Universitatea ,,Dunărea de Jos” din Galați

Facultatea Transfrontalieră de Ştiinţe Umaniste, Economice şi Inginereşti

Referat
Tema :
GIMNASTICA DE BAZA

A realizat : Bratovan Eudochia

Grupa : AfInE1601, anul II
Profesor : Nicolai Piscunov

Cahul 2017
 GIMNASTICA DE BAZA

I.Introducere

Timp foarte indelungat, prin gimnastica s-a inteles totalitatea miscarilor pe

care omul le executa din dorinta de a-si intari corpul, de a-si dezvolta indemanarea
si simtul ritmului.
In procesul dezvoltarii istorice a educatiei fizice, s-au conturat unele
elemente relativ independente, cunoscute sub denumirea de mijloace ale educatiei
fizice, din care fac parte :
-gimnastica,
- jocul,
-sportul
- turismul.
Gimnastica poate fi definita ca un sistem de exercitii fizice aplicat analitic sau
global, care influenteaza selectiv si comutativ aparatul locomotor, in vederea
perfectionarii si armonizarii miscarilor corpului si formarii tinutei corecte.
Gimnastica este disciplina de baza a educatiei fizice, deoarece asigura
dezvoltarea fizica generala si stapanirea multilaterala a aparatului locomotor,
elemente absolut necesare tuturor varstelor, precum si practicarea altor discipline
sportive sau a turismului.
Ca orice disciplina, gimnastica isi are teoria si metodica ei proprie de predare,
mijloace si forme de proprii de organizare. Ca parte integranta a stiintei educatiei
fizice, gimnastica se bazeaza pe datele stiintelor ajutatoare ca: anatomia, fiziologia,
biochimia, biomecanica, pedagogia, psihologia, etc.
Datorita influentei sale multilaterale aspura organismului, gimnastica
constituie mijlocul cel mai important prezent in viata omului modern, de la cea mai
frageda varsta pana la batranete, in diverse sectoare de activitate, pentru
mentinerea sanatatii, pentru insusirea unor elemente din gimnastica de
performanta, cat si pentru asigurarea suportului fizic necesar practicarii diferitelor
discipline sportive.
II. Particularitatile gimnasticii

Spre deosebire de celelalte mijloace ale educatiei fizice, gimnastica are o serie
de particularitati:
- are un continut specific, cu un numar foarte mare de exercitii, accesbile tuturor
categoriilor de executanti, indiferent de varsta, sex sau grad de pregatire si asigura
posibilitatea dozarii precise a efortului;
- datorita caracterului analitic al miscarilor, exista posibilitatea de a influenta
pozitiv asupra diferitelor grupe musculare, segmente si articulatii, cu scopul
ridicarii performantelor sau al corectarii si prevenirii unor deficiente fizice;
- prin existenta unor exercitii de mare dificultate (artificial construite), gimnastica
cotribuie la educarea proceselor moral-volitive ca: darzenia, curajul, perseverenta,
hotararea, precum si la formarea simtului de orientare in spatiu;

- impune efectuarea exercitiilor cu maximum de corectitudine, preciziea,

localizare, amplitudine;

- foloseste pe scara larga acompaniementul muzical, dezvolta simtul ritmic si

expresivitatea miscarii.

III. Generalitatile gimnasticii de baza

Gimnastica de baza este considerata ca prima treapta cu care se incepe

perfectionarea fízica a individului, exercitiile cuprinse in aceasta ramura putand fi
executate de orice persoana sau colectiv, indiferent de varsta, sex, pregatire fízica
fara a solicita conditii de lucru pretentioase.
Continutul gimnasticii de baza il formeaza exercitiile de front si formatii,
exercitiile de pregatire fízica generala si exercitiile aplicative. Gimnastica are
ponderea cea mai mare in programele scolare la toate nivelele.

IV. Caracteristicile gimnasticii de baza

Gimnastica de baza contribuie la formarea preciperilor si deprinderilor

motrice, precum si la dezvoltarea calitatilor motrice de baza. Cuprinde mijloace
naturale dar si construite, care formeaza la copii o buna motricitate generala.
Practicarea gimnasticii de baza formeaza la copii deprinderile de a executa
miscari cu diferite segmente, pe directii precise, cu amplitudine, cu anumita viteza
si grad de incordare musculara, cu o tinuta corecta.
Contribuie la dezvoltarea spiritului de observatie, a initiativei, la dezvoltatea
capactitatii de percepere a spatiului si timpului, la obisnuirea copiilor cu ordinea,
disciplina, conlucrarea cu colegii in anumite actiuni.

Principiile de alcatuire si regulile terminologiei gimasticii

  Terminologia se bazeaza pe urmataorele principii :

1. Termenii sint caracteristici prin exactitatea lor. In lexic sensul cuvintelor si al
expresiilor are o importanta esentiala.
in formularea termenilor exista tendinta de a le acorda un singur sens. Intr-adevar
termenul trebuie sa aiba numai un sens, bine determinat.
 In alegerea termenilor se porneste de la corespondenta cu denumirea bazei lui
semantice, cautind de a desemna pe cit posibil continutul ei.
Precizia termenului joaca un rol esential in crearea reprezentarii
initiale despre exercitiu, si, prin urmare, contribuie la insusirea lui rapida si cu mai
mult succes.
2. Termenii se disting prin concizie. Pentru realizarea conciziei se cauta ca
termenul (este bine sa se reduca la un singur cuvint) sa reflecte particularitatile
fizice ale miscarii sau notiunii desemnate. Cuvintele-termeni permit o
prescurtare maxima sau inlocuirea completa a descrierii.
Precizia si concizia terminologiei gimnasticii se realizeaza  prin respectarea unei
reguli stabilite, care permite omiterea descrierii unor aspecte ale miscarii care se
subinteleg. Astfel se obisnuieste sa nu se aminteasca directa miscari, inainte,
pozitia gimnastului cu partea anterioara a corpului catre sprijin  mișcarile care se
executa printr-un procedeu mai scurt, directiile miscarilor, daca exista o singura
varianta de executie (rasucire, coborire prin saritura si atele) etc.
Concisi si comozi pentru pronuntare sint termenii cei mai stabili in alcatuirea
denumirilor exercitiilor pozitia de plecare se precizeaza numai la inceputul
exercitiului, drumul parcurs de membre si de corp este indicat numai  atunci  cand
miscarea nu se executa pe calea cea mai scurta pe cea mai scurta forma
si caracterul se indica doar daca se deosebesc de cele obisnuite etc

O mare importanta o au regulile de folosire a termenilor.  Termenii este bine

sa fie impartiti in doua grupe :
1.Termenii cu sens colectiv, ca de exemplu de aceeasi parte din  partea opusa,
miscarile succesive cu bratele sau cu picioarele balansuri peste, cercuri, intoarceri
si altele. Cu acesti termeni poate fi desemnata scurt si comod o mare grupa de
exercitii similare, de exemplu in programe, in tabele pentru exercitii liber alese etc.

2.Termenii concreti cu ajutorul carora se modifica  mai precis exercitiile folosite.

Este bine ca acestia sa fie impartiti in termeni principali, in care se reflecta
insusirile structurale ale actiunilor determinante (urcare, cadere, trecere in zbor,
intoarcere, rotare, coborire etc.) si suplimentari (ajutatori), care precizeaza modul
de executare (indoire, subbalansare, balans inainte, rasturnare ; la sarituri : echer,
lateral, cu picioarele inainte, rostogolire etc), directia miscarii (in dreapta, inapoi
etc.) sau conditiile de sprijin : din atirnat, din sprijin, in stind (pe omoplati, pe
piept, pe umeri, pe cap, pe miini si altele).
Denumirea exercitiilor trebuie sa constea dintr-un termen principal care
determina insusirile caracteristice ale miscarii, si imul suplimentar, care precizeaza
miscarea, succesiunea actiunilor si alte aspecte.
imbinarea corecta a termenilor principali si a celor suplimentari este una din cele
mai importante conditii ale viabilitatii terminologiei, ale folosirii ei comode si
practice.

TERMENI DE BAZA PENTRU ACTIUNI PE LOC SI IN DEPLASARE

1. Formatie: Dispunerea executantilor in vederea efectuarii actiunilor in colectiv:

a) Formatie de adunare. Denumire prin care se indica forma de organizare a
colectivului pentru raport, pentru demonstrarea sau explicare exercitiilor in
anumite momente ale lectiei. Aceasta poate fi: pe un rand, pe doua, sau pe mai
multe randuri, in semicerc, in cerc in unghi, in careu.
b) Formatie de mars. Forma de organizare a colectivului pentru deplasari,
care mai poarta denumirea de coloana de mars. Ea poate fi constituita din unul sau
mai multe siruri, respectiv coloane.
c) Formatie de lucru (coloana de gimnastica). Dispunerea executantilor in
vederea efectuarii exercitiilor in comun. Aceasta poate fi pe doua, pe trei sau pe
mai multe linii, cu intervale de distanta intre executanti precizate de comanda: in
trepte, in sah, in cocor, in cerc (unul,doua sau trei cercuri), in grup.
- Formatie in ordine stransa.. Executantii sunt dispusi pe linia frontului, unul langa
altul, cu interval de 6-8 cm intre ei.
- Formatie in ordine rarita. Executantii din randuri sunt dispusi pe linia frontului
la un interval egal fie cu lungimea unui brat intins lateral, fie la un pas sau la multi
pasi, in functie de indicatia comenzii.
- Adancimea formatiei. Departarea dintre primul si ultimul rand al unei formatii .
- Latimea formatiei. Departarea dintre flancul drept si cel stang .
- Schimbarea formatiei. Actiune de trecere dintr-o formatie in alta, precizata de
comanda.
2. Front: Termen ce indica partea formatiei in care executantii sunt asezati cu
fata in directia celui care comanda.
3. Flanc: Extremitate dreapta sau stanga a unei formatii.
4. Rand: Formatie in care executantii stau in linie, unul langa altul.
5. Sir: Formatie in care executantii sunt dispusi unul dupa altul.
6. Interval: Departarea dintre executanti pe linia frontului.
7. Distanta: Departarea in adancime dintre executanti.
8. Comanda: Dispozitie formulata scurt, clar si precis de catre profesor, in
executarii diferitelor actiuni. Ea poate fi exprimata prin mai multe cuvinte sau
printr-un singur cuvant si are doua parti:
- prevestitoare, prin care se atrage atentia colectivului sau i se indica actiunea
ce urmeaza sa fie executata;
- savarsitoare, care se da dupa o scurta pauza, pentru a preciza inceperea
actiunii anuntate.
 De exemplu “pe loc”(comanda prevestitoare), “repaus” (comanda savarsitoare),
“la stan-GA”,prima silaba “la stan” este prevestitoare, iar a doua “GA”
savarsitoare .

9. Drepti: Comanda folosita pentru executarea pozitiei fundamentale stand cu

reazem pe talpi, in care executantului i se cere atentie. Aceasta pozitie se executa
cu calcaiile lipite si cu varfurile talpilor departate pe linia frontului, la o latime de
talpa, genunchii intinsi, pieptul usor ridicat; palmele cu degetele apropiate si
intinse se gasesc la mijlocul coapselor, capul drept, privirea inainte, corpul usor
inclinat inainte.
10. Repaus: Pozitie de odihna care se ia in timpul lectiei. Repausul poate fi
executat pe loc sau cu  parasirea formatiei. Pentru repausul pe loc se folosesc mai
multe procedee :
a) “Pe loc – REPAUS”. Comanda folosita in cazul in care executantii se gasesc
in formatie stransa. Executantul duce energic piciorul stang inainte, in directia
varfului piciorului, cu mainile libere pe langa corp, fara a face alte miscari sau a
vorbi, continuand sa fie atent.
b) “De voie – REPAUS”. Fara a parasi formatia, executantii isi pot aranja
echipamentul sau pot vorbi incet.
c) “Departat – REPAUS”. Comanda care se da in cazul unei formatii rarite
(spatiu mai mare intre executanti).
 Din pozitia stand, executantul duce piciorul stang lateral la o distanta egala cu

latimea umerilor, greutatea corpului repartizata pe ambele picioare, bratele la spate,

indoite din coate, mana stanga sustine antebratul drept.
d) “In repaus rupeti randurile – MARS”. Comanda folosita pentru repausul
cu parasirea formatiei, executantii fiind liberi pana la alte dispozitii.
11. Adunare: Gruparea executantiilor intr-o anumita formatie (de exemplu : “In
cerc – ADUNAREA”).
12. Aliniere: Dispunerea executantilor in linie dreapta, in cadrul unei formatii
(rand, sir etc). Comanda: “V-ALINIATI”.
13. Raport: Scurta prezentare orala la inceputul lectiei, care se exprima prin
urmatoarea formula : “Domnule profesor (antrenor), elevii clasei (grupa)..cu un
efectiv control..elevi (gimnasti) prezenti in front..scutiti, sunt gata pentru lectia de
educatie fizica (gimnastica). Raporteaza elevul (gimnastul ) de serviciu.
14. Intoarcere: Intoarcerile reprezinta modalitati de schimbare a directiei si se
efectueaza pe loc sau in deplasare. In cadrul exercitiilor de front se executa
la comenziile : “La dreap – TA” ; “La stan – GA” ; “Jumatate la dreap – TA” ; “La
stanga impre – JUR”. Intoarcerile pe loc se executa in doi timpi. Astfel, pentru
intoarcerea la dreapta, pe timpul unu se efectueaza intoarcere la calcaiul piciorului
drept si varful celui stang, iar pe timpul doi piciorul stang se apropie de cel drept.
 Pentru intoarcerile din mers, comenzile sunt aceleasi, insa tehnica de executie
diferita. Astfel, pentru intoarcerea la dreapta sau jumatate la dreapta, comanda
savarsitoarese da pe piciorul stang, se mai face un pas pe dreptul (timpul 1) si inca
un pas mic, pe stangul odata cu intoarcerea rapida pe varfurile ambelor picioare
(timpul 2), dupa care se continua deplasarea pe noua directie a piciorului drept.
Intoarcerile din pas alergator se realizeaza ci doi si,respectiv,patru pasi (patru
intoarcerea la stanga imprejur) in cadenta pasului alergator.
15. Mers si alergare: Mersul si alergarea din cadrul exercitiilor de ordine si
formatii figureaza in Regulamentul fortelor armate si se executa conform cerintelor
respective.
a) Pas de mers. Mers in cadenta, bratele se misca liber pe langa corp. Comanda:
”Pas de mars – MARS”. In gimnastica, spre deosebire de marsul militar, contactul
cu solul se ia pe varf si apoi se trece pe toata talpa.
b) Pas de front. Mers in cadenta, cu ridicarea piciorului intins inainte(15-20 cm
de la sol) si marcarea lui accentuata la asezarea lui pe sol. Bratele se misca energic,
cel din fata este indoit din corp, palma spre corp cu degetele intinse si usor ridicate
peste nivelul centuruii, bratul din spate intins si dus inapoi, atat cat permite
articulatia umarului.Comanda: “Pas de front – MARS”.
c) Pas de voie. Mersul obisnuit, fara cadenta, cu permisiunea ca executantii sa-si
aranjeze echipamentul.Comanda: “De voie – MARS”
d) Pas alaturat. Deplasare prin pasi lateralispre dreapta sau spre
stanga. P e timpul unu se executa cu piciorul drept intins un pas spre dreapta, pe
timpul doi se alatura piciorul stang. Comanda: “Doi (trei) pas spre dreapta (stanga)
– MARS”.
e) Pas alergator. Alergare in cadenta imprimata de semnale, numaratoarea sau
acompaniament muzical. Piciorul atinge solul mai intai cu varful, apoi pe toata
talpa,bratele se misca libere pe langa corp. Comanda: “Pas alergator – MARS”.
Pentru exercitiile de atentie alergarea se executa fara cadenta si in
viteza. Comanda: “In coltul salii fuga – MARS” sau “la mine fuga – MARS”.
16. Oprire: Actiunea de incetare a deplasarii. Oprirea, atat din mers, cat si din pas
alergator se da la urmatoarea comanda: “Grupa(atentie) – STAI”. Comanda
savarsitoare “Stai” se da pe piciorul drept, se mai face un pas cu stangul si se altura
piciorul drept.
Lectiile cu acompaniament muzical, comanda savarsitoare se da pe piciorul stang,
se mai face un pas cu dreptul, unul cu stangul si apoi se altura piciorul drept de cel
stang.
Pentru oprirea cu intoarcere se da comanda: “La front – STAI”.
Comanda savarsitoare(in cazul in care executantii se gasesc cu umarul stang spre
profesor) se da pe piciorul drept, se mai efectueaza un pas cu stangul pe loc, se
altura piciorul drept de cel  stang, dupa care se executa intoarcerea la stanga.
 DEPLASARI IN FIGURI:

Deplasarile in figuri reprezinta diferite trasee parcure de o coloana de executanti

prin mers sau alergare(cu diverse variante) folosite in sala de gimnastica, fie in
cadrul demonstratiilor de scena sau stadion. Deplasarile pot fi efectuate atat in
linie dreapta(pe laturile salii sau in diagonala), cat si circular. In mod obisnuit ele
se executa in coloana cate unul, capul coloanei avand rolul conducator.

Deplasarile in figuri sunt, dupa cum urmeaza:

 
1. Bucla;
2. Serpuire;
3. Cerc;
4. Arc de cerc;
5. Opt;
6. Spirala;
7. Desfacere;
8. Contopire;
9. Apropiere;
10.Incrucisare;
11.Intrepatrundere;

DETERMINARE DIRECTIEI MISCARILOR

Directia este determinata dupa inceputul miscarii , in asemenea situatie miscarea
bratelor si a picioarelor se determina in raport cu trunchiul , independent de pozitie
sau spatiu. Desemnarile terminologiei ale directiei diferitelor miscari in plan
frontal  fig 1.  in plan lanteral fig 2.

               Fig 1                                                               Fig 2
 TERMENII PRINCIPALI
 
Aruncare : mijloc de prindere a aparatului sau a partenerului.
Aruncare: a) aruncarea obiectului ;
b) miscarea accentuata a bratelor, picioarelor sau a trunchiului care
aminteste aruncarea.
Atirnal : pozitia gimnastului pe aparat, in care umerii se gasesc sub punctele de
apucare (fig. 2).

Balans: miscare executata datorita inertiei (in urma unei contractii musculare

balistice de scurta durata). Balansul incepe prin elan sau impingere urmat
de o miscare pasiva sau activa. Prin balans se mai intelege si miscarea rapida a
piciorului, cu revenirea la pozitia de plecare.

Balansare : miscarea libera a piciorului sau a bratului intr-o directie oarecare sau
miscarea libera a corpului raportata la axul de rotatie (fig. 3).

Balans peste : miscarea piciorului (sau a picioarelor) deasupra aparatului, din

sprijin sau din atirnat.

Cadere: miscare opusa urcarii. Caderea executata lent se numeste  lasare.

Uneori, pentru desemnarea caderii se foloseste termenul balans inapoi ( la bara,
inele) sau deplasare inapoi (trecerea din stind pe miini printr-o deplasare inapoi cu
sprijin).
Saltare : mica saritura pe loc sau in deplasare.
Saritura : trecere peste aparat sau parcurgerea unei distance in spațiul (in
inaltime, in lungime printr-un zbor liber). Se disting:
- sarituri fara sprijin executate fara un sprijin suplimentar cu miinile și
- sarituri cu sprijin, cu sprijinul miinilor pe aparat.

                                                           

                                   
 Sprijin : pozitia gimnastului la aparat, in care umerii se gasesc mai sus de
punctele de sprijin (fig-. 8).
Stind'' : pozitia verticala a corpului cu picioarele in jos sau in sus.
Șezind : pozitia șezind, de exemplu, șezind pe coapsa sau sezind cu picioarele
departate.

Trecere : deplasarea gimnastului de pe o parte a aparatului pe alta.

Trecere cu intoarcere : deplasarea gimnastului de pe o parte a aparatului pe
alta, printr-o miscare circulara cu intoarcere în imprejurul miinii de sprijin (fig. 9).
Trecere prin zbor :  deplasarea  executantului  de  pe  o   parte a aparatului pe
alta (de exemplu la paralele inegale), de pe aparat pe altul  (de exemplu de pe inele
pe bara sau pe paralele), de la un partener la altul (in acrobatica) sau
balans.Deasupra aparatului combinat cu trecere in atirnat (de exemplu   la bara)
printr-un zbor liber, cu parasirea prizei (fig. 10).

Urcare : trecerea din atirnat in sprijin, de asemenea dintr-un sprijin mai jos

intr-un sprijin mai inalt : de exemplu, din sprijin  pe antebrate prin balans
inapoi  (fig.   11), urcare in sprijin.
Vol: imbinarea mișcarilor concomitente și succesive, care se executa intr-o serie
de articulatii: indoirea și extensia in articulatile picioarelor, trunchiului, bratelor,
transmise succesiv de la o articulatie la alta.

     Fig.10                                            fig.11