ŞTIINŢA ŞI TEHNICA ÎN SLUJBA RĂZBOIULUI

Armele chimice
Industria chimică germană ( firmele Farbenindustrie) a produs în Primul
Război Mondial , gaze toxice ( Zyklon) care au fost eliberate în tranşee ,
obligând statele beligerante să doteze soldaţii cu măşti de protecţie.
În cel de-al Doilea Război Mondial, armele chimice au fost utilizate în
lagărele germane , iar în ultimul sfert de secol, au fost fabricate şi în alte state.

Tancul : o armă redutabilă

Una dintre cele mai importante inovaţii ale Primului Război Mondial a
fost maşina blindată , pe şenile , dotată cu tun şi o mitralieră. Soldaţii au numit-o
tank ( rezervor în limba engleză ).
Primele tacuri numite Mark I au fost fabricate de englezi, urmate de cele
construite de firma franceză Renault.
În al Doilea Război Mondial , toate statele beligerante au folosit pe scară
largă tancurile fie ca unităţi de sine stătătoare , fie pentru susţinerea infanteriei.
Numai pentru atacul asupra URSS , Germania a aruncat în luptă 17 divizii
de tancuri. În bătălia de la Kursk ( iulie –august 1943) , hitler a mobilizat 2700
de tancuri , între care celebrele Panzer , iar sovieticii un număr aproape egal.
Prezenţa lor pe câmpul de luptă a obligat fabricarea unor grenade şi
rachete antitanc ( bazooka).
Perfecţioante permanent , identificate tot mai greu de radare, acestea şi-au
demonstrat eficienţa în toate zonele fierbinţi din perioada Războiului Rece , în
Orientul Mijlociu , şi mai nou , în războiul din Irak.

Avioanele, submarinele şi rachetele

Aflată la începuturile ei în Primul Război Mondial , aviaţia a fost o armă
redutabilă în cel de-al doilea şi a servit , poate cel mai bine strategiei războiului-
fulger.
Numai pentru atacul asupra Poloniei ( 1939 ) , Germania a utilizat 897 de
bombardiere şi 611 avioane de vânătoare.
În timpul războiului au fost fabricate avioane din ce în ce mai performante
pentru luptele aeriene , bombardamente sau vânătoare. Între acestea ,
Messerschmitt , Hurricane sau celebrul B-29 , care a transportat prima bombă
atomică aruncată asupra Japoniei .
Marina a fost dotată cu portavioane , care asigurau depalsarea pe mare iar
aviaţia de recunoaştere a avut un rol important în pregătirea debarcării din
Normandia la 6 iunie 1944.
Aviaţia militară s-a dezvoltat progresiv: în 1989, americanii pun la punct
bombardierul B-2 , considerat invizibil deoarece nu poate fi detectat de radar. El
poate zbura peste 9000 km , fără a necesita alimentare.

1
 Submarinul , utilizat în Primul Război Mondial pentru distrugerea unor
nave inamice , devine o armă în sine în cel de-al doilea.
Numai în aprilie 1943, 240 de submarine germane cutreierau mările ,
provocând pierderi mari flotei aliate.
Astăzi , cele mai bune submarine utilizează energia atomică ( primul a
fost pus la punct de SUA în 1955 ) şi sunt dotate cu arme nucleare.
Principiul Coandă ( 1910 ), care stă la baza avionului cu reacţie , a
contribuit la fabricarea rachetelor balistice.
În 1944, germanii au utlizat rachetele V1 şi V2 dar nu au avut timpul
necesar pentru a le perfecţiona.
În perioada postbelică rachetele cu focoase nucleare s-au bucurat de
atenţia industriei de armament.Cu rază medie sau lungă de acţiune , ghidate prin
radio sau prin satelit , cu o înaltă precizie în atingerea ţintei , acestea pot fi
lansate din apă , de pe uscat sau pe sateliţi.

Comunicaţiile
Domeniul comunicaţiilor s-a dovedit de o importanţă majoră, mai ales în
perioada postbelică.
În al Doilea Război Mondial , englezii ( Watson Watt )au inventat
radarul , iar germanii un sistem de ghidare de înaltă frecvenţă , care conducea
avioanele direct asupra ţintelor.
Spre sfârşitul războiului , au fost dotate cu radar chiar şi nave militare.
Radioul , televiziunea şi sateliţii sunt utilizaţi astăzi în domeniul militar.
În Orientul Mijlociu , succesele militare ale Israelului din 1967 sunt
explicate şi prin performanţele din domeniul comunicaţiilor.
Mulţi sateliţi lansaţi pentru comunicaţii au şi un rol militar.

Armele nucleare
Fabricarea primei bombe atomice de către SUA ( Proiectul Manhattan) la
care au lucrat savanţi de naţionalităţi diferite în anii 1942-1945, este o
consecinţă a descoperirilor fundamentale ale fizicii moderne.
Cele două bombe aruncate asupra oraşelor Hiroshima şi Nagasaki nu au
determinat doar capitularea Japoniei , ci au deschis epoca terorii nucleare,
deoarece după 1949 , în contextul Războiului Rece , Marile Puteri şi-au mărit
progresiv capacitatea de distrugere.