nu-l poate admite decât cu legile lui naturale, cu

continuitatea lui treptată. A îmbătrâni în mod artificial pe

un copil, a răsădi plante fără rădăcină pentru a avea

grădina gata în două ceasuri nu e progres, ci devastare.

Precum creşterea unui organism se face încet, prin

superpunerea continuă(;) de nouă materii organice,

precum inteligenţa nu creşte şi nu se-ntăreşte decât

prin asimilarea lentă a muncii intelectuale din secolii

trecuţi şi prin întărirea principiului înnăscut al judecăţii,

precum orice moment al creşterii e o conservare a celor

câştigate în trecut şi o adăogire a elementelor cucerite

din nou (a elementelor proaspăt cucerite n.n.), astfel, adevăratul

progres nu se poate opera decât conservând pe de o

parte, adăogând pe de alta: o vie legătură între prezent

Velniţa consuma prisosul şi da hrană vitelor. Velniţa producea

rachiu, rachiul trebuie consumat – şi era mult. S-au făcut multe

crâşme. Pentru aceasta trebuiau crâşmari. S-au adus mulţi evrei şi

proprietarul impunea fiecăruia din supuşii săi de a lua atâta rachiu

pe an. Unele plăţi pentru muncă se făceau în rachiu. S-a introdus

exportul, într-adevăr, însă velniţele au rămas; în locul grânelor s-au

luat cartofii, căci rachiul devenise o trebuinţă şi această trebuinţă

cerea împlinire. Care a[u] fost rezultatele ei? O populaţie

nesănătoasă, fără energie de caracter, fără energie economică,

care-şi vinde munca pe băutură, o populaţie în care mortalitatea

creşte în mod înspăimântător, iar sudoarea mânelor ei se

capitalizează în mânile unui element fără patrie(;)”., idem, Manuscrisul

În genere toată societatea..., în Opere, vol. IX, pag. 464, 465

„Un om mare aserveşte în adevăr toate principiile câte

agită clasele unei societăţi unui mare plan politic, servindu-se de

clericali când sentimentul religios al poporului său cată să fie pus în

mişcare; de nobilime când simţul istoric al naţiei cată să dea

naştere unei nouă formaţiuni; de liberalism atunci când forme

moştenite se opun realizării unor idei şi trebuiesc înveninate prin

liberalismul cosmopolit;(;) un om mare zideşte dărâmând, ca

natura, agentul Dumnezeirii(;)”., idem, E clar că un stat..., Timpul, 12

noiembrie 1880, în Opere, vol. XI, pag. 401

258

şi viitor, nu însă o serie de sărituri fără orânduială. Deci,

progresul adevărat fiind o legătură naturală între trecut

şi viitor, se inspiră din tradiţiunile trecutului, înlătură însă

inovaţiunile improvizate şi aventurile hazardoase”339.

„Progresul nu se improvizează prin comoţiuni violente.

El este opera înceată şi înţeleaptă a timpului”340. „Cine-

şi închipuieşte că poate progresa prin salturi nu face

alta decât a da înapoi”341.

„Interesul practic pentru patria noastră ar consta,

cred, în înlăturarea teoretică a oricărei îndreptăţiri

pentru importul necritic de instituţiuni străine, care nu

sunt altceva decât organizaţii (decât organizări n.n.) speciale

ale societăţii omeneşti în lupta pentru existenţă, care

pot fi deci preluate în principiile lor generale, dar a căror

cazuistică trebuie să rezulte în mod empiric din relaţiile

dintre popor şi ţară [teritoriu]”342.

„Niciodată o vorbă nu poate înlocui o

realitate,(;)niciodată fraza culturii nu e echivalentă cu

munca reală a inteligenţei şi mai ales cu întărirea

propriei judecăţi, care e cultura adevărată, (;)niciodată

fraza libertăţii nu e echivalentă cu libertatea adevărată,

care e facultatea de a dispune de sine însuşi prin

muncă şi prin capitalizarea muncii343”

344.

339 idem, Un nou program?, Timpul, 17 februarie 1880, în Opere, vol. XI, pag. 17, 18

340 idem, Credem necesar..., Timpul, 14 februarie 1882, în Opere, vol. XIII, pag. 55

341 idem, Revista statistică..., Timpul, 15 şi 22 august 1876, în Opere, vol. IX, pag. 184

342 idem, Scrisoarea adresată, la 5 februarie 1874, din Charlottenburg, lui Titu Maiorescu,

în Opere, vol. XVI, Ediţie critică întemeiată de Perpessicius, Ed. cit., 1989, pag. 48

343 „Orice om datoreşte societăţii care-l susţine un echivalent de

muncă; dar nu orice vită încălţată are dreptul de-a determina

valoarea acestui echivalent. Cele câteva sonate ale lui Beethoven

nu dau ele mai mult decât toate operetele lui Offenbach la un loc?

Cărbune şi unul, cărbune şi altul. Dar unul multiplicat în timpul de

formaţiune şi cu energia presiunii – diamant; cellalt, cărbune de

mesteacăn”., idem, Manuscrisul Cărbune şi diamant, în Opere, vol. XV, pag. 81

259
„Echivalentul de muncă mecanică dat de producători se

converteşte fără nici o îndoială în echivalent intelectual şi moral în

consumatori, minus cheltuielile de mediaţiune.

Să presupunem însă că acel echivalent de muncă mecanică

asigură averea, deci neatârnarea unui caracter omenesc, a unui

caracter care merită a fi neatârnat, care e nobil, dezinteresat, plin

de iubire de oameni şi de dreptate. Oare acest echivalent moral nu

este o compensaţie deplină a muncii fizice care-l susţine, când

oamenii au atâta nevoie tocmai de iubire de oameni şi de

dreptate?”, idem, Manuscrisul Echivalentul moral al muncii, în Opere, vol. XV, pag. 81

„La hautte finance, reprezentată mai cu seamă prin

bancheri evrei, a fost cauza marilor crize economice din Germania

şi Austria, a ruinat ramuri întregi de producţiune, a lăsat fără

muncă mii de braţe.

Dar în realitate mişcarea în contra lor e îndreptăţită nu

pentru că neagă averea individuală, ci întrucât contestă mijloacele

cu cari acele averi se fac. Orice reformă economică şi socială va

respecta averea datorită muncii reale sau capitalizate, dar va trebui

să combată mijloacele de a face avere fără muncă, fără

producţiune, numai prin speculă şi prin amăgire.

Faţă cu aceste rele evidente şi generale foile izraelite ne

vin cu protestaţiuni de umanitate şi civilizaţiune. Asemenea

protestaţiuni sunt poate la locul lor înaintea unor cititori inculţi, cari

se simt măguliţi când li se spune că sunt civilizaţi. Civilizaţia proprie

consistă în suma de adevăruri înţelese şi practicate de un popor. Cu

cât suma de adevăruri e mai mare cu atât civilizaţia e mai înaltă. E

însă un adevăr că evreii au o influenţă dezastroasă asupra stării

morale şi materiale a poporului nostru, un adevăr că sunt o rasă

străină şi imigrată de 40 de ani încoace, un adevăr că corupţia şi

imoralitatea formează alaiul imigraţiunii lor, un adevăr că – escepţie

făcând cei asimilabili dintre ei – cată să fie înlăturaţi din sate, că

trebuie să li se interzică colportajul în oraşe, că trebuie aduşi la

necesitatea de-a munci.

A munci însă va să zică a produce obiecte de indiscutabilă

utilitate, nu a vinde rachiu sau a colporta productele altora”., idem,

Mulţămită împrejurărilor..., Timpul, 13 octombrie 1881, în Opere, vol. XII, pag. 367

(„Trebuie să cunoaştem esploatarea săteanului în Moldova prin

manopere uzurare, prin beţie, ca să înţelegem pentru ce el nu

260

„Libertatea este facultatea de-a dispune după

inspiraţiunea propriei noastre judecăţi de puterile

noastre mecanice şi intelectuale. Marginea libertăţii e

paguba ce i-o putem aduce altuia”345.

„Dumnezeu nu e în cer, nu-i pe pământ;

Dumnezeu e în inima noastră”

346.

numai că n-a înaintat, dar a dat înapoi; pentru ce el ni se

înfăţişează abătut ca un idiot, fără viaţă (fără vlagă n.n.) şi fără

plăcere pentru viaţă”., idem, Rezultatele uzurei în România, Timpul, 12 iunie 1879,

în Opere, vol. X, pag. 246)

„Iată cestiunea cum se prezintă astăzi. Nu mozaismul ca

antiteză a creştinismului, ci poporul modern, cu clasele lui

muncitoare, în antiteză cu rasa veche, discompuitoare, egoistă,

fără sentiment pentru binele public, iată adevăratul antagonism.

Cât despre umanitate... e fără îndoială mai uman, mai

creştinesc lucru de-a apăra munca claselor de jos contra speculei şi

uzurei decât a apăra specula şi pe esploatator în contra celui

esploatat”., idem, Mulţămită împrejurărilor..., Timpul, 13 octombrie 1881, în Opere,

vol. XII, pag. 367

„În ochii mei, acela care a muncit, dar a rămas tot sărac,

se bucură de aceeaşi consideraţie ca şi acela care s-a îmbogăţit

prin muncă; iar acela care s-a îmbogăţit fără să muncească e în

ochii mei tot atât de mic ca şi acela care e sărac pentru că nu

munceşte”., idem, Cugetarea În ochii mei, Acţiunea, 11 aprilie 1906, în Opere, vol.

XVII, pag. 322

344 idem, Un nou program?, Timpul, 17 februarie 1880, în Opere, vol. XI, pag. 18 345 idem, Manuscrisul
Libertatea şi marginile ei, în Opere, vol. XV, pag. 79 346 idem, Suita Idei şi gânduri, Munca literară şi
ştiinţifică, nr.10/1905, în Opere, vol. XVII,

pag. 322

261

Bibliografie MIHAI EMINESCU