Numele acestui virus a rezultat din asocierea celor două boli pe care le produce: varicela,

primoinfecția acută, și herpes zoster, rezultat prin reactivarea infecției. Morfologic este identic cu Virus
herpes simplex. Incluziunile sunt tipice.

Infecții naturale și patogeneză

Infecția primară, varicela este contractată aerogen prin mucoasa tractusului respirator sau prin
conjunctivă. În organism difuziunea infecției este hematogenă. Dupa mai multe cicluri replicative virusul
se localizează în tegument, mucoase și diferite organe țintă, în raport cu reactivitatea gazdei.
După o incubație de 14-21 zile, boala debutează cu exantem și enantem vezicular inițiat prin infectarea
endoteliului capilar, cu tumefierea, degenerarea balonizată a celulelor și acumularea de exudat în epiteliul
pavimentos stratificat. Veziculele apar în valuri succesive timp de 3-4 zile după debut încă le observam
concomitent în toate stadiile evolutive: maculo-papular, vezicular, cruste fără formarea de cicatrice. Febra
însoțește erupția si variază cu intensitatea exantemului.
La copii malnutriți și la adulți evoluția bolii este severă din cauza frecvenței cu care apar complicații:
pneumonii interstițiale ori interesarea sistemului nervos central prin encefalite, meningite, mielite,
sindrom Guillain-Barre, leziuni particularizate prin prezența celulelor gigante multinucleate.

Varicela la femeile însărcinate

Primoinfectia gravidelor expune fatul riscului infecțios in utero și neonatal. Infecția neonatală
evoluează cu leziuni grave ca si cea a adultului. Majoritatea bebelușilor născuți după o sarcina cu varicelă
sunt sănătoși. Totuși 1-3 % dintre copii vor avea una sau mai multe malformații din cauza infecției.
Virusul varicelo-zosterian traversează placenta în 25% din cazuri, infectând fătul. Uneori infecția
cauzează un sindrom numit embriopatia varicelo-zosteriana. Afectarea fătului include cicatrici, probleme
oculare, probleme de creștere, subdezvoltarea unui brat sau a unui picior, dimensiuni reduse ale capului,
întârziere în dezvoltare fizica sau mentala. Unii bebeluși pot avea una sau mai multe dintre aceste
probleme, în timp ce alții nu vor avea absolut nicio problema.
Potrivit Serviciului de Informații Teratologice:
• În cazul în care varicela apare în primul trimestru de sarcină, riscul de defecte congenitale este de
0,5-1%.
• În cazul în care varicela apare în săptămâna a 13-a și a 20-a, riscul de defecte congenitale este de
2%.
• Dacă varicela are loc în termen de 5 zile sau mai puțin înainte de naștere sau 1-2 zile după
naștere, există o șansă de 20-25% ca bebelușul să dezvolte varicelă, cunoscută sub numele de varicelă
congenitală.
• În cazul în care varicela are loc în decurs de 6-12 zile înainte de naștere, există o șansă ca
bebelușul să dezvolte varicelă.
Complicații pentru femeile însărcinate
Aveți un risc mai mare de complicații la varicela, dacă sunteți gravidă și:
• fumați;
 • aveți o afecțiune pulmonară, cum ar fi bronșita sau emfizemul;
• luați sau ați luat steroizi în ultimele trei luni;
• sunt mai mult de 20 de săptămâni de când ați rămas însărcinată.
Există un risc mic de complicații la femeile gravide cu varicela. Acestea sunt rare și includ:
• pneumonie (inflamația plămânilor)
• encefalită (inflamația creierului)
• hepatită (inflamație a ficatului)
Cine este cel mai expus riscului de a face varicelă în timpul sarcinii?
• Cei care au fost anterior infectați cu varicelă sunt, cel mai probabil imuni la varicelă.
• În cazul în care o femeie însărcinată nu a fost infectată cu varicelă, trebuie să evite contactul cu
orice persoană care are varicelă.
• În cazurile în care nu există siguranța faptului că ați avut sau nu varicelă, atunci medicul
dumneavoastră poate efectua un test de sânge pentru a determina dacă aveți anticorpi împotriva varicelei.
Dacă testul arată că în organism sunt prezenți anticorpi, atunci sunteți imun la varicelă.
Cum ar trebui să fie îngrijită femeia gravidă care dezvoltă varicelă?
• Femeile gravide care dezvoltă o erupție cutanată ar trebui să contacteze imediat medicul.
• Femeile ar trebui să evite contactul cu persoane potențial susceptibile, de ex. alte femei gravide și
nou-născuții. Aceasta este, de obicei, timp de aproximativ 5 zile de la debutul erupției cutanate.
• Este recomandat tratamentul oral cu aciclovir pentru femeile gravide cu varicelă, dacă acestea
prezintă în decurs de 24 de zile de la debut semne ale erupției cutanate. Aciclovirul nu este autorizat
pentru utilizare în timpul sarcinii, iar riscurile și beneficiile utilizării sale ar trebui să fie discutatecu
persoana în cauză.
• Tratamentul și igiena sunt recomandate pentru prevenirea infecțiilor bacteriene secundare care pot
apărea în zona leziunilor.
• Imunoglobulina anti-varicelo-zoster nu are niciun beneficiu terapeutic odată ce varicela se
dezvoltă și, prin urmare, nu trebuie administrată la femeile gravide care au dezvoltat erupții cutanate.

Infecția latentă
Desi replicarea și difuzia VVZ în organism sunt limitate prin producerea de interferon și efectori
imunitari, virusul se propagă pe cale nervoasă centripetă în neuronii ganglionilor spinali și a nervilor
cranieni pe care îi infectează persistent integrat.
Herpesul zoster apare prin reactivarea infecției persistente cu VVZ a neuronilor ganglionari. Cel mai
frecvent reactivarea interesează neuronii unui singur ganglion, iar virusul se propagă cantrifug în
metamerul cutanat respectiv. Leziunile cutanate sunt similare celor din varicelă sau herpes simplex, dar
inflamația acută concomitentă a nervului senzitiv și ganglionului fac leziunile foarte dureroase. La
imunodeficienți reactivarea interesează mai mulți nervi iar leziunile cutanate sunt extinse similar celor din
varicela mortală.
 Cauzele si factorii de risc pentru Zona Zoster
Zona Zoster este cauzată de cinci factori principali, care, la rândul lor sunt legați de aspecte ce țin
de stilul de viată. Acești factori sunt:
• Antecedentele de varicelă - Persoanele care au suferit de varicelă au virusul în organism, iar
acesta se poate reactiva chiar și după ani de zile.
• Imunitatea scazută - Acest factor este strâns legat de stilul de viață. De la alimentație nesănătoasă,
sedentarism, lipsa odihnei, obiceiuri nocive (fumat, consum excesiv de alcool etc.) - toate aceste aspecte
contribuie la slăbirea imunității și lasă organismul vulnerabil la tot felul de agenți patogeni.
• Stresul - Este un factor de risc pentru o multitudine de afecțiuni. Stresul determină și lipsa odihnei
și slăbirea organismului, astfel încât acesta este mai expus îmbolnavirilor.
• Vârsta - Pe masură ce înaintăm în vârstă, riscul de a ne îmbolnăvi de Zona Zoster crește.
Persoanele cu vârsta de peste 60 de ani sunt cele mai expuse, iar incidența bolii crește după această vârstă.
• Bolile cronice - Orice afecțiune cronică - diabet, boli cardiovasculare ischemice - afectează
capacitatea naturală a organismului de a lupta cu virusurile.
Cum se manifestă Zona Zoster: simptome și etape ale bolii
În stadiul de debut, Zona Zoster poate fi confundată cu alte afecțiuni virale. Afecțiunea are trei
etape de dezvoltare, fiecare dintre ele caracterizată de anumite manifestări. În etapa de debut, pot apărea
urmatoarele simptome:
• dureri de cap
• febră
• sensibilitate la lumină
• stare generală de oboseală
• țiuituri în urechi (tinitus, in limbaj medical)
• tulburări ale sistemului digestiv (constipație, diaree, dureri de stomac)
• inflamarea nodulilor limfatici (ganglionii limfatici se află în spatele urechilor, în zona gâtului,
zona inghinală și în zona axilei)
• dureri, mâncărimi și senzația de usturime sau arsură pe o anumită porțiune de piele - locul în care
va apărea erupția
La câteva zile de la apariția unora dintre simptomele de mai sus, boala ajunge în etapa eruptivă, care
durează circa 4 săptămâni și este caraterizată prin:
• pe zonele în care pacientul a simțit durere sau mâncărimi în etapa de debut vor apărea erupții
cutanate. Zona se inflamează, se inroseste si pe suprafata ei apar vezicule (basici) asemanatoare cu cele
care apar in cazul varicelei. Veziculele contin la inceput un lichid clar, iar dupa cateva zile, lichidul capata
un aspect tulbure.
 • veziculele apar de regula intr-o sigura zona a corpului si foarte rar la distanta mare unele de altele.
Cel mai des apar in zona toracica si lombara, dar si in zona cervicala sau in zona ochilor. Veziculele nu
provoaca mancarimi, ca in cazul varicelei, ci dureri puternice.
• spargerea veziculelor si scurgerea lichidului din ele determina formarea unor cruste.
Etapa postherpetica are drept simptom principal durerea. Daca boala nu a fost tratata corect, durerea
cronica postherpetica poate dura chiar si ani de zile. Pacientul fie simte o durere intepatoare localizata in
zonele in care a fost eruptia, fie resimte o sensibilitate ridicata la atingerea zonei respective.
Cum se stabileste diagnosticul de Zona Zoster
Diagnosticul îl poate pune medicul generalist sau medicul dermatolog în urma unei examinări
clinice. Medicul observă aspectul veziculelor, analizează simptomele și stabilește diagnosticul. Se pot
face și analize medicale pentru a se detecta prezența anticorpilor produși de orgnaism în încercarea de a se
apăra de acțiunea virusului (anticorpii IgM în prima etapă a bolii și anticorpii IgG, care apar în 7 - 14 zile
de la contractarea virusului). Alte analize medicale cu care se va stabili diagnosticul sunt:
• Analizarea lichidului din vezicule
• Test ADN pentru virusul Varicelo-Zosterian
• Analizarea unor celule prelevate de pe leziuni și determinarea prezenței virusului cu ajutorul
microscopului.
Metode de prevenire a Zonei Zoster
Zona Zoster poate fi prevenită la fel ca majoritatea afecțiunilor virale - asigurându-ne un sistem imunitar
puternic printr-un stil de viață sănătos. Contactul cu pacienții care suferă de varicelă sau Zona Zoster
trebuie evitat, iar dacă este inevitabil, este indicat să purtăm măști chirurgicale și sa nu atingem
veziculele.
Vaccinul împotriva varicelei și, implicit, a Zonei Zoster, este una dintre cele mai sigure metode de
prevenire a acestor două afecțiuni. Imunizarea se poate face atât în copilărie, cât și la maturitate.