Capitolul 5 - Mamiferele din România

Autori Ovidiu IONESCU, Georgeta IONESCU, Ramon JURJ, Constantin CAZACU, Mihai
ADAMESCU, Ancuţa COTOVELEA, Claudiu PAŞCA, Marius POPA, Ion MIREA, George
SÎRBU, Silviu CHIRIAC, Mihai POP, Şandor ATTILLA şi Răzvan DEJU.

2.2. Acte normative prin care România a transpus/implementat legislaţia UE din domeniul
protecţiei naturii - Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2007 privind regimul ariilor
naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei şi faunei sălbatice, aprobată cu
modificări şi completări prin Legea nr. 49/2011, cu modificările ulterioare. Acest act normativ
asigură transpunerea prevederilor Directivei Păsări şi ale Directivei Habitate în legis laţia
naţională, precum şi crearea cadrului instituţional şi stabilirea sancţiunilor pen tru încălcarea
prevederilor unor regulamente ale UE din domeniul protecţiei naturii (inclusiv Regulamentul
(CE) nr. 338/97 privind protecţia speciilor faunei şi florei săl batice prin controlul comerţului
cu acestea, cu modififcările ulterioare). Directiva Habitate împreună cu Directiva Păsări
stabilesc măsurile necesare pentru menţinerea statutului de conservare favorabil sau refacerea
populaţiilor speciilor sălbatice şi habitatelor naturale în arealul lor de distribuţie la nivelul UE,
asigurând totodată un cadrul legislativ comun în care statele membre UE să întreprindă acţiuni
comune pentru protejarea celor mai vulnerabile specii sălbatice şi tipuri de habitate. Cele două
elemente cheie ale directivei sunt reţeaua Natura 2000 şi sistemul de protecţie strictă a
speciilor. Directiva Habitate protejează aproximativ 1200 specii, altele decât speciile de
păsări, care sunt considerate periclitate, vulnerabile, endemice şi/sau rare, prin diferite măsuri:
- desemnarea unor habitate esenţiale ca situri de importanţă comunitară (SCI), la nivelul
fiecărei regiuni biogeografice în care specia este prezentă, pentru speciile incluse în Anexa II
a directivei, şi declararea ariilor speciale de conservare prin aplicarea măsurilor de conservare
necesare menţinerii sau restabilirii stării de conservare favorabile a habitatelor naturale şi/sau
a populaţiilor 18 Ghid sintetic de monitorizare pentru speciile de mamifere de interes
comunitar din România speciilor de interes comunitar pentru care situl este desemnat; -
aplicarea unui regim strict de protecţie pentru speciile incluse în Anexa IV a directivei, la
nivelul ariei de distribuţie de pe teritoriul UE (atât în siturile din reţeaua Natura 2000 cât şi în
afara acestora); - stabilirea unor măsuri de management pentru speciile incluse în Anexa V a
directivei pentru care rezultatele monitorizării recomandă a fi necesare aceste măsuri, astfel
încât exploatarea şi recoltarea/capturarea din mediul sălbatic să fie compatibile cu menţinerea
statului de conservare favorabilă al acestor specii. Reţeaua Natura 2000 este o reţea de arii
naturale protejate constituită în baza prevederilor Directivei Habitate, al cărei scop este
asigurarea supravieţuirii pe termen lung a celor mai valoroase şi ameninţate specii sălbatice şi
habitate naturale de pe teritoriul UE, la nivelul fiecărei regiuni biogeografice din aria de
distribuţie a acestora. Aceasta este alcătuită din ariile speciale de conservare (SAC),
desemnate conform prevederilor Directivei Habitate, precum şi ariile de protecţie specială
avifaunistică, desemnate în conformitate cu prevederile Directivei Păsări. Stabilirea acestei
reţele de arii naturale protejate contribuie de asemenea la îndeplinirea obligaţiilor asumate de
UE şi statele membre UE în calitate de Părţi la CBD. Scopul OUG nr. 57/2007, aprobată cu
modificări şi completări prin Legea nr. 49/2011, cu mo - dificările ulterioare, îl constituie
garantarea conservării şi utilizării durabile a patrimoniului natural, obiectiv de interes public
major. În ceea ce priveşte speciile de mamifere de interes comunitar incluse în anexele OUG
nr. 57/2007, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 49/2011, cu modificările
ulterioare, un număr de 29 de specii, din care 3 specii de mamifere marine, sunt prevăzute în
Anexa nr. 3 privind speciile de plante şi animale a căror conservare necesită desemnarea
ariilor speciale de conservare şi a ariilor de protecţie specială avifaunistică, 50 de specii sunt
prevăzute în Anexa nr. 4A privind speciile de animale şi plante de interes comunitar care
necesită o protecţie strictă, iar un număr de 4 specii sunt prevăzute în Anexa nr. 5A privind
speciile de plante şi de animale de interes comunitar, cu excepţia speciilor de păsări, a căror
prelevare din natură şi exploatare fac obiectul măsurilor de management. În vederea asigurării
protecţiei unor specii valoroase de floră şi faună sălbatică din ţara noastră care nu fac obiectul
Directivei Habitate, acestea au fost incluse în anexele 4B şi 5B ale OUG nr. 57/2007, aprobată
cu modificări şi completări prin Legea nr. 49/2011, cu modificările ulterioare. Astfel, în ceea
ce priveşte speciile de mamifere de interes naţional, un număr de 7 specii sunt prevăzute în
Anexa nr. 4B privind speciile de animale şi plante de interes naţional care necesită o protecţie
strictă, iar un număr de 19 specii în Anexa nr. 5B privind speciile de animale şi plante de
interes naţional ale căror prelevare din natură şi exploatare fac obiectul măsurilor de
management. Pe teritoriul României se regăsesc cinci regiuni biogeografice - continentală,
alpină, panonică, Marea Neagră (pontică) şi stepică (prezentă numai în România) - din cele 9
regiuni biogeografice de la nivelul UE. Harta delimitării acestor regiuni biogeografice la nivel
naţional este prevăzută în Anexa nr. 2 a Ordinului ministrului mediului şi pădurilor nr.
2387/2011 pentru modificarea Ordinului ministrului mediului şi dezvoltării durabile nr.
1.964/2007 privind instituirea regimului de arie naturală protejată a siturilor de importanţă
comunitară, ca parte integrantă a reţelei ecologice europene Natura 2000 în România (Fig. 1).
În România, pentru asigurarea măsurilor speciale de protecţie şi conservare a tipurilor de
habitate naturale incluse în Anexa nr. 2 şi a speciilor incluse în Anexa nr. 3 a OUG nr.
57/2007, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 49/2011, cu modificările
ulterioare, au fost desemnate un număr de 148 arii de protecţie specială avifaunistică
(suprafaţa acestora fiind de 3.554.235 ha) şi un număr de 382 de situri de importanţă
comunitară (suprafaţa acestora fiind de 3.995.252 ha). Raportarea conforma prevederilor ... 19
Suprafaţa totală a siturilor Natura 2000 raportată la suprafaţa ţării este de 22,68 %. Lista de
refe - rinţă a tipurilor de habitate şi a speciilor de interes comunitar pentru care au fost
declarate siturile de importanţă comunitară (SCI) este prevăzută în Anexa nr. 4 a Ordinului
ministrului mediului şi pădurilor nr. 2387/2011 pentru modificarea Ordinului ministrului
mediului şi dezvoltării durabile nr. 1.964/2007 privind instituirea regimului de arie naturală
protejată a siturilor de importanţă comunitară, ca parte integrantă a reţelei ecologice europene
Natura 2000 în România (OM nr. 2387/2011). Aceste situri Natura 2000 asigură, de
asemenea, protecţia unor specii importante de floră şi faună sălbatică, specii care nu sunt
prevăzute în Anexa nr. 3 a OUG nr. 57/2007, aprobată cu modificări şi completări prin Legea
nr. 49/2011, şi implicit nu sunt incluse în lista de referinţă a tipurilor de habitate şi a speciilor
de interes comunitar pentru care au fost declarate siturile de importanţă comunitară prevăzută
în Anexa nr. 4 a OM nr. 2387/2011, dar care sunt protejate conform prevederilor le gislaţiei
naţionale, a UE şi a convenţiilor internaţionale privind protecţia speciilor sălbatice.