COLEGIUL DE ȘTIINȚE ”GRIGORE ANTIPA”

REFERAT
PSIHOLOGIE GENERALĂ ȘI MEDICALĂ

CLONAREA UMANĂ

TOADER IONELA ROXANA

ANUL I C
 CLONAREA UMANĂ

Clonarea reprezintă procesul de a creea o copie identică genetic a unui original. Clona, în sensul
biologic, reprezintă un organism multicelular care posedă exact aceleași gene cu un alt organism viu.
Clonarea umană reprezintă creearea unei copii genetice a unui om care există deja. Termenul
este folosit pentru clonarea umană artificială, făcută în laborator și nu cea naturală – gemenii, tripleții,
monozigoți. Clonarea presupune lipsa aportului genetic masculin la concepție. Clona poate aparține
genetic unui bărbat sau unei femei în viață. Contactul sexual dintre cele două sexe nu mai este necesar,
fertilizarea ne mai fiind făcută de către un spermatozoid. Pentru clonare, poate fi folosită orice celulă
adultă din corpul uman. Este necesar un ovul de la care s-a înlăturat nucleul și în care se introduce
nucleul unei celule adulte din corpul uman. Prin anumite tehnici care se vor aplica ovulului acum
fertilizat, acesta va începe să se dividă precum într-o concepție normala cu un spermatozoid. Zigotul
nou format va fi implantat în uterul unei mame purtătoare. Clona sau copia genetică care se va naște,
va prezenta fenotipul, precum și genotipul celui care a donat celula adultă și nu a donatoarei ovului
sau a mamei purtătoare.
Există trei tipuri diferite de clonare:
 Clonarea embrionară: reprezintă o tehnică medicală care produce gemeni monozigoți sau
tripleți. Aceasta duplică procesul pe care natura îl folosește pentru a produce gemeni sau
tripleți.
 Clonarea ADN-ului adult (clonarea reproductivă): această tehnică intenționează să producă
duplicate ale unui animal existent. A fost folosită pentru a clona oi și alte mamifere. ADN-ul
dintr-un ovul este înlăturat și înlocuit cu ADN-ul matur dintr-o celulă adultă. Apoi ovulul
fertilizat, denumit acum pre-embrion, este implantat în uter și permite dezvoltarea unui nou
animal sau om.
 Clonarea terapeutică (clonarea biochimică): este o procedură ale cărei stadii inițiale sunt
identice cu clonarea de ADN adult. Totuși, celulele stem sunt prelevate de pe embrioni pentru
a produce țesuturi sau un întreg organ pentru transplantul înapoi la persoana care a donat
ADN-ul.
Sfârșitul secolului XX a fost martorul primului caz de clonare a unui mamifer, acesta având loc
la Institutul Roslin din Edinburgh (în 1996-1997), prin transplantarea nucleului unei celule care
aparținea unei oi din rasa Finn Dorsett în ovulul denuclearizat al unei mame-gazdă, din rasa de oi
scoțiene cu fața neagră. S-a stimulat apoi artificial diviziunea celulară, iar uterul respectivei oi cu fața
neagră a fost purtătorul viitoarei clone. Dolly reprezintă copia fidelă a unei oi Finn Dorsett (fig.1).
După Dolly a urmat clonarea de vaci, porci, maimuțe și șoareci, se presupune chiar și oameni.

Figura 1. DOLLY
Probabilitatea mai mare de realizare o are clonarea terapeutică, mai accesibilă din punct de
vedere al tehnicii, dar și mai puțin problematică moral. Xenotransplantul (transplantarea de organe
de la o specie la alta) este o soluţie a acestei crize, deşi poate duce deseori la o respingere a organului

2
din cauza nerecunoaşterii lui de către organismul beneficiarului. Prin clonare se pot salva şi speciile
pe cale de dispariţie. Clonarea, (ingineria genetică) ar putea fi folosită pentru a crea „omul perfect”
sau un om cu o putere fizică deosebită dar o inteligență sub-normală, o subclasă genetică. Clonarea
ar putea avea efecte dezastruoase în cadrul familiei căci un copil născut prin clonarea tatălui, de
exemplu, ar putea fi considerat un frate geamăn identic al originalului. Efectul psihologic asupra
fiinţelor umane (clone sau originale), la un asemenea lucru, nu este încă studiat şi cunoscut.
Clonarea este o formă de reproducere asexuală. Un copil produs prin clonare ar fi duplicatul
genetic al unei persoane existente. Clona nu va fi nici fiica sau fiul, sau sora, fratele geamăn al
persoanei clonate, ci va intra într-o nouă categorie. Anul 1997, a fost anul de răscruce pentru
comunitatea internaționala a oamenilor de știință. Clonarea umană a scandalizat întreaga lume, mai
ales morala creștină. Profesorul francez, Jean-Francois Mattei, membru al Comitetului Național de
Etică din Franța, a acordat recent un culminant interviu, agenției de presă „France Press” în care a
declarat: “ Un om reprezentând copia altuia, nu mai este o ființă umană. Clonarea se înrudește cu
genocidul, pentru că se bazează, ca și acesta, pe selecția genetică.”, în ultimul număr al revistei
Deutschland.
Primul copil despre care se spune că s-a născut prin clonare, este o fetiță. Ea a primit numele
Eve și nu are decât mamă, fiind o copie genetică în miniatură a acesteia. Controversata companie
Clonaid a anunțat că a sosit pe lume prima clonă umană. În absența unor materiale științifice detaliate
legate de procedurile urmate, știrea nu a fost confirmată din surse independente. Se știe doar că este
vorba despre o fetiță care s-a născut joi, prin cezariană. ” Cezariana s-a defășurat foarte bine “, a
afirmat Brigitte Boisslier, președinta societății pentru clonare umană Clonaid. Aceasta a promis într-
o conferință de presă că va invita experți independenți să certifice faptul că Eve este o clonă.
Confirmarea că ne aflăm cu adevărat în fața unei clone, ar putea veni atunci când un expert
independent, va preleva probe de sange de la copil și de la mama. Dacă analizele vor dovedi că cele
două sunt identice, din punct de vedere genetic, atunci ar însemna că vremea clonelor a început.
Lucrurile se complică însă și mai mult, datorită implicațiilor religioase.
Scopul acestor cercetări nu este de a obține copii ale unor animale deja existente, ci folosirea
acestora drept modele experimentale în vederea rezolvării unor boli umane, pentru obținerea unor
celule stem sau a unor substanțe terapeutice. O altă explicație terapeutică ar putea fi modificarea
genetică a unor animale pentru ca organele lor să poată fi tolerate de sistemul imun și transplantate la
om. Astfel, clonarea la om reprezintă o modalitate de control și tratament al bolilor. Există și voci
care se opun clonării umane, din motive de ordin etic. În timp, s-a deosebit clonarea
reproductivă de clonarea terapeutică prin care se urmărește obținerea unor celule stem pluripotente
care au potențialul de a produce celule sau țesuturi normale, utile pentru înlocuirea celor distruse prin
boli.
Argumentele împotriva clonării umane
1. Clonarea reproductivă va transforma copiii clonați și oamenii, în general, în obiecte care pot fi
construite pentru a prezenta anumite caracteristici - copii la comandă.
2. Clonarea reproductivă va diminua sensul singularitătții ca individ, și a libertății, conducând la
defavorizarea clonelor față de non-clone.
3. Copii clonați vor fi crescuți inevitabil „în umbra” donatorilor lor, ducând la constrângerea
dezvoltării lor psihologice și sociale.
4. Clonarea reproductivă este în mod inerent, nesigură. 95% dintre clonările de mamifere din
expermiente, au condus la eșecuri sub formă de avorturi și anomalii amenințătoare de viață. Unii
cercetători consideră că nicio clonă nu este per total sanatoasă.
5. Dacă clonarea reproductivă este permisă și devine acceptată, este greu de a prevedea cum se vor
restricționa alte aplicații periculoase ale geneticii și tehnologiei nuclerare.
6. Dolly a fost concepută folosind o celula feminină. Nu s-au utilizat celule de la un berbec. Dacă
tehnica va fi perfecționată la oameni, nu vor mai fi necesari genetic bărbații.
7. Cei mai mulți susținători ai pro-vieții susțin că ovulul fertilizat este o persoană umană; când îi
este înlăturat nucleul, aceasta este ucisă, unele persoane religioase consideră că clonele s-ar naște
fără suflete.

3
Argumente în favoarea clonării reproductive
1. Clonarea reproductivă poate dărui copii înrudiți genetic, persoanelor care nu pot fi ajutate prin
alte tratamete de fertilizare.
2. Va permite lesbienelor să conceapă un copil, fără a folosi sperma de la un donor, iar
homosexualilor să conceapă copii care să nu aibă gene derivate de la o donoare de ovul.
3. Permite părinților care au pierdut un copil prin deces, recuperarea.
4. Clonarea este un drept reproductiv și trebuie permisă odată ce este la fel de sigură precum
reproducerea naturală.
5. Ajută la înțelegerea cauzei avorturilor spontane.
6. Permite înțelegerea procesului de atașare a morulei la peretele uterin, generând astfel, idei pentru
noi contraceptive cu mai puține efecte adverse.
7. Clonarea poate pregăti pentru înghețare, mai mulți embrioni genetic identici cu cel principal,
astfel putând fi folosiți dacă copilul donor necesită un transplant de măduvă de la un geaman
identic.
8. O femeie poate să dorească o sarcină dublă sau triplă față de una unică.
9. Aplicațiile în chirurgia plastică, reconstructivă și cosmetică. Cu această nouă tehnologie în locul
folosirii materialelor străine, doctorii vor fabrica țesuturi care să se potrivească bolnavului.
10. Implanturile mamare vor fi făcute din țesuturi umane aparținând pacientului. Implanturile cu
materiale artificiale determină numeroase efecte adverse asupra sistemului imun.
O a treia direcție, oarecum de domeniul fantasticului, vizează clonarea indivizilor decedați, de la
animale de casă la personalități istorice, pornind de la monstre de ADN din țesuturile celui dispărut,
de unde rezultă o altă paletă de probleme de ordin etic și moral .
Per ansamblu, se pare că legalizarea clonării umane nu se va produce. De câțiva ani, acest subiect
se află în centrul dezbaterii mondiale, la ea participând nu numai oamenii de știință, dar și politicienii,
filozofii, teologii, psihologii, fiind vorba, în fond, de un subiect care privește întreaga societate. De
pildă, American Association of Pro-Life Obstretricians and Gynecologists (AAPLOG) s-a pronunțat
împotriva clonării, atrăgând atenția că unii oameni de afaceri s-ar putea gândi la o comercializare a
vieții umane. Ceea ce este mai grav, este că s-ar putea ajunge la “ reproducerea unor oameni vii, fără
ca aceștia să știe, să fie implicate în acest proces sau să-și dea acordul “. Au apărut și întrebări privind
statutul social al eventualelor clone. Care va fi locul acestora în societate? În SUA, Camera
Reprezentanților a dat o hotărâre prin care clonarea umană este considerată ilegală, dar Senatul încă
nu s-a pronunțat în această privință. Părerile înclină totuși, spre acceptarea doar a clonării terapeutice.

Țările în care este permisă clonarea umană

În Africa de Sud, Actul Țesutului Uman nu permite astăzi clonarea reproductivă sau
terapeutică la oameni. Această situație se va schimba însă când capitolele 6 și 8 ale Actului National
al Sănătății vor fi promulgate iar clonarea terapeutică va fi permisă sub condiții stricte.
În China nu există legi împotriva clonării. Totuși problema populației numeroase și politica
unui singur copil per familie nu favorizează clonarea umană reproductivă.
În Anglia sunt reguli stricte care nu permit clonarea reproductivă, dar cercetătorilor le este
permisă generarea de linii celulare embrionare pentru terapeutică.
În Statele Unite ale Americii nu există un fond public pentru cercetarea celulelor stem. De
aceea, deși nu există nici o lege care să împiedice aceste experimente nu se efectuează cercetări
datorită lipsei banilor.
În 2006 Australia a interzis clonarea umană. În 2008, guvernul Australiei permite cercetătorilor
să cloneze embrioni pentru a preleva celule stem.
Țările care interzic clonarea copiilor dar permit clonarea terapeutică cuprind: Britania, Noua
Zeelanda, Suedia, Belgia, Finlanda, Israel, Japonia, Singapore, Coreea de Sud, Spania, Canada,
California, New Jersey si Massachusetts.

4
 În concluzie, aș dori să vă amintesc că o clonă este copia identică a unei persoane doar din
punct de vedere genetic. Ca să putem spune că o clonă este identică cu originalul, ar trebui să se poată
transfera inclusiv memoria și personalitatea acelei persoane în corpul cel nou, iar pentru moment (cel
puțin în următorii zeci de ani) nici nu se pune problema unui asemenea lucru. Mai ales că nu se
cunoaște nimic despre cum ar interacționa, cum s-ar comporta o clonă umană ajunsă la maturitate, în
relația cu celelalte ființe umane. Nu mă îndoiesc că pe undeva, prin lume, există persoane care
încearcă să creeze clone umane și probabil că vor reuși dar, datorită reacțiilor pe care le-ar trezi în
societate (în ultimul timp și din punct de vedere juridic), se văd obligați să acționeze discret.
Imaturitatea acestei ramuri a științei, faptul că nu este pe deplin cunoscută și impactul major pe
care deja îl are în societate (cu influențe directe asupra condiției ființei umane) este și motivul pentru
care reacția generală este una de respingere. Oamenii, ca specie, încă nu sunt capabili să accepte ușor
un lucru nou, mai ales ceva ce este pe cale să schimbe lumea așa cum o știu. 'Joaca de-a Dumnezeu'
ne este specifică dar nu atunci când experimentăm pe noi înșine. Doar timpul va aduce estomparea
acestor reacții negative, cel mai probabil este că se va ajunge să se accepte clonarea ca făcând parte
din curba de dezvoltare tehnologică la care deja ne-am înscris.

Bibliografie
 https://www.romedic.ro/clonarea-umana/tarile-in-care-este-
permisa-clonarea-umana
 https://www.referatele.com/referate/biologie/online3/CLONARE
A-la-oameni-si-animale-referatele-com.php