EMISFERELE CEREBRALE

Emisferele cerebrale reprezintă partea cea mai voluminoasă a encefalului.

Morfologie: - cele 2 emisfere cerebrale sunt separate prin șanțul interemisferic și sunt legate
între ele prin formațiuni de substanță albă: - corpul calos
- trigonul cerebral
- comisura albă anterioară
Cele 2 emisfere conțin în interior câte un ventricul lateral (I și II), care comunică cu
ventriculul III prin orificiile interventriculare.
Cele 2 emisfere sunt asimetrice ca volum, datorită activității mai complexe a membrului
superior drept și localizării centrului vorbirii în emisfera stângă. Emisfera stângă este mai
dezvoltată la dreptaci.
Emisferele cerebrale prezintă 3 fețe: laterală, medial și inferioară (bazală)
1. pe fața laterală – 2 șanțuri adânci: – șanțul central Rolando
- fisura laterală Sylvius
- șanțurile adânci delimitează 4 lobi:
- lobul frontal – anterior de șanțul central
-lobul parietal – deasupra scizurii/fisurii laterale
- lobul temporal – sub fisura laterală
- lobul occipital – în partea posterioară
- șanțurile mai puțin adânci împart lobii în giri (circumvoluțiuni).

2. pe fața medială – șanțul corpului calos – deasupra corpului calos

- scizura calcarină – un șanț orizontal în partea posterioară
- începe șanțul central Rolando
- șanțul parieto-occipital – delimitează lobul parietal de cel occipital
3.

pe fața bazală – începe fisura laterală a lui Sylvius, care împarte fața bazală în:
a. lobul orbital – anterior de fisura laterală, prezintă:
- șanțul olfactiv, cu direcție antero-posterioară,
adăpostește bulbul olfactiv
- șanțuri orbitare – lateral de șanțul olfactiv
- dispuse sub forma literei H
- delimitează girii orbitali
b. lobul temporo-occipital – posterior de fisura laterală, prezintă:
- șanțul hipocampului
- șanțul colateral
- șanțul occipito-temporal
- cele 3 șanțuri delimitează 3 giri: girul hipocampic,
girii occipito-temporali medial și lateral

Structura internă:
a. substanță cenușie - dispusă la suprafață, formând scoarța cerebrală
 - dispusă în profunzime, formând nucleii bazali (corpi striați)
b. substanță albă – înconjoară ventriculii I și II
- formată din: - fibre de proiecție – unesc în ambele sensuri scoarța de
centrii subiacenți
- fibre comisurale – unesc cele 2 emisfere, formând corpul
calos, fornixul (trigon cerebral) și comisura albă antrioară
- fibre de asociație – leagă regiuni din aceeași emisferă cerebrală

Corpii striați - reprezintă nuclei importanți ai sistemului extrapiramidal

- situați deasupra și lateral de talamus

Scoarța cerebrală – etaj superior de integrare a activității SN

- cuprinde paleocortexul și neocortexul
1. Paleocortexul – este inclus în sistemul limbic
- ocupă o zonă restrânsă pe fața medială a emisferelor cerebrale
- are 2 straturi de neuroni
- sistemul limbic – este un arc de cerc în jurul diencefalului
- are conexiuni întinse cu analizatorul olfactiv, hipotalamusul,
talamusul, epitalamusul, și mai puțin cu neocortexul
- este sediul proceselor psihice afectiv-emoționale și al actelor de
comportament instinctiv
- cele mai importante componente – calea olfactivă (din tracturile olfactive)
- hipocampul
- corpul amigdalian

2. Neocortexul – alcătuit din 6 straturi celulare (de neuroni)

- reprezintă sediul proceselor psihice superioare (ANS), care stau la baza
memoriei, învățării, gândirii, creației etc.
 - funcții: a. senzitive – se realizează prin segmentele corticale ale analizatorilor
b. motorii – controlează întreaga activitate motorie somatică, voluntară și
involuntară, prin cortexul motor (lobul frontal) și nucleii bazali
c. asociative – realizează percepția complexă a lumii înconjurătoare
și semnificația diferitelor senzații

Reflexele necondiționate și condiționate

1. Reflexul necondiționat 2. Reflexul condiționat
- înnăscut - dobândit pe parcursul vieții
 caracteristic speciei, comune tuturor individual
indivizilor
- constant și invariabil - temporar, se poate stinge, dacă stimulul
condiționat nu este întărit din timp în timp
prin cel absolut – apare inhibiție corticală
- are centrul reflex (se închide) în etajele - are centrul reflex (se închide) în cortexul
inferioare ale nevraxului (măduva spinării, cerebral
centrii subcorticali)
- pot fi simple (deglutiție, clipit, salivație etc.) - se formează în urma asocierii unui stimul
sau complexe (lanțuri de reflexe) formând necondiționat, cu semnificație biologică, cu
instincte: alimentar, de apărare, sexuale, un stimul condiționat, inițial indiferent, fără
materne importanță biologică

I. P. Pavlov a descoperit posibilitatea încărcării excitanților indiferenți cu semnificații

noi și transformarea lor în stimuli condiționali, prin respectarea următoarelor condiții:
a. asociere – la administrarea unui stimul absolut, cu semnificație biologică (hrana) să se
asocieze un stimul indiferent (sonor sau luminos)
b. precesiune – stimulul indiferent să preceadă stimulul absolut
c. dominanță – animalul să fie flămând, așa încât instinctul alimentar să fie dominant în
timpul asocierii stimulilor
d. repetare – pentru fprmarea unui RC sunt necesare 10-30 de ședințe de elaborare
Pavlov a explicat mecanismul elaborării RC pe baza apariției unor conexiuni între
centrii corticali ai analizatorilor vizual sau auditiv și ariile corticale vegetative stimulate de
excitantul absolut.
Pavlov a arătat că la baza tuturor activităților nervoase stau 2 procese: excitația și
inhibiția, procese extrem de mobile, care pot iradia pe o suprafață corticală sau se pot
concentra într-o zonă limitată (procesul de dinamică corticală).
1. excitația – este procesul cortical activ care se manifestă prin inițierea unei activități sau
amplificarea uneia preexistente
2. inhibiția – este proces cortical activ care se manifestă prin diminuarea sau sistarea unei
activități anterioare.
- poate fi: - a. inhibiție externă – necondiționată, determinată de stimuli din afara
focarului activ: - supraliminară, de protecție
- prin inducție negativă
- b. inhibiție internă– condiționată, care apare chiar în interiorul
focarului activ și este specifică scoarței cerebrale:
- de stingere
- de întârziere
- de diferențiere