Ministerul Educației din Republica Moldova

Universitatea de Stat din Moldova

Facultatea de Facultatea Psihologie, Ştiinţe ale Educaţiei, Sociologie și Asistență Socială

Lucru individual

Disciplina: Filosofie

Tema: Problema suferinţei în Buddhism, Marx și Blaga

Coordonator: Scutelnic Sorin

A realizat: Ruxandra Șterbeț

Chișinău 2020
 Introducere:
Suferinţa este un fenomen care este legat în mod inextricabil de viaţa umană. Experiența co-
mună a omului interpretată de științele umaniste indică inevitabilitatea suferinței.
Problema suferinței în studiul psihologiei este esențială pentru că ea ne obligă să ne uităm acolo
unde nu vrem să vedem că ceva nu e în regulă cu noi sau cu lumea în care trăim. Atâta timp cât sufe-
rința este la vedere, este acceptată și trăită în mod autentic, cu tot cortegiul său de lacrimi, ea își atin-
ge scopul, se consumă, dispare. Psihologul V. E. Frankl, crede că omul este un homo patient (a fi om
înseamnă a suferi: fizic/spiritual/psihic). Psihologic, suferința îndeplinește o varietate de funcții în
viața și personalitatea unei ființe umane; poate provoca o degradare a personalității sau poate conti-
nua ascensiunea acesteia. Suferința ne ajută să ne revizuim nevoile și dorințele, să ne confruntăm cu
noi înșine sau să acceptăm că pierdem totul. Problema psihologică elementară, întâlnită în suferință,
este de a oferi suferinței un anumit sens. Pentru a face acest lucru, trebuie să ne punem întrebări,
precum și în studiul filosofiei: pentru cine și ce sufăr?
Suferinţa este un concept complex ce gravitează în jurul fiinţei umane dar şi în fiecare di-
mensiune ce o constituie: bio-fiziologică, psihologică, filosofică, socială şi spirituală; astfel putem
delimita multiple interpretări ale apariției suferinței. Conform DEX, suferința este o durere fizică sau
morală (a fi în suferință=a duce lipsă de ceva), creionând astfel fluiditatea stării de suferință și posi-
bilitatea absenței acestui sentiment. Pe de altă parte, suferința, conform Revistei ,,Respir’’, este con-
diţia sine qua non fără de care n-am putea să ne cunoaştem şi prin urmare să ne vindecăm rănile. Tot
aici, suferința e în strînsă legătură cu ispășirea păcatelor după modelul de jertfa suferită de Iisus
Hristos pentru răscumpărarea omenirii. Perspectiva existențialistă sugerează includerea problemei
suferinței în problema sensului vieţii, astfel ateiii existențialiști (Sartre, Camus, Heidegger) afirmă
că viaţa omului nu are sens, şi atît timp cît trăieşte, omul suferă din cauza inutilităţii sale. Mai mult
decît atît, suferința reușește să pășească și tărâmul medico-bioetic, fiind la baza introducerii eutana-
siei, folosită noțional de F. Bacon ca o moarte uşoară medical asistată cu scopul eliberării omului de
o perpetuă suferință fizică și psihică. Suferința este inclusă și în masochism– comportament sexual
orientat la primirea plăcerii numai în urma suferinţelor (morale/fizice). Kierkegaard Soren înglo-
bează suferința în cel de-al treilea stadiu (religios) în care suferinţa este concepută ca o cale spre
eternitate. În lucrarea mea voi ilustra convingerile buddhiste, ale lui Marx și Blaga asupra problemei
suferinței, apariției și modalitățile de depășire ale acestei stări.
Bibliografie:
1. Jennifer Makselon, [The psychology of suffering] incl. in Folia Med Cracov, 1998, pp 59-66
2. Antonia Zavalic, Despre Suferință, Revista ,,Respir’’ pentru tineri creștini
3. webdex.ro/dex/suferinta
4. Dicționarul explicativ al limbii române ("The Explanatory Dictionary of the Romanian
Language”, DEX), 1998
5. Teodor N. Ţîrdea, Petru V. Berlinschi, Anatol I. Eşanu, Didina U. Nistreanu, Vitalie I.
Ojovanu, DICŢIONAR de Filosofie şi Bioetică, Chişinău, 2003, 324p
6. D.O. Stefanescu, A. Miroiu, A.P. Iliescu, Manual De Filozofie, Ed. Humanitas, București,
2005, pp 30-33

7. Constantin Creţu, SUFERINŢA ÎN BUDISM ȘI CREȘTINISM, Ed. Doxologia, 2018

8. Dictionary of Buddhism (Oxford Paperback Reference)

9. Sorin Scutelnic, Suport de curs, Lucian Blaga

10. https://ro.wikipedia.org/wiki/Karl_Marx11

11. https://www.espressofilosofic.ro/filosofie-a-religiei/blaga-si-deslusirea-misterelor-universului/,
12. Douzinas, C., & Warrington, R. (1986). Domination, Exploitation, and Suffering: Marxism
and the Opening of Closed Systems. American Bar Foundation Research Journal, pp
801-828. Retrieved April 23, 2020

13. Sorin Scutelnic, Suport de curs, Filosofia contemporană, Marxism filozofie şi ideologie

14. Jostein Gaarder, Lumea Sofiei, Marx, Ed. Univers, București, 1997, pp 343-360

15. Wilhelm Weischedel, Pe scara din dos a filozofiei, Ed.Humanitas, București, pp 221-229

16. Jordan Peterson Explains Karl Marx Theory of Suffering (youtube -

https://www.youtube.com/watch?v=Hzm8ZzuAajc )

17. Gorr, Michael, Coercion, Freedom and Exploitation, New York, 1989

18. Lucian Blaga, poezia Lauda Suferinței, vol. Ecce tempus, Ed. Fundației Culturale Române, 1992

19. Roşca, D.D., Studii şi eseuri filosofice, Bucureşti, Editura Ştiinţifică, 1970

20. L. ROŞCA, Filosofia, Ghidul Afacerii de Succes, Chișinău, 2013, pp 15-18F

21. Antony Flew, Dicționar de Filozofie și Logică, București, Ed.Humanitas, 1999

22. Lucian Blaga, poezia Catren, din ciclul Cîntecul focului (De cînd viața mea te știe), 1982

Notă: referințele bibliografice nu sunt plasate în ordine alfabetică, ci după succesiunea

analizei problemei filosofice
BUDDHISM

Buddhismul este o religie indiană, întemeiată în secolul al V-lea a.Chr. de Siddhărtha Gau-

tama, "Buddha" (cel luminat). Conform manualului de Filosofie de L. ROŞCA în buddhism este re-
cunoscut principiul egalităţii tuturor în vocaţia de a atinge nirvana, ultimul stadiu, starea supremă,
care încheie şirul reîncarnărilor (samsara), punând capăt oricărui fel de suferinţă. Budismul are la
bază patru Adevăruri (sanscr., ārya-satyas, pali, ariya-saccas) formulate de Buddha. Al patrulea Ade-
văr descrie calea mântuirii, care cuprinde 8 drumuri, astfel parcurgerea celor opt drumuri îi permit
omului să cunoască Nirvana. Există trei prescripţii esenţiale: moralitate (sila), înţelepciune (prajna),
concentrare (samadhi). Buddhismul refuză ideea sufletului universal – Brahman şi cel individual –
Athman, și încurajează numai „non-eul”(anattā). O altă delimitare conceptuală în buddhism este
karma, concepută ca principiu moral, lege universală de răsplată, totalitatea faptelor săvîrşite ori
gîndite determină starea socială, condiţiile existenţei şi viitorul individului.
Cuvinte CHEIE - nirvana, samsara, 4 adevăruri, sila, prajna, samadhi, karma, anattā
KARL MARX
Karl Heinrich Marx (mai 1818 - martie 1883). Personalitatea lui Marx e descrisă de un prie-
ten rus: ,,El reprezenta tipul de om alcătuit din energie, forţă a voinţei şi convingere neînduple-cată,
un tip care era extrem de ciudat…’’. Studiază dreptul și filozofia la Berlin. Acolo se apropie de cer-
cul „Tinerilor hegeli”. Împreună cu Friedrich Engels fondează un comitet de corespondență co-mu-
nistă pentru coordonarea uniunii mișcărilor muncitorilor din diferite țări. Gândirea lui Marx are un
scop practic şi politic. Remarcăm că el nu era numai un filosof, ci era istoric, sociolog, economist și
jurnalist.,,Marxism” în gândirea lui Marx reflectă ideea că în primul rând condiţiile materiale ale
unei societăţi determină modul de gândire, sau relaţiile materiale le determină pe cele spirituale
(gîndire și idei). Marx explică că în sistemul capitalist, în care trăia el, muncitorul lucrează pentru
altul, astfel devine un străin faţă de propria lui muncă - şi faţă de el însuşi (Hegel/alienare). Marx
vede “relaţia dialectică" între om şi natură: omul prelucrează natura, şi omul la rându-i este prelu-
crat - conștiința omului este modificată în procesul muncii. Marx acordă atenție comunismul –
munca în comun a tuturor oamenilor, supusă controlului conştient al tuturor indivizilor liberi, fără
capitalism, fără exploatare, fără luptă de clasă.
Cuvinte CHEIE - alienare, sistem capitalist (capitalism) , material (condiții materiale), marxism, relație
dialectică, exploatare, luptă de clasă, comunism
LUCIAN BLAGA
Lucian Blaga (mai 1895 - mai1961) a fost un filozof, poet, dramaturg, traducător, jurnalist,
profesor universitar, academician și diplomat român. Studiază în Braşov apoi în Viena unde-şi susţi-
ne doctorantul în filozofie. A fost ales membru al Academiei Române. Este profesor la Catedra de
filozofia culturii la Cluj, cercetător la Institutul de Istorie şi Filozofie. Este unicul filosof român care
a construit un sistem complet, precum cel Kantian: vorbeşte despre estetică, ontologie, gnoseo-lo-
gie, axiologie, logică, etică. Blaga susţine că destinul omului se află în cunoaşterea şi trăirea mis-
terului, atunci cînd omul este deposedat de mister, trăieşte neîmplinit şi plat. Blaga distinge două
tipuri de cunoaștere: cunoaștere paradisiacă (empirică) și cunoaştere luciferică. Preluînd idei de
la Plotin și Kant, Blaga avea să dezvolte una dintre cele mai originale și complexe filosofii ale seco-
lului precedent. Cuvinte
CHEIE - ontologie, gnoseologie, axiologie, mister, cunoaștere, cunoaștere paradisiacă, cunoaș-
tere luciferică

Problema Suferinței în BUDDHISM

Nici una dintre marile religii ale umanităţii nu a pus un atât de mare accent asupra suferinţei
în planul existenţei aşa cum a făcut-o buddhismul. După C. Creţu (2018) Buddha era convins de fap-
tul că întreaga existenţă este impregnată de suferinţă, că suferinţa depăşeşte atât de mult bucu-riile şi
satisfacţiile efemere din viaţa omului încât ar fi fost cu mult mai bine pentru acesta să nu se fi năs-
cut. Buddha vede suferința în toate laturile experienţei făcute în cuget și în trup, cărora agăţarea le
este inerentă: ,,Naşterea este suferinţă, decăderea este suferinţă, boala este suferinţă, moartea este
suferinţă, a fi unit cu ceea ce nu este plăcut este suferinţă, a fi separat de ceea ce este plăcut este su-
ferinţă, a nu obţine ceea ce doreşti este suferinţă’’. În accepţiunea lui Buddha, principala cauză a
suferinţei este ignoranţa, necunoaşterea (avidyā). Datorită faptului că totul este efemer (annica),
trecător, fără a exista un „eu” substanţial, ca entitate de sine destinată veşniciei, toate lucrurile sunt
supuse torentului devenirii, ataşamentul faţă de ceva sau cineva conduce la suferinţă. Suferința
implică setea de viaţă, poftă, dorinţe. Aşadar, dorinţa omului este îndreptată spre ceva ce nu are sta-
bilitate şi care în orice moment poate dispărea. Ataşându-se de lucruri şi de oameni, omul este supus
suferinţei, deoarece poate pierde foarte uşor ceea ce îi este drag. Punctul culminant atins în această
direcţie îl constituie afirmarea „non-eului”(anattā). Budismul are la bază patru adevăruri formula-
te de Buddha care implică cauza apariției și posibilitatea depășirii suferinței: 1) Existenţa omului
este legată de suferinţe. 2) Cauza suferinţelor este că omul are prea multe dorinţe. 3) Lichidarea su-
ferinţelor trebuie să fie în lichidarea dorinţelor. 4) Calea spre lichidarea dorinţelor trece prin cele
opt căi nobile – ideile drepte, intenţiile drepte, cuvîntul drept, acţiunea dreaptă, viaţa dreaptă, efor-
tul drept, atenţia dreaptă şi meditaţia dreaptă. După cum este menționat în dicționar. de Filosofie şi
Bioetică (2003, pp 257), viaţa dreaptă costă în respectarea moralităţii, a nu dăuna fiinţelor vii, a se
reţine de la contactele sexuale interzise, a nu fura, a nu folosi băuturi alcoolice. Totodată, idealul su-
prem al eliberării din captivitatea suferinţei existenţiale este prin încetarea reîncarnărilor şi dezvolta-
rea în nirvana. Buddhis-
mul oferă omenirii contemplaţia Yoga, care neagă existenţa unui suflet omenesc, doar un ins compus
din 5 elemente: conştiinţă, reprezentări, forţe karmice, simţuri, înveliş material al fiinţei, o existenţă
nefiind decât consecinţa existenţelor anterioare.

Cuvinte CHEIE - avidyā, annica, anattā, veșnicie, suferință, atașament, viață dreaptă, dorință, pa-

tru adevăruri, nirvana, Yoga, forță karmică

Problema Suferinței la Karl Marx
Este oare Marx atins de viața săracă a muncitorului și prin filosofia lui este empatic față de
suferința lor prin muncă grea și fără răsplată? Da, exact. Karl Marx oglindește ciobul suferinței în
viața muncitorilor, oameni oprimați, care suferă din cauza sistemului capitalist. În societatea capita-
listă oamenii se împart în două clase: 1. cei ce deţin mijloacele de producţie – capitaliştii şi 2. mun-
citorii înstrăinaţi. Muncitorii înstrăinați sunt cei care nu dispun de mijloacele de producere și care
se află sub controlul producătorului, sunt exploataţi și suferă, astfel se produce alienarea. Înstrăina-
rea de sine a omului își are rădăcina în înstrăinarea muncitorului de produsul muncii sale; acesta nu
îi aparține lui spre delectare, ci patronului. Produsul muncii devine o ,,marfă’’, adică un lucru străin
muncitorului care îl transpune pe acesta într-o stare de dependență, deoarece el trebuie să cumpere
lucrul efectuat de el pentru a exista. Acest fapt îi provoacă o stare de neliniște omului de rînd și îl
face să sufere, depărtându-l de muncă, pasiune, și de propria persoană. Observația marxistă conform
căreia exploatarea în capitalism este o problemă sistemică se raportează direct la suferința clasei
muncitorești. Prin exploatare, Marx înțelege negarea drepturilor omului la condiții optime de mun-
că și răsplătire corespunzătoare a eforturilor. Psihologul clinician, Jordan Peterson, clarifică teoria
suferinței lui Marx astfel: ,,There are oppressed people and the reason they are oppressed and suffe-
ring is because the oppressors are oppressing them. There is an utopianism that’s implicit in Mar-
xism which is if you could just get the damn oppressors to stop oppressing the oppressed then the
utopia would arrive and so not only are the oppressors responsible for the suffering of the poor,
they are also responsible for the fact that utopia isn’t here for everyone’’. Conform lui Marx pentru
înlăturarea înstrăinăii (suferință) e necesar suprimarea capitalului, a proprietăţii private şi trecerea
la comunism. Astfel, Marx pretinde că deține frâiele destinului omenirii deoarece crede că are solu-
ția la suferințele și anxietățile milenare ale societății. Comunismul este depășirea suferinței oameni-
lor, ca suprimare pozitivă a proprietăţii private, în calitatea sa de înstrăinare de sine a omului şi, de
aceea, ca însuşire reală a esenţei umane de către şi pentru om. Principiul existenţei sociale trebuie să
fie teza: De la fiecare după capacităţi, fiecăruia după nevoi.
Cuvinte CHEIE: muncitori înstrăinați, mijloace de producere, capitaliști, alienare, exploatare, utopia-
nism, comunism, drepturile omului, marxism, capacități, nevoi, înstrăinare

Problema Suferinței la Lucian Blaga

Lucian Blaga avea propria idee despre suferință, care scoate în relief posibilitatea să suferi de
prea mult suflet. El ne face să înţelegem, din interior, capacitatea omului de a trăi şi de a-şi asuma
suferinţa. Atât timp cât ești om, inevitabil, suferi: cînd faci bine, iubești, sau slujești. Și Dumnezeu
când te mântuiește nu te scutește de suferință. E un jug care trebuie purtat. Blaga în ,,Lauda suferin-
ței’’ descrie două tipuri de suferință: una binefăcătoare, alta distrugătoare:,,Tată, carele eşti şi vei fi/
nu alunga de pe tărâmuri orice suferinţă./Alungă pe aceea doar care destramă,/dar nu pe-aceea care
întăreşte/fiinţa-ntru fiinţă’’.Valorifică suferința binefăcătoare, accentuând importanța trăirii acestei
stări și depășirea ei prin transformare în bucurie. ,,Cert, o suferință poate să facă moralmente bine
celui ce suferă. Dar o suferință va fi cu atît mai binefăcătoare cu cât o știu mai mult numai a mea.’’ -
Blaga creionează ideea că viaţa are dificultăţi, dar toţi, prin timp şi perseverenţă, o putem transforma
în bucurie, ce contează este viziunea noastră: aceea de a ajunge la bucurie: ,, Suferințele noastre își
pun pecetea pe bucuriile noastre, dar nu și invers’’. Blaga ,,Catren’’: ,,Trăim subt greul văzduhulul/
Nici o suferinţă nu-i aşa de mare/ să nu se preschimbe în cântare’’ - greul văzduhului înseamnă vi-
aţa cu toată durerea ei, îngrijorare, însă nici o suferință nu depășește ,,cântarea’’ = arta, gândul bun,
frumosul, creația. Depășirea suferinței implică sacrificarea eului întru creație și capacitatea de a zări
lumina lui și lumina altora: ,,Numai creația răscumpără toate suferințele’’
Cuvinte CHEIE: creație, Dumnezeu, suflet, cântare, bucurie, lumină, viață
 Concluzii:
În accepțiunea filosofică, problema suferinței e o parte integrată a existenței noastre care trebuie
pătrunsă cu percepere distincă. O iscusință aleasă în abordarea acestui subiect au demonstrat-o bud-
dhiștii, Marx și Blaga. Toți trei au subliniat prezența eminentă a suferinței în viața omului întrun
mod unic, menționînd diferite cauze ale nașterii suferinței și căi de depășire. Dacă duddhiști văd
suferința ca o condiție de viață care nu are o valență pozitivă sau negativă, atunci Marx detestă în
mod neîndoielnic momentele de suferință și caută calea spre eliminarea acesteia din viața oamenilor.
Pe de altă parte, Blaga ajustează două valori antonimice ale suferinței: una binefăcătoare, alta distru-
gătoare, sarcina noastră fiind să o fructificăm pe cea care ne va duce la bucurie. Referindu-mă la
devansarea suferinței, buddhiștii propun o viaţa dreaptă și dezvoltarea în nirvana. Marx propune
un model practic de depășire al suferinței prin comunism, iar Blaga adoptă scufundarea în creație.
CUVINTE CHEIE – viață dreaptă, nirvana, comunism, creație, bucurie
După mine, suferința e o componentă vitală în viața omului. Lipsa acestei stări ar denegra bucuria
omului de a se afla într-un echilibru emoțional/material/psihologic. Suferința izbucnește din mai
multe motive, fie cu temei real ( moartea unui om drag, sau îndepărtarea de ceva/cineva pe care l-am
privatizat inconștient, acest motiv are la bază cauza suferinței buddhiste - ataşamentul ), și al doilea
motiv ar fi starea de plictiseală sau lipsa unui scop spre înaintare. Omul suferă pentru că nu are
altceva de făcut, mă refer la omul lipsit de motivație, sens și bază materială. Oamenii afaceriști
suferă și ei, doar că nu din plictiseală, sau pentru că sunt lipsiți de un țel, ci dimpotrivă, conform
primului motiv, aceștia și-au creat un atașament inconștient față de bani, devenind dependenți de
material. Un al treilea motiv al suferinței omului: gîndirea prea critică sau ,,overthinking’’. Omul
devine sclavul părerilor altora despre el și, prin suferință, se vinde într-o societate. Aici aș menționa
teoria lui Erich Fromm, orientarea de vînzare comercială: calitățile superficiale-a zîmbi, a fi agre-
abil, a rîde la glumele vreunui șef-devin mai importante decît calitățile intrinseci ale omului. Astfel,
omul e supus suferinței prin procesul de alienare: rolul individului îl forțează să-și ascundă calitățile
adevărate nu numai față de alții, ci chiar față de el însuși. Precum am menționat mai sus, o scutire
totală de suferință nu e tocmai cea mai favorabilă rezultantă, însă înlăturarea acesteia ar putea și în-
curajată de o imagine de sine pozitivă, tehnici mindfulness ghidate de un psiholog, și existența unui
plan stabil de viață.
CUVINTE CHEIE – atașament, echilibru, plictiseală, scop, motivație, sens, material, orientarea de
vînzare comercială, alienare, imagine de sine, mindfulness