NUME: MIRON GIANINA

FACULTATEA: HORTICULTURA
SPECIALIZAREA: PRODUCERE DE SAMANTA SI
MATERIAL SADITOR HORTICOL
ANUL: II
GRUPA: 9
DISCIPLINA: PROTECTIA CULTURILOR SEMINCERE
SI DIN PEPINIERA

1
 Principalii dăunători din plantațiile de măr și măsurile de
prevenire și combatere aplicate

Mărul (Malus domestica, Malus pumila) este o specie de plante din familia Rosaceae, care
cuprinde numeroase soiuri. Datorită capacității de aclimatizare la condiții diferite de mediu,
cultura mărului este foarte răspândită la nivel mondial, bananele, pepenii și portocalele fiind
singurele fructe care dau o producție mai mare decât merele. Cele mai însemnate producții
sunt înregistrate în Europa și Asia, dar mărul se cultivă pe suprafețe întinse și pe continentul
american.

Cultura mărului în România

În țara noastră, cultura mărului este caracteristică zonelor de deal, unde există numeroase
centre pomicole. Printre județele recunoscute pentru cultivarea mărului se numără Argeș,
Dâmbovița, Vâlcea, Prahova, Buzău, Suceava, Iași, Maramureș, Bistrița, Sălaj și Mureș.
Mărul ocupă, în România, aproximativ o treime din suprafața totală a livezilor, ceea ce îl
situează pe locul al doilea, după specia prun. Sunt cultivate atât soiuri din sortimentul
mondial, cât și soiuri românești, împărțite în trei grupe: soiuri de vară, de toamnă și de iarnă.
Dintre soiurile întâlnite pe teritoriul României, amintim soiurile de Romus, Generos, Delia,
Cardinal, Idared, Jonathan, Golden Delicious, Florina, Starkrimson, Pionier, Frumos de
Voinești, Jonagold, Fuji.

Valoarea alimentară a merelor

Cultura mărului este atât de răspândită, pe de o parte, datorită valorii alimentare și terapeutice
a fructelor, iar pe de altă parte, pentru valoarea economică mare. Merele au caracteristici
biologice deosebite, fiind printre puținele fructe care își păstrează prospețimea multă vreme,
putând fi transportate pe distanțe mari și consumate în orice perioadă a anului. În ceea ce
privește valoarea nutritivă, consumate ca atare, sub formă de sucuri și compot, sau chiar
deshidratate, merele pot fi considerate un aliment complet, datorită conținutului de calciu,
potasiu, magneziu, fier, iod, vitamine (A, B1, B2, C) și pectină. Consumul regulat de mere
stimulează digestia, reglează nivelul colesterolului și al glicemiei și reduce riscul anumitor
probleme de sănătate, precum bolile cardiovasculare și obezitatea.

2
Principalele soiuri de măr

Există un număr foarte mare de soiuri de măr, până la câteva mii, însă nu toate fac parte din
comerțul cu mere. Iată câteva dintre caracteristicile celor mai întâlnite soiuri de la noi, fie ele
străine sau autohtone:

 Jonathan este un soi de iarnă originar din Statele Unite, bun polenizator, cu fructe de culoare
roșie și pulpă fermă, suculentă, apreciate pentru aromă și pentru gustul dulce, ușor acidulat.
 Idared este, de asemenea, un soi de iarnă de origine americană, productiv, cu fructe mari
galben-verzui, care își mențin starea proaspătă mult timp.
 Generos este un soi românesc, de iarnă, cu fructe mari și aromate, de culoare galben-
verzuie, cu o tentă roșiatică.
 Florina reprezintă un soi de toamnă-iarnă, productiv, cu fructe mari, apreciate pentru
culoarea purpurie și aroma plăcută.
 Romus 3 este un soi autohton de vară, cu fructe roșii și pulpa dulce și suculentă. Produce
fructe abundent, de la un an la altul.
 Granny Smith reprezintă un soi de origine austriacă, sensibil la făinare, cu fructe mari, de
culoare verde intens și pulpă fermă, suculentă și acidulată.
 Golden Delicious este un soi de iarnă, originar din Statele Unite, cu fructe de mărime
mijlocie, galben-verzui și pulpă albă, suculentă, cu gust dulce și ușor acidulat.

Principalii dăunători ai culturii de măr

Cei mai întâlniți dăunători ai mărului sunt: gărgărița florilor, păduchele verde, păduchele lânos,
viermele merelor, viespea merelor.

1.Gărgărița florilor(Anthonomus pomorum)

Gargarita florilor de mar, Anthonomus pomorum este raspandita in toate tarile europene
cultivatoare de mar. In tara noastra se intalneste in bazinele pomicole din zonele de deal si
submontane.

Descriere: Adultul prezinta corp de 5-6 mm lungime, de culoare bruna-roscata. Capul este
negru iar antenele si picioarele sunt brun-roscate. Femurele sunt prevazute ca pinteni

3
puternici. Elitrele sunt mai late in partea posterioara, pe care sunt prezente 2 benzi
transversale oblice, de culoare mai inchisa iar in spatiul dintre aceste benzi este prezenta o
pubescenta de culoare deschisa.

Larva are 7-8 mm lungime, de culoare alb-galbuie, prezinta capsula cefalica bruna iar
longitudinal, 8 randuri de peri.

Biologie si ecologie

Gargarita ierneaza ca adult in stratul superficial al solului, sub covorul de frunze de la baza
trunchiului pomilor sau in crapaturile scoartei. In martie-aprilie, cand temperatura ajunge la 5-
6°C, apar adultii din locurile de hibernare. Momentul coincide cu aproximativ 8-10 zile
inainte de dezmugurirea merilor. Dupa o perioada de aproximativ 10 zile de hranire, incepe
copulatia dupa care femela depune cate 2-5 oua intr-o inflorescenta, ajungand sa depuna in
total pana la 100 de oua in decurs de 10-15 zile. Ouale sunt apoi acoperite cu un clei, in
vederea protejarii acestora de inamici naturali.

Larvele se dezvolta in interiorul bobocilor florali, consumand organele interne, dupa care se
transforma in pupa. Aparitia noilor adulti are loc incepand cu a doua jumatate a lunii mai (la
caderea fiziologica a fructelor). Urmeaza o perioada de 15-25 de zile de hranire dupa care
adultii se retrag in diapauza de estivatie, care se continua in toamna cu iernarea.

Plante atacate si mod de daunare.

Gargarita are un regim alimentar monofag, ataca marul, mai rar parul si gutuiul. Adultii
hibernanti ataca mugurii vegetativi si floriferi iar noii adulti se hranesc cu partile aparatului
foliar.Larvele produc cele mai mari pagube, se hranesc cu organele interne ale bobocilor
florali de mar. Acestia devin ruginii, dupa care se usuca si raman agatati, fiind cunoscuti sub
denumirea de “cuisoare” sau “flori antonomate”.

Control si combatere

Se recomanda o serie de masuri agrofitotehnice, cum ar fi: taierea ramurilor uscate si

distrugerea prin ardere a resturilor in care se gasesc adultii hibernanti, scuturarea pomilor si
distrugerea gandacilor in perioada hranirii suplimentare a adultilor hibernanti. Se pot aplica
braie-capcana sau inele cu clei amplasate in jurul trunchiurilor si ramurilor mai groase, in
perioada in care insectele se adapostesc pentru intrarea in estivatie.

Gargarita are numerosi pradatori naturali, cum ar fi insecte pradatoare ( Anthocoris

nemorum, Clerus formicarius ), pasari, hymenoptere parazitoide, acestia distrugand un
procent semnificativ din larve si pupe.

4
Produse recomandate pentru tratamentul chimic

Perioada optima pentru efectuarea tratamentului este cand cand 10 – 15% din mugurii
florali sunt dezmuguriti si se folosesc urmatoarele tratamente:

o CALYPSO 480SC - 0,02 % + SCORE 250 EC - 0.2 l/ha sau

o POLECI - 0,05 % + LUNA EXPERIENCE - 0.75 l/ha sau
o CALYPSO 480SC - 0,02 % + SERCADIS - 0.3 l/ha sau
o alte produse de protectie a plantelor cu efect similar, omologate in Romania.

2. Păduchele verde(Aphis pomi)

Paduchele verde al marului, Aphis pomi este intalnit in toate regiunile pomicole, din zona
de stepa pana in regiunile montane.

Descriere.

Formele aptere au corpul piriform, de 1.5-2 mm lungime, de culoare verde sau verde-galbui,
cu capul galben sau negru. Formele aripate au corpul de 2-2.5 mm lungime cu capul, antenele
si toracele negre, abdomenul verde. Larvele tinere au corpul turtit dorso-ventral, de culoare
galbena, iar larvele de varsta a doua au extremitatea abdominala acoperita cu o secretie
ceroasa filamentoasa. Oul este eliptic, de culoare verde la depunere, apoi devine negru-
stralucitor.

5
Biologie si ecologie

Paduchele verde al marului ierneaza in stadiu de ou de rezistenta pe lastarii relativ subtiri.

Larvele aparute primavara migreaza pe fata inferioara a frunzelor si pe noii lastari,
transformandu-se in femele fundatrix, care prin inmultire partenogenetica dau nastere la 25-40
larve. Din acestea se dezvolta formele sexuate, care dupa copulatie, depun cate un ou de
rezistenta.

Plante atacate si daune.

Adultii si larvele acestei specii ataca marul. Paduchii colonizeaza la inceput mugurii floriferi
si vegetativi, apoi, frunzele si fructele tinere. In urma intepaturilor, lastarii nu se mai dezvolta
normal, se rasucesc, frunzele tinere se deformeaza, raman mici, cu aspect clorotic. Butonii
florali avorteaza si se usuca, iar pedunculii lor raman mici mult timp atarnati pe ramuri.
Organele atacate sunt acoperite cu dejectii dulci, ”roua de miere” pe care se dezvolta
ciupercile din genul Capnodium. Din aceasta cauza, pe diferite organe atacate, se formeaza un
strat de culoare neagra (fumagina), ce diminueaza fotosinteza.

Prevenire

1. Daunatorul ierneaza sub forma de ou pe ramurile tinere ( subtiri ) ale pomilor.

2. Taierea de rodire efectuata in fiecare an poate reduce semnificativ aparitia paduchilor in
livada.
3. Strangerea resturilor vegetale rezultate in urma taierilor sau a altor lucrari din livada.

Combatere

 Novadim progress : concentratie 0,075 % – 0,1 %.

 Vantex 60 CS : concentratie 0,009 %.
 Actara 25 WG: concentratie 0,01 %.
 Cyperguard: concentratie 0,02 %.
 Mavrik 2 F: concentratie 0,05 %.

6
3.Păduchele lânos(Eriosoma lanigerum)

Paduchele lanos, Eriosoma lanigerum este originar din America de Nord si a fost introdus
accidental in Europa la sfarsitul sec. XVIII-lea, fiind observat pentru prima data in Elvetia in
1870. In Romania este intalnit in special la mar, ocazional pe gutui si foarte rar pe par, dar
este intalnit in special pe plantele ornamentale.

Descriere. Are corpul oval, globulos, de 1.7-2.5 mm lungime, de culoare brun inchisa,
acoperit cu o secretie abundenta ceroasa, care formeaza un invelis filamentos de culoare alba.
Larvele se deosebesc de adulti prin talia mai mica. Aceasta insecta formeaza pe ramurele,
trunchi si uneori pe radacini, colonii, caracterizate prin prezenta unui invelis alb-vatos, pomii
atacati fiind usor de recunoscut.

Biologie si ecologie

Specie polivoltina, cu 8-12 generatii pe an, avand un ciclu complet numai in locul de origine,
unde are ca planta gazda ulmul american si planta gazda secundara marul. Ierneaza sub forma
de larva femela sau adult, in scoarta exfoliata si in partea superioara a radacinilor. Devin
active spre sfarsitul lunii martie. Femelele nu necesita fecundarea, insa dau nastere la mai
mult de 100 larve tinere.

Plante atacate si daune.

Este un daunator foarte periculos in regiunile cu climat mai umed. El prefera marul si in
cazuri foarte rare ataca parul sau gutuiul. Formeaza colonii masive pe tulpini, ramuri, lastari si
radacini, uneori pe pedunculul fructelor si chiar pe radacini in apropierea coletului.
Datorita intepaturilor produse, tesuturile se hipertrofiaza si apar umflaturi, care treptat se

7
maresc si iau forma de tumori sau nodozitati cu aspect canceros. Atacurile puternice provoaca
crapaturi care pot fi infectate cu ciuperci patogene. La atacuri repetate pomii se usuca treptat.

Tratamente:

Tratamentul de combatere a larvelor hibernante se face pe trunchi, in perioada de repaus

vegetativ cu insecticid Confidor Oil (1.5%).

Tratamentul de combatere se face cu insecticide chimice precum: Decis Expert 100 EC (3 ml

in 10 l apa), Fastac Active (3 ml in 10 l apa) sau Mospilan 20 SG (1.5 gr in 5 l apa).

4.Viermele merelor(Cydia pomonella)

Viermele merelor, Cydia pomonella este raspandit pe toate continentele, iar in tara noastra
este intalnit in toate zonele pomicole, cu precadere in livezile de mar neingrijite. Este unul
dintre cei mai periculosi daunatori ai marului, avand o foarte buna capacitate de adaptare la
conditiile de mediu.

Alte denumiri: Codling moth (lb. engleza).

Comportamentul daunator impune monitorizarea si controlul constant al acestuia.

Larva si adult

Descriere.

Adultul este un fluture de talie mica, cu anvergura aripilor de 15-22 mm si lungimea corpului
de 10 mm. Corpul este de culoare bruna-cenusie. Aripile anterioare sunt de culoare brună-
cenuşie, cu benzi transversale de culoare cenuşie-închis. La vârful aripilor anterioare prezinta
o pată în formă de semilună brună, cu luciu metalic, delimitata de un chenar rosiatic. Aripile
posterioare sunt de culoare brun-roşcată cu strălucire arămie. Marginile apicale ale aripilor
sunt prevazute cu franjuri.

8
Oul are forma unui scut, la inceput este hialin (de culoarea albusului de ou) iar in timpul
incubatiei trece prin mai multe faze. Larva este o omida de culoare roz deschis, cu capul de
culoare bruna iar la dezvoltare completa are 15-20 mm lungime. Pe partea dorsala, fiecare
segment prezinta cate 2 negi de culoare inchisa, prevazuti cu peri senzitivi. Pupa este de
culoare galben-bruna sau brun-inchis si are lungimea de 9-10 mm.

Biologie si ecologie

Viermele merelor dezvolta 2 generatii pe an si ierneaza in stadiul de larva complet dezvoltata,

intr-un cocon de matase, pe sub scoarta trunchiului, in crapaturile acestuia sau in locurile de
depozitare a fructelor.

Primavara, cand temperaturile depasesc 9°C, larvele se transforma in pupe. Adultii isi incep
activitatea la temperaturi ce depasesc 15°C, incepand cu luna mai, pana in iunie si au zborul
crepuscular sau nocturn. Imediat dupa aparitia adultilor are loc copulatia iar femelele depun
ouale in grupuri de cate 2-3 oua, pe frunze, fructe si lastari. O femela depune in medie 50-60
de oua dar poate depune pana la 150. Dupa 8-15 zile de incubatie, apar larvele si patrund in
fructe fie prin partea laterala, fie prin zona peduncului sau caliciului. Aici, larvele se hranesc
timp de 20-30 de zile pana la completa dezvoltare apoi migreaza pe tulpina, sub scoarta
acesteia sau in sol pentru a-si forma coconul matasos in care se transforma in pupa. Adultii
apar dupa 10-14 zile (sfarsit de iunie-inceput de iulie) si dau nastere generatiei a II-a.

Generatia a II-a se dezvolta incepand cu a doua jumatate a lunii iulie, pana in septembrie.
Ouale acestei generatii sunt depuse direct pe fructe, mai rar pe frunze. Larvele patrund in
fructe pe partea laterala si acopera orificiul cu o frunza sau alt fruct. La dezvoltarea completa,
larvele ies din fructe si migreaza spre adaposturi de iernare, unde stau in diapauza pana in
primavara urmatoare.

Ciclul biologic

Este conditionat de mai multi factori climatici. Temperaturile scazute din perioada repausului
vegetativ determina moartea a 60-70% din larvele hibernante. Temperaturile sub 12°C si
peste 27°C limiteaza imperecherea adultilor din prima generatie. Precipitatiile abundente si
vanturile puternice impiedica zborul, imperecherea si depunerea oualor.Factorii biotici care
intervin in dezvoltarea si inmultirea daunatorului sunt reprezentati de pradatorii si parazitii
naturali ai acestuia.

Plante atacate si mod de daunare

Viermele merelor ataca in special marul si parul, dar ataca uneori si gutuiul, nucul si
prunul.Atacul larvelor poate fi sub forma de rosaturi superficiale sau sub forma de galerii cu
excremente si rosaturi brunificate in jurul orificiul de perforare. Acest tip de atac este
cunoscut sub denumirea de “mere viermanoase”.

Larvele primei generatii cauzeaza pierderi mari fructelor afectate deoarece, acestea fiind mici,
cad si nu se mai pot valorifica. Larvele generatiei a II-a ataca fructele aproape de maturitate,
fortand coacerea acestora mai devreme. O parte din acestea cad, neputandu-se hrani, o parte
putrezesc sau raman in pom insa au o valoare comerciala scazuta. Fructele atacate, chiar daca
sunt ajunse la maturitate, nu se pot pastra deoarece orificiile create de larva permit

9
patrunderea unor microorganisme ce determina putrezirea (ciuperca Monilinia fructigena ce
determina aparitia moniliozei).Pagubele pot totaliza 70-80 % din productie.

Pentru combatere se folosesc urmatoarele tratmente fitosanitare:

1. Calypso 480 SC – 0,02%
2. Avaunt 150 SC – 0,033%
3. Proteus OD 110 – 0,05%
4. Coragen – 0,01%
5. Pyrinex Quick – 0,1%
6. Novadim Progress – 0.075% – 0.1%
7. Reldan 22 EC – 2,0-2,2 l/ha (in 1500 l apa/ha)
8. Decis 25WG – 0,003% sau Insegar 25 WG – 0,03%
9. Karate Zeon – 0,015% (toate clasificate XI – Xn).

5.Viespea merelor (Hoplocampa testudinea)

Viespea merelor (Hoplocampa testudinea) este raspandita in tara noastra in toate bazinele
pomicole.

Descriere. Adultul are corpul de culoare galbena, cu capul si antenele roscate. Toracele si
picioarele sunt galbene. Lungime corpului este 6-7 mm. Larva este de culoare cenusie-
galbuie, cu capul brun-roscat.

10
Biologie si ecologie- Viespea merelor

Viespea merelor are o singura generatie pe an si ierneaza in sol la adancimi de 5-15 cm, ca
larva complet dezvoltata, intr-un cocon de matase. Se impupeaza in primavara. Zborul
adultilor are loc in acelasi timp cu inflorirea soiurilor timpuri de mar. Femela depune cate un
ou, intr-o incizie realizata cu ovipozitorul in receptacul, in zona caliciului. Larvele apar in
luna mai si merg pe suprafata fructelor consumand la inceput doar coaja, apoi intra in fruct si
consuma semintele. In luna iunie, la completa dezvoltare, larvele ies din fructe si patrund in
sol. Acolo, isi confectioneaza un cocon si intra in diapauza pana in primavara urmatoare.

Plante atacate si daune

Hoplocampa testudinea este o specie monofaga, ataca doar fructele de mar. Larvele ataca
fructele sub doua forme. Larva neonata roade o galerie curbata sub epiderma, care se
cicatrizeaza si duce la deformarea fructului. A doua forma de atac este cauzata de larva de
celelalte varste. Aceasta mineaza fructul pana in zona lojilor seminale. Acolo, consuma
semintele si tesuturile din jur. In urma atacului, fructele raman mici si cad. Atacul viespii
merelor este confundat adesea cu cel al viermelui merelor, Cydia pomonella. Diferentele intre
acestea sunt reprezentate de caracteristicile atacului.

Combatere.
Toamna sau primavara se sapa solul in jurul pomilor, pentru a scoate coconii la suprafata si
a-i expune la actiunea intemperiilor si a diferitilor pradatori. In perioada caderii fructelor cu
larve, acestea se vor strange zilnic si vor fi distruse.
Dintre tratamente chimice se folosesc urmatoarele:
1. INSEGAR 25 WG 0,04% sau MATCH 050 EC 0, 1% + STROBY DF 0,013 % sau
MYSTIC 250 EC 0,05%;
2. AFFIRM 3-4 kg/ha +BUMPER 250 CE 0,03%+ CAPTAN 80 WDG 0,15% ;
3. NURELLE D 50/500 EC 0,1% + MACCANI 0,15% sau CLARINET 0,1%;
4.DECIS MEGA 50 EW 0,0150 % + BELLIS 0,8kg/ha sau ORIUS 25 EW 0,05% sau FLINT
PLUS 64 WG 0,125%;

11
BIBLIOGRAFIE
1. https://www.botanistii.ro/blog/gargarita-florilor-de-mar-anthonomus-pomorum/
2. https://www.botanistii.ro/blog/insecte-daunatoare-plante-paduchele-lanos/
3. https://www.paradisverde.ro/daunator/paduchele-verde-al-marului-cum-ii-depistam-
timpuriu-prezenta-cum-se-combate
4. https://www.botanistii.ro/blog/viermele-merelor-cydia-pomonella/
5. https://www.botanistii.ro/blog/viespea-merelor-hoplocampa-testudinea/

12