FIER

Fierul este esenţial în alimentaţie şi de o importanţă fundamentală pentru viaţă, fiind un

component al hemoglobinei, mioglobinei, al citocromilor şi al mai multor enzime din lanţul
respirator. Este transportor de O2, joacă rol important în respiraţia celulară, este stimulent al
funcţiei antitoxice. Un deficit de Fier în alimentaţia copiilor, adolescenţilor şi femeilor determină
o anemie nutriţională caracteristică. Datorită scăderii conţinutului de hemoglobină, hematiile
sunt mai mici şi puţin colorate, iar rezervele de fier şi nivelul fierului plasmatic sunt reduse,
instalându-se astfel anemia feriprivă. Stocul de fier în organismul adult este de 4-7 grame. Doza
recomandată este de 13-16 mg/zi la adult, dozele fiind mai mari pentru copii şi pentru femeile
care alăptează. Surse de fier sunt gălbenuşul, fructe proaspete (prune, struguri); cerealele conţin
şi ele fier, dar acesta este greu asimilabil.

Fierul contribuie la formarea hemoglobinei și se află în strânsă legătură cu calitatea sângelui;

aproximativ 2/3 din cantitatea de fier din organism se găsește în fluxul sanguin, iar restul este
distribuit în măduva osoasă, ficat și splină. De asemenea, fierul este utilizat în construirea oaselor

Deficitul de fier din organism conduce la apariția anemiei feriprive, limitează creșterea și
dezvoltarea organismului și scade vitalitatea dezvoltarea creierului și musculaturii și contribuie
la oxigenarea organismului.
 Anemia feriprivă
Definiție
Fiind considerată un simptom, nu o boala, anemia este frecvent întâlnită in practica
medicală. Anemia feriprivă poate fi definită printr-o deficientă de fier la nivelul organismului,
care conduce la un volum si la o concentrație scăzută de globule roșii.

Importanța fierului în transportul oxigenului în corp

Fierul este foarte important pentru funcționarea normală a organismului, inclusiv, în ceea ce
privește producerea de hemoglobină, adică a moleculelor din sânge care transportă oxigenul în
tot corpul. Fierul este necesar și pentru menținerea sănătății celulelor, a pielii, părului sau a
unghiilor.

Fierul din alimente este absorbit prin celule care se regăsesc la nivelul tractului
gastrointestinal. Organismul nu reține decât o cantitate foarte mică de fier ingerat, din hrană.
Odată absorbit, el este eliberat în sânge, unde o proteină numită transferină se atașează de el și îl
transmite către ficat.

Fierul este stocat în ficat sub formă de feritină și eliberat în cantități suficiente pentru a
produce noi celule roșii în măduva spinării. Când celulele roșii nu mai pot funcționa (120 de zile
de activitate în sistemul circulator), ele sunt reabsorbite de splină. Fierul din aceste celule uzate
poate fi reciclat de organism.

Cauzele anemiei feriprive

Anemia feriprivă poate avea cauze multiple, există mai multe categorii de persoane care
prezintă un risc ridicat de a pierde fier sau de a nu-l putea asimila. Iată care sunt acestea, potrivit
Societății Americane de Hematologie:

 femei în timpul menstruației, mai ales dacă aceasta este abundentă;

 femei însărcinate, cele care alăptează sau care au născut recent;
 persoane care au suferit o intervenție chirurgicală majoră sau o traumă psihică;
 persoane care au o afecțiune gastrointestinală: boala celiacă, boala Crohn, boli -
inflamatorii intestinale cum sunt colitele ulcerative, ulcerul peptic;
 persoane care au suferit proceduri bariatrice;
 vegetarieni, vegani sau alte persoane care au o dietă care nu include alimente bogate în
fier (fierul din alimente vegetale, chiar și din acelea care conțin mult fier, nu este absorbit
la fel de bine ca fierul provenit din carnea de pui sau de pește, de exemplu);
 copii care consumă mai mult de 500 de ml de lapte de vacă zilnic (laptele de vacă nu
numai că este sărac în fier, dar poate încetini absorbția fierului și poate irita intestinele).
Alte cauze (mai rar întâlnite) care pot determina apariția anemiei feriprive:

 pierderi de sânge ca urmare a unor afecțiuni: ulcer gastroduodenal, varice esofagiene,

litiază renală, fibrom uterin, hemoptizii în TBC, cancer esofagian, gastric sau de colon,
esofagită, diverticulită;
 sângerări nazale cronice;
 transfuzii frecvente de sânge (donare);
 pierderi de sânge în urină ca urmare a unor disfuncționalități la nivelul rinichilor sau a
vezicii urinare;
 consumul excesiv de antiinflamatoare nesteroidiene (AINS);
 hemoroizi.

Simptomele anemiei feriprive

Simptomele anemiei feriprive pot fi adesea confundate cu ale altor afecțiuni. Prin urmare,
este foarte important să consulți un medic specialist care să pună un diagnostic corect și să-ți
recomande tratamentul adecvat. Iată care sunt principalele semne și simptome ale acestui tip de
anemie:

 stare de oboseală, slăbiciune, scădere a rezistenței la efort;

 lipsa poftei de mâncare și energiei;
 paloare sau aspect galben al pielii;
 cefalee (dureri de cap);
 unghii fragile;
 piele uscată;
 dificultăți de respirație;
 amețeală;
 ritm cardiac crescut;
 dureri în zona pieptului;
 senzația de picioare și mâini reci;
 căderea părului;
 apetit pentru lucruri care nu sunt alimente - pământ, gheață, hârtie;
 umflare a limbii;
 senzație de înțepătură la nivelul picioarelor;
 sindrom al picioarelor neliniștite - o nevoie acută de a mișca picioarele atunci când ești în
pat;
 dificultăți de concentrare.
Complicațiile anemiei feriprive
Ca și în cazul altor tipuri de anemii (mieloftizică, aplastică, talasemia, hemolitică, etc.),
anemia feriprivă poate avea forme ușoare sau severe. Printre cele mai comune complicații ale
anemiei feriprive sunt:

 probleme cardiace - anemia feriprivă poate determnina tulburări de ritm cardiac. Inima
trebuie să pompeze mai mult sânge pentru a compensa deficitul de oxigen transportat prin
sânge. Acest lucru poate duce la mărirea inimii sau la insuficiență cardiacă;
 probleme în timpul sarcinii - în cazul femeilor însărcinate, anemia feriprivă netratată
este asociată cu naștere prematură, avort spontan sau nașterea unor bebeluși subponderali;
 tulburări de creștere - în cazul copiilor, deficiența severă de fier poate duce la anemie și
la întârzierea procesului de creștere. De asemenea, anemia feriprivă este asociată și cu un
risc mai mare de infecții;
 alte complicații - malformații congenitale, tulburări cognitive, depresie.

Tratamentul anemiei feriprive

 Dieta - carne (vită, porc, miel, organe - în special ficat), pui, curcan, rață (mai ales ficat),
pește (mai ales sardine, anșoa, crustacee), broccoli, kale, legume ca mazăre, fasole, paste,
orez și cereale bogate în fier;
 Fier - cei mai mulți pacienți cu deficit de fier au nevoie de o doză zilnică de 150-200 mg
de fier. Medicul va recomanda doza necesară în funcție de greutate, de alte vitamine și
multivitamine pe care le iei;
 Fier administrat intravenos - în cazurile grave, în care pacienții nu pot absorbi fierul din
cauza altor afecțiuni pe care le au sau în situația în care aceștia nu pot tolera
administrarea orală a fierului, este posibil ca medicul să recomande și această variantă de
tratament;
 Transfuzii de sânge - transfuziile cu celule roșii pot fi recomandate pentru pacienții care
au anemie feriprivă severă și care au sângerări cronice sau alte simptome ca durerile în
piept sau stare de oboseală severă.