PREOTEASA- SLUJITORUL DISCRET AL BISERICII ORTODOXE

Pr. lect. dr. Radu Petre Mureşan

radupetremuresan@gmail.com

Summary: Priest’s wife (presbytera)-the silent servant of the Orthodox Church

The study aims to evaluate the role of priest’s wife in the present missionary work of the Romanian Orthodox Church.
The starting point of this inquiry is the activity of priest’ wives during the inter-wars period, taking into account the
philanthropic and missionary work of Association of Orthodox Priest’Wives. After presenting its fruitful activity, we
tried to see if it can be further developed in the present social and cultural context and which are the appropriate
modalities to accomplish it.

Slujirea preotesei ca model de viețuire creștină a format obiectul mai multor studii și articole
în cadrul problematicii mai largi despre slujirea femeii creștine 1. Așa cum se știe, la iniţiativa
Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, anul 2011 a fost declarat Anul omagial al Sfântului Botez şi
al Sfintei Cununii în Patriarhia Română. Ca urmare, în cursul acestui an, au fost organizate
conferinţe pastoral-misionare, colocvii teologice, dezbateri şi seri duhovniceşti despre Sfântul Botez
şi Sfinta Cununie. În cadrul acestora, s-a abordat și tema pastoraţiei familiei creştine, inclusiv tema

1
Menționez câteva dintre studiile, articolele sau catehezele cu acest subiect:
*Pr. Prof. Petre VINTILESCU, Preotul în fața chemării sale de păstor al sufletelor, București, 1934 (re-editat de
Mitropolia Olteniei, 2007).
*Pr. Teodor DIACONESCU, Preoteasa adevărată sau femeia creștină ideală, 1944 (retipărită Editura Argeșului și
Muscelului, 2008)
*Biserica și problemele vremii. Conferințele publice ale Facultății Teologice „Andreiene” pe anul universitar 1946-
1947, Editura Dacia Transilvană, Sibiu, 1947 (îndeosebi articolele Prof. diac. Dr. Nicolae MLADIN, Familia creștină, p.
109-129; Pr. dr. Corneliu SÂRBU, Misiunea actuală a femeii, p. 147-158)
*Constantin PAVEL, „Familia preotului”, Glasul Bisericii nr. 1-2/ 1960, p. 79-86. Consideră că este o temă „complexă și
gingașă”, deoarece căsătoria și întemeierea unei familii fiind pentru tinerii teologi cel mai important examen pe care-l
au de trecut în viață, trebuie să fie întâmpinat cu o anumită pregătire. Pe de altă parte, o astfel de cercetare are ca obiect
trăiri sufletești din cele diverse, izvorâte din adâncul libertății umane, de aceea ea este supusă unei anumite rezerve din
partea celui care scrie.
*Număr special al revistei Teologie și Viață (an. IV (LXX), nr. 5-7, mai-iul 1994) intitulat Familia creștină azi. Cu un
cuvânt înainte al IPS Daniel, Mitropolitul Moldovei și Sucevei. Acest volum a devenit apoi cartea Familia creștină azi,
Editura Trinitas, 1995, cu un cuvânt înainte al IPS Daniel, intitulat „Familia creștină-Biserica de acasă”: „Este necesară
o lucrare pastorală a Bisericii mai întinsă și mai vastă, de sfătuire a tinerilor care urmează să se căsătorească, precum
și a familiilor tinere. Se impune din ce în ce mai mult o educație creștină care să scoată în evidență și mai multe
legătura dintre iubire și responsabilitate în familie”
* Mitr. dr. Antonie PLĂMĂDEALĂ, Preotul în Biserică, în lume şi acasă, Sibiu, 1996
*Bucuria nunții binecuvântate. Cateheze pentru familia creștină, Editura Cuvântul Vieții Mitropoliei Munteniei și
Dobrogei, București, 2011 (Preia articolele din lucrarea Familia creștină azi, la care adaugă contribuțiilor dascălilor de
teologie de la București). Vezi Pr. prof. dr. Vasile Gordon, Familia preotului, p. 149-157.
* Congresul Internațional Familia și Viața la începutul unui nou mileniu creștin, România, București, Palatul
Patriarhiei, volum apărut cu binecuvântarea Prea Fericitului Părinte Teoctist, Patriahul Bisericii Ortodoxe Române,
Tipografia Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, 2002

1
slujirii preotesei2, iar la nivelul centrelor eparhiale s-au lansat mai multe proiecte dedicate
preoteselor3.
Cu ocazia Cercului Pastoral „Implicațiile preotesei în viața parohiei”, organizat de
Protopopiatul III Capitală (24 februarie 2011), Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a rostit un
cuvânt intitulat „Demnitatea și responsabilitatea familiei preotului în viața Bisericii”. Cu acest
prilej, Prefericirea Sa a subliniat faptul că expresia românească sau apelativul „doamna preoteasă”
are o încărcătură spirituală deosebită și reflectă grija sau preocuparea soției preotului privind
activitatea acestuia în parohie. Acest termen s-a impus datorită faptului că, deși lucrează în mod
discret, totuși, soția preotului ajută foarte mult în pastorație: „În Biserica Ortodoxă, familia
preotului este un spijin deosebit pentru preot în activitatea sa pastorală, atât prin faptul că ea
poate deveni un model de viață creștină, cât și prin implicarea directă a unor membri ai familiei în
activitățile pastorale ale parohiei, pe plan misionar, filantropic sau administrativ. Într-o parohie,
familia preotului trebuie să fie acel „puțin aluat care dospește toată frământătura” (Gal. V,9).
Absența totală sau inactivitatea familiei preotului pe plan pastoral-misionar este o contramărturie,
care diminuează eficiența activității preotului în parohie și umbrește imaginea lui ca păstor de
suflete sau părinte duhovnicesc al comunității spirituale pe calea mânturii”.
În cele ce urmează, aș dori să aduc în atenție câteva crâmpeie din activitatea preoteselor în
perioada interbelică și să lansez o discuție despre modalitățile prin care această activitate poate fi
reînnodată în zilele noastre. Am considerat important să prezint apoi slujirea preotesei văzută chiar
de preotese, după care să formulez câteva considerații pastoral-misionare referitoare la slujirea
preotesei astăzi. Am constatat că articolele și studiile care există pe această temă sunt scrise
2
Cercului Pastoral „Implicațiile preotesei în viața parohiei”, organizat de Protopopiatul III Capitală în data de 24
februarie 2011; Conferința pastoral-misionară de primăvară a preoților din jud. Ialomița, în prezența IPS Vicențiu, cu
tema „Familia preotului” (26 mai 2011). Alături de preoți au participat și doamnele preotese. De asemenea, tema slujirii
preotesei a fost abordată în Seria Conferințelor Pastoral-misionare „Sf. Daniil Sihastrul-Durău” (29-31 mai 2011).
Doamnele preotesele s-au întrunit separat într-o conferință cu tema „Slujirea protesei, rol, valoare, misiune”, la care a
participat și IPS Teofan, care a răspuns mai multor întrebări (Constantin Ciofu, Preoți și preotese din două protoierii
ale Conferinței Eparhiei Iașilor, la Conferința de la Durău, „Lumina”, Miercuri, 01 iunie 2011); Conferințele pastoral-
misionare din Eparhia Romanului și Bacăului (18-20 septembrie 2011) care se derulează sub genericul „Familia
preotului model pentru familia creștină” (Ziarul Lumina, 06 septembrie 2011)
3
*Începând din luna iunie a acestui an, preotesele din jud. Timiș participă la seminarii pe teme de comunicare și despre
modalitățile prin care pot transmite mesaje privind comportamentul sănătos în comunitate. Daiana Hruber, secretarul
Asociației Filantropia Timișoara, a declarat că, prin intermediul acestor seminarii, preotesele vor primi informații despre
instituțiile care pot oferi ajutor în cazul în care comunitatea se confruntă cu consum de droguri, diferite dependențe sau
situații de avort.
*Asociatia Socio Culturala Matei Basarab, patronată de Episcopia Sloboziei si Călărasilor, a organizat în perioada
26-27 ianuarie 2007, un atelier de instruire cu preotesele aparținând de Protoieria Urziceni, care a avut ca temă rolul
preotesei in comunitatea locala. Au participat 18 preotese din parohiile din mediul urban si rural. Proiectul beneficiază
de o finanțare nerambursabila din partea Bancii Mondiale (Articolul „Rolul preotesei in comunitatea locala din ce in ce
mai important”, ziarul Ialomița, Nr. 625, VIII, 19-Octombrie-2011). Tot Episcopia Sloboziei si Călărașilor, la
solicitarea preoţilor si preoteselor din Protopopiatele Lehliu si Oltenita, a început organizarea unor instruiri pentru
scrierea de proiecte. Scopul proiectului este ca „preoții si preotesele să dobândească cunostintele necesare pentru a
propune proiecte, a identifica persoane și instituţii care pot iniţia un proiect și a putea discuta conform mecanismelor și
terminologiei specifice de abordare a unui proiect”. Prima instruire pe aceasta temă a fost organizata la Protopopiatul
Lehliu în zilele de 24 si 25 aprilie 2011.

2
exclusiv de preoţi sau de preoți profesori, deci perspectiva este oarecum unilaterală, arătând mai
degrabă ce așteaptă un preot de la soția lui pentru a-l ajuta în slujire.

a) Activitatea preotesei în perioada interbelică

În paginile revistelor Biserica Ortodoxă Română sau Apostolul (Curierul Arhiepiscopiei
Ortodoxe Române din București) din perioada interbelică apar frecvent articole scrise de preotese.
De exemplu, Preoteasa Ecaterina Șerpoianu scria în 1925: „Pentru că am primit vești de la mai
multe surori preotese despre bucuria ce simt la chemarea ce li se face, pentru a ajuta pe soțul preot
în slujba Domnului și pentru că cer și părerile mele asupra felului cum ar lucra preoteasa într-o
parohie, m-am gândit că ar fi bine să răspund prin Rev. Sf. Sinod ca astfel se pornim o discuție
tematică, din care să ajungem să recunoaștem adevărata lumină. Dragă soră, vrei să lucrezi în via
Domnului? Lasă să pătrundă până în adâncul inimii Lumina și caută de răsfrânge razele Luminii
asupra femeilor din jurul dumitale...Am așezat munca mea alături de a soțului meu, adică pe
temelia dragostei lui Hristos; și din această dragoste au răsărit fapte pe care în starea mea
sufltească de mai înainte nici nu le-aș fi gândit” 4
Preoteasa Șerpoianu considera că cea mai urgentă nevoie a Bisericii în care preoteasa ar
ajuta mulțumitor este misionarismul și propunea ca preoții și preotesele să comunice mai des și mai
sincer, într-un cadru instituționalizat, pentru bunul mers al misionarismului. Astfel, se puteau
organiza întâlniri ale preoteselor în cadrul cărora acestea să audă o conferință folositoare, să audieze
o muzică bună, să găsească modele românești în toate direcțiile; să țină evidența celor care sunt în
mizerie și să li se aducă ajutoare. Mai departe, propunea întemeierea unui așezământ de ajutor
social pentru familiile preoților, unde, din rețineri lunare din salariu și din danii testamentare să se
înființeze orfelinate pentru orfanii de preot, sanatorii și dispensare pentru uzul familiilor preoțești,
azile pentru văduvele preotese, școli de pregătire a preoteselor în vederea misionarismului.
La rândul ei, preoteasa Sacontala Angelescu considera că trebuie să se reînnoade obiceiul de
dinaintea primului război mondial, ca oamenii să-și aline suferințele în casa preotului. Însă arăta ea,
acest lucru este dificil pentru că preoții au început să-și ia soții din medii sociale străine de
preocupările care-i așteaptă, înstrăinându-și astfel și locuința pentru credincioși. Însă, odată tradiția
ruptă, nu mai e de nici un folos să regreți trecutul, ci e de dorit să pregătești un viitor solid și
binefăcător5.
Articolele de acest gen scrise de preotese au creat o emulație benefică ce s-a materializat
strălucit, câțiva ani mai târziu, cu apariția unei Asociații a preoteselor care să ducă la îndeplinirea
aceste idealuri. Asociația Generală a Preoteselor Române s-a înființat în ziua de 20 octombrie 1927

4
Preoteasa Ecaterina ȘERPOIANU, „Scrisoare deschisă preoteselor”, Biserica Ortodoxă Română, nr. 6/ 1925, p. 327-329
5
Sacontala ANGELESCU, „Drum nou” (Cronica Protesei), Apostolul. Curierul Arhiepiscopiei Ortodoxe Române din
București,anul IX, nr. 1, 1 ianuarie 1932, p. 11

3
și a devenit persoană juridică prin sentința Tribunalului Ilfov nr. 35/1929. Preotesele fondatoare se
întâlniseră în cadrul Congresului preoțesc din data de 19 octombrie 1927 și abordaseră trei teme:
„dacă este bine să ne cunoaștem, dacă trebuie să ne comportăm în Biserică ca cele dintâi
exemplare de creștinism formate de preot, dacă din unirea noastră ar ieși ajutoare pentru văduve și
orfani”6.
Asociatia Generală a preoteselor ortodoxe își propunea să contribuie la „desăvârșirea
pregătirii doamnelor preotese din punct de vedere religios, înfăptuirea învățăturii evanghelice
propovăduită de preot, lucrând alături de acesta, organizarea și conducerea operelor de asistență
pentru familiile clerului”. Asociația, care număra 55 de membre, era condusă de Eufrosina Popescu
(soția Pr. Nicolae Popescu, de la Biserica Boteanu, titularul Catedrei de Istoria Bisericii Ortodoxe
Române al Facultății de Teologie Ortodoxă din București și Secretar General al Ministerului
Instrucțiunii și Cultelor), doamna Marin Ionescu (soția preotului de la Cuibul cu Barză) 7, doamna
Cornelia Bărbulescu (soția Pr. Eugen Bărbulescu de la Biserica Sf. Silvestru). Pentru nevoile
imediate s-au înființat următoarele comitete: Comitetul Cultural Religios (pentru „desăvârșirea
preotesei”), Comitetul bazarului care se ocupa cu formarea și administrarea unui magazin unde
preotesele văduve urmau să-și expună spre vânzare lucruri în „domeniul industriei casnice”;
Comitetul ajutoarelor pentru orfanii de preoți; Comitetul pentru răspândirea ideii de Asociație a
Preoteselor, respectiv Comitetul financiar. 8
Asociația întreținea două cămine pentru studente fiice de preoți, unul cu 40 de studente,
situat în str. Pitar Moș nr. 27, celălalt cu 18 studente, aflat în strada Romană nr. 246. La inaugurarea
primului cămin de studente (21 noiembrie 1931), la care au participat printre alții Arhim. Iuliu
Scriban și Diac. prof. C. Rovența, se arăta că scopul acestui cămine era „crearea unui ideal moral-
religios în sufletele tinere, atât de necesar în epoca de față când indiferentismul religios a cuprins
societatea noastră”9. De menționat că cel de al doilea cămin a apărut un an mai târziu, în urma
donației preotesei văduve Zoe Bocancea care a lăsat Asociației Preoteselor imobilul său din strada
Romană în schimbul obligației de a-i se întreține mormântul și de a-i se face soroacele cuvenite de
pomenire până la șapte ani10.

6
Ierom. D. LUNGU, „Congresul preoților din România. 18-19 octombrie 1927” în Glasul Monahilor anul IV, nr. 99, 23
octombrie 1927; Vezi și „Actul constitutiv al Asociației Generale a Preoteselor Române”, în Apostolul, an V, nr. 5/ 1
martie 1928, p. 36-37.
7
Despre Preotul Nicolae Ionescu, vezi Pr. prof. univ.dr. Mircea Păcurariu, Dicționarul Teologilor Români, Univers
Enciclopedic, 1996, p. 348-349; despre Preotul Marin. Ionescu, Ibidem, p. 209
8
Despre Asociația Preoteselor, Enciclopedia Ortodoxiei Românești, Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii
Ortodoxe, Apărută din inițiativa și cu binecuvântarea Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, București, 2010, p. 44-45,
care se bazează pe informațiile din lucrarea Pr. dr. A. CRĂCIUNESCU, Activitatea cultural-misionară în patriarhia
Română. Raport general pe anii 1935-1938, București, Tipografia cărților Bisericești, 1939, p. 20-21, 57-58.
9
Apostolul, anul VIII, nr. 23-24, 1-15 decembrie 193, p. 320-324
10
„O donațiune și o sărbătoare în câmpul de lucru al preoteselor”, Apostolul, anul IX, nr. 12, 15 iunie 1932, p. 230-231

4
 De două ori pe lună se organizau și șezători, în care se lucrau de mână hăinuțe sau diverse
alte obiecte pentru copii orfani. De asemenea, Asociația organiza un bazar anual, iar banii erau apoi
donaţi copiilor orfani11 (de Paşti sau de Crăciun), asigura pensia lunară pentru o preoteasă văduvă și
întreținea 3 orfane în școlile din București. „Comitetul Bazarului” organiza colonii pentru copii de
preoți sau orfani (tabere de vară) la Mangalia12. Copiii care participau plăteau o sumă modică, în
schimb personalul care ajuta la gătit, îngrijire și supraveghere era volutar (mamele copiilor sau
preotese văduve). Cu banii astfel încasați se plătea chiria imobilului și se luau gratuit câțiva copii
orfani13. Ulterior, Asociația a cumpărat un teren, pe care a început construcția unui imobil care să
găzduiască tabăra de copii. Pentru buna desfășurare a taberei, exista un Regulament pentru
conducerea internă a coloniei copiilor de preoți, care avea prevederi referitoare la pedagogi,
ordinea și activitatea zilnică, orele de plajă, cele de cateheză, inclusiv sancţiuni pentru nerespectarea
programului14. În sfârșit, trebuie să menționăm faptul că Asociația trimetea periodic la Patriarhie
situația sa financiară, respectiv situația încasărilor și a plăților15.
În toată această activitate, doamnele preotese au avut susținerea soților lor care au fost
alături de ele la toate evenimentele pe care acestea le organizau și care au scris articole încurajatoare
în paginile revistelor bisercești16. De asemenea, au avut binecuvântarea și sprijinul Bisericii în tot
ceea ce au realizat. În acest context, menționăm un schimb de scrisori între conducerea Asociației și
Patriarhul Miron Cristea, prin intermediul revistei Apostolul. Doamnele preotese își prezentau
activitatea și doreau să li se reînnoiască binecuvântarea pentru activitatea ce o aveau de desfășurat
mai departe. Răspunsul Patriarhului Miron a fost următorul: „Opera de educație spirituală și de
asistență socială săvârșită de Asociația Domniilor voastre răspunde unei adânci nevoi a vremii
noastre, așa încât o extindere a lucrării dvs apare ca una din cele mai importante izbânzi ale
Bisericii noastre drept-măritoare. Pentru aceasta folosim prilejul de față ca să ne exprimăm marea
dorință a noastră și anume ca preoteasa, pe lângă gospodăria căminului propriu să nu uite că
poate fi o colaboratoare prețioasă a soțului preot în gospodăria morală a enoriașilor încredințați
lui. Îndemnați deci cu toată stăruința pe toate surorile d-voastre preotese să îmbrățișeze ideea

11
Apostolul VI, nr. 4, 15 febr 1929, p. 160
12
„Colonia de vară a copiilor de preoți de la Mangalia”, Apostolul, ,anul VII, nr. 12, 15 iunie 1931, p. 177-178
13
Apostolul, anul IX, nr. 19, 1 octombrie 1932, p. 314-315
14
Apostolul. VII, nr. 12, 15 iunie 1931, p. 190-192
15
Vezi „Situația financiară din anul 1927 până în anul 1932 inclusiv” în Apostolul, anul IX, nr. 12, 15 iunie 1932, p.
227
16
„Urmărim cu cea mai mare atenție și bucurie, de cinci ani încoace, desfășurarea activității sociale creștine a tinerei
asociații a doamnele preotese, tovarășele noastre de muncă. La început, apărând cu sfială, ca ghiocelul de primăvară,
de sub omătul de zăpadă, n-a fost luată în serios de preoți, ba dimpotrivă i s-au pus și piedici, se știe de unde, de către
o asociație soră, încât a trebuit să-și caute adăpost aiurea. Cu tenacitate și credință nestăvilită, însă ideea a pătruns și
a prins rădăcini, încât de la 1927 până astăzi Asociația preoteselor a început să dea dovadă incredulilor că este
necesară și că are viață” (Pr. Eugen Bărbulescu, soțul uneia din fondatoare în Apostolul IX, nr. 12, 15 iunie 1932, p.
228)

5
Asociație și comunicați tuturora că noi vom trăi trăi clipe de aleasă bucurie când vom afla că toate
preotesele din Eparhia noastră se găsesc în serviciul Sfintei noastre Biserici”17
Războiul, apoi evenimentele care au urmat după 1944 au pus capăt acestei Asociații, ca și
altor Asociații care activau în cadrul Bisericii Ortodoxe Române. În vremea regimului comunist,
lucrarea misionară în Biserica Ortodoxă a trebuit să se limiteze în cadrul locaşului de cult, deşi şi
acolo existau multe restricţii şi presiuni. După 1990, s-a creat un cadru favorabil pentru a reînnoda
activitatea misionară din perioada interbelică, ținând cont însă de contextul noilor realități
contemporane.

b) Slujirea preotesei văzută de preotese

Așa cum arătam, articolele și studiile existente despre slujirea preotesei sau despre familia
preotului oferă o perspectivă oarecum unilaterală asupra acestei teme. În timp ce mă documentam
pentru alcătuirea acestui articol, am descoperit un blog care m-a bucurat enorm, ca dascăl de
misiologie. Se numește „Slujirea preotesei18” și a fost creat din inițiative a trei doamne preotese
Eufemia, Veronica, Natalia (nu știm dacă acestea sunt numele lor reale). Lansarea oficială a
blogului a avut loc în dat de 18 februarie 2009, pentru: a) a ieși în întâmpinarea celor care vor să
știe ce responsabilitate își asumă atunci când se căsătoresc cu un absolvent la teologie și caută
informații în lumea învolburată a internetului; b) dar și pentru cei care nu știu de ce criterii trebuie
să se țină seama atunci când își caută o soție care să le devină sprijin pentru viitoarea slujire
preoțească; c) și nu în ultimul rând celor care sunt preotese și vor să înainteze cu dăruire pe
această cale a slujirii”.
Blogul este structurat pe teme ca: activitatea în parohie, copiii, crucea preotului, căsătoria
preotului, despre divorț, îmbrăcămintea preotesei, machiaj, slujirea preotesei văzută de preoți, viața
în societate, purtarea baticului etc. Sunt postate pasaje relevante din cărți, traduceri din cărți
ortodoxe în limbi străine (greacă, engleză) , îndemnuri ale duhovnicilor noștri (Părintele Cleopa Ilie,
Părintele Teofil Părăianu, Părintele Arsenie Papacioc etc.), interviuri cu preoți; se popularizează
lucrarea misionară a doamnelor preotese care sunt profesoare de religie, medici sau lucrează în alte
domenii; sunt inițiate dezbateri pe teme de actualitate (de ce serbăm Duminica Mironosițelor ca zi
a femeii ortodoxe), se dau sfaturi despre actvitatea în parohie, se schimbă rețete de post etc..
Am observat multă bună-cuviință și moderație în tot ceea spun, începând cu faptul că nu se
dau pe ele ca exemple19. Se pare că acest blog are un impact în rândul preoteselor și nu numai, așa
17
Apostolul, anul VIII, nr. 18, 15 septembrie 1931, p. 249-250
18
http://slujireapreotesei.blogspot.com/
19
Nu vrem să dăm persoanele noastre exemple demne de urmat din mai multe motive. În primul rând, suntem prea
tinere (avem cel mult 10 ani de împreună slujire cu părintele), aşa încât nu putem să spunem că am dobândit atâta
experienţă încât să constituim modele de preotese. Apoi, aşa cum mărturisea şi părintele Sofronie Saharov după ce a
povestit experienţa sa duhovnicească şi a fost hulit, nu dorim să prezentăm lucrurile subiectiv, prin propria experienţă.
În al treilea rând, problema femeii creştine în vremurile noastre este greu de abordat, nu numai din punct de vedere

6
cum reiese din discuțiile de pe forum. În opinia noastră, acest blog este de mare folos. Doamnele
preotese pot rămâne în continuare în spațiul virtual, dar ar fi păcat să continue doar așa. Ar fi de
dorit ca inițiative de acest gen să ducă în final la organizarea unei Asociații a preoteselor, cu
binecuvântarea Bisericii, care să contribuie la lucrarea misionară a Bisericii astăzi.
Pentru a vedea mai concret cum este văzută slujirea aceasta prin ochii preotesei, am stat de
vorbă cu o doamnă preoteasă cu 12 ani de slujire alături de soţul ei şi 5 copii, care mi-a împărtășit,
punctual, câteva din gândurile ei:
* Preoteasa de azi, spre deosebire de cea din perioada interbelică, are serviciu. Ea trebuie să aducă
bani în casă pentru că, de multe ori, veniturile soțului ei nu acoperă nevoile familiei. Ea lucrează în
anumite medii laice sau anticlericale şi acel context mărturia ei este uneori mai pertinentă decât a
preotului.
* În timpul acesta ea trebuie să-și crească bine copiii. Credibilitatea predicii părintelui depinde de
familia sa. Cuvintele lui nu au putere dacă familia lui nu dă exemplu de vieţiuire creştinească
autentică.
* Se străduie să oferă soțului liniștea căminului. Știe că acest cămin trebuie să fie portul în care
soțul ei se retrage după o zi lungă și obositoare.
* Ea trebuie să fie un fel de „Martă” a zilelor noastre în casa care, în cea mai mare parte a timpului,
rămâne în grija ei. Un lucru cu care s-a obișnuit greu a fost lipsa soțului ei în prag de sărbătoare,
înainte de Crăciun sau de Paști, când nimeni nu își părăsește grijile casei sale pentru ale altora.
* Ea trebuie să fie și „Maria” la slujbele Bisericii. Știe că toți ochii sunt îndreptați către ea şi că
multe persoane caută să-i pună o întrebare, altele așteaptă un salut, altele un zâmbet și ea știe că nu
trebuie să treacă cu vederea pe nimeni.
* A fost adesea cântăreț improzivat deși nu a avut o pregătire în acest sens. Dar participând
duminică de duminică, din copilărie, la slujbele Vecerniei, Utreniei și Sfintei Liturghii, a învățat
rânduiala. Prezența ei la strană a atras și alte persoane și astfel astăzi, biserica unde slujește soțul ei
are un cor frumos de doamne și domnișoare.
* La sărbătorile mari se străduiește să apropie copii parohiei, pregătind câte un teatru religios. Are
marea bucurie de a vedea că acei copii care au jucat în scenete 2-3 ani la rând au rămas în Biserică,
venind constant la Sfânta Liturghie și unii alipindu-se stranei.

c) Slujirea preotesei- câteva considerații pastoral-misionare

teologic, ci şi din punct de vedere psihologic, sociologic şi uman. De aceea, credem că nu numai slujirea preotesei - ca
femeie model şi călăuzitoare a unei comunităţi creştine - este greu de analizat, ci şi slujirea femeii creştine sau a femeii
laice în societatea post-modernă”.

7
 Prin faptul că a păstrat tradiția ca preoții de mir se fie căsătoriți, Biserica Ortodoxă este mai
aproape de om și de nevoile lui. În familie se trăiește deplinătatea comuniunii personale în armonie
cu descoperirea lui Dumnezeu în Sfânta Treime. Prin taina cununiei, cei doi devin un trup astfel
încât ei rămân uniți tainic în slujirea pastorală. Hirotonia o primește în sens larg întreaga familie a
preotului. Fiecare preoteasă participă la slujirea și la crucea soţului ei. Slujirea preotesei se poate
rezuma la patru aspecte: binecuvântare, jertfă, slujire, responsabilitate. Părintele Teofil Părăianu
obișnuia să le spună studenților teologi să nu ajungă preoți înainte de a fi creștini 20. Acest lucru este
valabil și pentru fetele care vor să se căsătorească cu viitori preoți, să fie atente să nu ajungă
preotese înainte de a fi bune creștine.
Fără îndoială, nu pledăm pentru adoptarea fără discernământ a soluțiilor din perioada
interbelică. O parte din activitățile preotesei în acea perioadă nu își mai găsesc corespondent în
zilele noastre. De exemplu, este greu să ne imaginăm astăzi o șezătoare a doamnelor preotese ca
acum 80 de ani, când se lucra de mână (ciorapi, hănuițe), timp în care se ascultau predici sau
concerte de muzică clasică21. Chiar și la sat sunt puține femei care mai știu să lucreze de mână, iar
pe de altă parte majoritatea preoteselor de azi au serviciu.
Alte activități, însă, se pot relansa cu succes în societatea contemporană. Mă gândesc în
special la ideea de bazar, care se poate organiza și astăzi cu binecuvântarea Bisericii, după
principiul bazarului organizat de soțiile diplomaților unde toate încasările sunt donate țintit, pentru
opere de caritate. De asemenea, Cotidianul Lumina poate avea o rubrică scrisă de preotese, după
modelul rubricii intitulate „Cronica preotesei” din revista Apostolul, Curierul Arhiepiscopiei
Ortodoxe Române din București. Aceasta ar putea fi o platformă de dialog, de schimb de idei, de
propuneri referitoare la misiunea Bisericii, așa cum este văzută de soția preotului.
Aș merge și mai departe și aș spune că ideea unui cămin de fete sau a taberelor pentru copii
sunt inițiative misionare de care s-ar putea ocupa şi doamnele preotese. Și când spun acest lucru mă
gândesc în special la modelul grecesc sau cel din diaspora, unde anumite organizații laice aflate sub
ascultarea Bisericii desfășoară o activitate misionară impresionantă în rândul tinerilor și copiilor.
Fără îndoială, există o serie de alte modalități prin care doamnele preotese se pot implica în
misiunea Bisericii (cateheze, proiecte filantropice, manifestări culturale). Însă pentru ca toate acesta
să devină realitate, este important să se reînvie tradiția Asociației Preoteselor Ortodoxe, cu filiale la
nivel de protopopiate și eparhii, care, cu binecuvântarea și susținerea Sfântului Sinod să se implice
în lucrarea misionară a Bisericii noastre.
20
Arhimandritul Teofil Părăian, Gândiți frumos. Cuvântări la ocazii speciale, Editura Teognost, Cluj-Napoca, 2006, p.
178
21
„În ziua de 27 ianuarie (1932) a avut loc obișnuita sezătoare bilunară. Cu acest prilej, părintele Chiricuță a
dezvoltat un frumos subiect luat din Sf. Scriptură- Cele două femei, Marta și Maria...Doamna Lucia Calomeri a
declamat Ideal al lui George Coșbuc, iar dra Maria Pleșoiu a executat la harpă Iarna de Thomas și Baladă de
Hesselnans.” (De la Asociația „Doamnele preotese”, Apostolul. Curierul Arhiepiscopiei Ortodoxe Române din
București, anul IX, nr. 4, 15 februrie 1932, p. 75-76)

8
 BIBLIOGRAFIE

Apostolul. Curierul Arhiepiscopiei Ortodoxe Române din București (numerele 1927-1935)

CRĂCIUNESCU, Pr. dr. A, Activitatea cultural-misionară în Patriarhia Română. Raport general pe
anii 1935-1938, București, Tipografia cărților Bisericești, 1939, p. 20-21, 57-58
DIACONESCU, Pr. Teodor, Preoteasa adevărată sau femeia creștină ideală, 1944 (retipărită Editura
Argeșului și Muscelului, 2008)
Familia creștină azi, Editura Trinitas, 1995, cu un cuvânt înainte al IPS Daniel, intitulat „Familia
creștină-Biserica de acasă” (Număr special al revistei Teologie și Viață (an. IV (LXX),
nr. 5-7, mai-iul 1994) intitulat Familia creștină azi.)
GALERIU, Pr. prof. univ. dr Constantin, „Rolul familiei preotului în parohie”, Congresul
Internațional Familia și Viața la începutul unui nou mileniu creștin, România, București,
Palatul Patriarhiei, volum apărut cu binecuvântarea Prea Fericitului Părinte Teoctist,
Patriahul Bisericii Ortodoxe Române, Tipografia Institutului Biblioc și de Misiune al
Bisericii Ortodoxe Române, 2002, p. 160-171
GORDON, Pr. prof. dr. Vasile, Familia preotului, în Bucuria nunții binecuvântate. Cateheze pentru
familia creștină, Editura Cuvântul Vieții Mitropoliei Munteniei și Dobrogei, București,
2011 p. 149-157.
KALEDA, Pr. Prof. Gleb, Biserica din casă, Sophia, 2006
PAPADEMETRIOU, Athanasia, Presbytera. The Life, Mission ans Service of a Priest’s Wife, Somerset
Hall Press, 2004 (reeditată 2006)
PAVEL, Constantin, „Familia preotului”, Glasul Bisericii nr. 1-2/ 1960, p. 79-86
PLĂMĂDEALĂ Mitr. dr. Antonie, Preotul în Biserică, în lume şi acasă, Sibiu, 1996

VINTILESCU, Pr. Prof. Petre, Preotul în fața chemării sale de păstor al sufletelor, București, 1934
(re-editat de Mitropolia Olteniei, 2007)