Sunteți pe pagina 1din 37

diția a VII-a a Cenaclului de ariergardă „Ion ŞIUGARIU”

E la Atelierele „Autodidact” –
Casa Orășenescă de Cultură TĂUȚII – MĂGHERĂUȘ

Atitudinea media a scriitorului


T
EMA :

contemporan. Conferintă de presă


SUPORT DEZBATERE – videoproiecție: 1.Vezi clasicii 3. Amintirile altora
2.Prietenii poetului 4. „Mr. Blues” – partenerul României!

C
omemorare
„1 februarie 1945 ora 11 si 10 minute –
Ion ȘIUGARIU la vămile spiritului”

enaclul Asociației Scriitorilor Maramureș

C într-o Ședință de lucru, anuală (cu public),

în data de 26 februarie 2011, ora 11


1.Vezi clasicii (sursă info. http://ro.wikipedia.org/ + diverse) Mihai EMINESCU, eternul incorect politic

Naștere 15 ianuarie 1850 Ipotești sau Botoșani


Deces 15 iunie 1889 (39 ani) București
Profesiune poet, jurnalist comunista, el a fost doar autorul unor poezii gen
“Imparat si proletar”, “Somnoroase pasarele” sau
“Revedere”. Ulterior, tendintele noii critici literare de
dupa ’89 l-au inclus si pe el in procesul de “reevaluare”,
“relativizare” si “demitizare” ajungand sa fie subiectul
batjocurii publice a tot soiul de trepadusi cu pretentii
intelectualiste.

O alta dimensiune fundamentala a operei lui Eminescu,


aceasta fiind totodata si motivul pentru care noi il
cinstim - cu atat mai mult il constituie tocmai partea mai
putin cunoscuta a activitatii lui, opera sa filozofica si
politica, buna parte a acesteia fiind publicata pe
parcursul carierei sale de ziarist. ACEST EMINESCU a
deranjat si inca deranjeaza pe multi. De ce?

Motivul il constituie tocmai patriotismul sau curat,


dezinteresat si virulent la adresa dusmanilor neamului
A fost atunci, cum este si acum, un om incomod, ale
nostru care nu erau si nici acum nu sunt putini.
carui opinii au fost multa vreme tinute la index de
cenzura regimurilor ce s-au succedat de la moartea sa. Ca persoana publica, el a militat pentru unirea tuturor
Fiecare gasca ce s-a aflat la conducerea acestei tari a romanilor, pentru moralitate si bun simt, criticand asupru
cautat sa trunchieze opera lui Eminescu, incercand sa o coruptii, lichelele, incompetentii si tradatorii din viata
instrumentalizeze in favoarea propriei ideologii. Astfel, politica si nu numai.
pentru elevii care l-au cunoscut pe Eminescu in perioada
Tudor ARGHEZI – interbelicul
Naștere 21 mai 1880 București

Deces 14 iulie 1967 (87 ani) București

Profesiune poet, nuvelist, autor de povestiri scurte, jurnalist, eseist, romancier

După izbucnirea primului război mondial, Arghezi a


scris articole împotriva taberei politice conduse de
partidul național liberal și de grupul de susținători ai lui
Take Ionescu, care doreau ca România să intre în război
alături de puterile Antantei (ca o încercare de a cuceri
Transilvania de la Austro-Ungaria);

a fost un susținător al unirii Basarabiei Vechiul Regat și


detesta alianța implicită cu Rusia Imperială.

În timpul realizării României Mari, mai exact în perioada


1918 - 1919 e închis un an, împreună cu 11 ziariști și
scriitori (între care și Ioan Slavici), la penitenciarul
Văcărești, acuzat de trădare, deoarece colaborase cu
autoritățile germane de ocupație.
Ceorge COȘBUC – la Academia Română

Naștere 20 septembrie 1866 Hordou, comitatul Bistrița-Năsăud, azi Coșbuc, județul Bistrița-Năsăud
Deces 9 mai 1918 (51 ani) București
Profesiune poet

Apreciere C.I. Istrati: „V-ați scoborât prin voința


voastră la București, între noi, de pe înălțimile frumoase
și românești ale plaiurilor de la Năsăud. Acum, prin
munca voastră, vă ridicați la punctul cel mai înalt pe
care poate să vi-l prezinte cultura română, ocupând un
scaun în mijlocul nostru. Bun venit noului și distinsului
nostru coleg George Coșbuc. Aplauzele cu care ați fost
primit v-au arătat, domnule coleg, bucuria pe care o are
această instituțiune de a vă număra printre membrii ei.”

Răspunde G.Coșbuc: „Îți mulțumesc întâi de toate d-


tale, Domnule Președinte, pentru frumoasele cuvinte -
mai frumoase, poate, decât le merit, - cu care ai avut
bunăvoința să mă saluți și prin ele să mă iei oarecum de
mână, ca să mă pui la rând pe brazda Academiei. Aceste
cuvinte sunt pentru mine ca o punere de mâini pe capul
meu, ca să scoboare asupra mea harul acelui spirit, care
luminează și conduce opera Academiei ... Vă mulțumesc
și dv, d-lor Membri, că m-ați găsit vrednic să fiu părtaș
în mijlocul d-voastră, ca să fiu și eu o părticică de suflet
Coșbuc și Caragiale în sufletul cel mare al Academiei.”
Exilul lui Vasile ALECSANDRI

Născut 21 iulie 1821, Bacău, județul Bacău


Decedat 22 august 1890, Mircești, județul Iași
Ocupație Scriitor și politician

După înfrângerea mișcării pașoptiste este exilat;

În mai 1849 pleacă, împreună cu ceilalți exilați la


Brașov, în Bucovina, apoi, în toamna aceluiași an, la
Paris.

A fost unul dintre fruntașii mișcării revoluționare din


Moldova, redactând împreună cu Kogălniceanu și
C. Negri Dorințele partidei naționale din Moldova,
principalul manifest al revoluționarilor moldoveni.

În 1859 - Este numit de domnitorul Al. I. Cuza


ministru al afacerilor externe;
va fi trimis în Franța, Anglia și Piemont
pentru a pleda în scopul recunoașterii Unirii.

Foto: Vasile Alecsandri și Ion Ghica la Istanbul în 1855


Cauza Lucian BLAGA

Naștere 9 mai 1895 Lancrăm, lângă Sebeș


Deces 6 mai 1961 (65 ani) Cluj
Profesiune filozof, umanist, jurnalist, poet, dramaturg, traducător, profesor universitar și diplomat roman

Revenit în România reîntregită, s-a dăruit cauzei presei


românești din Transilvania, fiind redactor la revistele
Cultura din Cluj și Banatul din Lugoj. A fost ales
membru al Academiei Române în anul 1937. Discursul
de recepție și l-a intitulat Elogiul satului românesc.
În anul 1926 a intrat în diplomație, ocupând succesiv
posturi de atașat cultural la legațiile țării noastre din
Varșovia, Praga, Lisabona, Berna și Viena. A fost atașat
și consilier de presă la Varșovia, Praga și Berna (1926–
1936), subsecretar de stat la Ministerul de Externe
(1936–1938) și ministru plenipotențiar al României în
Portugalia (1938–1939).

Propus pentru premiul Nobel


Rosa del Conte a recunoscut că paternitatea ideii
(referitoare la premiul Nobel) îi aparține lui Mircea
A urmat cursurile Facultății de Teologie din Sibiu și Eliade, cel care publicase la moartea lui Blaga, în 1961,
Oradea în perioada 1914–1916, pe care le-a finalizat cu un emoționant necrolog intitulat Tăcerile lui Lucian
licență în 1917. A studiat filosofia și biologia la Blaga dar Autoritățile comuniste nu au sprijinit
Universitatea din Viena între anii 1916 și 1920, obținând propunerea pentru că Blaga era considerat un filosof
titlul de doctor în filosofie. idealist, iar poeziile lui au fost interzise până la ediția din
După Dictatul de la Viena, se află în refugiu la Sibiu. 1962 îngrijită de George Ivașcu.
Călăii spiritului lui Liviu REBREANU

Naștere 27 noiembrie 1885 comuna Târlișua, județul Bistrița-Năsăud


Deces 1 septembrie 1944 (58 ani) Valea Mare, județul Argeș
Profesiune romancier și dramaturg

extrădare constă în activitatea sa publicistică pe care,


anterior, a desfășurat-o în slujba românilor de peste
munți.

După o lungă detenție la închisoarea Văcărești, este


întemnițat la Gyula. Eliberat din închisoare, Curtea
tribunalului de Apel consideră că delictul a fost ispășit
după șase luni de temniță.

În data de 27 august 1916 România a declarat război


Austro-Ungariei. Ca fost ofițer, s-a oferit voluntar în
armata română, dar nu i s-a aprobat cererea. În 6
decembrie armatele germane ocupă Bucureștiul.
"Fugarul" se află într-o situație dificilă. Închis în casă,
Detenție la Văcărești și Gyula continuă să scrie la romanul Ion.
La începutul anului 1910 era funcționar la primăria din Între 12/13 mai1917, fratele său Emil Rebreanu, ofițer în
Vărarea. În luna ianuarie 1910, pe baza convenției cu armata austro-ungară, este acuzat de dezertare și spionaj,
Austro-Ungaria, guvernul budapestan cere autorităților fiind condamnat la moarte (ecouri în lumea romanului
românești extrădarea gazetarului. În februarie Rebreanu Pădurea spânzuraților). În primăvara anului 1918 a fost
a fost arestat și deținut la Văcărești. Într-un Memoriu arestat și anchetat de autoritățile de ocupație, dar Liviu a
adresat autorităților românești în luna mai, tânărul reușit în cele din urmă să fugă.
scriitor a menționat că adevărata pricină a cererii de
Voluntarul Ion AGÂRBICEANU

Ca preot, trăieşte războiul şi refugiul - este preot militar


în corpul voluntarilor ardeleni şi bucovineni la Hârlău;
desigur, scoate acolo, împreună cu un prieten,
un ziar de front. Este un timp al împlinirii şi
Agârbiceanu îşi revarsă bucuria copleşitoare a Unirii
într-o scriere emoţionantă –
O lacrimă fierbinte, cuvinte către oastea ţării, 1918:
“îmi strâng inima lângă inima ta de care mă leagă
porunca tuturor strămoşilor…”.
Este apoi membru în Marele Sfat Naţional,
deputat de Şeica Mare, apoi de Aiud, senator şi
vicepreşedinte al Senatului. Niciodată, însă, Agârbiceanu
nu se reprezintă aici pe sine, el nu încetează a fi un preot
în reverendă în Senat, pentru ca din sfatul ţării să nu
lipsească nici o clipă credinţa, cuvântul lui Dumnezeu.
 A deținut mai multe funcții politice în Parlamentul
României întregite (prima dată în 1919, apoi în 1922 -
1926), mai târziu a fost senator și vicepreședinte al
Senatului.
 A fost membru în Comitetul Executiv al Partidului
Național Român din Transilvania (1919).

Născut 12 septembrie 1882 Cenade


a trăit în cea mai strălucită, dar şi cea mai zbuciumată Decedat 28 mai 1963 Cluj
vreme a românilor: Unirea şi România interbelică. Ocupație Preot, scriitor și parlamentar
Avangardistul Geo BOGZA

Perioada de viata:
S-a nascut la 06 Feb 1908.
S-a stins din viata in data de 14 Sep 1993
Ocupatia. scriitor, jurnalist, poet roman,
teoretician al avangardei

A fost poet, reporter,


creator al reportajului literar românesc,
teoretician al avangardei,
autor al câtorva din textele ei definitorii

Ziaristul Geo Bogza a dat dovada de o curajoasa


si consecventa atitudine democratica, patriotica,
umanista: Anii impotrivirii,
Pagini contemporane,
Paznic de far.
Zaharia STANCU – desculțat de regim

s-a născut în 1902 în localitatea Salcia,


județul Teleorman, în Câmpia Dunării.

După ce a abandonat școala la vârsta de 13 ani,


a lucrat în diverse meserii până în 1919,
când și-a continuat studiile de literatură și filosofie
la Universitatea din București.

După absolvire a devenit jurnalist.

În 1932 a publicat revista Azi,


și, în 1937, ziarul democratic Lumea românească.
Ambele publicații au fost interzise de regimul fascist.
Ca atare, lui Stancu i s-a interzis să mai publice.

În calitatea lui de jurnalist a fost închis


înainte de cel de-al Doilea Război Mondial.
Alexandru IVASIUC- solidar Medico-Farmaceutic din București. decizia Ministerului Afacerilor
(n. 12 iulie 1933, Sighet – În perioada când era student în anul Interne Nr 16264/1961 i s-a fixat
d. 4 martie 1977, București) IV a participat la mișcările domiciliu obligatoriu pe o durată de
revendicative ale studenților din doi ani în localitatea Rubla (azi
București în 1956 (vezi Mișcările Valea Călmățuiului din județul
studențești din București din 1956). Brăila).
A fost printre organizatorii unui În anul 1963, la terminarea
miting de solidaritate în Piața perioadei de „domiciliu obligatoriu”
Universității, programat pentru ziua Ivasiuc a revenit la București unde a
de 15 noiembrie 1956. Studenții lucrat, pentru scurt timp, la fabrica
urmau să ceară satisfacerea unor de medicamente Sintofarm și s-a
revendicări cu caracter politic și căsătorit cu ziarista Tita Chiper.
După Dictatul de la Viena, care a social; era însă prevăzută și Spre mirarea cunoscuților, deși avea
avut loc pe 30 august, 1940, familia posibilitatea de transformare a cazier, a fost transferat la Ambasada
Ivasiuc a fost nevoită să se mitingului într-o mișcare de SUA, unde a lucrat până în 1968.
refugieze la București, de unde s-a răsturnare a regimului comunist, în Între 1968-1969 Ivasiuc a beneficiat
întors la Sighet în 1951. Aici cazul în care numărul participanților de o bursă în SUA, unde a ținut o
Alexandru Ivasiuc a absolvit liceul era mare. A fost arestat la 4 serie de conferințe la Columbia,
„Filimon Sârbu”, care se numește în noiembrie 1956, fiind judecat în Berkeley, călătorind și în Anglia,
prezent „Dragoș Vodă”. După lotul care îi purta numele. Prin spre a susține conferințe la Oxford.
absolvirea liceului a fost admis la sentința Nr. 481 din 1 aprilie 1957 a După întoarcerea din SUA, a ocupat
Facultatea de Filozofie din Tribunalului Militar București a fost de-a lungul timpului diverse funcții.
București, de unde a fost condamnat la 5 ani închisoare Între 1970 și 1973 a fost redactor
exmatriculat după doi ani de studii, corecțională pe care a executat-o la șef și director adjunct al editurii
din motive ideologice. După Jilava, Gherla și în lagărele de Cartea românească, secretar al
exmatriculare, Alexandru Ivasiuc s- muncă Periprava, Stoenești și Uniunii Scriitorilor, iar între 1972 și
a înscris la Facultatea de Medicină Salcia, A fost eliberat, după 1974 a fost director al Casei de
Generală din cadrul Institutului executarea sentinței, însă prin Filme 1.
Ion Luca CARAGIALE - nenorocosul

anecdote intitulată Curiozități. Apropierea de ziaristică


este confirmată, cu certitudine, odată cu colaborarea la
revista Ghimpele, unde și-ar fi semnat unele dintre
cronici cu pseudonimele: Car și Policar, în care sunt
vizibile vioiciunea și verva de bună calitate. Numele
întreg îi apare la publicarea poemei Versuri în Revista
contemporană de la 1 octombrie 1874. În numărul din
luna decembrie 1874 al revistei, numele lui Caragiale a
apărut trecut printre scriitorii care formau „comitetul
redacțional”. Un moment esențial l-a constituit
colaborarea la Revista contemporană, la 4 octombrie
1874, cu trei pagini de poezie semnate I.L. Caragiale.
Gazetăria propriu-zisă și l-a revendicat însă de la apariția
Caragiale si Vlahuta Cu Mateiu Caragiale bisăptămânalului Alegătorul liber, al cărui girant
responsabil a fost în anii 1875 - 1876. În lunile mai și
În 1889, anul morții poetului Mihai Eminescu, Caragiale iunie 1877, Caragiale a redactat singur șase numere din
a publicat articolul În Nirvana. În 1890 a fost profesor de „foița hazlie și populară”, Claponul. Între anii 1876 și
istorie la clasele I-IV la Liceul Particular Sf. Gheorghe, 1877 a fost corector la Unirea democratică. În august
iar în 1892 și-a exprimat intenția de a se expatria la Sibiu 1877, la izbucnirea Războiului de Independență, a fost
sau la Brașov. În 1903, la 24 februarie a avut o încercare conducător al ziarului Națiunea română, scos la
de a se muta la Cluj, însă în luna noiembrie și-a stabilit propunerea publicistului francez Frédéric Damé. Spre
domiciliul provizoriu la Berlin. În 1905, la 14 martie s-a deosebire de Eminescu, care vedea în gazetărie o
stabilit definitiv la Berlin. Începutul activității misiune civică directă, Caragiale și-a asumat-o indirect,
jurnalistice a lui Caragiale poate fi datat, cu ca o pedagogie implicită a prezentării aspectului social,
probabilitate, în luna octombrie 1873, la ziarul sub forma ironiei pentru îndreptarea tuturor relelor.
Telegraful, din București, unde ar fi publicat rubrica de
Profesiune dramaturg, nuvelist, pamfletar, poet, scriitor,
director de teatru, comentator politic și ziarist
Pseudonim Policar, I., L., I.L.C., C., Ion, Luca, Falstaff,
Nastratin, Zoil, I.L. Caragiale
Exilul voluntar la Berlin

Caragiale a fost acuzat că ar fi plagiat Năpasta după o


piesă a scriitorului maghiar Kemény István, intitulată
„Nenorocul”. Acuzația a apărut în 1901 în două articole
din Revista literară, semnate cu pseudonimul Caion.
Furios, Caragiale s-a adresat presei din București, a aflat
numele real al autorului (C. Al. Ionescu), l-a acționat in
VLAHUȚĂ și CARAGIALE justiție și a câștigat fără probleme, grație pledoariei
„Simț enorm și văd monstrous!” avocatului său, Barbu Ștefănescu Delavrancea. Acest
fapt a condus la decizia dramaturgului de a se muta
împreună cu familia sa la Berlin, în 1904, când a primit o
mult așteptată și disputată moștenire de la mătușa sa,
Ecaterina Cardini din Șcheii Brașovului (cunoscută ca
Mumuloaia, după porecla Momolo a soțului ei), căreia
afacerile imobiliare îi aduseseră mari averi.

Renunțând la tăcerea ce și-o impusese în exilul său


voluntar de la Berlin, evenimentele din primăvara anului
1907, l-au determinat pe Caragiale să publice, în
noiembrie 1907, la București, broșura: 1907 din
Naștere 1 februarie 1852 Haimanale-județul Prahova, primăvară până'n toamnă, un celebru eseu referitor la
astăzi I. L. Caragiale, județul Dâmbovița cauzele și desfășurarea marii mișcări țărănești din
Deces 9 iunie 1912 (60 ani) Berlin primavara lui 1907.
Idealistul Mihail SADOVEANU

(n. 5 noiembrie 1880, Pașcani –


d. 19 octombrie 1961, București)
a fost un scriitor, povestitor, nuvelist, romancier,
academician și om politic român.
Este considerat unul dintre cei mai importanți prozatori
români din prima jumătate a secolului XX. Opera sa se
poate grupa în câteva faze care corespund unor direcții
sau curente literare dominante într-o anumită epocă: o
primă etapă sămănătoristă, cea de început, a primelor
încercări, nuvele și povestiri, o a doua mitico-simbolică,
din perioada interbelică (reflectată în romane precum
Creanga de aur sau Divanul persian, precum și o ultimă
fază care corespunde realismului socialist, în acord cu
perioada socialist-comunistă la care Sadoveanu va adera
ideologic.

După anul 1947, scrisul său virează spre ideologia noului


regim comunist, publicând opere afiliate curentului
sovietic al realismului socialist, celebre fiind romanul
Mitrea Cocor sau cartea de reportaje din URSS Lumina
vine de la Răsărit. Ca recompensă pentru această
orientare, devine președinte al Prezidiului Marii Adunări
Naționale, funcția politică maximă ocupată de un scriitor
român în timpul regimului comunist și se bucură de toate
privilegiile ce decurgeau din aceasta.
Maria Tanase si Mihail Sadoveanu (1956)
O scrisoare marca „Sadoveanu” – „ Puterile noastre unite ar putea duce la bun sfârşit un lucru
din 10 martie 1941: folositor semenilor noştri şi plăcut lui Dumnezeu.
Totuşi, dacă ne va fi îngăduit să ajungem zile de pace, ţin
să-ţi confirm, aşa cum am mai vorbit, că am mai socotit
colaborarea noastră la tălmăcirea psalmilor numai ca un
început. Socot că, dacaă am avea posibilităţi şi mijloace,
datoria noastră ar fi să săvârşim tălmăcirea întregii Biblii.
Ar fi una din puţinele transpuneri din original într-o limbă
modernă şi prima în româneşte. Punctul de vedere literar eu îl
socotesc pentru mine capital; opera ar avea importanţă şi din
alte puncte de vedere.
Limba românească ajunge în vremea noastră la o formă
literară ce-i dă dreptul să se fixeze definitiv într-o epocă
monumentală şi eternă. Mă socot, în cariera mea, ajuns
într-un stadiu când îmi pot lua asemenea răspundere. Din
colaborarea noastră la Psalmi, m-am încredinţat că la
dumneata găsesc o pregătire de primul rang. Puterile noastre
unite ar putea duce la bun sfârşit un lucru folositor semenilor
noştri şi plăcut lui Dumnezeu, sporind în acelaşi timp
tezaurul literar al ţării.
Dacă suferinţele Europei se alină şi noi ne mai putem
revedea, atunci lucrarea noastră ar putea fi reluată.
Barbu ȘTEFĂNESCU – DELAVRANCEA: orator desăvârșit

Naștere 11 aprilie 1858 și de mizerie a celor sărmani. Prin dezbaterea acestor probleme
București Deces 29 aprilie 1918 (60 ani) Iași rurale, sunt dezvăluite primele note ale pamfletarului și ale
Profesiune scriitor, orator și avocat politicianului de mai târziu. Continuându-și colaborarea la Lupta,
ziar condus de Gheorghe Panu, gazetarul probează o bună
conduită critică. În 1888, Delavrancea se angajează ca redactor și
colaborator la ziarele Democrația și Voința națională, unde se va
remarca prin numeroase articole.

Logica cea mai severă


se îndoia până la troznitură
în faţa acestei flăcări divine
care o acoperea năvalnic
încât în locul argumentului,
apărea o frescă;
în locul judecăței,
Reîntors în țară de la Paris (1884), Delavrancea devine „un nume
apărea un paradox;
de circulație și de prestigiu“. Colaborează cu România Liberă,
numărându-se printre redactorii ei apropiați, alături de Al. în locul unui concept,
Vlahuță și Duiliu Zamfirescu, semnând cronicile muzicale și apărea melodia vorbelor
plastice, precum și nuvelele și povestirile din prima ediție a încât nici nu aveai timpul
volumului Sultănica. să cugeti mai profund,
Barbu Delavrancea reprezintă redacția României libere la cea de- căci Delavrancea într'o clipă,
a XXI-a aniversare a Junimii la Iași, publicând reportajele schimba totul.
Ultimele știri și Iași și banchetul Junimiștilor.
Scriitorul ia parte, de asemenea, la înființarea ziarului Epoca, al
Prozator și dramaturg, gazetar, avocat și orator,
cărui prim-redactor va fi.
cu vocația perceperii evenimentelor politice și culturale
Delavrancea va publica aici, printre altele, două articole
în cele mai profunde sensuri ale acestora,
semnificative: Cum suntem guvernați și Fiii poporului și sărăcia
lansat în politică, ajunge în 1899 primar al Bucureștilor.
poporului, fiind prezentată, pe un ton patetic, starea de înapoiere
Imnul Anton PANN
A fost fiul lui Pantoleone Petrov, un cioban vlah, sărăcit Haina mai mult e privită decât persoana cinstită
și devenit căldărar, după obiceiul vremii, din Sliven, o
localitate din Imperiul Otoman, aflată în Bulgaria de Nastratin Hogea odată fiind la nuntă chemat,
astăzi, iar mama sa se numea Tomaida. Se duse în haine simple, ca sărac biet îmbrăcat;
Între anii 1806 și 1812 se refugiază în urma războaielor Nuntaşii astfel văzându-l nici în seamă nu-l băga,
ruso-turce la nordul Dunării, unde devine corist în Ci pe cei cu haine scumpe să trateze alerga;
catedrala ortodoxă din Chișinău, Basarabia, la partida de Şi după ce aşezară la masă pe toţi frumos,
Soprani. Îl puseră şi pe dânsul în colţul mesii de jos.
Om polivalent, Anton Pann și-a manifestat talentul Nastratin văzând aceasta, se sculă-n grab alergă,
artistic nu doar in muzică, ci și în literatură si Şi la un al său prieten să-i dea hainele-l rugă;
publicistică. Datorită acestei deschideri culturale, este Dându-i hainele acela, se-mbrăcă galant pe loc,
dificilă încadrarea lui într-o anumită zona culturală dar, Puse şi-o blană asupră-şi, cu postav roşu de foc,
conform operelor sale, cele mai multe creații sunt în Şi aşa mergând el iarăşi la nunta ce-a fost chemat,
domeniul muzical. Cum îl văzură nuntaşii, cu cinste l-a-ntâmpinat:
„Bazul teoretic și practic al muzicii bisericești” este cel - Poftim, poftim, Hogea - efendi, către dânsul toţi zicând,
mai important tratat muzical din prima jumătate al L-a pus tocma-n fruntea mesii, fiecare loc făcând.
secolului al XIX-lea și până astăzi rămâne primul El dacă şezu la masă ş-a-ntins mâneca în vas,
muzician care vorbește despre estetica muzicală și care Zicând: - Poftim, poftim, blană, mănâncă ce e mai gras !
propune un sistem propriu de divizare al octavei, sistem Îl întrebară nuntaşii: - Hogea-efendi ! zicând,
ce își păstrează și în momentul de față valabilitatea. Pentru ce o faci aceasta, ş-întingi mâneca mâncând ?
- Pentru că, el le răspunse, eu întâi când am venit,
Cu hainele cele proaste, nimenea nu m-a cinstit,
Şi când v-am dat bună ziua, abia mi-a zis: "Mulţămim!",
Iar cum venii cu acestea, toţi mi-au zis: "Poftim,
poftim !"
De aceea şi eu blana să mănânce o poftesc,
Naștere cca. 1793-1797 Sliven, Bulgaria de astăzi / Deces 4 noiembrie 1854
Căci văz toţi privesc la haine, iar persoana n-o cinstesc.
http://www.trilulilu.ro/alexander3/c853db1786d8ca
Ion ȘIUGARIU – jurnalist (vezi și http://pages.prodigy.net/nnita/siugariu2.htm)

”Orașele de graniță, cum e Baia Mare, să se


gândescă și la multimea străinilor care le
împestrițează locurile... Altfel ne amenință
ratarea.” (Ion ȘIUGARIU)

”Societatea Lomaș a început expolatarea. Se


dezbrăcau munții de hlamida verde și priveau
melancolici în soare. Cum însa comuna Băița n-
are gară, trebuind să transporte materialul 10 km
până la gara Bușag, căruțașii s-au prezentat
conducătorilor firmei și au cerut de lucru... Cum
era să facă bietul cărăuș român concurență, cu
caii săi slabi, matahalei cu roate și zgomot
infernal? ... Nu peste mult însă, proprietarii
camioanelor au observat că transportul este
îngreunat din cauza acestor cărăuși nespălați... În
felul acesta au rămas pe drumuri vreo 500 și mai
bine de cărăuși din comunele Băița, Tăuții de Jos,
Măgherăuș, Bușag, Cicârlău, Săsar și altele.”
(Ion ȘIUGARIU)
2.Prietenii poetului eseuri, proză). Printre colaboratori întâlnim pe Virgil
Carianopol, Ştefan Baciu, Ion Frunzetti, Radu Stanca,
Mircea Streinul, Coriolan Gheţie, Vlaicu Bârna, Pericle
Martinescu, Mihai Chirnoagă, Laurenţiu Fulga, ... dar şi
Al.Husar cu eseul "Ne vine Rândul" (1941), de un
intelectualism analitic ce obligă reluarea lecturii pentru o
mai critică înţelegere a vremurilor.
Meşterul Manole, antologie literară, de Al.Husar
Meşterul Manole, prin Vintilă Horia, unul dintre
Spiritul unei generatii într-o revista
directori, se declara continuator nuanţat al Gândirii:
O carte fundamentală pentru cultura română. Crezul unei "Ne-am cunoscut şi ne-am perfecţionat la umbra
generaţii pline de talent şi aspiraţii. Vintilă Horia a Gândirii şi acolo am înţeles, în primul rând ce înseamnă
numit-o "generaţia de la 1939", iar Ion Şiugariu i-a spus a fi român. Ne-am dezvoltat citind şi meditând cărţi de
"generaţia cerului". Lucian Blaga, Nichifor Crainic, Al.Busoiceanu, Oskar
Walter Cisek, Ion Pillat, Vasile Voiculescu, Vasile
Profesorul universitar Al.Husar, el însuşi apartenent Băncilă, Gib Mihăescu, Matei Caragiale, Tudor Vianu,
acestei generaţii a spiritului, a luminării prin cultură, Adrian Maniu, gânditori, poeţi, romancieri, care au ştiut
după cum îl arată şi operele sale de o remarcabilă să creeze o Românie literară şi filosofică pe măsura
erudiţie şi o sensibilitate literară, stimulat, după propria-i României geopolitice"... şi numind opere ca Nostalgia
mărturisire de cărturarul Emil Pintea, realizatorul Paradisului de Nichifor Crainic, Trilogia Culturii şi
antologiei literare a Gândirii (700pp) a publicat în 2004, Tilogia cunoaşterii de Blaga, Urcuş de V.Voiculescu,
la editura Fundaţiei Culturale Memoria, antologia Estetica lui Tudor Vianu s.a. precizeză: "cărţi modelate
literară a revistei Meşterul Manole (ianuarie1939 – într-un fel sau altul de spiritul Gândirii care a dus în acei
ianuarie-aprilie 1942) ai căror iniţiatori şi împlinitori au ani către o definire a României prin creştinism şi
fost Vintilă Horia (poezii, proză, eseuri, traduceri, cultură..."
cronici literare, publicistică, reflexii în marginea
timpului), Ion Şiugariu (poezii, cronici literare, eseuri – Dar şi cu privire la conţinut, Vintila Horia ţine să
între care un Titu Maiorescu), Ovid Caledoniu (poezie, remarce că întreaga aspiraţie a celui de-al doilea corifeu
al noii reviste, Ion Şiugariu "lumină încărcată de poezie Şi ne clădim soţiile în temelii
... era în tradiţia Gândirii, din care i se trage întreaga Pentru un stol de cântece şi vise ..."
inspiraţie" ... "chiar Sete de ceruri este un titlu gândirist" ..........................................................
... "E o poezie plină de de soare..." (Madrid, 21.01.1985). "Hrănindu-ne cu-azur într-una flămânzim"...

Toată gruparea era unitară în efort şi toţi doreau să atingă Sublim! Ion Şiugariu, în eseul "Invitaţie la entuziasm"
pragul de sus al tradiţiei noastre culturale, mereu îndemna gândiristic "Să ne întoarcem cu faţa spre
raportându-se la Gândirea, "expresia cea mai înaltă a entuziasmul străvechi al neamului... Glia românească să
geniului autohton" ... ştiau cu toţii precis că aveam să ne încălzească sufletele... Să ne întoarcem spre
ducem mai departe mesajul Gândirii (ibidem). entuziasm flămânzi de lumină..." Cu această nestăvilită
bună credinţă erau siguri că vor ieşi esenţiali, originali,
Prin Gândirea aşadar, percepem în tot entuziasmul ei senini, în lume. "România de azi, scria Vintilă Horia,
gruparea de la Meşterul Manole, care-şi elaborase devine europeană nu prin posibilitatea ei de a îngurgita,
manifestul cu doi ani înaintea apariţiei revistei. De altfel, ci prin aceea de a impune ca europene propriile sale
Gândirea influenţase, orientativ, numeroase reviste între valori" ... "o cultură română esenţială"..."universitatea
care cităm: Ramuri, Năzuinţa, Familia, Datina, Gând românească" ("Note pentru călătoria noastră"). Deja în
românesc, Linia dreaptă, Rânduiala, Sfarmă Piatră ş.a. manifestul revistei, gândit îndelung, înscriau "garanţia
Izvoarele sunt roditoare. Exemplele mobilizatoare. Ele unei tradiţii mereu ascensive". În această convingere şi
trezesc conştiinţe, fortifică voinţe,deschid orizonturi. Pericle Martinescu descoperea "elementul hotărâtor al
Nasc iniţiative cărora le împrumută discret sau direct – spiritualităţii viitoare din sud-estul şi răsăritul Europei" -
ca în cazul revistei Meşterul Manole, din spiritul lor, tradiţia.
asemenea curentelor a căror destinare este să iasă din
matcă, fertilizând. Tineri şi dotaţi, mereu declarativi şi ilustrativi ai
proiectelor analizate într-o rară prietenie, gruparea de la
Revista Meşterul Manole, prin titlu, sugera ideea de Meşterul Manole credea nelimitat în valorile neamului
credinţă, de sacrificiu, de pasiune până la obsesie, cum românesc, în destinul solar al României, în capacitatea
scria Ştefan Baciu în poezia "Vates": românilor de a comprima timpul istoric şi a ieşi cultural
în universalitate. "Cavaleri sublimi ai creştinităţii, scria
"Ca Meşterul Manole avem aripi deschise
Vintilă Horia, ne împlineam cu sfinţenie hărăzirea, imprevizibil şi cum s-a adeverit, catastrofal pentru
porunca"... "împlinim destinul ce ni se cuvine şi turnăm România, pentru români. Ce cote am fi atins, ca în visul
în bronz monumentalul chip al româniei care astfel va acestei atât de tinere generaţii de la Meşterul Manole,
pătrunde în conştiinţa universală". Gândirea lor le dacă n-ar fi fost apocalipticul război!
exprima fidel simţirea, voinţa şi capacităţile de a finaliza
proiectele. "Credeam din tot sufletul nostru, sublinia Ion Oprim impulsul comentariilor paralele pentru a preciza
Şiugariu, într-o literatură românească mare, unică, că proza din antologie este superioară poeziei şi eseurile
universală". Erau foarte convinşi că în faţa culturii orice sunt superioare oricăror alte texte. Talentaţii tineri aveau
adversar se înclină: "Pentru naţiuni nimic nu contează dotaţia reflexiunii analitice, a unei înţelepciuni care se
mai mult decât cultura"... care "nu poate fi învinsă, nici identificăpersonalităţii lor complexe. Aveau darul
îngenuncheată, nici anulată", afirmă Vintilă Horia. realizării de mari opere aşa cum Vintilă Horia a dovedit-
Meşter-manoliştii gândeau la mobilizarea energiei o cu romanele: Dumnezeu s-a născut în exil (Premiul
mnaţionale într-un flux regenerator, o regeneraţie care să Goncourt) – romanul poetului Ovidiu, Scrisoarea a VII-a
inoculeze Europa "cu aer românesc"... "expansiune – romanul lui Platon, Un român în cer – romanul lui El
spirituală" adică începutul unui imperialism al duhului Greco, dar şi Jurnalul unui ţăran de la Dunăre, Călătorii
românesc în lume"... "elanul către frumos al întregii spre centrul pământului şi atâtea alte cărţi între care
Românii tinere". Ce crez superior şi cât de necesar unele de poezie şi eseuri interviuri etc. Vintilă Horia
acestor vremi! "Şi în entuziasmul nostru curat, eram scriitorul de la Gândirea şi de la Meşterul Manole care a
convinşi că vom da omenirii, tuturor neamurilor, o nouă publicat în patru limbi şi e tradus în peste douăzeci.
posibilitate de a înţelege, de a avea încredere reciprocă,
Introducerea la Antologie, semnată tot Al.Husar, este un
dincolo de falsele mesaje politice care promiteau pacea
studiu extrem de documentat, similar celui dedicat lui
dar aţâţau la războaie".
Ion Şiugariu ca prefaţă la volumul Ţara crinilor (Editura
Parcurgând antologia realizată de Al.Husar (330p.) Agora – Iaşi, 1997). Cele cinci pagini privind structura
reţinem talentul poetic al tuturor, specificul amoţional Antologiei şi realizarea ei, precedate de câteva reflexii
ce-l degajă fiecare, notele comune centrate pe referitoare la destinul corifeilor Meşterului Manole îşi au
îngândurarea, pe alocuri elegiacă, explicabilă în valoarea lor nu numai istoric-literară.
conjunctura celui de-al doilea război mondial cu final
Addenda volumului este de o importanţă rarisimă. Aici Bibliografic al Bibliotecii Centrale Universitare "Mihai
întâlnim: din corespondenţa lui Vintilă Horia cu Ovid Eminescu din Iaşi, doamna Aurelia Stoica.
Caledoniu, cu Lucia Şiugariu Soreanu, cu Liliana
Georgescu; Vintilă Horia despre Ion Şiugariu, Ovid Iconografia acestui sărbătoresc volum luminează
Caledoniu – studii apărute la Madrid şi în Canada; Virgil vremuri şi creatori, una din imagini descoperindu-ni-l pe
Ierunca în dialog cu Vintilă Horia; Nae Antonescu: magistrul Al. Husar, la braţ de suflet şi crez literar, cu
"Meşterul Manole", mit şi destin" (1995), Liliana Ion Şiugariu.
Georgescu: "Ovid Caledoniu – poet al luminii" (1995),
"Generaţia de la 1939", "generaţia cerului", generaţia
Lucia Soreanu: "Cuvânt pentru Vintilă Horia" (1995),
soarelui, una şi cea mai luminoasă din razele
Constantin Ciopraga: "Căutările unui "perigrin" patetic:
permanenţei gândirismului în expansiune spirituală.
Ion Şiugariu".bine ar fi fost să le se fi adăugat şi studiul
"Locul lui Şiugariu", prefată la Ţara crinilor, semnată de Constantin N. Strachinaru
Al.Husar.
http://www.rostonline.org/rost/aug-sep2006/manole.shtml
De un interes ştiinţific deosebit se acoperă Indicele
bibliografic, realizat de specialista Departamentului

http://www.rostonline.org/rost/ian-feb2007/poetul.shtml

http://www.poezia.3x.ro/GROZAva6.html

http://www.scribd.com/doc/46653941/Ion-Siugariu-Viata-Poeziei
Întoarcerea lui Vintilă Horia

Seria Memoria exilului românesc

„... După mai multe luni de colaborare la Gândirea, dezbătând fel de fel de probleme. Eram siguri că
într-o zi, Nichifor Crainic mi-a spus: Mă, tu eşti un generaţia noastră avea să fie în curând o generaţie de
poet!? Mă invita câteodată la masă, mergeam cu el la scriitori şi de gânditori destinată unui renume universal.
restaurante, vorbeam ore în şir plimbându-ne. El stătea Nu ştiu pe ce se baza această credinţă, dar ştiam cu toţii
pe strada Polonă, eu pe Precupeţii Noi - General precis că noi aveam să ducem mai departe mesajul
Broşteanu care dădea în Calea Dorobanţilor. Ne vedeam Gândirii. Ceea ce reproşam noi Gândirii, sau mai bine
destul de des. Veneam uneori pe jos din Domniţa zis ceea ce nu ne mai ajungea, era faptul că, deşi
Anastasia până acasă. Erau tot felul de reviste literare împlinise România în literatură, făcuse un salt uriaş faţă
pentru tineret. Colaboram la ele şi mă împrietenisem cu de generaţiile anterioare, în literatură şi filozofie, îi
colegi de generaţie. Mi-aduc aminte în special de Ovid dăduse pe Crainic, Blaga, Voiculescu, Dan Botta, care
Caledoniu, cel mai bun prieten al meu, poet, Axente proiectaseră un conţinut spaţiului românesc, României
Sever Popovici, filozof, asistent al lui Nae Mari, rămăsese totuşi, izolată între frontierele acestei
Ionescu, Ion Şiugariu, Horia Niţulescu, Miron Suru... perfecţiuni geo-politice. Iluzia şi dorinţa noastră era să
Ion Frunzetti s-a alăturat şi el grupului nostru. Eu l-am spargem aceste limite şi să devenim scriitori universali,
dus la Universul literar, unde a început să publice. Eram cunoscuţi de omenirea întreagă. Atunci ne-am hotărât
o serie de tineri din toată ţara, adunaţi fie în jurul revistei să facem o revistă care să exprime toate aceste aspiraţii.
Gândirea, fie în jurul altor publicaţii, care alcătuisem un Am numit-o Meşterul Manole.”
fel de grup generaţional. Comunicam unii cu alţii foarte
mult, discutam enorm, ne plimbam uneori toată noaptea Marilena Rotaru
3.Amintirile altora primite de critica literară a vremii, iar spre sfârşitul
anilor 30 şi începutul deceniului al patrulea al secolului
trecut a fost o prezenţă permanentă în mişcarea literară
Ion M. MIHAI de la noi, în mai toată presa literară a timpului, ocupând
şi funcţii importante la revista Meşterul Manole -
RESTITUIREA SCRIITORULUI cofondator -, la Revista Fundaţiilor Regale, unde aşa
ION ŞIUGARIU cum nota Nichifor Crainic într-o cronică, „tânărul poet
semna de la o vreme interesanta cronică a liricii” ş.a.
Neşansa lui a fost că, murind pe front, în anul
1945, cu câteva luni înainte de terminarea celei de a
doua conflagraţii mondiale - la numai 31 de ani -, n-a
fost inclus în istoria literaturii române şi a rămas, într-un
fel, necunoscut ca poet. Contemporanii săi, mai toţi, i-au
apreciat creaţia literară. În acest sens, Vintilă Horia scria:
„Ion Şiugariu era, printre noi, un fel de lumină încărcată
de poezie, antagonic şi complementar, ca raza soarelui,
făcut dintr-o continuitate ondulatorie, care era tradiţia
de la Gândirea, din care i se trăgea întreaga inspiraţie,
şi dintr-o ruptură crepusculară, sau revoluţionară care-l
aducea în mod logic către noi”. De altfel, Ion Şiugariu
Dacă n-ar fi existat şi-a desfăşurat activitatea literară în cercul intelectualilor
devotata sa soţie, doamna Lucia Soreanu-Şiugariu de elită ai „generaţiei de la 1939, generaţia cea mai
care să-i supravieţuiască şi astăzi, scriitorul Ion Şiugariu ambiţioasă şi mai orgolioasă, născută cândva în „ţara
din Băiţa Băii Mari ar fi rămas definitiv un poet al rondă ca un scut”, cum o numea poetul unui „Urcuş din
generaţiei pierdute. Şi aceasta, în ciuda faptului că în care ne făcusem un itinerar”. (Vintilă Horia, prefaţă la
timpul scurtei sale vieţi el şi-a publicat totuşi trei volume Sete de ceruri, 1985).
de poeme: Trecere prin alba poartă (1938), Paradisul Cu puţine excepţii, după impunerea realismului
peregrinar (1942) şi Ţara de foc (1943), toate bine socialist în literatura noastră, această generaţie de elită a
literelor române, împreună cu aproape toţi marii noştri univ. Al. Husar, un alt prieten credincios al poetului. În
clasici, a fost considerată reacţionară şi chiar interzisă un anul 1999, la Editura Marineasa din Timişoara, a apărut
timp. S-au promovat atunci, şi mult timp după aceea, volumul de critică literară Viaţa Poeziei, ediţie şi tabel
numai scrierile care răspundeau imperativelor noului cronologic de lector univ. dr. Marcel Crihană, iar în anul
curent literar. Timid şi cu multă prudenţă, prin anii ’60 ai 2002 apare la Editura Culturală Memoria din Bucureşti o
veacului trecut au început să fie republicate şi unele plachetă cu un studiu critic George Bacovia, cu un
scrieri de referinţă ale marilor noştri clasici. Atunci a cuvânt înainte de Titu Popescu. Fără coordonarea
încercat şi distinsa Lucia Soreanu-Şiugariu să publice o doamnei Şiugariu au mai apărut, în 1975, la Bucureşti,
parte din scrierile fostului ei soţ. I s-a răspuns că „încă volumul Poetul-ostaş Ion Şiugariu, îngrijit de Eugen
nu este momentul”. Convinsă de nedreptatea pe care Marinescu şi în acelaşi an, la Baia Mare, volumul Ion
timpul o făcea poetului Ion Şiugariu, a cărui operă în Şiugariu, un poet căzut în război, de Ştefan Bellu, care
manuscris, ce nu fusese publicată o deţinea, a apelat la în anul 2004 a publicat şi ediţia a doua, revăzută şi
un fost prieten şi camarad de arme al acestuia - Laurenţiu adăugită, cu titlul puţin schimbat: Ion Şiugariu, poet şi
Fulga -, scriitor agreat de regimul comunist, căruia i-a critic literar.
încredinţat spre publicare Elegii pentru Ardeal, În urma publicării acestor volume, se părea că
fragmente din corespondenţă şi Jurnalul pentru Lucia. opera postumă a lui Ion Şiugariu ar fi fost în totalitate
Pentru a nu atrage atenţia cenzurii, Laurenţiu încredinţată tiparului. Numai că doamna Şiugariu simţea
Fulga a publicat, în 1968, la Editura Militară Columna, că ceva din această operă lipseşte. Căci, încă de la
materialele primite, sub un titlu care nu crea nici o dispariţia prematură şi nedreaptă a soţului ei - l februarie
suspiciune: Carnetele unui poet căzut în război. A fost 1945 - îşi propusese să publice „tot ce a rămas scris de
prima victorie obţinută de credincioasa soţie a lui Ion mâna poetului”. A început să scotocească prin arhive,
Şiugariu în ce priveşte publicarea postumelor acestuia. A prin colecţii de publicaţii, prin muzee şi nu mică i-a fost
continuat, în 1985, în Germania, unde a publicat, la mirarea când a constatat că aici mai erau încă
Editura lui Ion Dumitru-Verlag din München, volumul nevalorificate unele creaţii ale poetului. Le-a strâns pe
de poeme Sete de ceruri, cu o prefaţă scrisă de Vintilă toate şi din ele a mai publicat, în anul 2006, la Editura
Horia, fostul bun prieten al poetului. Fundaţiei Culturale Memoria din Bucureşti, un nou
A urmat apoi volumul de eseuri Ţara crinilor, la volum cu titlul: Ion Şiugariu - Scrieri - poeme, critică
Editura Agora din Iaşi, 1997, îngrijit şi prefaţat de prof. literară, varia - cu o prefaţă scrisă cu acribie şi
sinceritate de acelaşi Al. Husar, fostul prieten de tinereţe C. Dincu: … „Ion Şiugariu are multă noutate în
şi de litere al poetului. versurile sale şi multă prospeţime în imagini”...(p.302).
Cu un cuprins heterogen, lucrarea conţine poezii Nichifor Crainic, referindu-se la Ţara de foc:...
necuprinse în volumele anterioare, critică literară, „Farmecul baladei lui Ion Şiugariu rezultă în bună parte
urmând celei publicate în volumul îngrijit de Marcel din folosirea unei forme clasice, făcută translucidă şi
Crihană, Viaţa poeziei şi eseuri, majoritatea apărute în fragedă, de o inspiraţie nouă”...(p.309).
Gândirea, Meşterul Manole, în ziarul Bacăul şi în presa Pompiliu Constantinescu: ... „Pe urmele sale (Al.
băimăreană de atunci, care n-au fost incluse în volumul Philippide), au pornit şi unii tineri poeţi, care fug de
Ţara crinilor, fragmente de proză inedite, corespondenţă vagul simbolist, de ultimele experienţe ale lirismului
- trimisă şi primită. În toată opera lui Ion Şiugariu, dar descompus, voind să determine o nouă orientare a liricii
mai ales în volumul la care ne referim, sunt evocate de azi”. ...(p.308) etc.
nume de scriitori dintre cele mai diverse, unele puţin Din cele de mai sus se poate deduce aprecierea
cunoscute din literatura noastră, altele de notorietate, deosebită pe care atât confraţii poetului cât şi critica
începând cu marii scriitori: Eminescu, Blaga, Barbu, avizată a vremii au acordat-o poetului Ion Şiugariu,
Arghezi, Bacovia, Macedonski ş.a., dar şi nume celebre considerându-l un reprezentant de seamă al înnoirii
din literatura franceză ca: Mallarmé, Rimbaud, Valery, poeziei noastre de atunci.
Boileau ş.a. Cartea se încheie cu un grupaj de aprecieri Evoluţia lucrurilor însă, după dispariţia sa, a
critice asupra operei lui Ion Şiugariu făcute de cei care l- făcut ca el să rămână mult timp neinclus în rândurile
au cunoscut şi i-au apreciat scrisul, grupaj care în scriitorilor noştri consacraţi, deşi scrisese printre primii
accepţiunea lui Al. Husar s-ar putea numi selecţia operei şi un important studiu critic asupra poeziei lui G.
sale în istoria literaturii române. Printre aceştia: Bacovia, „poet al pustiului sufletesc şi al dezolării
Laurenţiu Fulga: „Ritmica, materialul verbalistic, sensul complete”, interpretările sale fiind apoi confirmate de
şi conştiinţa, pe care le posedă fiecare vers în parte, dau timp. Numai în anul 1987, Ion Rotaru îi aminteşte
poeticei sale un caracter de unicitate. N-am văzut într-o numele la capitolul „poeţi de înaltă valoare căzuţi pe
carte decât numai ceea ce aduce personal. Trecere prin front” (Vol. 3, p.91, din Istoria sa literară, ediţia 1987),
alba poartă e prea originală pentru a nu merita un iar D. Micu îl enumera printre poeţii ardeleni, în
calificativ de onoare”....(p.301). reeditarea, din anul 2002 a Istoriei literaturii române, la
pag. 220. Este cuprins însă cu date biobibliografice
detaliate în Dicţionarul Biografic al Literaturii a cunoaşte viaţa şi opera lui Ion Şiugariu şi de a le aşeza
Române, ed. Paralela 45, coordonat de Aurel Sasu şi la locul cuvenit în istoria noastră literară.
apărut în 2006.
Ultima carte de până acum a distinsei doamne Augustin COZMUŢA
Şiugariu este şi un îndemn adresat contemporaneităţii de

Ion Şiugariu, Scrieri, Prefaţă de Al. Husar, Ediţie îngrijită şi postfaţă de Lucia
Soreanu, Ed. Fundaţia Culturală Memoria, Bucureşti, 2006, 320 p.

Într-un temeinic şi cuprinzător studiu introductiv, prof.univ. Al. Husar, neobosit şi


pătrunzător recuperator de viaţă culturală românească, ne spune şi esenţialul: „O
carte de şi în acelaşi timp despre Ion Şiugariu (…), cartea de faţă adună noi pagini
aidoma unor contraforţi ce duc la consolidarea unor construcţii anterioare”.
Doamna Lucia Soreanu-Şiugariu, din îndepărtatul Aachen, dar cu sprijinul unor
veritabili prieteni din ţară, adună parte din opera cvasi-necunoscută a poetului din
Băiţa (Satu-Mare): poeme, traduceri, critică literară, însemnări, eseuri, începuturi
de roman, corespondenţă literară, la care adaugă şi un foarte util calup de
Aprecieri critice (printre semnatari: Laurenţiu Fulga, Nae Antonescu, Al. Husar,
Pericle Martinescu, Ovidiu Papadima, Pompiliu Constantinescu, Nichifor Crainic
ş.a.). Sugestive sînt şi ilustraţiile care punctează momente din viaţa poetului.
PERSONALITĂŢI MARAMUREŞENE – ANIVERSĂRI Santa Lucia – şi-a dedicat viaţa
pentru a păstra mereu
Instituţie cu multiple valenţe formative, strălucitor focul “Soarelui” său.
Acesta este mesajul pe
informative şi culturale, Biblioteca Judeţeană
care l-am desprins din cuvantul
“Petre Dulfu” Baia Mare oferă in permanenţă emoţionat şi emoţional rostit şi
cititorilor care-i trec pragul momente de “aduceri pe care ni l-a dăruit spre
aminte”, la ceas aniversar sau comemorativ, a publicare.
numelor inscrise in Pantheonul
culturii romaneşti şi universale.
Fie că este vitrină de
carte, o lansare de carte sau un
medalion, evenimentul are
acelaşi scop – de a-i onora pe
cei care sunt printre noi şi de a
păstra vie amintirea celor care
nu mai sunt printre noi.
Un astfel de eveniment a fost
cel dedicat implinirii a 90 de
ani de la naşterea poetului ION ŞIUGARIU.
In biblioteca
băimăreană amintirea poetului
este evocată frecvent iar
numele lui este rostit
intotdeauna cu emoţie.
La implinirea a 80 de ani de viaţă, in
1994, revista “Bibliotheca Septentrionalis”,
editată de Biblioteca Judeţeană, i-a dedicat
rubrica “Personalităţi maramureşene”.
In anul 2002, Filialei nr. 2 a Bibliotecii
Judeţene i s-a atribuit numele
“Ion Şiugariu”.
Comemorarea din acest
an a fost innobilată de prezenţa
dnei Lucia Soreanu Şiugariu,
soţia poetului. Aidoma zeiţei
care intreţine focul sacru
dedicat idolului, dna Lucia –
90 DE ANI DE LA NAŞTEREA POETULUI sau chiar prin unele ziare din Capitală.
ION ŞIUGARIU Prin ceea ce scrisese in puţinii lui ani
trăiţi, Soare lăsase posterităţii un semn
Lucia SOREANU-ŞIUGARIU remarcabil al trecerii sale prin viaţă, -„pentru a
nu muri de tot” – aşa cum adesea imi spunea
Stimaţi prieteni, „Lucia, nu vreau să mor de tot”.
A mă afla la Baia Mare a fost pentru Această dorinţă a creatorului, dorinţa
mine totdeauna o bucurie tristă, pe care mai ales nemuririi se implineşte de fapt prin insăşi
astăzi o simt cu intensitate numărand anii care au valoarea operei create, dar şi prin preţuirea şi
trecut de cand „lumina tinereţii şi vieţii mele” s-a dragostea acelora care l-au cunoscut, care au
stins. pătruns inţelesul şi misiunea acelei opere. Este
S-au scurs de atunci aproape 60 de ani. ceea ce de aici, din Baia Mare, manuitorii de
In majoritatea lor au fost ani grei de prefaceri condei au făcut, comemorandu-l in multe pagini.
sociale nedrepte, de lipsuri, suferinţe şi spaime Am urmărit cu bucurie, cand mi s-a oferit
profunde care ingrijorau tulburand viaţa şi posibilitatea, relatările şi aprecierile prin care
preocupările spirituale... Şi cu toate acestea, confraţi ai săi mai tineri au scris despre poetul şi
mulţi au fost aceia care de aici, de la Baia Mare, omul Ion Şiugariu, ca de plidă Prof. Vasile
ca şi din alte părţi ale ţării şi-au amintit şi au Leschian, Augustin Cozmuţa, Gheorghe Parja, I.
cinstit memoria poetului an de an, făcandu-l M. Mihai, nume intalnite in acele publicaţii şi
cunoscut pe cat posibil generaţiilor tinere. Mă bineinţeles Ştefan Bellu. Şi incerc să cred astfel,
gandesc la Nae Antonescu, la Ştefan Bellu, la că aceasta este, poate, dovada că intr-adevăr
Eugen Marinescu, la Vasile Leschian, care au „Soare n-a murit de tot”, el n-a fost uitat.
scris studii despre opera poetului Ion Şiugariu. Este ştiut că după trecerea noastră in
Cu fiecare an invăţam să preţuiesc nu nefiinţă trăim mai departe in inimile celor care
numai consecvenţa cu care vă mărturiseaţi ne-au iubit...Atunci, demult, in zilele acelui
gandurile adresate umbrei poetului pe care nu-l cumplit de trist FEBRUARIE, cand rămăsesem
uitaserăţi, dar cu deosebită incantare parcurgeam singură şi pustiită... şi apoi, după ani in care a
felul in care, in scrisul Dvs. păstraţi frumuseţea, trebuit să-mi asigur existenţa, m-am gandit să
originalitatea şi inalta ţinută a limbii curat public poeziile rămase in manuscris, pregătite
romaneşti, nealterată de vulgarităţile ultimilor chiar de Soare pentru publicare. Il cunoşteam pe
10-14 ani, vulgarităţi care se propagă cu Şerban Cioculescu şi, prin anii ’52-’53, i-am
inconştienţă şi nepăsare prin radio, televiziune cerut părerea. Dansul, recunoscandu-i slova, a
luat manuscrisul ca să-l dea spre avizare mă anunţ pentru a nu importuna rudele.
preşedintelui Uniunii Scriitorilor, Mihai Beniuc. Mai aveam insă multe de publicat. Din
Doi ani de zile trecuseră, timp in care Şerban cei trei mari prieteni pe care ii avusesem, doi mă
Cioculescu era jenat spunandu-mi mereu că părăsiseră – Laurenţiu şi Coriolan. Singur
preşedintele nu avusese timp să citească poeziile. Alexandru Husar rămăsese ca să mă poată sfătui
Apoi, intr-un sfarşit, mi le-a adus. Manuscrisul şi susţine. Dar el n-a făcut numai atat, ci s-a
purta menţiunea: „Nu este momentul”. ocupat personal pentru ca o primă parte a
Cu adevărat, in acei ani nu erau momente culegerilor din manuscrise, reviste şi ziare să
pentru poezie, pentru o libertate de gandire, de apară in 1997 la editura Agora din Iaşi, cu titlul
viaţă obişnuită. Abia după mai mulţi ani, cu Ţara crinilor . Prof. Univ. Dr. Alexandru Husar,
ajutorul prietenului pe care nu-l voi uita vechi şi drag prieten al lui Soare şi al meu, un om
niciodată, Laurenţiu Fulga, aceste poezii au putut de o rară şi aleasă cultură, de o frumoasă şi
să apară impreună cu cateva fragmente din elegantă exprimare, de o rară nobleţe sufletească,
„Jurnal pentru Lucia” jurnal de front – sub titlul: care cu orice ocazie mi-a stat langă umăr, ca şi
Carnetele unui poet căzut în război, in anul acum, aici.
1968. A apărut apoi Viaţa Poeziei sub
Dar ideea şi hotărarea de a publica toate ingrijirea lui Marcel Crihan, Lector Universitar,
poeziile intr-un volum, cat şi tot ceea ce a rămas Bucureşti, la editura Marineasa din Timişoara in
scris de mana lui Soare, nu m-a părăsit incă nici 1999 şi Bacovia, Studiu critic in 2002 la editura
astăzi. Fundaţiei Culturale „Memoria”. Pană in prezent
A urmat Sete de ceruri in 1985. atat.
Volumul a apărut la Editura Ion Dumitru din Plecand de aici, sufletul imi este copleşit
Munchen, prefaţat de Vintilă Horia, ediţie pe de căldura şi afecţiunea pe care mi-aţi arătat-o,
care in intregime am dăruit-o bibliotecilor, de bucuria de a fi fost inconjurată de o asistenţă
scriitorilor şi prietenilor din ţară şi din atat de numeroasă. Doresc să mulţumesc Dlor
străinătate. Cartea a fost preconizată a fi darul Augustin Cozmuţa şi Ştefan Bellu pentru că m-au
meu „Casei Memoriale” care luase fiinţă in 1983, invitat la această comemorare şi lansare a
aşa cum bunul şi vechiul nostru prieten Coriolan cărţii Dlui Bellu,
Gheţie imi scrisese. La 26 iulie 1985, am urcat mulţumesc nepoatei mele
poteca spre căsuţa din deal la Băiţa şi am depus dragi Aurica Petruşca
darul meu in casa care mă adăpostise de multe pentru tot ceea ce cu drag
ori pe cand mama Floarea trăia. Venisem fără să a făcut, pentru felul in
care inţelege multe din ION ŞIUGARIU
bucuriile mele, pentru
spontaneitatea cu care
ŞI REVISTA “AFIRMAREA”
acţionează şi ii admir
farmecul personal. In mod Vasile LESCHIAN
deosebit mulţumesc Dlui
Teodor Ardelean, Vocaţia de scriitor autentic a lui Ion
Directorul Bibliotecii care Şiugariu şi plurivalenţele manifestării acesteia in
găzduieşte această literatura romană interbelică sunt azi repuse in
festivitate comemorativă şi tuturor celor care l-au valoare prin contribuţia unor valoroşi cercetători
susţinut in a o organiza. Vreau să-l asigur că şi critici, prin manifestări literare publice la nivel
această intalnire este şi va rămane pentru mine o judeţean şi naţional.
sărbătoare. Ca poet, Ion Şiugariu a imbrăţişat noul
Rămaneţi cu bine! suflu al literaturii deceniilor al III-lea şi al IV-lea
interbelice, fiind in contact nemijlocit cu
atmosfera modernistă şi avangardistă a Capitalei,
ca student al Facultăţii de Filosofie (specializarea
filologie modernă-franceză) a Universităţii din
Bucureşti. Aici işi formează o solidă cultură
umanistă, avand ca profesori mari personalităţi,
precum: Mihai Ralea, Tudor Vianu, Al. Rosetti,
Şt. Ciobanu, N. Cartojan, Gh. Oprescu, Th.
Capidan, D. Caracostea, aflaţi sub decanatul lui
Constantin Rădulescu-Motru. Făcea parte din
„gruparea scriitorilor tineri” bucureşteni,
constituită la iniţiativa lui Ştefan Baciu,
Laurenţiu Fulga, Vintilă Horia, Ovidiu
Caledoniu, George Petcu, avand ca proiectat
organ de presă revista „Manifestul nopţii albe”.
In Capitală colabora la mai multe reviste literare,
printre care „Meşterul Manole”, „Prepoem”,
„Decalogul” şi „Revista Fundaţiilor Regale...”.
Aici şi la alte publicaţii din ţară şi-a exersat una modernistă, de factură simbolistă, pană la
condeiul, şi-a format gustul estetic, exprimandu-l accente uşor avangardiste sau cu un pronunţat
in creaţia sa poetică, in note, articole şi studii de realism obiectiv şi psihologic in proză, tendinţe
istorie, critică şi estetică literară. novatoare ale literaturii romane interbelice in
Deşi departe de plaiurile natale s-a general. Meritul pentru acest fapt revine, in
angajat in afirmarea slovei şi spiritului romanesc primul rand, lui Ion Şiugariu şi celor doi
in spaţiul geografic cultural nordic, unde limba şi redactori responsabili ai revistei – Octavian
cultura romanească fuseseră ostracizate pană la Ruleanu şi Constantin Gh. Popescu. Fără marele
Marea Unire. Astfel, Ion Şiugariu sprijină direct ataşament al acestor tineri intelectuali şi a
demersurile lui Gh. Crişan pentru apariţia colaboratorilor lor, izvorat dintr-o inaltă
„Cronicii” şi „Cronicii literare” la Baia Mare, conştiinţă civică, culturală şi morală faţă de
dar mai ales devine un colaborator fervent al necesitatea scrisului romanesc aici la fruntarii,
revistei literare, social-culturale „Afirmarea”, spaţiu marginalizat cultural odinioară, n-ar fi fost
ce apărea la Satu Mare (1936-1940), sub posibilă asigurarea unei ţinute literar-estetice
conducerea redactorilor Octavian Ruleanu şi remarcabile a publicaţiei sătmărene. Drept
Const. Gh. Popescu. El işi asumă misiunea de argument, revista e remarcată şi apreciată de
liant spiritual intre Capitală şi plaiurile nordvestice, către George Călinescu in a sa monumentală
in special cu revista Afirmarea, căreia ii Istorie a literaturii... .
devine colaborator statornic pe toată perioada In revistă Ion Şiugariu se impune prin
apariţiei, semnand creaţie poetică originală, note, creaţia poetică, publicand 34 poezii, semnate
articole şi studii de critică şi estetică literară sau Ionel sau Ion Şiugariu şi una singură sub
de larg interes cultural. A militat nemijlocit pseudonimul Sonia Mugur. Doar patru dintre
pentru ridicarea prestigiului literar al revistei, acestea le va include in volumul său de debut
prin scoaterea ei din suflul provincial, făcand-o „Trecere prin alba poartă” (1938). Lirismul
cunoscută in cercurile bucureştene şi in ţară, prin său aduce un nou suflu in revistă, o undă de
atragerea unui număr apreciabil de colaboratori prospeţime, de vigoare şi lumină. Creaţia sa stă
dintre tinerii scriitori „bucureşteni”, in special sub semnul continuei deveniri, a strădaniei şi
poeţi, prin incurajarea tinerilor creatori locali. reuşitei de a sparge tiparele tradiţionale ale
Dacă revista “Afirmarea” se prezintă, in formei, prin găsirea unui nou ritm, a unei alte
majoritatea compartimentelor sale culturale, ca expresii metaforice, a unui limbaj poetic nou,
una tradiţionalistă, cu largi deschideri spre nou, modern. Poetul experimentează, caută şi se caută.
in creaţia literară, indeosebi in poezie, devine Urmare, eul poetic se revarsă limpede, cald,
solar, lumina inundă, e insetat de Soare şi un introduce in atmosfera „lumii poeţilor tineri”. Cu
energetism viguros, asemănător lui Emile vervă şi fină ironie, creionează portretele
Verhaeren, (de altfel, prietenii Soare il numeau, caracterologice şi comportamentale ale catorva
apelativ păstrat cu sfinţenie şi de soţia sa Lucia). „rare specimene ale naturii”, lumea bonomiei
Va evolua spre meditaţie filosofică şi fior poetice: Ştefan Baciu („apaşul acela mic cu
lăuntric, eliberand poezia de retorism, punand-o ochelari, ce poartă impermeabil negru şi şapcă pe
sub semnul simbolului şi semnificaţiei ochi ca-n romanele americane...”; „ Are trei
metafizice, filtrand nuanţat lirismul blagian sau volume de poezii şi este premiat de Fundaţii... E
bacovian intr-o expresie originală, personală. cel mai talentat poet tanăr...”), Ovidiu Caledoniu
Mediul universitar, atmosfera incitantă a („poet de mari speranţe...”); „celălalt de colo,
cercurilor literare pe care le frecventa şi revistele elegant şi suplu e Vintilă Horia; Laurenţiu Fulga
noii generaţii la care colabora l-au stimulat şi („ mic şi bondoc ca un bunic... e critic...); George
propulsat spre autodepăşire. Poetul Ion Şiugariu Petcu („cel mai al dracului dintre toţi: 8 ani de
a invăţat şi şi-a insuşit rapid lecţia majoră a liceu militar la activ şi un volum de versuri; e cel
modernismului şi avangardismului in cultivarea mai elegant tanăr din Bucureşti şi iubeşte toate
stării de disponibilitate absolută a spiritului fetele urate”) ş.a.
creator ce propune angajarea intr-o complexă In consonanţă cu preocupările poetice,
relaţie dialectică a negaţiei şi inovaţiei radicale, Ion Şiugariu işi ordonează crezul estetic in
in perspectiva eliberării de coduri şi canoane, comentarii şi analize pertinente asupra
către o nouă autenticitate a creaţiei, direcţie fenomenului cultural şi literar, intervine in
generală remarcată şi disecată pertinent de către dispute din cercurile scriitoriceşti, privitoare la
criticul şi poetul Ion Pop in „Avangarda în aspecte ale spiritului naţional in cultură, asupra
literatura română”, (Ed. Minerva, Buc., 1990, atitudinii in poezia tanără, asupra valorii şi
p. 408) nonvalorii in creaţie. Analizează in spirit
In “Afirmarea”, sub pseudonimul Sonia lovinescian aspecte ale sincronismului in cultură
Mugur sau Sergiu Băiţanu publică eseuri şi literatură, pledand pentru increderea in
(Soliloquii –nr. 12/1938), din care reiese sincera caracterul specific al spiritualităţii romaneşti,
şi profunda disponibilitate pentru a privi optimist pentru necesitatea „intrării” cu acest specific in
viaţa, intr-o permanentă sete de Soare, in cultura şi literatura universală (Surprinzător: iată
comparaţie cu „frigul” ce bantuie in unele suflete idei atat de actuale vehiculate azi, in contextul
ale poeţilor tineri. In „Reportaj bucureştean” integrării in U.E.) („Scepticism” in A. nr. 3/
(A, nr. 1-2/1938), cu o jovialitate colocvială, ne 1940). In altă parte, in „Pentru o înţelegere
necesară” (A. nr. 1/1939); „Poezie el insuşi in mijlocul fenomenului!
lacrimogenă” (A. , nr. 1-2/1940) sau in Interesant sub raport teoretic mi se pare a
„Scamatorul cultural” (A., nr. 3/1940) Ion fi studiul „Generaţie în extaz” (A. 11-12/ 1939)
Şiugariu defineşte poezia ca „cea mai frumoasă in care autorul caracterizează sintetic drumul
activitate a spiritului omenesc”...”inseamnă poetic al generaţiei sale, al lui insuşi, al tuturor
atitudine, nestăpanită foame de Absolut şi o sete celor ce-şi propun să atingă sferele „poeziei
năprasnică de lumină”. Tanărul critic supune adevărate”, introducand in argumentaţie cateva
observaţiei literatura şi in special poezia concepte proprii, originale, pentru etapele
generaţiei sale, mai puţin aflată in atenţia criticii obligatorii in periplul creaţiei poetice: de la
literare a deceniului al IV-lea interbelic. El „cetatea peregrinară” (a căutărilor) la „cetatea
afirmă cu tărie necesitatea aplicării principiului armonioasă”, in care se poate pătrunde doar prin
estetic in exercitarea actului critic, susţinand că, „iubire şi rugă” (vezi „cunoaşterea luciferică” la
„estetica este expresia de varf a conştiinţei”. Lucian Blaga!), prin ardentă dăruire sufletească,
Loveşte in veleitari, in versificatorii şi pană la „cetatea statornică”, in care poetul
publicaţiile ce se ascund „sub masca poeziei găseşte calea intoarcerii spre sine”, spre
tinere”. Ion Şiugariu are intuiţia şi certitudinea explorarea universului tulburător al Eului (de
asupra valorilor estetice autentice. Ne-o fapt al Geniului; Constantin Noica: „Geniul e
dovedeşte argumentat la „Pagina scriitorilor acel Eu care şi-a descoperit Sinele”!), cand
tineri”, rubrică introdusă de el in “Afirmarea”. poetul începe să cânte, pentru că, spune Şiugariu,
Aici inserează, pertinent, cu vocaţie, poezia lui
Vintilă Horia (nr. 5-6/1938), a lui Ion Th. Ilea, D. „singurul zeu eram eu!”.
Hinoveanu, Victor Măgură (nr. 9/ 1938), Iată o mărturisire poetică de credinţă a
conturandu-le personalitatea poetică, relevandule lui Ion Şiugariu ce o vom intalni , peste ani , şi la
talentul şi bogatele resurse lirice. Nichita Stănescu, intr-un interviu acordat lui P.
Aserţiunile lui de critică literară denotă Petroman: „Dorinţa mea a fost şi rămane să fiu şi
stăpanirea solidă a principiilor şi categoriilor să răman şi să devin poet, adică să mă topesc in
estetice, evidenţiază gustul său ales in perceperea cantec.”
fenomenului poetic interbelic. Era firesc. Se afla
(Alexandru HUSAR)

http://www.youtube.com/watch?v=NHjo8Bc-npg&feature=related

http://www.youtube.com/watch?v=zGVzhJ6RYZM
4. „Mr. Blues” – Partenerul României! mă nasc de fiecare dată de partea învinșilor? … Coagularea și
curajul de a se asocia. Este un sentiment civic acesta. Și
asumarea publică a dragostei față de țară. Individual, fiecare își
A.G.Weinberger:
Interviu cu iubește țara, acasă, în apartament, dar pe stradă oare are curajul
să strige? Are curajul să-i dea un bobârnac celui care aruncă un

Libertatea nu e ieftină. chiștoc de țigară sau care scuipă pe stradă? Poate chiar e un
parvenit, care nu face parte din orașul tău. Te doare orașul tău, în
care te-ai născut, suficient de mult ca să dai un bobârnac, să-ți
Într-o zi s-a copt timpul pentru limba română. asumi statutul tău de cetățean urban cu parveniții? Oare avem
disponibilitatea de a nu mai avea ura de clasă care ne-a fost
Și pentru demnitate. inflitrată din 45 până încoace, când s-au amestecat lucrurile, când
s-au diluat pedigree-ele istorice, când bunăstarea este
Eu am văzut odată un desen animat de vreo trei minute, genial. batjocorită? Acum suntem conduși de o primă generație de
Era vorba despre un sculptor, care a găsit un bloc de piatră și a încălțați. Încă nu avem curajul să ne eliberăm.
început să se sculpteze pe el însuși. Sculptează, sculptează…
…M-am întors pentru că aici, totuși, sunt regele. Cum să nu mă
Între timp, se vede pe el cum îmbătrânește, cum apar ridurile…
simt discriminat și din cauza asta?
Când ajunge la brâul sculpturii, care tot el este, sculptura ia din
mâinile lui dalta și ciocanul și începe să dea în sculptor, până ce E posibil ca în 2011 să mi se râdă în față când mă duc să caut
sculptorul se fărâmă în praf. Iar sculptura devine vie. Asta e pantofi și spun ”numărul 50 aveți?”…
implicarea fiecăruia.

Eu sunt un soldat care mă reîncarnez în diferite momente istorice R.A.G.A., A.G. Weinberger
http://voxpublica.realitatea.net/politica-societate/te-doare-suficient-striga-in-strada-
ale țării noastre, de la 1870 până în 1989. Mă tot reîncarnez și mă cluj-blues-jazz-demnitate-limba-romana-america-a-g-weinberger-interviu-58104.html
reîncarnez în diferite momente și îmi dau seama că, de fapt, de
fiecare dată mă nasc de partea învinșilor și mă întreb - oare de ce

<<... Muzicianul are planuri mari pentru România: intenţionează să-şi aducă din nou ţara în atenţia oamenilor de la Guinness Book...
„Blues-ul este un simbol al demnităţii individuale şi al ridicării sociale. Consider muzica un vehicul ideal pentru transferarea
acestor valori către tineri. În România este nevoie de un anume spirit care să trezească în noi mândria că aparţinem acestui
popor. Este important ca toţi cei prezenţi la festival să simtă energia acestuia. Nu contează dacă ştii să cânţi la chitară foarte bine
sau dacă doar ai învăţat de curând acordurile melodiei, important este să fii acolo şi să îţi deschizi inima şi simţurile”>>
http://www.gandul.info/media-advertising/ag-weinberger-vrea-duca-romania-guinness-book-872127
Nimeni „

nu-și va aduce aminte


de tine
pentru gândurile tale
secrete.”
(Gabriel García Marquez)

http://www.scribd.com/full/42355758?access_key=key-
2c58ulklboq3wa328hqy
http://www.trilulilu.ro/Idameliana/3b3695aaa0bba8
http://www.scribd.com/full/39901493?access_key=k
http://www.trilulilu.ro/carmenviorica/a3bfede3db7a18
ey-21soer6a78wcitm75lpu