Sunteți pe pagina 1din 9

FACULTATEA DE DREPT

EVAZIUNEA FISCALĂ – STUDIU DE CAZ

An II, sem. II, IFR

Cluj-Napoca
2020

1
CUPRINS

I. INTRODUCERE ................................................................................................................ 3

II. CUPRINS ............................................................................................................................ 4

1. FORMELE EVAZIUNII FISCALE................................................................................ 4

1.1 Evaziunea fiscală licită .................................................................................................... 4

1.2 Evaziunea fiscală ilicită ................................................................................................ 4

1.2.1 Infracțiunea de evaziune fiscală ................................................................................. 5

2. ANALIZĂ STUDIU DE CAZ ...................................... Error! Bookmark not defined.

II. CONCLUZII ȘI PROPUNERI PENTRU COMBATEREA FENOMENULUI


EVAZIONIST ............................................................................................................................ 7

BIBLIOGRAFIE ........................................................................................................................ 8

ANEXA 1 ................................................................................. Error! Bookmark not defined.

2
I. INTRODUCERE

„Nevoia de bani a omului a fost şi continuă să fie mare. Cu bani poţi face aproape orice.
Numai că ei nu vin de la sine, iar pentru a-i avea omul recurge la tot felul de fapte monetare,
care ne influenţează viaţa, unele în bine şi altele în rău. În rândul acestor din urmă fapte se
înscrie şi evaziunea fiscală, care implică bani mai mulţi pentru cei ce o înfăptuiesc şi bani mai
puţini pentru cine o suportă.”1
Potrivit literaturii de specialitate, termenul „evaziune” provine de la latinescul „evasio,
-onis” şi din cuvântul de origine franceză „évasion”, care desemnează acţiunea de evadare sau
sustragere. În limba română, cuvântul „evaziune” este folosit cu precădere în sintagma
„evaziune fiscală”. În limbaj uzual, prin evaziune fiscală se înțelege sustragerea de la plata
obligațiilor fiscale.
Reflectarea unei definiții a evaziunii fiscale în actele normative presupune analiza
reglementărilor naționale și internaționale în materie. Dacă Legea nr. 87/1994 privind
combaterea evaziunii fiscale (abrogată în prezent) a reușit să dea o definiție acestei instituții,
precizând că „evaziunea fiscală este sustragerea prin orice mijloace de la impunerea sau de la
plata impozitelor, taxelor, contribuțiilor și a altor sume datorate bugetului de stat (...) de către
persoanele fizice și juridice, române sau străine”, nu același lucru putem spune despre actuala
reglementare, respectiv Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale.
Observăm totuși că, de-a lungul timpului, legile ce defineau si guvernau fenomenul de
evaziune fisclă au suferit modificari majore, incepând cu Legea nr. 87/1994 ce conținea o
definiţie destul de cuprinzătoare şi, mai ales, utilă, a fenomenului, continuând cu Legea nr.
241/2005, din care definiția sus-amintită a fost scoasă, pâna la Legea nr. 50/2013, care a reluat
această definiţie.2
În doctrină, însă, există o multitudine de definiții ale evaziunii fiscale. În definirea
conceptului de evaziune fiscală, Maurice Duverger afirma: „există evaziune fiscală, în sensul
propriu al termenului, când cel care ar trebui să plătească impozitul, nu îl plătește, fără ca
obligația acestui să fie transmisă unui terț.3”
Ceea ce trebuie, însă, reținut este faptul că evaziunea fiscală este o realitate deosebit de
complexă iar cel interesat de ea poate întâlni următoarele două concepte derivate: evaziunea
fiscală legală și evaziunea fiscală frauduloasă (frauda fiscală).

1
V. Marian, Evaziunea fiscală ca fenomen monetar negativ, Instit. de Istorie „George Bariț”, Cluj-Napoca;
http://www.humanistica.ro/engleza/anuare/2004/Anuare%202004/Art.19.pdf
2
N.C Aniței, R.E Lazăr, Instituții financiare europene, editura Lumen, Iași, 2013, p. 33;
3
M. Duverger, Finances publiques, Press Universtaires de Frances, Paris, 1965, p. 393;

3
II. CUPRINS

1. FORMELE EVAZIUNII FISCALE

Așa cum am precizat anterior, fenomenul evazionist este cunoscut prin prisma a două
concepte distincte, a căror criteriu de departajare îl reprezintă natura juridică: evaziunea fiscală
licită (sau evaziunea la adăpostul legii) și evaziunea fiscală ilicită (frauda fiscală).

1.1 Evaziunea fiscală licită

Evaziunea fiscală licită se fundamentează pe aptitudinile contribuabilului de a exploata


insuficiențele legislative în domeniul fiscal și de a beneficia de facilitățile fiscale, ce au ca
rezultat diminuarea sarcinilor fiscale. Se referă la acea conduită a contribuabilului de a ocoli
prevederile legale, recurgând la o combinație neprevăzută a acestora, și prin urmare agreată,
considerând că dacă legea nu interzice, atunci aceasta permite.
Concret, ea este caracterizată prin existența unor lacune ale legislației fiscale pe care
contribuabilul le folosește în favoarea sa, micșorându-și astfel plățile la bugetul de stat, fără a
încălca nicio prevedere legală, acest comportament fiscal neputând fi sancționat. Pentru a putea
fi practicată, această formă de evaziune fiscală presupune o bună cunoaştere a legislaţiei în
domeniu, exersarea unor abilități precum cele cognitive, fiind necesară, de cele mai multe ori,
implicarea unor persoane sau firme specializate pe aceste probleme, sau apelul la o consultanţă
indirectă prin lucrări de specialitate. Paradoxal, putem afirma că acțiunea contribuabilului
constă în "eludarea legală a legii fiscale".
Personal, consider că, deși este legal, acest comportament al contribuabilului de
eludarea a legii, profitând de lacunele acesteia, este imoral, întrucât contribuie la diminuarea
veniturilor bugetare ceea ce poate conduce la creşterea presiunii fiscale pe contribuabilii oneşti
şi morali. Acest lucru reprezintă o piedică reală în fața obiectivului clar al instituțiilor statului
de creștere a resurselor colectate, iar o atentă analiză a acesteia poate duce la elaborarea unei
legislaţii fiscale mai coerente, care va putea face posibilă diminuarea licită a cuantumului
impozitelor şi taxelor plătite de contribuabili la bugetul de stat, prin îndreptarea erorilor sau
omisiunilor existente.

1.2 Evaziunea fiscală ilicită

La polul opus se situează evaziunea fiscală ilicită (frauda fiscală). Ea se fundamentează


pe lipsa conformării voluntare a contribuabilului, care, având obligația să furnizeze date
organelor fiscale în scopul determinării materiei impozabile și individualizării impozitului de

4
plată, acesta recurgând la deghizarea obiectului impozabil, diminuarea cuantumului materiei
impozabile, sau prin folosirea diferitelor căi de eschivare de la plata impozitului pe venit.
Astfel, putem afirma că evaziunea fiscală ilicită are la bază reaua-credință a
contribuabilului, care intenționează să fraudeze statul, având o reală reprezentare a faptelor sale.
De cele mai multe ori neîndeplinirea obligațiilor fiscale se datorează intenției contribuabilui de
a spori veniturile într-un mod ilegal, însă lipsa conformării voluntare a contribuabilului poate
rezulta și din pasivitatea acestuia, prin ignorarea, nepăsarea sau neglijență față de modul în care
reglementeză legislația fiscală activitatea economică.

1.2.1 Infracțiunea de evaziune fiscală

Infracțiunile de evaziune fiscală propriu-zise sunt reglementate de către Legea nr.


241/2005 privind prevenirea și combaterea evaziunii fiscale, modificată și actualizată. Astfel,
conform art. 9 din legea susmenționată pot fi considerate acte de sustragere de la îndeplinirea
obligațiilor fiscale, următoarele fapte4:

a) ascunderea bunului sau a sursei supuse impozitării sau taxării;


Această activitate ilicită se poate referi la ascunderea provenienței bunului, cui aparține
în realitate, locul unde se află efectiv. Ea se poate realiza, în fapt, prin obținerea sau întocmirea
de documente false privind provenienţa, apartenenţa, dispoziţia, circulaţia sau proprietatea
bunului.5
Referitor la ascunderea sursei impozabile, într-o speță s-a considerat că fapta
inculpatului care, în calitate de persoană fizică neautorizată, în baza unei convenţii verbale, a
efectuat lucrări de renovare a unui imobil, pentru care a încasat de la proprietar o sumă stabilită
ca preţ pentru prestarea acestora, sustrăgându-se de la plata obligaţiilor fiscale datorate
bugetului de stat cu titlu de impozit pe veniturile obţinute din activităţi independente, prin
ascunderea sursei impozabile sau taxabile şi prejudiciind astfel bugetul de stat, întruneşte
elementele constitutive ale infracţiunii de evaziune fiscală, prevăzută de art. 9 lit. a din Legea
nr. 241/2005.6

4
Legea nr. 241/2005 privind prevenirea și combaterea evaziunii fiscale, modificată și actualizată.
5
E.Crișan, R.V. Nemeș, N. Nolden, Ghid de bune practici în domeniul combaterii infracțiunilor de evaziunde fiscală,
editura Consiliul Superior al Magistraturii, București, 2015, p. 19;
6
Decizia penală nr. 266 din 2012, Curtea de Apel Suceava, Secţia penală, în baza de date Legalis;

5
b) omiterea, în totalitate sau în parte, în cadrul reliefării operațiunilor comerciale
efectuate ori a veniturilor realizate în urma desfășurării acestora, în actele contabile
ori în alte documente legale;

Infracțiunea se comite prin omisiune - omisiunea de a evidenţia, în tot sau în parte,


operaţiunile comerciale efectuate sau veniturile realizate, subiectul activ fiind calificat - calitatea
specială cerută acestuia fiind cea de persoană obligată să conducă evidenţe financiar-contabile.

c) inregistrarea în actele contabile sau în documentele legale a unor cheltuieli care nu


sunt bazate pe operațiuni reale, ori evidențierea altor operațiuni fictive; Acest punct va
fi explicat în detaliu pe baza studiului de caz.
d) denaturarea, distrugerea sau ascunderea actelor contabile, a memoriilor aparatelor de
taxat, caselor de marcat electronice fiscale, ori a altor mijloace pentru stocarea
datelor;
Elementul material se realizează prin alterarea memoriilor aparatelor de taxat, marcaj,
altor mijloace de stocare a datelor, dar şi prin distrugerea sau ascunderea actelor contabile ori a
memoriilor aparatelor de taxat, marcaj etc. În mod necesar, pentru existenţa infracţiunii, oricare
dintre aceste acţiuni trebuie să aibă ca scop diminuarea veniturilor sau surselor impozabile.
Astfel, infracţiunea prezintă mai multe modalităţi normative, fiecărei modalităţi normative
poate să-i corespundă o multitudine de modalităţi faptice.7

e) efectuarea evidențelor contabile duble, utilizându-se înscrisuri sau diferite mijloace


pentru stocarea datelor;
În practică s-a arătat că executarea de evidenţe contabile duble presupune atât executarea
evidenţei contabile oficiale, cât şi executarea evidenţei contabile paralele. În cazul în care nu
există evidenţă contabilă oficială, ci numai evidenţe contabile paralele, nu sunt întrunite
elementele constitutive ale infracţiunii de evaziune fiscală prevăzută în art. 9 alin. (1) lit. e) din
Legea nr. 241/2005, ci elementele constitutive ale infracţiunii de evaziune fiscală prevăzută în
art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005, constând în omisiunea evidenţierii în actele
contabile ori în alte documente legale a operaţiunilor comerciale efectuate sau a veniturilor
realizate, în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligaţiilor fiscale.8

7
E.Crișan, R.V. Nemeș, N. Nolden, Ghid de bune practici în domeniul combaterii infracțiunilor de evaziunde fiscală,
editura Consiliul Superior al Magistraturii, București, 2015, p. 19;
8
Decizia penală nr. 117 din 2014 a ÎCCJ, Secţia penală, forma completă aici: http://www.scj.ro/1093/Detalii-
jurisprudenta?customQuery%5B0%5D.Key=id&customQuery%5B0%5D. Value=83699.

6
f) sustragerea de la executarea verificărilor financiare, fiscale sau vamale, având la bază
nedeclararea, declararea fictivă sau declararea eronată în privința sediilor principale
sau secundare ale persoanelor supuse verificării;
Această infracţiune se întâlneşte rareori de sine stătător, ea coexistând alături de celelalte
infracţiuni de evaziune fiscală, existând între acestea o legătură de la cauză la efect. Incriminarea
acestei infracţiuni se impunea în special datorită practicii curente în legătură cu societăţile
comerciale, aceea de a declara alte locaţii pentru desfăşurarea activităţii economice decât cele unde
îşi desfăşurau în mod real activitatea. Scopul acestei conduite era evident aceea de a sustrage
societatea de la orice verificare în materie fiscală şi de la stabilirea subsecventă a impozitelor,
taxelor şi contribuţiilor de la a căror plată s-a sustras societatea.

g) substituirea, deteriorarea sau înstrăinarea de către debitori sau de către alte persoane
a bunurilor puse sub sechestru.
Pentru existența infracțiunii, trebuie să existe un bun sub sechestru, fie sub sechestru
asigurător, sau în cadrul procedurii de executare silită a bunurilor mobile sau imobile. Infracţiunea
este una cu conţinut alternativ, putând fi comisă prin substituire, degradare sau înstrăinare.

II. CONCLUZII ȘI PROPUNERI PENTRU COMBATEREA


FENOMENULUI EVAZIONIST

Fiecărui guvern i se „cere” adoptarea de măsuri ferme de reducere a evaziunii fiscale şi


creşterea veniturilor bugetare. Adesea, acţiunile întreprinse în această direcţie sunt
„pompieristice” şi vizează soluţionarea unei anumite cazuistici a momentului. Consider că,
pentru obţinerea unor rezultate sustenabile, acţiunile ar trebui să fie derulate în cadrul unei
strategii fiscale generale, acceptate de majoritatea formaţiunilor politice, pentru asigurarea
continuităţii.
De-a lungul timpului s-au luat unele măsuri de prevenire și combatere a faptelor de
evaziune fiscală, precum înăsprirea regimului juridic sancţionator şi crearea de noi structuri
administrative care să combată infracţionalitatea şi care să faciliteze furnizarea de informaţii,
organizarea unui cazier fiscal al contribuabilului ca mijloc de evidenţă şi urmărire a disciplinei
financiare a acestuia, înființarea Departamentul Naţional Anticorupţie, care pe lângă alte atribuţii,
urmăreşte diminuarea fenomenului evazionist, parte integrantă a fenomenului corupţiei, însă,
realitatea ne demonstrează că acestea nu sunt suficiente.

7
Diversificarea și complexitatea din ce în ce mai mare a activității comerciale, pe fondul
unei legislații lacunare au dus la amplificarea fenomenului evazionist, care produce efecte
negative profunde asupra economiei naționale. Universalitatea fenomenului evazionist se
justifică prin extinderea acestuia la toate tipurile de societăți și la toate clasele sociale.
Consider că pentru prevenirea acestui fenomen, trebuie luate măsuri concrete precum:
îmbunătățirea legislației fiscale, creșterea gradului de colectare a taxelor și impozitelor,
creșterea eficienței acțiunilor de control fiscal, eliminarea imixtiunilor factorului politic în
activitatea fisclă, precum și sporirea civismului fiscal.
Metafora „rece ca o lege financiară” exprimă cât se poate de sugestiv lipsa de
„umanism” a legislaţiei fiscale, prin care statul „atentează la buzunarul cetăţenilor” în
procesului de impozitare a veniturilor sau a averii. Nu contest nevoia de fermitate atât a legii
cât şi a acţiunilor aparatului fiscal la încasarea impozitelor, însă aplicarea principiului de
echitate fiscală contribuie, adesea decisiv, la asigurarea unei desfăşurări normale a raporturilor
fiscale, la creşterea încrederii cetăţenilor în instituţiile statului, la dezvoltarea civismului fiscal
şi de ce nu, la raporturi sociale sănătoase.

BIBLIOGRAFIE

1. N.C Aniței, R.E Lazăr, Instituții financiare europene, editura Lumen, Iași, 2013;

2. E. Crișan, R.V. Nemeș, N. Nolden, Ghid de bune practici în domeniul combaterii


infracțiunilor de evaziunde fiscală, editura Consiliul Superior al Magistraturii,
București, 2015;

3. Decizia penală nr. 266 din 2012, Curtea de Apel Suceava, Secţia penală, în baza de date
Legalis;

4. Decizia penală nr. 117 din 2014 a ÎCCJ, Secţia penală, forma completă aici:
http://www.scj.ro/1093/Detaliijurisprudenta?customQuery%5B0%5D.Key=id&custo
mQuery%5B0%5D. Value=83699.

5. M. Duverger, Finances publiques, Press Universtaires de Frances, Paris, 1965;

8
6. Legea nr. 241/2005 privind prevenirea și combaterea evaziunii fiscale, modificată și
actualizată.

7. V. Marian, Evaziunea fiscală ca fenomen monetar negativ, Instit. de Istorie „George


Bariț”,Cluj-Napoca;
http://www.humanistica.ro/engleza/anuare/2004/Anuare%202004/Art.19.pdf

S-ar putea să vă placă și