Materiale suplimentare pentru pregătirea examenului de bacalaureat

Modele de rezolvare pentru pregătirea simulării din aprilie 2013

Romanul subiectiv.„Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război” de Camil Petrescu

Adept al modernismului lovinescian,Camil Petrescu, este cel care,prin opera lui,

fundamenteaza principiul sincronismului,contribuind substantial la europenizarea literaturii
romane,prin introducerea unor categorii estetice ca:autenticitatea(esenta noului in creatia
literara),substantialitatea(literatura trebuie sa reflecte esenta concreta a vietii-
iubirea,razboiul,cunoasterea,dreptatea,adevarul etc), relativismul(multitudinea punctelor de
vedere in jurul aceluiasi obiect,concept) si prin crearea personajului-narator,intelectual lucid si
analitic.Camil Petrescu propune o creatie literara autentica,bazata pe experienta traita a autorului
si reflectata in propria constiinta.
In „Ultima noapte de dragoste, intaia noapte de razboi” (1930),roman interbelic,subiectiv,de
analiza psihologica, Camil Petrescu surprinde drama intelectualului lucid, insetat de iubirea
absoluta, dominat de incertitudini, care se salveaza prin constientizarea unei drame mai
puternice, aceea a razboiului,vazut ca iminenta a mortii,aceasta reprezentand si tema romanului.
Ca orice roman, „Ultima noapte de dragoste, intaia noapte de razboi”este o specie epica in
proza,cu actiune complexa,cu conflicte puternice,si intriga complicata la care participa personaje
numeroase,bine individualizate.
Principalul mod de expunere este naratiunea confesiva(cu caracter de confesiune),iar
personajele se contureaza direct prin descriere si indirect,prin propriile fapte,ganduri si
vorbe,prin dialog,monolog interior si introspectie auctoriala.
Cuvantul „noapte”, repetat in titlu, reda simbolic
incertitudinea,indoiala,nesiguranta,necunoscutul.Cele doua nopti sugereaza si doua etape din
evolutia protagonistului-iubirea si razboiul.
Romanul este structurat in doua parti, cu titluri semnificative,surprinzand doua ipostaze
existentiale:“Ultima noapte de dragoste”,care exprima aspiratia catre o iubire absoluta si “Intaia
noapte de razboi” care ilustreaza imaginea razboiului tragic si absurd.
Daca prima “noapte” este o fictiune,deoarece prozatorul nu era casatorit si nici nu traise o
drama de iubire pana la scrierea romanului, partea a doua reflecta o experienta traita,scriitorul
fiind ofiter al armatei romane, in timpul Primului Razboi Mondial.
Perspectiva narativa unica este moderna si defineste punctul de vedere al naratorului-
personaj,autodiegetic(care relateaza propria experienta ca personaj central al istoriei povestite).
Perspectiva temporala este discontinua,bazata pe alternanta temporala a evenimentelor.
Perspectiva spatiala reflecta un spatiu real,frontul,Bucuresti,Odobesti,Campulung,dar mai
ales un spatiu imaginar inchis,al framantarilor, chinurilor si zbuciumului din constiinta
personajului.

1
 Romanul este alcatuit pe baza unui jurnal de campanie,in care timpul obiectiv(cronologic)
evolueaza paralel cu timpul subiectiv(discontinuu),acestea fiind cele doua planuri
compozitionale ce-l impun pe Camil Petrescu drept novator al esteticii romanului modern.
In plan subiectiv,memoria involuntara aduce in timpul obiectiv experienta interioara a
eroului.
Protagonistul romanului,Stefan Gheorghidiu,este intelectualul lucid,insetat de
absolut,dornic de cunoastere,dominat de incertitudini si care se confeseaza,fiind in cautarea
permanenta a iubirii absolute,ca sentiment al existentei umane superioare.
Jurnalul de campanie,pe care sublocotenentul Stefan Gheorghidiu il incepe odata cu
experienta frontului,consemneaza drama iubirii.Sunt prezentate evenimentele traite de
protagonist in timp obiectiv(imaginea frontului)si sunt rememorate (prin memorie
involuntara)episoadele casniciei cu Ela,aduse in timp subiectiv(psihologic),deoarece ele se
petrecusera cu doi ani inainte de a fi notate in jurnal.
Incipitul romanului il prezinta pe protagonist,potrivit jurnalului sau,ca proaspat
sublocotenent in primavara anului 1916.
Stefan Gheorghidiu, intelectual cu aspiratii si sentimente unice ce se dedicase studiului
filozofiei cu aceiasi pasiune cu care avea sa iubeasca “o colega de universitate”,Ela,se casatorise
cu aceasta din dragoste,o dragoste care aducea in viata lui de student sarac unica bogatie
spirituala.
Spre surprinderea tuturor, Gheorgidiu devine mostenitorul unchiului Tache, care ii lasa o
avere considerabila ce-i va transforma viata.
Atrasa de lumea mondena,Ela se adapteaza acestui stil de viata si dragostea pentru sotul
ei decade.In sufletul sotului ei ia nastere gelozia,un sentiment care-l domina si-l tortureaza.De la
nevoia de dragoste absoluta,printr-un proces sufletesc complicat,el trece la o gelozie chinuitoare,
observand si analizand comportamentul sotiei sale in societate.De fapt,gelozia lui apare ca o alta
fata a intensitatii sentimentului sau de dragoste,a setei sale dupa o iubire ideala.
Interesant este episodul excursiei la Odobesti care devine o tortura pentru
Gheorghidiu.Fiecare gest al sotiei sale ia proportii de cataclism al geloziei in constiinta lui.
Despartirea celor doi este iminenta,fiind chinuitoare,cu intentii de impacare,cu cautari
indelungi,cu momente de nepasare.
Inceputul si desfasurarea razboiului ii aduc protagonistului o noua experienta si solutia
radicala pentru a pune capat chinurilor lui relevate in constiinta.Framantarile sale de pana acum
devin minore si ridicole.Realitatea obiectiva se transforma in marea si unica problema in fata
mortii neprevazute.
Partea a doua a romanului ilustreaza imaginea de groaza a frontului,cu o armata
dezorganizata si ofiteri incompetenti. “Aceste pagini constituie tot ce s-a scris mai subtil, mai
frumos, despre razboi, in literatura noastra” sustinea George Calinescu.
Desprinderea eroului din drama torturanta a iubirii se face prin trairea unei experiente
cruciale,mult mai dramatice,aceea a razboiului,la care acesta participa.El ramane acelasi
intelectual lucid, onest, care se confrunta cu realitatea,traind intens o experinta unica. In raport cu
ce i se intampla pe front, drama sa erotica ii apare insignificanta; acum sufletul sau se zbate in
2
incertitudinea momentului urmator, incapabil de a fi prevazut. Razboiul e marea incercare a
vietii lui Gheorgidiu, e marea experienta.
Camil Petrescu creeaza pagini antologice prin imaginile de apocalipsa.
Ranit si spitalizat,St Gheorghidiu se intoarce la Bucuresti.Ela ii pare o straina si ii propune
sa se desparta definitiv,gandind nepasator „sunt obosit,mi-e indiferent, chiar daca e
nevinovata,desi candva as fi putut ucide pentru femeia asta”.Isi da seama cu luciditate ca oricand
ar putea gasi alta femeie la fel.Ii daruieste Elei toata averea,”adica tot trecutul”.
Stefan Gheorghidiu este singurul personaj camilpetrescian care supravietuieste esecului
idealului,deoarece”absolutul mortii eclipseaza absolutul iubirii”(Dumitru Micu)
Registrul stilistic al romanului se caracterizeaza prin claritate,sobrietate,fraza scurta,este
analitic si intelectualizat. Stilul lui Camil Petrescu este anticalofil(impotriva scrisului frumos).
Monologul interior este un mod de exprimare a trairilor interioare,limbajul este remarcabil
prin imaginile intelectuale,iar figurile de stil se rezuma la epitete si comparatii.Pentru scriitor
scrisul este un act de eliberare existentiala,prin care spiritul se descopera si se marturiseste.
Autorul considera ca intr-o opera literara relatarea subiectului trebuie sa fie precisa si
concisa,”ca intr-un proces-verbal”.

Originalitatea romanului subiectiv este data de subtilitatea analitica a propriei constiinte si

de drama intelectualului complex si introvertit.

Materiale suplimentare pentru pregatirea examenului de bacalaureat

3
 Modele de rezolvare pentru pregatirea simularii din aprilie 2013

„Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război” de Camil Petrescu

Caracterizarea protagonistului

Adept al modernismului lovinescian,Camil Petrescu, este cel care,prin opera lui,

fundamenteaza principiul sincronismului,contribuind substantial la europenizarea literaturii
romane,prin introducerea unor noi categorii estetice ca:autenticitatea,substantialitatea,
relativismul si prin crearea personajului-narator,intelectual lucid si analitic.
In „Ultima noapte de dragoste, intaia noapte de razboi” (1930),roman
interbelic,subiectiv,de analiza psihologica, Camil Petrescu surprinde drama intelectualului lucid,
insetat de iubirea absoluta, dominat de incertitudini, care se salveaza prin constientizarea unei
drame mai puternice, aceea a razboiului,vazut ca iminenta a mortii.
Protagonistul romanului,Stefan Gheorghidiu,este personajul-narator al evenimentelor si
personaj „rotund”(care nu poate fi caracterizat succint si exact) prin complexitatea si
profunzimea psihologica.El traieste in doua realitati temporale,cea a timpului obiectiv,in care
povesteste intamplarile de pe front si una a timpului subiectiv,in care analizeaza drama
iubirii.Toate faptele sale sunt consemnate in jurnalul de front,in care Gheorghidiu investigheaza
cu luciditate atat experienta subiectiva a iubirii,cat si cea obiectiva,traita, a razboiului.
Stefan Gheorghidiu,este intelectualul lucid,insetat de absolut,dornic de cunoastere,care se
confeseaza,fiind in cautarea permanenta a iubirii absolute,ca sentiment al existentei umane
superioare.El isi analizeaza cu luciditate starile interioare,cu o constiinta unica ,insetat de
certitudini si adevar.
Prima experinta de cunoastere,iubirea,este traita sub semnul incertitudinii si constituie un
zbucium permanent in cautarea adevarului-daca Ela este „sufletul pereche”.Cei doi sunt fericiti
pana in momentul cand Gheorghidiu primeste pe neasteptate o mostenire.Apoi sotia lui,Ela,se
lasa in voia tentatiilor mondene,devenind din ce in ce mai preocupata de lux,fapt ce este in totala
contradictie cu viziunea lui despre iubire.
In sufletul lui Stefan Gheorghidiu ia nastere gelozia,un sentiment care-l domina si-l
tortureaza.De la nevoia de dragoste absoluta,printr-un proces sufletesc complicat,el trece la o
gelozie chinuitoare, observand si analizand comportamentul sotiei sale in societate.De
fapt,gelozia lui apare ca o alta fata a intensitatii sentimentului sau de dragoste,a setei sale dupa o
iubire ideala.
Fire pasionala,puternic reflexiva si hipersensibila,Stefan Gheorghidiu aduna progresiv
semne ale incertitudinii,ale indoielilor sale chinuitoare,pe care le diseca minutios.Viata lui devine
in curand „o tortura”.Plimbarea la Odobesti intr-un grup mai mare declanseaza criza de
gelozie,punand sub semnul indoielii fidelitatea sotiei.Faptele,gesturile,cuvintele Elei se reflecta
in constiinta eroului care sufera la modul sublim drama iubirii.Un element exterior,o intamplare
ii declanseaza un zbucium interior imens si stari sufletesti complexe.
4
 Nici in plan sentimental,nici in plan social el nu gaseste un punct de sprijin durabil si
traieste dureros drama omului singur,inflexibil moral,intransigent si orgolios,neputand sa faca
niciunul dintre compromisurile cerute de societatea in care traieste .Pasionat de filozofie,inzestrat
intelectual,Gheorghidiu traieste in sfera ideilor pure,a cartilor,o lume in contradictie cu
pragmatica realitate.
A doua experienta de viata,fundamentala in planul cunoasterii existentiale,este razboiul,o
experienta traita direct care il va ajuta sa treaca peste drama iubirii.
Desprinderea eroului din drama torturanta a iubirii se face prin trairea unei experiente
cruciale,mult mai dramatice,aceea a razboiului,la care acesta participa.El ramane acelasi
intelectual lucid, onest, care se confrunta cu realitatea,traind intens o experinta unica. In raport cu
ce i se intampla pe front, drama sa erotica ii apare insignificanta. Razboiul e marea incercare a
vietii lui Gheorgidiu, e marea experienta
Imaginea razboiului este demitizata ,nimic eroic,nimic inaltator.Razboiul este tragic si
absurd. Inseamna frig,foame,frica,disperare,moarte.
„Notatiile” personajului-narator in jurnalul de campanie privind razboiul se disting prin
autenticitate si luciditate.Tragediile razboiului sunt de un realism zguduitor.
Ranit si spitalizat ,protagonistul se intoarce acasa la Bucuresti,dar Ela i se pare o straina
.El se simte detasat de tot ceea ce a fost,drama iubirii lui intra definitiv in umbra,experienta
dramatica a razboiului fiind decisiva.Stefan Gheorghidiu reuseste sa depaseasca gelozia care
ameninta sa-l dezumanizeze.El este singurul personaj camilpetrescian care supravietuieste
esecului idealului,deoarece”absolutul mortii eclipseaza absolutul iubirii”(Dumitru Micu)
Originalitatea moderna a personajului e data de statutul intelectualului lucid si de
subtilitatea analitica a propriei constiinte,de declansarea ,prin memorie involuntara,a dramei
suferite din iubire,de faptul ca autorul este in acelasi timp personaj si narator.

Materiale suplimentare pentru pregatirea examenului de bacalaureat

Modele de rezolvare pentru pregatirea simularii din aprilie 2013

5
 Romanul postbelic. Morometii de Marin Preda

“Morometii” este un roman al satului romanesc,dar mai ales un roman de familie.Valoarea

de exceptie a acestuia consta in densitatea epica si in profunzimea psihologica,iar tema predilecta
este cea rurala.
Roman obiectiv,realist-social,opera lui Marin Preda este alcatuita din doua volume,aparute
la distanta de doisprezece ani unul de altul:volumul I in 1955 si volumul al doilea in 1967.
Ca orice roman,”Morometii”se defineste ca specie epica in proza,cu actiune complexa,
organizata pe mai multe planuri narative,cu puternice conflicte si o intriga complicata,la care
participa numeroase personaje bine individualizate.
Principalul mod de expunere este naratiunea,iar personajele se contureaza direct prin
descriere si tehnica detaliului,iar indirect,prin fapte,ganduri si vorbe,prin dialog,monolog interior
si introspectie auctoriala.
Perspectiva narativa este realista si defineste punctul de vedere al naratorului omniscient si
omniprezent asupra evenimentelor relatate la persoana a treia.
Perspectiva temporala este cronologica,bazata pe relatarea evenimentelor in ordinea
derularii lor,iar cea spatiala reflecta un spatiu real,deschis,satul Silistea-Gumesti si unul imaginar
inchis,al trairilor interioare din sufletul si constiinta personajelor.
Autorul contureaza imaginea dramatica si realista a satului romanesc.
Actiunea volumului I este plasata cu trei ani inainte de inceperea celui de-al Doilea Razboi
Mondial,in 1937,intr-un sat din Campia Dunarii,Silistea-Gumesti,intr-o perioada in care “timpul
avea cu oamenii nesfarsita rabdare”,iar viata taranilor ”se scurgea aici fara conflicte mari”.Axa
fundamentala a romanului o constituie ideea timpului care,ingaduitor cu oamenii la inceputul
operei ,revine simetric in final,rasturnand imaginea “vietii tihnite”,cand “timpul nu mai avea
rabdare”.Romanul se bazeaza pe relatia omului cu timpul,a umanitatii cu istoria.
Incipitul precizeaza locul unde urmeaza sa se petreaza intamplarile si timpul ,fiind in
contrast cu finalul volumului,dupa fuga baietilor lui Moromete la Bucuresti,cand timpul “nu mai
avea rabdare”.Intre aceste doua coordonate,cea a timpului rabdator si a timpului grabit,au loc
evenimente esentiale,care schimba nu numai viata familiei Moromete,ci si a altor familii din
aceasta colectivitate rurala.
Romanul incepe cu intoarcerea de la camp a lui Ilie Moromete,impreuna cu cei trei
fii,Paraschiv,Nila si Achim,autorul construind o scena monumentala-episodul cinei.
Familia Morometilor este numeroasa,alcatuita din copii proveniti si din alte casatorii,o
“familie hibrida”.Ilie Moromete,tatal,cu zece ani mai mare decat sotia sa,Catrina,venise in
aceasta a doua casatorie cu trei baieti,Paraschiv,Nila si Achim,carora li se adaugasera doua
fete,Tita si Ilinca si inca un baiat,Niculae,mezinul de doisprezece ani.

6
 Morometii se afla la cina,stand in jurul unei mese mici,joase,rotunde,asezati unul langa
altul,dupa fire si neam.In casa Morometilor atmosfera pare tensionata,fiecare dintre membrii
familiei avand nemultumiri care sunt gata sa izbucneasca si sa se transforme in certuri ce aveau
sa zguduie puternic familia, ducand la destramarea ei.
Principalul conflict se manifesta intre Catrina Moromete si cei trei fii vitregi.Catrina ii
crescuse cu greu pe cei trei baieti ai lui Moromete,insa acestia incepusera s-o urasca.Aceste
resentimente erau alimentate de sora mai mare a lui Moromete,Maria,zisa Guica,nemultumita,la
randul ei,de casatoria lui Ilie Moromete.Ea ar fi vrut sa ingrijeasca de gospodaria Morometilor si
de copii,ca sa poata avea pretentii asupra casei parintesti si a locului din spatele casei.
Catrina Moromete mai fusese casatorita inainte,dar sotul ii murise in timpul razboiului,nu
pe front,ci imbolnavindu-se de “apa la plamani”.Murind in timpul razboiului,autoritatile nu mai
verificasera daca el fusese “erou” si Catrina primise un pogon de pamant ca “vaduva de
razboi”.Din prima casatorie ea a avut o fata,pe care a lasat-o in grija fostilor socrii.
Pincipalul conflict dintre Catrina si Ilie Moromete este tocmai din cauza pogonului de
pamant,pe care Moromete il vanduse,promitandu-i in schimb,ca ii va face acte pe casa.
Ilie Moromete si fiul sau,Niculae,au o relatie tensionata,vizibila in privirea copilului care ar
fi vrut sa se duca la scoala sa invete ,dar tatal ii respingea ironic dorinta lui.
Baietii mai mari se afla in conflict si cu tatal lor caruia ii reproseaza faptul ca nu face nimic
toata ziua,iar pe ei ii trimite la munca.
Datoriile la banca,plata “foncierii”si traiul zilnic al unei familii numeroase il sufoca pe
Moromete care trebuie sa se descurce,fara sa piarda din pamant.
Taierea salcamului este o alta scena memorabila a romanului,aceasta reprezentand primul
semn al declinului familiei Moromete si al disparitiei satului traditional.Salcamul simbolizeaza
elementul pastrator al traditiilor si credintelor stramosesti,al stabilitatii taranesti.Taierea
salcamului provoaca reactii virulente nu numai din partea propriilor fii,ci si a satenilor care sunt
nedumeriti de hotararea lui Moromete.
Inima adevarata a satului este Poiana lui Iocan,locul unde se aduna gospodarii,intre care si
Moromete,sa citeasca ziarele si sa comenteze politica cu ironie si umor,dupa legi numai de ei
stiute.
Scena “foncierii”(impozit platit pentru proprietate asupra pamantului catre stat)constituie
principalul motiv de ingrijorare pentru Moromete ,care nu castiga suficienti bani pentru a plati
taxele pentru pamant si ratele pentru imprumutul luat de la banca.
Finalul volumul intai este dramatic.Paraschiv,Nila si Achim hotarasc sa fuga la Bucuresti cu
oile si cu caii.Conflictele dintre acestia si Moromete izbucnesc pe neasteptate,din cauza
acumularilor de nemultumiri si a atitudinii autoritare a tatalui,care devenise pentru ei greu de
suportat.
Dupa fuga fiilor sai,Moromete ia hotarari decisive:vinde un lot de pamant si locul din
spatele casei,reusind astfel sa-si achite taxele si sa-l trimita pe Niculae la scoala.
Moromete se schimbase.Nu mai era acelasi.Desi aparent nepasator,el nu mai era vazut
stand “ceasuri intregi pe prispa sau la drum pe stanoaga”.Nu mai era auzit raspunzand cu multe
cuvinte la salut,nu mai era auzit povestind.
7
 Tipul taranului rational,Moromete este un personaj cu un destin simbolic pentru satul
traditional.Personaj exceptional,prototip al taranului patriarhal,al carui destin exprima moartea
unei lumi,”cel din urma taran”reprezinta conceptia traditionala fata de pamant si de familie.Criza
satului arhaic se reflecta in constiinta acestui personaj confruntat, tragic,cu legile implacabile ale
istoriei,cu timpul nerabdator.
“ Morometii” lui Marin Preda este un roman realist ,caruia stilul anticalofil ,asemenea
stilului prozatorilor interbelici,ii confera precizie,concizie si claritate.Stilul exceleaza prin
oralitate,ironia subtila sau ascutita,iar expresivitatea verbelor actualizeaza intamplarile,desi
timpul,privit in relatie cu omul si cu istoria,ameninta linistea interioara a lui Moromete.
“Prin <<Morometii>>,Marin Preda dovedeste ca taranimea nu e stapanita, cum se
credea,doar de instinct,ca ,dimpotriva,e capabila de reactii sufletesti nebanuite.”(Al. Piru)

Materiale suplimentare pentru pregatirea examenului de bacalaureat

Modele de rezolvare pentru pregatirea simularii din aprilie 2013

Morometii de Marin Preda

8
 Caracterizarea lui Ilie Moromete

Ilie Moromete ,personajul principal si eponim este un erou de referinta in literatura

romana,concentrand tragicul destin al taranului intr-o perioada de schimbari profunde ,cu efecte
dramatice asupra satului traditional.Definit de Nicolae Manolescu “cel din urma taran”,Ilie
Moromete este un personaj realist si “rotund”(care nu poate fi caracterizat succint si exact) prin
complexitatea trairilor,prin forta conflictului interior ce se manifesta meditativ si prin analiza
psihologica de introspectare a caracterului.
Situarea lui Ilie Moromete intre personajele realiste este argumentata de valenta
autobiografica,intrucat,in modelarea eroului,autorul l-a avut ca model pe tatal sau,Tudor
Calarasu:”Scriind,totdeauna am admirat ceva,o creatie preexistenta, care mi-a fermecat nu numai
copilaria,ci si maturitatea:eroul preferat,Moromete,care a existat in realitate,a fost tatal meu”
Ilie Moromete este un personaj realist,tipul taranului care asigura existenta familiei si respectul
colectivitatii.Portretul moral este construit din trasaturi puternice si complexe,ce reies indirect
din comportamentul plin de energie,din atitudinea,gandurile si framantarile protagonistului care-i
si determina destinul.Fire autoritara,Moromete este “capul familiei”numeroase si hibride,greu de
tinut in frau,avand in vedere si conflictele gata sa explodeze intre membrii familiei,formata din
Paraschiv,Nila si Achim,baietii din prima casatorie si Tita,Ilinca si Niculae,copiii facuti cu a
doua sotie,Catrina.Naratorul omniscient il prezinta inca de la inceputul romanului “stand
deasupra tuturor” si stapanind “cu privirea pe fiecare”.
Disimularea este o trasatura definitorie a firii lui Moromete,episodul dintre Tudor Balosu si
acesta, privind vinderea salcamului ,fiind semnificativ pentru”firea sucita” a eroului,asa cum il
caracterizeaza direct Catrina.
Ironia ascutita,inteligenta iesita din comun,felul sau de a face haz de necaz
contureaza,indirect,un personaj aparte intre taranii literaturii romane.Citirea ziarelor in Poiana lui
Iocan este o hrana sufleteasca pentru Moromete.Discutiile purtate aici au rolul de a clarifica si
disocia ideile din articolele publicate.El este ,categoric,o autoritate in viata colectivitatii,domina
prin replici bine gandite,pline de umor si ironie.
Ilie Moromete este tipul taranului rational, care face eforturi sa supravietuiasca in conditii
severe,care cauta solutii pentru a onora plata taxelor catre stat,a imprumuturilor la banca.Tehnica
amanarii este solutia salvatoare in mentalitatea lui Moromete.
In ceea ce priveste atitudinea lui fata de stapanirea pamantului,se deosebeste de Ion al lui
Rebreanu,care este dominat de instinctul de posesiune,de lacomie pentru pamant.Moromete nu
este sclavul imbogatirii,ci pamantul constituie pentru el simbolul libertatii materiale si
spirituale,idee marturisita in finalul romanului.
Ironia ascutita adresata copiilor sau Catrinei,cuvintele deseori jignitoare,educatia dura in
spiritul muncii se dovedesc ineficiente,deoarece,cu tot efortul tatalui de a pastra pamantul intreg
ca sa le asigure traiul,nu poate salva familia de la destramare.Natura inconjuratoare ofera cadrul
9
specific starii reflexive a protagonistului,Ilie Moromete reflectand asupra conditiei taranului in
lume,asupra vietii in general,fie in fundul gradinii,fie pe lotul lui de pamant,cautandu-si linistea
in singuratatea familiara a peisajului rural.
Relatia lui Moromete cu celelalte personaje ale romanului scoate la iveala,indirect,alte
trasaturi considerabile.Placerea vorbei este o pasiune pentru taranul dornic de a comunica
permanent cu oamenii.In finalul volumului intai,fuga baietilor la Bucuresti,iminenta destramare a
familiei il schimba insa.Schimbarile sale prevestesc destinul intregului sat:”trei ani mai
tarziu,izbucnea cel de-al doilea razboi mondial.Timpul nu mai avea rabdare”
Ultimele capitole ale cartii constituie cele mai frumoase pagini care ilustreaza moartea unui
taran.Apropiindu-se de varsta de optzeci de ani,slabit,Moromete este parasit de toti,ramanand la
batranete numai cu fata cea mica,Ilinca .Pe patul de moarte,Ilie Moromete esentializeaza intreaga
filozofie de viata in cateva cuvinte pe care le adreseaza,cu mandrie si satisfactie
,doctorului:”Domnule[…]eu totdeauna am dus o viata independenta”

10