspecte. În primul rând,
trebuie să în•elegem dacă regionalismul post-sovietic este, în general vorbind,
de dorit pentru popula•ia •ărilor. Situa•ia de aici este foarte diferită de discursul regionalismului
standard: CSI •i chiar EurAsEC au apărut într-o oarecare măsură „implicit” după prăbu•irea URSS •i
este imposibil să respingem ex ante afirma•ia că popula•ia •ărilor FSU pur •i simplu nu este interesat
să dezvolte un regionalism suplimentar •i se concentrează mai degrabă pe slăbirea legăturilor dintre
na•iuni •i trecerea la vectori alternativi de integrare (de exemplu, europeană sau islamică). În al
doilea rând, trebuie evaluat dacă activitatea CSI •i a EurAsEC este considerată suficientă din
punctul de vedere al acestei percep•ii publice a obiectivelor.
Pentru a verifica legitimitatea de ie•ire a CSI •i a EurAsEC, mă voi referi la datele din Monitor eurasiatic, un
sondaj periodic publicat de un consor•iu al agen•iilor sociologice din •ările CSI •i începe cu primul aspect al
legitimită•ii produc•iei: dore•te popula•ia FSU progresele integrării regionale? Pe de o parte, 6 a valul
sondajului efectuat în 2006 arată clar că majoritatea popula•iei post-sovietice consideră imposibilă recreerea
URSS (68% în Rusia, 76% în Belarus •i 71% în Ucraina). Mai mult, în Rusia, ponderea celor care considerau
inevitabilă prăbu•irea URSS a crescut în perioada 2003-2006 de la 25% la 41%. Cu toate acestea, ponderea
celor
37
regretting the dissolution of the Soviet Union is still relatively high, although it went back from 70% to about 60% in
Russia in 2004-2006. The regrets are however clearly concentrated in the older cohorts of the population: while
about 83% of people older than 60 years regret the USSR, only 44% of the people between 18 and 24 years do it.
However, in spite of this dynamics, the demand for regional integration in the public opinion is still high, although
unequally distributed among post-Soviet countries, see Table 1.
Table 1: Preferences for integration in the post-Soviet space
4 Apr Oct May Dec May Oct May May Dec

2005 2005 2006 2006 2007 2007 2008 2009 2009
Russia 57 53 46 49 52 44 41 44 46 53
Belarus 54 47 47 50 48 45 47 48 44 49
Ukraine 51 42 51 51 51 49 46 45 50 53
Kazakhstan 58 63 50 47 49 53 48 53 50 46
Azerbaijan NA NA NA 24 21 NA NA NA NA NA
Armenia NA NA NA NA 31 36 22 33 NA 32
Kyrgyz NA NA NA NA NA 73 68 63 62 NA
Rep.
Tajikistan NA NA NA NA NA NA 39 52 43 NA
Moldova NA NA NA NA NA NA 35 35 37 39
Uzbekistan NA NA NA NA NA NA NA 49 43 NA
Note: the data represents share of surveyed preferring to live in the re-integrated post-Soviet space (union of Russia, Belarus,
Ukraine and Kazakhstan, re-created USSR or CIS) rather than in the EU or in the independent state without membership in any
integration groups, % Source: Eurasian Monitor, 2004-2009
There is also no trend towards an obvious decline of the integration support, at least in the last 5
years.
Nevertheless, the shifts of public opinion are partly extremely complex. Kertman (2005) shows that in
Russia the majority still supports the reintegration in the CIS, but claims, that Russia looses from the
participation in the post-Soviet regionalist projects. Filippov (1995) and Blyakher (2008) claim that either
admiring or regretting the Soviet past, post-Soviet countries “remain” post-Soviet just because the Soviet
Union is still the “point of departure” in their argument (for Blyakher it also provides potential for
re-integration). Anyway, it is premature to conclude that the “rhetorical integration” is dead, although it is
certainly much less important than one and a half decades ago. Furthermore, the social basis of the
post-Soviet and, for example, of the EU integration is completely different: whether the European Union
receives support of younger and better educated groups, the CIS and other groups are often driven by
nostalgic
38
Commonwealth of Independent States and Eurasian Economic Community – Alexander Libman
sentiments of the older generation (Furman 2005). Anyway, it is possible to conclude that the demand for
regionalism in the FSU does exist, and from that point of view the output legitimacy of the CIS and
EurAsEC is given. Finally, in many CIS countries people become much more sceptical if specific issues of
integration (like restrictions on trade in goods and services, migration or investments) are considered – for
example, in Russia, Ukraine, Kazakhstan and Belarus alike the majority is clearly against providing access
for the foreign labour to their domestic market and selling assets of domestic enterprises to foreign
investors (see Zadorin 2006).
Things become significantly more difficult if one looks at the public assessment of the efficiency of the
regional integration institutions as such. To start with, in this case the empirical data one could rely on is
significantly smaller and underdeveloped. A survey of FOM in Russia in 2005 shows that 40% of the
respondents expect a reduction in the CIS membership or the collapse of the organization (in a follow-up
survey in 2007 the result was slightly better with 30% expecting the reduction of the membership or the
collapse of the CIS). 32% or the respondents in 2005 believe that the distance between the CIS countries
goes down over time, while only 16% claim to observe an increasing distance (in 2007 the results were
somewhat better: 21% for reduction of the distance and 19% for the increasing distance; 35%, however,
observe no changes, and this number remains robust as opposed to 31% in 2005). In a different survey in
2005 only 37% of the respondents claim that the participation in the CIS is likely to provide more benefits
to Russia; 22% expect benefits and harm in equal proportion and 11% consider it harmful. About
one-third of the respondents (30%) do not have a clear opinion on the subject. To conclude, it looks like
the population of the CIS does not have very far-fetched expectations regarding the future of this
institution; however, there are also no reasons to believe that the CIS activity faces an outright rejection,
at least in Russia: it looks like the CIS is rather simply treated as not relevant. It should be noted though
that a possible collapse of the CIS is usually evaluated as a negative event – so, it looks like even the
non-functioning CIS does produce a specific “public good” of “visible unity” of the countries of the region,
in spite of absent practical advancements (see also Libman 2007, 2009 for the debate on the
psychological integration).
39
Another way to assess the effectiveness of the CIS is to rely on the expert opinion survey published by
the Eurasian Development Bank in 2010 (see Vinokurov 2010). The advantage of this dataset is that it is
specifically directed to evaluate the resources and the results of the activity of the international
organizations. The disadvantage is of course that the link between the public perception and the expert
perception is not unambiguous. It should also be noted that the expert community of the CIS countries is
very much split about what the CIS or EurAsEC are actually able to achieve and whether the institutions
are desirable (see Kazin 2002; Tsygankov 2003 and Grinberg 2004 for a survey of different approaches
and ideas), what could lead to a certain bias in the expert evaluation. Nevertheless, the results are
interesting. For the CIS 65% of the experts grade the results of the institution as 1 or 2 at a 5-point scale
(with 5 being the highest grade). 61% gives the same grades on the same scale for the sufficiency of the
resources of the CIS. 57% of the experts grade the CIS as 1 or 2 in terms of adequacy of its institutional
structure to the goals of the organization Hence, CIS seems to be perceived as grossly inadequate in
terms of its resources and results. It should be noted though that evaluating the goals of the CIS, 47%
describe them as “formalistic”, 22% as “unachievable” and only 3% as “realistic”.
The situation with the EurAsEC is, however, significantly better: 50% of the experts claim that the
goals of this institution are realistic (and only 3% consider them as unachievable). The most popular
grade for the adequacy of the EurAsEC structure to its goals is 3 (55%) followed by 4 (31%); for the
sufficiency of the resources the most popular grade is 4 (45%), followed by 3 (41%); and for the
efficiency of the organization it is 3 (48%) followed by 4 (28%). However, one has to understand that
these data are more likely to exhibit an upward bias, first, because the reference point is very often the
CIS (so, basically, the experts just claim that the EurAsEC is better than the Commonwealth, but it would
be advisable to exercise caution while putting these estimates on an absolute scale). In addition, the
survey was done in 2009, when the goals of creating the new Customs Union seemed highly realistic. In
addition, while experts certainly are able to distinguish between the CIS, EurAsEC and other FSU
regionalism projects (Organization of the CST, Russia-Belarus Union etc.), it remains questionable
whether the population of the countries can do it – rather it is
40
reasonable to assume that its perception of the CIS describes the perception of the “FSU regionalism” in
general.
5.5. Promotion of national democracy and human rights
Probably the most questionable aspect, if one takes the institutional isomorphism problems into
account, is the ability of the CIS to act as an institution promoting human rights and democracy in its
member countries. If one looks at the level of the formal institutions and conventions signed by the CIS
members, the Commonwealth explicitly declares the objective of promoting human rights and
democratization in a number of key acts – however, not all members of the CIS signed the respective
documents. The CIS Convention on Human Rights and Freedoms of 1995 was
signed by Armenia, Belarus, Kyrgyz Republic, Moldova, Russia and Tajikistan, with Moldova and Armenia
still pending ratification of this act. Basically, the list of freedoms and rights protected by the Convention is
fairly standard for international acts of this level, and includes both fundamental human rights, a number
of political freedoms (freedom of association and of expression), but also a wide scope of social rights
(specifically, unemployment protection, special labor regime for women, education financing and social
security are explicitly mentioned in the Convention).
In order to monitor the implementation of the provisions of the Convention by individual CIS
members, the CIS installs a Human Rights Commission set up by the representatives of the member
countries, but based on a weighted voting scheme (a decision is passed if supported by two thirds of the
members of the Commission). In fact, the Commission was already proposed by the Articles of the CIS.
Countries, individuals and NGOs have the right to petition the Commission, however, the mechanism of
petitioning is somewhat restrictive for the individuals and NGOs: the Commission considers petitions only
if they are not under consideration through a different international mechanism and if all internal legal
measures within the member countries have been explored, and the final decision was made less than
six months ago. The last rule is also valid for the countries petitioning the Commission: however, these
petitions are accepted only if they follow a direct request to another member, which has not been settled
within six months. The decisions of the Commission are non-binding.
41
Individual provisions of the Convention are extended in specific agreements and conventions. It is
interesting to notice that according to the CIS information most of them are concentrated in the social
rights domain; it is also the case that the membership in these agreements is somewhat higher than in
other areas of human rights and freedoms protection. For instance, specific agreements regulate the
protection of the disabled persons, labor migration, protection of labor conditions and social
compensation and alimony payments. The focus on social aspects is evident given that these issues
more often concern the international relations between the CIS countries. Further additional agreements
deal with the criminal law, human trafficking and children and youth.
As for democracy, theoretically, the CIS pays a significant attention to promoting democratization in
the member countries – in fact, probably even more than many other regional integration groups. Seven
countries of the CIS (Russia, Moldova, Armenia, Tajikistan, Kazakhstan, Kyrgyz Republic and Belarus)
signed a Democratic Elections Convention in 2002. The Convention concentrates on a very precise
description of the mechanisms and the preconditions of democratic and fair elections, and includes an
encompassing list of legal definitions and freedoms to be ensured during this process (although other
aspects of the democratization are not considered). In addition, Convention introduces the concepts of
the “standards of democratic elections” and lists its main elements. Special attention is paid to the
status of international observers, however, Convention includes a very detailed list of provisions for
national elections, for example, regulating the aspects of funding (of both electoral procedures
themselves and campaign contributions) or freedom of expression during the campaigns, and seems to
satisfy almost all international requirements regarding the freedom of elections. Article 21 of the
Convention specifies the need to establish an Intergovernmental Electoral Council as a monitoring body
for national elections in the CIS. However, this mechanism has not been implemented (although the
project of the Council Status was developed by the InterParliamentary Assembly in 2004), and the
Convention has almost never been referred to in the legal practice of the CIS countries (see Golubok
2010).
Nevertheless, the Inter-Parliamentary Assembly of the CIS does include an institution specifically
devoted to the issues of electoral democracy. The
42
International Institute of Monitoring of Development of Democracy, Parliamentarism and
Protection of Electoral Rights was set up in 2006 and also
established its local branches in Azerbaijan and Kyrgyz Republic in 2007. The objective of the institution,
according to its statute, is to support the development of the IPA documentation concerning democracy
and elections, provide methodological assistance to the IPA observers and to monitor the media reports
on the organization of elections in the CIS. The institution therefore acts as the key element in the
electoral monitoring of the IPA, which has been established since 1994 in Kazakhstan and could
theoretically serve as an important center of information collection and transmission. It should be noted
that in 2004 the CMFA passed a special statute of the
Mission of Observers of the CIS, designed to regulate the monitoring of regional elections by the
Commonwealth. However, the real objectives of the Institute seem to be somewhat different from the
declarations. At least from the reports of the Institute to be found at its website the general impression
seems to be that the Institute’s activity is primarily designed to “counteract” the monitoring of the
Western organizations and institutions through the “own” CIS bodies with seemingly identical
objectives.
So, in an interview of Mikhail Krotov (2007), secretary general of the IPA council, he claims that the
electoral legislation and its implementation in the European Union are inferior to that of the CIS: in fact,
the EU elections are claimed to be closed for the international observers and hence less satisfactory
from the point of view of transparency than that of the CIS countries. In yet another interview (Krotov
2007a) he claims that the Western observers of the elections (specifically that of the OSCE) represent
an outdated approach to the monitoring of the elections, which is therefore used as a tool of
implementation of double standards and of political pressure. Finally, the monitoring ought to be
extended to the Western countries’ elections as well and once again strongly criticizes the OSCE (Krotov
n.d.). To conclude, the direction of the Institute’s activity seems to be clear: the CIS electoral monitoring
mechanisms are supposed to act as a “countervailing argument” to the claims of the Western observers.
Strong deviations between the CIS and the OSCE positions on regional elections were observed in a
variety of cases. Anyway, it looks like presence of the institutions dedicated to the promotion of
democracy at the CIS level rather has a
43
negative impact on the democratization in the region, serving as a tool of protection of regional
autocracies – and, from the normative perspective, absence of any institutions regarding political
freedoms and human rights in the CIS could be treated at least as the “second best” option as opposed
to the proliferation of the “protective integration.” 9
The Eurasian Economic Community, to our knowledge, does not have any instruments and
agreements specifically devoted to democracy or human rights. This is also hardly surprising, since the
EurAsEC has a well-defined economic objective. Several acts of the EurAsEC dealing, for instance, with
international mobility and youth, could have an impact on the matters of human rights and political
freedoms, but this aspect still remains of secondary importance for the organization.
6. Conclusions
The post-Soviet regionalism, as it has been described in this chapter, seems to have achieved a rather
low level of international cooperation and integration. The Commonwealth of Independent States is
currently just a loose alliance of several countries united by more or less regular meetings of their
leadership, several infrastructural projects and humanitarian cooperation. The Eurasian Economic
Community obviously demonstrates a more significant potential. Some of the recent initiatives
associated with this structure (like the Eurasian Development Bank) are very likely to be successful; the
more ambitious projects (like the Customs Union) still remain questionable. In addition, the post-Soviet
countries tend to have significant problems with the implementation of the agreements passed in the
region, and therefore the credibility of even formally binding documents (yet alone political declarations)
is rather low. Given this weakness of the CIS and the EurAsEC, it is not surprising that these
institutions attract little attention of the anyway weak civil society in the FSU countries. The involvement
of the non-governmental organizations in the affairs of the post-Soviet integration is very limited. Even
in the most obvious cases, like the business associations lobbying for the expanding Russian
multinationals, CIS and EurAsEC seem not to be attractive for the non-governmental actors – with the
9 It is by the way not surprising that most of these institutions were established in the first half of the 2000s, during the period
of consolidation of autocracies in most CIS countries and of the “colored revolutions.”
44
exception of those seeking additional funding and rents from the organization and the “governmental
NGOs.” Probably, yet another reason for the limited development of the civil society on the CIS and
EurAsEC level is the specific position of these organizations as the tools of the “protective integration,”
used by the semiauthoritarian regimes to provide support to each other in the post-Soviet area. Hence,
these institutions seem to rather perceived as tools of restricting political freedoms than as a platform
for the development of civil society. Indeed, the impact of the CIS and EurAsEC institutions on the local
democracy is overall negative.
One should be aware of the fact that it does not mean that there exist no cooperation or mutual
learning links between the emerging civil societies of the FSU countries. On the contrary, as the chain
of the colored revolutions of 2003-2005 shows, the links between the FSU countries should not be
under-estimated. In the same way, skyrocketing labor migration and significant informal business
activity in the FSU most likely will preserve a certain level of unity of these countries. However, there
are no reasons to expect that this informal unity will have any effect on the formal regionalism on the
CIS and EurAsEC level, and hence, on the institutions relevant from the perspective of the international
democracy.
From the organizational point of view both CIS and EurAsEC are primarily intergovernmental;
although there exists a relatively large supranational bureaucracy, its impact remains relatively small.
The situation seems to be somewhat better in the EurAsEC than in the CIS, also because the incentives
for high-ranked bureaucrats are different; integration in the EurAsEC is also more often (Antri-Crisis
Fund of the EurAsEC, EDB) associated with the allocation of financial resources. The CIS consensus
scheme with an opting-out variant seems to be particularly likely to generate complex and intransparent
structures, also very difficult to monitor for the outsiders; the EurAsEC weighted voting scheme protects
the organization from this problem, but still is no guarantee of the implementation of the agreements,
which faces significant difficulties in the region.
Finally, the output legitimacy of the CIS and the EurAsEC is somewhat ambiguous: while there still
exist a widespread public support for the integration, the functioning of the institutions themselves is
evaluated more critically – however, even those considering CIS ineffective seem to often object its
dissolution. EurAsEC enjoys
45
somewhat more positive evaluation, which could be biased due to the reference point effect.
References
Allison, Roy. 2008. “Virtual Regionalism, Regional Structures and Regime Security in Central Asia.” Central
Asian Survey 27(2): 185-202
Ambrosio, Thomas. 2006. “The Political Success of Russia-Belarus Relations: Insulating Minsk from a Color
Revolution.” Demokraizatsiya 14(3): 407-434
Ambrosio, Thomas. 2008. “Catching the ‘Shanghai Spirit’: How the Shanghai Cooperation Organization
Promotes Authoritarian Norms in Central Asia.” EuropeAsia Studies 60(8): 1321-1344
Aslund, A., M.B. Olcott and S.W. Garnett. 1999. Getting It Wrong: Regional Cooperation and the
Commonwealth of Independent States. Washington: Carnegie Endowment for International Peace
Beissinger, Mark R. 2007. “Structure and Example in Modular Political Phenomena: The Diffusion of
Buldozer/Rose/Orange/Tulip Revolutions.” Perspectives on Politics 5(2): 259276
Blyakher, Leonid. 2008. “Vozmozhen Li Postimperskiy Proekt: Ot Vsaimnykh Preternsiy k Obshemu
Budushemu.” Politiya ( 1)
Bremmer, Jan, and Alyson Bailes. 1998. “Sub-Regionalism in the Newly Independent States.” International
Affairs 74(1):131-147
Brzezinski, Zbigniew and Paige Sullivan (eds.) 1997. Russia and the Commonwealth of Independent States:
Documents, Data and Analyses. New York: M.E. Sharpe
Collins, Kathleen. 2009. “Economic and Security Regionalism among Patrimonial Authoritarian Regimes: The
Case of Central Asia.” Europe-Asia Studies 61(2): 249-281 Coppieters, Bruno (ed.) 1996. Contested Borders in
the Caucasus. Brussels: Vub Brussels University Press
D’Anieri, Paul. 1997. “International Cooperation Among Unequal Partners: The Emergence of Bilateralism
in the Former Soviet Union.” International Politics 34(4)
46
Dabrowski, Marek. 1995. The Reasons of the Collapse of the Ruble Zone. Unpublished manuscript, CASE
Danilenko, Gennady M. 1999. “The Economic Court of the Commonwealth of Independent States.” NYU
Journal of International Law and Politics 31:893-918
Fel’dman, Dmitriy. 2005. “Vzaiomdeistvie Elit Stran SNG.” POLIS ( 4)
Filippov, A. 1995. “Smysl Imperii: K Sociologii Politicheskogo Prostranstva,” in S. Chernyshev (ed.) Inoe:
Hrestomatiya Novogo Rossiiskogo Samosoznaniya. Moscow
Furman, Dmitriy. 2004. „Rossiya, SNG i ES.” Mir Peremen ( 3)
Furman, Dmitriy. 2007. “Obshee i Osobennoe v Politicheskom Razvitii Postsovetskikh Gosudarstv,“ in
Andrei Ryabov and Maria Lipman (eds.) Puti Rossiyskogo
Postkommunizma. Moscow: R. Elinin, Moscow Carnegie Center
Furman, Dmitriy. 2009. “Moldavskie Moldavane i Moldavskie Rumyny (Vliyanie Osobennostei
Nacional’nogo Soznaniya Moldovan na Politicheskoe Razvitie Respubliki Moldova),” in Dimitry Furman
(ed.) Moldavia. Moscow: Institut Vostochnoi Evropy
Furman, Dmitriy. 2010. Dvizhenie po Spirali: Politicheskaya Sistema Rossii v Ryadu Drugikh Stran. Moscow: Ves’
Mir
Furman, Ekaterina. 2005. “Otnoshenie naseleniya k integratsii v SNG i ES.”
Informatsionno-analiticheskii byulleten’ Tsentra problem integratsii Instituta Ekonomiki RAN
(3)
Gleason, Gregory. 1992. “The Federal Formula and the Collapse of the USSR.” Publius: The Journal of
Federalism 22(3): 141-16
Gleason, Gregory. 2003. The Reintegration of Eurasia: Functional Theory and Interstate Policy Coordination. Mimeo
Golovnin, Mikhail (ed.) 2010. Vzaimodeistvie Finansovykh Sistem Stran SNG. St. Petersburg: Aleteya
Golubok, Sergei (2010): Pravo na Svobodnye Vybory: Pravovye Positsii Evropeiskogo Suda po Pravam Cheloveka i
Formirovanie Mezhdunarodno-Pravovykh Standartov Sodruzhestva Nezavisimykh Gosudarstv. Cand. Sc. thesis, St.
Petersburg State University
47
Grinberg, Ruslan. 2004. “Integration und Desintegration im postsowjetischen Raum,“ in Dieter Cassel and Paul
J.J. Welfens (eds.) Regionale Integration und Osterweiterung der Europäischen Union. Stuttgart: Lucius &
Lucius
Hale, Henry E. 2006. “Democracy or Autocracy on the March? The Colored Revolutions as Normal
Dynamics of Patronal Presidentialism.” Communist and PostCommunist Studies 39:305-329
Hancock, Kathleen J. 2009. Regional Integration: Choosing Plutocracy. Palgrave MacMillan
Hantsevich, Oleg. 2010. “Edinoe Gumanitarnoe Prostranstvo – Nash Obshchiy Interes.” NG
Sodruzhestvo, April 26
Kazin, F. 2002. Problemy Integracii v Rossiysko-Ukrainskikh i Rossiysko-Belorusskikh Otnosheniyakh v
1992-1997 gg. PhD Thesis, St. Petersburg State University
Kertman, G.L. 2005. “SNG – Mezhdu Proshlym i Nastoyashim.” POLIS ( 6): 110-125
Kosikova, Lidiya. 2004. “Nesostoyavshaysya Integraciya, Ili Pochemu Rossii ne Udalos’ Ob”edinit’ Strany
SNG?” Mir Peremen ( 1)
Kosikova, Lidiya. 2008. Integracionnye Proekty Rossii na Postsovetskom Prostranstve: Idei i Praktika. Moscow: IE
RAS
Kosikova, Lidiya. 2010. Ekonomicheskaya Politika Rossii v SNG: Evolyutsiya Podhodov, Rezul’taty, Problemy. Moscow:
IERAS
Krotov, Mikhail (n.d.): Mezhdunarodnye Nablyudateli – Sovetniki, a ne Sudyi. Accessed online at www.iacis.ru/html/?id=161
Krotov, Mikhail. 2007. “V Evrosoyuze Izbiratel’noe Zakonodatel’stvo i Praktika Otstayut ot SNG.”
REGNUM, August 14
Krotov, Mikhail. 2007a. Zaokeanskie Kritiki Propoveduyut Ustarevshie Vzglyady na Monitoring Vyborov. REGNUM,
November 12
Libman, Alexander, and Boris Kheyfets. 2006: Ekspansiya Rossiyskogo Kapitala v Strany SNG. Moscow:
Ekonomika
48
Libman, Alexander, and Evgeny Vinokurov. 2010. Holding Together Regionalism and the Interaction of Functional
Bureaucracies. MPRA Working Paper No. 23217
Libman, Alexander. 2006. Stabil’nost’ Mezhdunarodnykh Soyuzov v Retrospektive SNG. Mezhdunarodnye
Processy 4(3): 38-51
Libman, Alexander. 2006a. “Vliyaniye Korporativnykh Struktur na Processy Ekonomicheskoi Integracii.” Informacionno-Anali
Byulleten’ Centra Problem Integracii IE RAN ( 4):14-28
Libman, Alexander. 2007. “Regionalisation and Regionalism in the Post-Soviet Space: Current Status and
Implications for Institutional Development.” Europe-Asia Studies
59(3): 401-430
Libman, Alexander. 2009. Federalism, Integration and Multilevel Governance in Eurasia: Intergovernmental
Relations across and within National Borders in the Post-Soviet Space.
Saarbrücken: VDM Verlag
Linn, Johannes and Oksana Pidufala. 2009. “The Experience with Regional Economic Cooperation
Organizations: Lessons for Central Asia,” in EDB Eurasian Integration Yearbook 2010: 84-94
Malfliet, Katlijn, Lien Verpoest and Evgeny Vinokurov (eds.) 2007. The CIS, the EU, and Russia: Challenges of
Integration. London: Palgrave Macmillan Markedonov, Sergei (2010): Dagestan: Novye i Starye Problemy. Svobodnaya
Mysl’ 3: 59-72
Markedonov, Sergei. 2006. „Kavkaz v Poiskakh “Svoei Zemli”: Etnichnost’ i Konflity v Regione.” Svobodnaya
Mysl ( 4):70-76 Markedonov,
Sergei. 2010. Cherkesskiy Vyzov. Mimeo
http://www.polit.ru/analytics/2010/03/25/georgia.html
Matsuzato, Kimitaka. 2008. “From Belligerent to Multi-ethnic Democracy: Domestic Politics in
Unrecognized States after the Ceasefires.” Eurasian Review 1: 95-119 Matsuzato, Kimitaka. 2008. “From
Belligerent to Multi-ethnic Democracy: Domestic Politics in Unrecognized States after the Ceasefires.” Eurasian
Review 1: 95-119 Obydenkova, Anastassia. 2010. “Multi-Level Governance in Post-Soviet Eurasia:
Problems and Promises,” in Henrik Enderlein, Sonja Walti and Michael Zurn (eds.)
Handbook on Multi-Level Governance. Edward Elgar
49
Offe, Claus. 1991. “Capitalism with Democratic Design? Democratic Theory Facing the Triple Transition in East
Central Europe.” Social Research 58(4):865-892
Orlowski, Lucjan T. 1994. “The Disintegration of the Ruble Zone: Driving Forces and Proposals for Policy
Change.” Aussenwirtschaft 49: 101-129 Pomfret, Richard. 2009. “Regional Integration in Central Asia.” Economic
Change and Restructuring 42(1-2):47-68
Popova, Maria. 2010. “Political Competition as an Obstacle to Judicial Independence: Evidence from Russia and
Ukraine.” Comparative Political Studies, forthcoming Rector, Chad. 2009. Federations: The Political Dynamics of
Cooperation. Ithaca: Cornell University Press
Remizov, Mikhail. 2006. Pervoi iz SNG Dolzhna Vyiti Rossiya. APN Nizhniy Novgorod, May 5
Ryabov, Andrei. 2005. “Moskva Prinimaet Vyzov Tsvetnykh Revoluciy.” Pro et Contra
9(1):18-27
Silaev, Nikolai. 2009. “Dvadtsat’ Let Raskhodyashimsya Kursom.” Rossiya v Global’noi Politike ( 5)
Silitski, Vitali. 2006. Contagion Deterred: Authoritarianism in the Former Soviet Union (The Case of Belarus). CDDRL
Working Paper No. 66 Sterzhneva, M. 1999. Evropeiskii Soiuz i SNG: Sravnitelnyi Analiz Institutov. Moscow
Torkunov, Anatoliy. 2004. Sovremennye Mezhdunarodnye Otnosheniya i Mirovaya Politika.
Moscow: Prosveshchenie
Tsygankov, Andrei. 2003. “Mastering Space in Eurasia: Russia’s Geopolitical Thinking after the Soviet Break-Up.”
Communist and Post-Communist Studies 36:101-127 Valasek T. 2007. On Oligodemocracy and People Power in
Ukraine. Center for European Reform, May
Vinokurov, Evgeny. 2008. The CIS Common Electric Power Market. EDB Industrial Report No. 3
Vinokurov, Evgeny. 2010. System of Indicators of Eurasian Integration. Alamty: EDB Vinokurov, Evgeny. 2010a. The
Evolution of Kazakhstan’s Position on Relations with Russia in 1991-2010. MPRA Paper no. 22187 Walker, Edward
W. 2003. Dissolution: Sovereignty and the Breakup of the Soviet Union.
Lanham: Rowman & Littlefield
50
Yazkova, Alla. 2007. “Sodruzhestvo Nezavisimykh Gosudarstv: Stranitsy Istorii.”
Informacionno-Analiticheskiy Byulleten Centra Problem Integracii IE RAN ( 1):40-54
Yevstigneev, Vladimir. 1997. Valyutno-Finansovaya Integraciya v ES i SNG: Sravnitel’nyi Semanticheskiy Analiz. Moscow:
Nauka
Zadorin, Igor (ed.) 2006. Integraciya v Evrazii: Narody i Elity Stran EEP. Moscow: Evropa
51
52

460 CIS-libman - en

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

460 CIS-libman - en

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Comunitatea Statelor Independente •i Comunitatea Economică Eurasiatică - Alexander Libman

2. Apariția regionalismului post-sovietic

2.1. Comunitatea statelor independente

conducerii sovietice de restructurare •i men•inere a Uniunii. Negocierea noului tratat al Uniunii a

proiectarea Noii Uniri,

de a umple vidul puterii la nivel sovietic, vezi Furman 2010),

sistemului de guvernare sovietic în transformare. În septembrie 2010, Adunarea Deputa•ilor

InterRepublican, din nou, constituită ca institu•ie suprana•ională cu reprezentare egală a republicilor.

la unsprezece •ări ale FSU (cu excep•ia Georgiei •i a statelor baltice)

Commonwealth-ului au fost semnate în ianuarie 1993.

Declara•iile ini•iale includeau o cooperare substan•ială •i o integrare a •ărilor în cadrul CSI; cu

De exemplu, acordul de la Belovezh impunea coordonarea politicii externe, a spa•iului economic

comun •i a cooperării în politica vamală, politica de transport •i comunicare, politica de migra•ie,

problemele criminalită•ii organizate •i un sistem cuprinzător de securitate ecologică. Declara•ia

coordonarea reformelor economice •i introducerea monedelor na•ionale, luând în considerare

interesele partenerilor (declara•ie privind politica economică). Declara•iile de la Almaty •i Ashghabad

politica internă decât cooperarea, cu excep•ia armelor nucleare.

interna•ionale a URSS •i a proprietă•ii URSS în străinătate.

A treia direc•ie a activită•ii CSI, extrem de contradictorie, a fost asociată cu dezvoltarea

obiectivul s-a dovedit în curând a fi

comerciale între •ări •i aplică preferen•iale

intern preturi. Acest integrare mecanism combinate the

elemente interguvernamentale •i suprana•ionale (încă nu sunt clar divizate, având în vedere

privire la zona rublei).

Comitetul valutar). In orice caz,

varietate de strategii alternative de reformă pentru a reproiecta structura organiza•ională •i func•ionarea

de către Rusia a proiectului ucrainean de zonă de liber schimb în 2005).

după aderarea lui Vladimir Putin la

Georgia a decis în cele din urmă să părăsească Commonwealth-ul.

specifice de cooperare func•ională (electricitate, căi ferate, avia•ie) •i la problemele umanitare. De

Belarus, Kazahstan, Republica Kârgâzstan, Tadjikistan, Uzbekistan •i Azerbaidjan), care

(Hantsevich 2010). In orice caz,

2.2. Comunitatea Economică Eurasiatică

principalele •ări ale FSU: Comunitatea Economică Eurasiatică.

interna•ionale pierdute, EurAsEC a fost imediat înfiin•at ca un proiect regional înfiin•at de

interac•iunii în CSI, organiza•ia a avut, de asemenea, un puternic obiectiv politico-militar (care nu a

intermediul Organiza•iei CST,

hegemonismului rus), este, de asemenea, o problemă semnificativă •i pentru Rusia: percep•ia

„supra-investi•iei” în sprijinul partenerilor, spre deosebire de politica influen•a în mecanismul de luare

în ceea ce prive•te avansarea regionalismului. Al doilea,

În 2006, Rusia •i Kazahstan au înfiin•at Banca Eurasiatică de Dezvoltare (EDB) la Almaty ca

func•ională •i în cre•tere rapidă.

Moscova; nu va fi clar dacă va fi implementat într-adevăr. În concluzie, spre deosebire de CSI,

este cel mai probabil să fie relativ lentă.

3. Structura de guvernanță CSI și EurAsEC

3.1. Comunitatea Statelor Independente

problemă, care este apoi decisă de alte •ări. De fapt,

Consiliul șefilor de guvern (CHG) are o agendă largă mai ales

concentrat pe afacerile economice •i politica socială, precum •i pe monitorizarea agen•iilor CSI •i se

Consiliul Miniștrilor Afacerilor Externe (CMFA) ac•ionează ca principal

Mai exact, CMFA organizează

Consiliul Reprezentanților Permanenți (CPR), care, spre deosebire de CMFA, func•ionează pe

include Consiliul Miniștrilor Apărării (CMD), care inten•ionează să

serie de structuri interguvernamentale similare, cum ar fi Comitetul •efilor de personal ai CSI,

Comitetul tehnico-militar, Comitetul de coordonare a educa•iei inginere•ti, Comitetul de coordonare a

include Consiliul Comandanților Grănicerilor (CBGC), concentrându-se asupra

problemele protec•iei frontierei de către •ările CSI.

comune, vamale, pie•e agricole), dar se ocupă •i de probleme economice suplimentare •i de

regională (este suficient să observăm că majoritatea nu au nici măcar un site regulat).

Consiliul Economic •i institu•iile de cooperare militară, nu func•ionează neapărat pe principiul consensului. În

Asisten•a tehnică pentru institu•iile interguvernamentale descrise este implementată de Comitetul

furnizarea de informa•ii către principalele consilii interguvernamentale, precum •i consultarea juridică •i

putere independentă semnificativă pentru a deveni un „set-agenda” în CSI.