UNIVERSITATEA EUROPEANĂ “DRĂGAN” LUGOJ

FACULTATEA DE DREPT
PROGRAMUL DE STUDIU DE MASTER:
MANAGEMENTUL INVESTIGAȚIEI PENALE

REFERAT LA DISCIPLINA

RĂSPUNDEREA ÎN DREPTUL PENAL

(PREZENT ȘI PERSPECTIVĂ)

Titlul referatului:
CONSIMŢĂMÂNTUL PERSOANEI VĂTĂMATE

COORDONATOR LUCRARE
CONF. UNIV. DR. POPESCU FLORINEL

MASTERAND
PREDA MARIUS VALENTIN

LUGOJ 2020

1
 CUPRINS

Conținut legal și aspecte introductive …………………………….p. 3

Condiţiile consimţământului persoanei vătămate…………...........p. 4

Efectele consimţământului persoanei vătămate ………………......p. 7

Bibliografie...……… …………………...…………...…...………....p.10

2
 1. Conținut legal și aspecte introductive

       Conform art. 22 C. pen.: „(1) Este justificată fapta prevăzută de legea penală
săvârşită cu consimţământul persoanei vătămate, dacă aceasta putea să dispună
în mod legal de valoarea socială lezată sau pusă în pericol.

      (2) Consimţământul persoanei vătămate nu produce efecte în cazul

infracţiunilor contra vieţii, precum şi atunci când legea exclude efectul justificativ
al acestuia”.

În materia dreptului penal, consimţământul persoanei vătămate poate avea

roluri multiple, printre care funcţia de cauză justificativă, funcţia de cauză de
atenuare a răspunderii penale, funcţia de condiţie (element, cerință) a normei de
incriminare1.

       Lipsa consimţământului persoanei vătămate sau existenţa acestuia poate

figura între cerinţele de incidenţă a normei de incriminare. De pildă, în cazul
infracţiunii de act sexual cu un minor, legea condiţionează existenţa infracţiunii de
exprimarea consimţământului victimei (minorei). Un al exemplu îl constituie
norma de incriminare a faptei de violare de domiciliu.
      După cum se poate vedea, consimţământul persoanei vătămate  – ca element
al incriminării – poate avea o dublă poziţie: fie poziţia de condiţie negativă (când
legea pretinde inexistenţa sa), fie rolul de condiţie pozitivă (când legea prevede
existenţa sa)2.
1
 Pentru examinarea funcţiilor consimţământului victimei, a se vedea, G. Antoniu, Consimţământul victimei, în
R.D.P. nr. 4/2003, p. 9-31.
2
 În doctrină (a se vedea, G. Antoniu, op. cit., p. 10-11), pe bună dreptate se apreciază că, în cazul conţinutului
agravat al infracţiunilor la care varianta tip prevede condiţia existenţei sau inexistenţei consimţământului victimei,
nu se poate da un răspuns cu caracter general, deoarece la unele variante el are aceeaşi funcţie, în timp ce la altele
consimţământul nu este valabil.

3
        Menţionăm faptul că există legislaţii penale (de pildă, Codul penal spaniol)
care prevăd consimţământul persoanei vătămate ca o cauză de atenuare a
răspunderii penale în cazul unor infracţiuni. De asemenea, în Codul penal Carol al
II-lea (art. 468), în cazul infracţiunii de omor, comisă la cererea repetată a victimei,
cauza justificativă a consimţământului victimei era o cauză de atenuare a pedepsei.

      Consimțământul persoanei vătămate nu trebuie confundat cu autolezarea.

      În acest cadru, ne vom opri în principal asupra primei funcţii a

consimţământului persoanei vătămate, respectiv de cauză justificativă, aşa cum
este prevăzut în art. 22 C. pen.

2. Condiţiile consimţământului persoanei vătămate

      Condiţiile ce trebuie îndeplinite pentru incidenţa cauzei justificative a

consimţământului victimei sunt următoarele:

 existenţa unui acord privind comiterea faptei prevăzute de legea penală,

anterior săvârşirii acesteia;
 existenţa condiţiilor de valabilitate a acordului persoanei vătămate;

 persoana vătămată să poată dispune de valoarea socială lezată prin fapta

consimţită3.

 consimţământul să nu se refere la infracţiuni contra vieţii sau la alte

infracţiuni excluse;

 fapta consimţită de persoana vătămată trebuie să fie prevăzută de legea

penală.

3
 În cazul infracţiunii de trafic de persoane, consimţământul victimei la recrutarea, transportarea, transferarea,
cazarea sau primirea sa, prin înşelăciune, în scopul exploatării, nu înlătură răspunderea penală a făptuitorului,
potrivit art. 16 din Legea nr. 678/2001 (a se vedea, I.C.C.J., secţia penală, decizia nr. 5847/2004, www.scj.ro).

4
a. existenţa unui acord privind comiterea faptei prevăzute de legea penală,
anterior săvârşirii acesteia
      Pentru a fi valabil, consimţământul persoanei vătămate trebuie să fie
exprimat anterior comiterii faptei prevăzute de legea penală. Împăcarea ulterioară
comiterii faptei, în cazurile în care este prevăzută de lege, nu poate avea efectul
unei cauze justificative, ci al unei cauze care înlătură răspunderea penală.

     Dacă acordul persoanei vătămate a fost exprimat  post factum, având
semnificaţia iertării, consimţământul poate avea rolul unei circumstanțe atenuante
judiciare.

b. existenţa condiţiilor de valabilitate referitoare la acordul persoanei vătămate

    Consimţământul persoanei vătămate este, de fapt, un veritabil contract, astfel

că trebuie să îndeplinească toate condiţiile de valabilitate ale contractelor.

      Condiţiile generale de validitate ale contractelor sunt: capacitatea,

consimţământul obiectul, cauza şi forma. Aceste condiţii trebuie respectate şi în
ceea ce priveşte cauza justificativă examinată. De exemplu, lipsa consimţământului
sau existenţa unui viciu atrag nevalabilitatea acestuia şi, implicit, imposibilitatea
reţinerii cauzei justificative.

      În cazuri speciale, legea poate prevedea necesitatea unei forme pe care să o
îmbrace manifestarea de voinţă a victimei. De pildă, în cazul transplantului de
ţesuturi şi organe, trebuie îndeplinite mai multe cerinţe de formă ale
consimţământului victimei. Transplantul de ţesuturi şi organe umane se efectuează

5
numai cu acordul scris al primitorului, dat în condiţiile prevăzute de Legea nr.
95/2006 (anexa 11)4.

       Dacă primitorul este în imposibilitate de a-şi da consimţământul, acesta poate

fi dat în scris, în următoarea ordine: de către unul dintre membrii familiei, de o altă
rudă sau de reprezentantul legal al acestuia. Pentru minori sau persoanele lipsite de
discernământ, consimţământul va fi dat de părinţi sau, după caz, de reprezentantul
legal al acestora, conform modelului prevăzut în anexa legii.

       Consimţământul poate fi dat numai după ce medicul a informat primitorul

sau, după caz, persoanele prevăzute de lege asupra eventualelor riscuri de ordin
medical rezultate din transplant. Transplantul de ţesuturi şi organe umane se poate
face fără consimţământul prevăzut de lege, dacă, datorită unor împrejurări
obiective, legătura cu familia ori cu reprezentanţii legali ai primitorului, aflat în
imposibilitatea de a-şi da consimţământul, nu se poate lua în timp util, iar
întârzierea ar conduce inevitabil la moartea acestuia, fapt consemnat de medicul-
şef de secţie şi de doi martori, conform modelului cuprins în anexa legii.

    Deşi, ca natură juridică, consimţământul victimei este o convenţie (contract),

el are ca efect inexistenţa infracţiunii şi, pe cale de consecinţă, excluderea
răspunderii penale şi a celorlalte forme de răspundere juridică. În cazul în care
există pluralitate de victime, pentru a fi cauză justificativă, este necesar
consimţământul tuturor victimelor. Dacă vreuna sau unele din victime, în situaţia
pluralităţii de persoane vătămate, nu şi-a dat consimţământul sau l-a exprimat
invalid, fapta va fi infracţiune în privinţa acestor victime.

4
M. Of. nr. 372 din 28 aprilie 2006.

6
c. persoana vătămată să poată dispune de valoarea socială lezată prin fapta
consimţită

      Persoana vătămată nu poate dispune de orice valoare socială, legea excluzând
din sfera de dispoziţie a persoanei anumite valori sociale.

În general, se poate spune că dacă legea permite sau nu interzice titularului

unui drept de a dispune de acesta, titularul dreptului va putea accepta orice
vătămare a acestuia, fără ca cel care comite fapta consimţită să poată fi considerată
infracţiune. 

Referitor la bunuri, în doctrină se consideră că titularii drepturilor aferente

pot dispune de acestea, aproape nelimitat. În schimb, sunt indisponibile, aşa-
numitele valori sociale colective sau interesele generale. De pildă, securitatea
naţională sau înfăptuirea justiţiei.
Drepturile strict legate de persoana titularului (dreptul la viaţă, dreptul a
integritate corporală, dreptul la libertate fizică etc.) au regimuri diferite, în funcţie
de importanţa lor. Astfel, dreptul la viață este indisponibil, eutanasia sau uciderea
la cererea vicimei fiind incriminată5.
Celelalte drepturi legate strict de persoana titularului sunt, în principiu,
disponibile, dacă nu se aduce atingere bunelor moravuri. Spre exemplu, actele de
perversiune sexuală sunt contrare bunelor moravuri.

 d. consimţământul să nu se refere la infracţiuni contra vieţii sau la alte

infracţiuni excluse

5
 Sunt state, precum Olanda, care au acceptat eutanasia ca o cauză justificativă.

7
      Consimţământul persoanei vătămate nu este acceptat în cazul în care fapta
consimţită aduce atingere unor valori sociale ce depăşesc interesul personal al
victimei.
      Din sfera valorilor sociale disponibile este exclus expres dreptul la viaţă,
precum şi alte drepturi anume prevăzute de lege.
Spre exemplu, în cazul infracţiunii de trafic de persoane, consimţământul
victimei nu este cauză justificativă.
f. fapta consimţită de persoana vătămată trebuie să fie prevăzută de legea penală

      Numai dacă fapta comisă este una prevăzută de legea penală se pune problema
incidenţei consimţământului persoanei vătămate – cauză justificativă.

3. Efectele consimţământului persoanei vătămate

      În funcţie de poziţia pe care o are – cauză justificativă, element constitutiv sau
cauză de micşorare a pedepsei – consimţământul victimei determină consecinţe
specifice. Dacă sunt îndeplinite condiţiile art. 22 C. pen., consimţământul victimei
este cauză justificativă, ceea ce înseamnă că o atare faptă nu constituie infracţiune,
fiind totodată şi cauză de excludere a caracterului ilicit al delictului civil, ceea ce
înseamnă că pentru aceeaşi faptă nu poate fi angajată nici răspunderea penală nici
răspunderea civilă.

      Într-o altă ordine de idei, consimţământul victimei produce efectul justificativ
atât în ceea ce priveşte infracţiunile intenţionate, cât şi în cazul infracţiunilor din
culpă. La infracţiunile din culpă, de fapt, victima şi-a dat acordul în privinţa
efectuării activităţii care constă în nesocotirea obligaţiei de prudenţă, cu excepţia
faptelor îndreptate contra vieţii6.

6
 Sunt şi autori care apreciază că dreptul la viaţă este disponibil în cazul faptelor din culpă.

8
    Dacă fapta comisă cu acordul victimei determină un rezultat mai grav decât cel
specific faptei consimţite, făptuitorul va răspunde penal pentru rezultatul mai grav.

    În ipoteza în care norma de incriminare a unei fapte, absența

consimțământului are semnificaţia de element constitutiv al infracțiunii, existența
acestuia face ca acea faptă să nu corespundă tiparului legal și, în consecință, să fie
apreciată ca nefiind prevăzută de legea penală.
Este ipoteza în care este vorba despre lipsa acordului (consimţământului)
victimei, în cazul infracţiunilor pentru care legea prevede ca factor al normei de
incriminare prezenţa lui, determină inexistenţa acelei infracţiuni. Spre exemplu, nu
poate exista infracţiunea de act sexual cu un minor, dacă lipseşte consimţământul
victimei. Totuşi, în acest caz va putea fi reţinută infracţiunea de viol. Un alt
exemplu, pentru a constitui infracțiune, fapta de luare trebuie comisă fără
consimțământul celui care posedă sau deține bunul. Dacă persona a consimțit la
acțiunea de luare a bunului, fapta nu îndeplinește condițiile textului incriminator al
faptei de furt, ceea ce înseamnă că fapta respectivă nu prevăzută de legea penală.

BIBLIOGRAFIE

1. G. Antoniu, Consimţământul victimei, în R.D.P. nr. 4/2003

2. Monitorul Oficial

3. Codul penal și Noul Cod de Procedură Penală

9
4. Internet

10