Sunteți pe pagina 1din 3

Tema de control 2

1. Care sunt caracteristicile imaginii senzoriale primare? (Vezi definiţia şi caracterizarea generală
a senzaţiilor).

Caracteristicile imaginilor senzoriale primare sunt: intensitatea, calitatea, durata, tonalitatea


afectivă și aspectul motor.

2. Prezintă mecanismul neurofuncţional de producere a senzaţiilor. (Descrie structura şi funcţiile


analizatorului).

Pentru apariția unei senzații este nevoie de prezența unui sistem specializat cu captarea și
prelucrarea unor categorii de informații legate de anumiți stimuli, acesta este analizatorul.

3. Care sunt cele trei proprietăţi ale senzaţiilor vizuale? (Analizează tonul cromatic,
luminozitatea şi saturaţia).

Cele trei caracteristici ale senzațiilor vizuale sunt: tonul cromatic care e dat de lungimea de unda
corespunzăare, luminozita care exprimă loculpe casre l-ar ocupa o culoare pe o scară în calbul și
negrul sunt polii extremi ai lumozității și saturația care exprimă puritatea culorii.

4. Explică contradicţia potrivit căreia, deşi analizatorul vizual este mai performant, auzul este
modalitatea senzorială cea mai importantă pentru fiinţa umană. (Desprinde din curs valoarea
adaptativă a fiecăruia dintre cei doi analizatori în contextul lumii fizice şi sociale).

Deși analizatorul cel mai performant este ochiul, auzul se instituie ca o modalitate senzorială
specific umană: copiii surzi din naștere sunt mai dezavantajați decât copiii orbi din naștere, căci
nu ajung la performanțe intelectuale ridicate.

5. La ce se referă legea pragurilor senzoriale şi care este legătura ei cu sensibilitatea? (Defineşte


tipurile de praguri: minim absolut, maxim absolut şi diferenţial în contextul a 3-4 analizatori
punând în legătura capacitatea lor de discriminare cu pragul minim şi maxim)

Pragul minim absolute este cea mai mică mărime a unui stimul care poate provoca o senzație.
Pragul maxim absolute reprezintă cea mai mare valoare a unui stimul care mai poate provoca o
senzație specifică. Pragul diferențial este cea mai mică cantitate de stimul care, adăugată mărimii
inițiale a acestuia, determină o senzație nouă. Energia necesară pentru a provoca o senzație
specific unui analizator este invers proporțională cu sensibilitatea lui.

6. Argumentează care dintre legile sensibilităţii au aplicaţie directă în semnalizarea rutieră.


(Evocă legea contrastului senzorial, legea adaptării, legea interacţiunii analizatorilor).
Legea contrastului sensorial are aplicații în semnalizarea rutieră deoarece scoate în evidență
simultană a doi stimuli de culori diferite pentru atragerea atenției șoferilor, spre exemplu negru
pe galben.

7. Imaginea senzorială şi imaginea perceptivă: ce le aseamănă şi ce le diferenţiază? (Analizează


comparativ imaginea simplă de la senzaţie şi pe cea complexă de la percepţie).

Atât imaginea senzorială cât și cea perceptivă sunt imagini primare și apar prin interacțiunea
direct cu stimulul. Imaginea senzorială este simplă deoarece semnalează doar o singură însușire
sau însușiri separate ale stimulului. Imaginea perceptivă este complexă deoarece redă unitar
obiectul.
8. Argumentează care ţi se par cele mai importante două legi perceptive. (Poţi alege bogăţia şi
obiectualitatea; integralitatea şi ierarhizarea; structuralitatea sau selectivitatea perceptivă. În
fiecare caz contează calitatea argumentaţiei).

Percepția este bogată în conținut, ea cuprinde o bogăție de informații prin care se conturează așa-
numita funcție a realității. A doua cea mai important lege a percepției este integralitatea care se
referă la faptul că percepem un obiect ca pe un întreg.

9. Dă un exemplu simplu care să pună în evidenţă fazele procesului perceptiv.

Este noapte și conduc spre casă. Pe drum văd ceva negru. Odată cu apropierea îmi dau seama că
este o pisică neagră care stă pe mijlocul drumului pentru că e rănită. O iau acasă și o îngrijesc.

10. Care sunt cele mai importante trei legi gestaltiste privitoare la percepţia formei? (Selectează
informaţia necesară de la percepţia spaţiului).

Cele mai importante legi trei legi gestaltiste sunt: legea formei bune, legea proximității și legea
post efectului.

11. Evocă elementele implicate în percepţia distanţei şi a constanţei mărimii. (Vezi paragraful
corespunzător din curs).

Elementele implicate sunt: mărimea imaginii retiniene, existența unor obiecte interpuse, detalii
de structură, perspectiva liniară, modificări cromatice,, distanța până la obiect, bombarea sau
alungirea cristalinului.

12. Exemplifică modul cum acţionează legea selectivităţii în contextul senzaţiilor şi în cel al
percepţiei. (Extrage şi analizează comparativ informaţiile din cele două unităţi de curs).
Selectivitatea se referă la faptul că ceea ce este perceput clar formează obiectul percepției,
fundalul apărând ca un fond al percepției pe când la senzația este una și doar aceasta e analizată.
Legea selectivității perceptive pune în evidență raaporturile dintect și fond în procesul percepției.
Este vorba despre o relație dinamică. Selectivitatea perceptivă exprimă cel mai bine influența
factorilor determinați ai percepției. Cea mai bună dovadă a selectivității perceptive o constituie
raportul dintre obiect și fond în percepție. Percepția se realizează prin decuparea obiectului din
fondul perceptiv, reliefarea caracteristicilor acestuia, dar și modificarea raporturilor astfel încât
orice moment, în funcție de cerințele procesului perceptiv, se poate modifica acest raport.
Selectivitatea senzațiilor apare la receptori care constă în specificitatea diferențiată a receptorilor
în raport cu diversele specii de stimuli.

13. Detaliază caracteristicile imaginii secundare din reprezentare. (Se produce în absenţa
obiectului, erste unitară, schematică, „presimte categorialitatea”, este configurativă şi
panoramică).

Imaginea secundară se formează prin prelucrarea și intepretarea informațiilor primite prin


senzații și percepții, urmate de eliminarea sau păstrarea acestora. Se formează în absența
obiectului, dacă prin percepție putem observa doar 3 fețe ale unui cub, îi putem reprezenta toate
cele 6 fețe. Informațiile mai puțin reprezentative sunt mai șterse, iar cele neimportante sunt
eliminate. Drept urmare, reprezentările sunt catalogate ca fiind schematice. Reprezentarea tinde
spre redarea simulatană și unitară a obiectului.

14. Cum argumentezi faptul că reprezentarea provine, ca şi conţinut, din percepţie şi este posibilă
doar prin mecanismele operaţionale ale gândirii?

După Piaget, sursa majoră a reprezentărilor o constituie percepțiile, de la care ea reține, prin
mecanismele blocului cognitiv secundar, detaliile de structură, generalitate și relevanță
informațională. Dar, pe măsura evoluției acestui bloc, multe reprezentări se originează și în
activitatea gândirii, imaginației, limbajului și memoriei, de aceea se fixează în reprezentări.

15. Argumentează faptul că imaginea secundară din reprezentare este mai utilă pentru cunoaştere
decât imaginea primară. (Stabileşte inter-relaţii pentru informaţiile din cursul despre
reprezentare).

Imaginea primară apare la percepție și senzație doar în acțiunea stimulului. Imaginea secundară
la reprezentare este cea prin care se rețin detaliile de structură, generalitate, relevanță
informațională, în cadrul imaginii secundare din reprezentare, obiectul se datașează de context,
fiind proiectat pe un ecran mental, nemaidepinzând de ambianță, de aceea imaginea secundară
este mai utilă.

S-ar putea să vă placă și