Subiecte de evaluare:

1. Caracterizaţi etapele evoluţiei civilizaţiei greceşti.

În evoluția sa civilizația gracă a trecut prin următoarele perioade:
Prearhaică;
Arhaică;
Preclasică;
Clasică şi
Postclasică/Elenistică.
Civilizaţia miceniană reprezintă totodată prima etapă a civilizaţiei greceşti
antice perioada prearhaică. Aheii au fost cei care au iniţiat procesul de civilizaţie
pe pământul Greciei. Termenul de micenian este pur convenţional, atribuit ulterior
acestei civilizaţii. Această populaţie nu avea o unitate teritorială şi politică propriu-
zisă, ci constituiau un conglomerat de mici state. Acestă perioadă a durat
aproximativ şase secole, fiind în final cucerită de ultimul val de triburi greceşti, al
dorienilor. Palatele miceniene, ca şi cele cretane, au fost principalele centre ale
vieţii societăţii. Fiecare palat era sediul administraţiei politice a unui mare spaţiu
care, chiar dacă nu avea caracterul unui stat, recunoştea autoritatea palatului şi
depindea în multe privinţe de acesta.
Perioada arhaică cuprinde anii 800-700 a.Chr. Această perioadă se
caracterizează prin apariția polisulilor și a primelor forme culturii grecești. În
cetate puterea aparţinea proprietarilor de pământ, izvor de bază a bogăţiei. Aici se
constituie regimul succesoral care prevede împărţirea averii în părţi egale la
moştenitorii direcţi. Pentru proprietarii mici acest obicei duce la sărăcirea lor.
Această situaţie i-a determinat pe greci să ia calea colonizării. Dezechilibrul social
din cetate deseori favoriza răsturnări politice, drept rezultat avea loc concentrarea
puterii în mâinile unui singur om, astfel punînd începutul unei noi forme de
conducere - tiraniile. Tiranii favorizează deopotrivă artele şi literatura din dorinţa
de lux şi pentru a impresiona imaginaţia locuitorilor cetăţii.
 Din anii 600-500 a.Chr. Grecia întră într-o nouă perioadă – preclasică,
remarcată prin dezvoltare politică. În această perioadă se dezvoltă şi se formează
cadrul juridic al cetăţii, care reglementa situaţia cetăţenilor. În Atena, prin
consimţământul tuturor, arhonte şi legislator a fost ales Solon, care a reformat
constituţia statutului atenian, punând baza viitoarei democraţii antice.
În sec V a.Chr. în rezultatul a două războaie greco-persane victorioase Grecia a
intrat într-o nouă perioadă - clasică, care a intrat în istorie ca o epocă “de aur” a
culturii şi civilizaţiei greceşti, iar Atena devine centrul vieţii culturale.
În sec. IV a.Chr. Grecia intră în perioada postclasică, caracterizată prin
expensiunea lui Alexandru Macedon, care se încheie cu apariţia formaţiunilor
politicoadministrative sub forma statelor „eleniste”. Principala caracteristică a
acestei perioade constă în infuzia elementelor culturale greceşti în statele înfiinţate
de urmaşii lui Alexandru, fenomen extraordinar, care semnifică expansiunea fără
precedent în lumea veche a limbii, moravurilor şi altor forme de infrastructură
greceşti.
 2. Geneza democraţiei ateniene şi impactul acesteia asupra
culturii greceşti.
Trecerea la modul de viaţă sedentar, formarea statului, apariţia scrisului
reprezintă trăsăturile fundamentale ale civilizaţiei antice. Evoluţia societăţii a
confirmat că la baza civilizaţiei moderne stă civilizaţia greacă , cu sistemul politic
axat pe regimul democratic din Atena.
Termenul de democrație a fost folosit inițial în gândirea antică grecească
politică și filosofică. Ca termen este atestată pentru prima dată de Hrodot și a
apărut în jurul anului 507 , însă sistemul funcționa chiar mai devreme.Începutul
democrației se leagă spun istoricii, de apariția polis-urilor grecești, în care s-a
cristalizat ideea și mândria de cetățean , de membru al acelei comunități. Părinți ai
democrații sunt considerați Solon și Clistene.
Solon i-a eliberat din sclavie pe toți datornicii și a împărțit populația pe bază
centizară. Toți cetățenii erau liberi și supuși acelorași legi.Dar drepturile politice
variau după impozitele pe care le plătea fiecare.
Reformele lui Clistene a avut un impact covârșitor asupra culturii grecești.
El a cizelat acest regim politic al democrației și i-a dat și definiție. A numit
noul sistem ,,Demokratia”, și a conferit dreptul și puterea celor mulți. Clistene a
creat instituțiile revoluționare ale democrației grecești. După ce a ajuns la putere a
modificat în sens democrat radical Constituția lui Solon. A împărțit teritoriul
statului atenian în 100 de circumscripții teritoriale pe care le-a grupat în 10
triburi. A constituit , Consiliul celor 500 din care făceau parte , prin tragere la sorț,
câte 50 de membri din fiecare trib. Adunarea poporului a fost învestită cu drepturi
suverane.
Perioada cea mai importantă a democrației ateniene a fost în timpul lui Pericle.
Sub conducerea acestuia întreaga autoritate în stat revenea, Adunării poporului ,
iar organizarea vieții politice și sociale era guvernată de constituție.
Bazele democrației erau:
- Isonomia, egalitatea în fața legii;
 - Isotimia, egalitatea în ceea ce privește opinia și dreptul la același onoruri
conferite prin naștere;
- Isogaria, dreptul egal la cuvânt în fața tribunalelor și în fața adunării
poporului.
La Atena , democrația s-a născut în urma unor convulsii sociale grave. Este
vorba despre conflictele între aristocrațime și atenienii de rând. Primii dominau
majoritatea populației și interpretau legile după bunul plac. Iar din cauza injustiției
atenienii de rând s-au ridicat impotriva acestora. În urma acestei revolte au fost
aleși oameni din ambele categorii pentru a reforma societatea.
În Atena , cetățenii practicau Democrația Directă (în care populația exercită
puterea în mod direct), în cadrul Adunării Poporului. Puterea legislativă era
exercitată de către toți cetățenii, în timp ce puterea executivă era deținută de un
Consiliu format din 500 de cetățeni, numiți pe o perioadă de 2 ani, proveniți din
toate clasele societății. Orice cetățean avea drep de vot în adunări, și era pentru el
o datorie să participe în mod activ la guvernare, având acces la magistraturi.
Totuși nu trebuie să se piardă din vedere faptul că Adunarea era deschisă
paricipării cetățenilor adulți doar de sex masculin indiferent de avere. Erau
excluși femeile, sclavii, străinii și bărbații sub 20 de ani .
În final pot concluziona că crearea unui regim democrat a avut următoarele
consecințe pozitive pentru cultura grecească:
Apariția instituțiilor politice;
Constituția democratică ateniană a realizat pentru prima oară în istoriea
antichității idealul libertății civile a omului;
Orașul atenian devine model pentru întreaga lume;
Iar aceste cuvinte ale lui Pericle au pătruns în conștiința europeană , devenind
expresia cea mai sintetică prin care se definește influența civilizatoare a geniului
poporului grec.
 3. Consecinţele procesului de elenizare pentru civilizaţia
europeană.
Prin elenism se înțelege iradierea limbii grecești comune, koine, și a civilizației
și culturii grecești în lumea euro-asiatică, în secolele IV-I î.Hr. Această perioadă
coincide cu apariția regatelor elenistice, puteri politice superioare cetăților stat
grecești. Elenismul a avut un caracter universal. Acesta a influențat și a modificat
evoluția societăților antice din bazinul Mediteranei și cel pontic, podișul anatolian,
Asia și Mesopotamia până la Indus.
Elenismul a lăsat cea mai profundă amprentă în dezvoltarea omenirii, având o
influență mare asupra întregii culturi mondiale, iar Hellasul antic este considerat pe
bună dreptate leagănul civilizației europene. Această țară relativ mică a avut un
impact uriaș asupra dezvoltării celor mai diverse sfere ale vieții umane. De
exemplu, miturile Greciei Antice nu și-au pierdut relevanța astăzi. Ca în acele zile,
ele reflectă clar lumea interioară a omului, relația oamenilor între ei și cu forțele
naturii. Pe teritoriul său s-au format primele concepții filozofice cu care operează
toată știința modernă. Aici au fost puse valorile spirituale ale civilizației europene.
Sportivii din Grecia Antică au fost primii campioni olimpici. Primele idei despre
lume, atât materiale cât și intangibile, au fost propuse de vechiul filosof grec
Aristotel.
Întreaga lume, cu excepția țărilor arabe, China, Coreea, Japonia și alte câteva state,
folosește alfabetele care a apărut la greci . Limba latină este, de asemenea, un dar
lăsat de greci pentru întreaga Europă.
„Modernitatea” este trăsătura fundamentală a civilizaţiei şi culturii elene.. O
epocă deosebit de importantă şi prin ceea ce a însemnat pentru secolele viitoare,
prin ceea ce a transmis culturii moderne. Prestigiul cu dimensiuni de mit al lui
Alexandru Macedon – intrat în lumea legendelor populare din India şi Malaezia
pînă în Gallia şi Britania; iar în literatura cultă, mai întîi prin poeţii persani
Ferdousi şi Nizami – s-a exprimat pe plan literar în difuziunea atât de largă a
romanului vieţii sale în timpul Evului Mediu, atât în Orientul Apropiat, cât şi în
Occident (şi în primul rând în Franţa).
Rezultatele ştiinţei elenistice – compilaţii, enciclopedii, sau tratate de amploare,
în special de geometrie şi de astronomie, dar şi de medicină, - transmise Europei
prin intermediul romanilor şi apoi al arabilor, au rămas adevărate modele de
investigaţie ştiinţifică, acceptate multă vreme, unele chiar timp de 15 sau 17
secole.
Filosofia elenistică şi-a lăsat amprenta asupra multor aspecte ale doctrine
creştine. Epoca elenistică a îmbogăţit considerabil sfera tematicii şi sensibilităţii
artistice, repertoriul de modalităţi, de tehnici, de specii noi ale artei.
Literatura europeană a cultivat anumite genuri elenistice chiar pînă dincoace de
secolul XVIII-lea. Prin cultura latină – formată aproape în întregime la şcoala
culturii elenistice, - antichitatea greacă (inclusiv aceste ultime secole de strălucire
ale ei) a fost integrată ca element de bază, normativ şi formativ, culturii europene.
Putem afirma că prin epoca elenistică, grecii au dat naştere celei dintâi
civilizaţii de sinteză, de cuprindere „universală” din istorie.
4. Argumentaţi în ce constă importanţa civilizaţiei greceşti.

Cultura greacă ,considerată primul fundament al civilizaţiei europene, aduce

disciplina spiritului, căutarea perfecţiunii, o metodă de gîndire,care pune în centrul
atenţiei omul, modele bune ale vieţii politice, o educaţie aleasă şi idealul libertăţii.
Aşadar consider că realizările civilizaţiei greceşti au creat un patrimoniu cultural
inegalabil. O importanţă deosebită prezintă arta greacă, care a înflorit în polisurile
greceşti,dar mai ales în Atena.
Oamenii Eladei au marea capacitate de a deschide drumuri noi în economie,
filosofie, ştiinţă, artă etc. Colonizând bazinele Mediteranei şi Mării Negre, ei
contribuie la răspândirea civilizaţiei şi la interferenţele etno-culturale.
De la Greci, omenirea a aflat că există un sistem: Democrația. Ce au
dezvoltat grecii antici , în perioada democrației este o mină de aur pentru evoluția
Europei.
Grecia Antică a fost spațiul de naștere a filosofiei.
În privința domeniului politic, grecii se bucură de o întâetate de
necontestat.Ei au lansat știința politică(lansată de Aristotel). Lor le datorăm
apariția logicii(prin Aristotel) , elaborarea legilor gândirii raționale, apariția
conceptului(prin Socrate ,Platon,Aristotel) valorizarea rațiunii și raționalismului.
În lucrarea Politică , Aristotel a lansat prima definiție a umanului,
cuprinzând patru caracteristici care nu și-au pierdut semnificația până în prezent:
,,rațiunea, sociabilitate capacitate de comunicare și moralitate”.
Grecii au dezvoltat concept politice perpetuate până în prezent : egalitate,
cetățenie, libertate, drept, tipuri de regimuri politice ,Democrația, politica, teatrul
, filosofia sunt noțiuni și concepte moștenite de la cultura și civilizația greacă.
Ideile grecilor despre lume, medicină, societatea civilă și om au influențat și
soarta multor state vest-europene. Orice domeniu de artă este asociat cu această
mare stare, fie că este vorba de teatru, sculptură sau literatură.
Filozofi, istorici, sculptori și artiști greci antici, precum și generali,
strategi și vorbitori au pus bazele științelor moderne, artelor, politicii, relațiilor
sociale. Este dificil să supraestimăm activitățile personajelor istorice din acea
vreme. Într-adevăr, fără ideile și întruchiparea lor, lumea modernă ar părea, fără
îndoială, complet diferită.
Plutarh și Ovid, Demostene și Homer, Lycurgus și Solon - lucrările lor
sunt interesante astăzi, provoacă admirație și adesea devin baza pentru noi viziuni.
Lucrările filosofilor celebri din acea vreme sunt incluse în lista obligatorie a
programului educațional al universităților influente în care studiază viitorii oameni
de stat și politicieni. Legile majorității țărilor se bazează pe principii democratice
care au apărut pentru prima dată în Grecia.
 „Epoca de Aur” a lui Hellas - era unui politician, strateg, vorbitor de
excepție Pericle - a marcat apariția democrației. Atunci s-au pus bazele
impozitării, ținând cont de veniturile diferitelor segmente ale populației,
posibilitatea de a oferi celor săraci asistență materială, formarea lor în meserii, arte
și cunoștințe din acea vreme. Cetățenii liberi au participat la alegerea
conducătorilor și aveau dreptul de a controla activitatea administrației de stat.
Societatea democrației dezvoltate a dat un impuls dezvoltării unor personalități atât
de faimoase precum Herodot, Phidias, Eschil.