EDUCAȚIE, INOVAȚIE ȘI REFORMĂ

DEFINIŢIE:
Educația este activitatea socială complexă, organizată şi de dezvoltare a personalității în vederea
integrării active și creative în viața socială. Scopul educației este acela de a forma și modela personalități
umane, generații, în concordanță cu idealul societății promovat într-o perioadă istorică. Educația reprezintă
un proces dirijat spre un anume scop bine delimitat, o activitate conștientă și finalistă, orientată de valorile și
exigențele impuse de societate.

NOILE EDUCAŢII:
 educaţia ecologică
 educaţia pentru schimbare şi dezvoltare
 educaţia pentru tehnologie şi progres
 educaţia faţă de mass-media
 educaţia demografică
 educaţia pentru pace şi cooperare
 educaţia pentru democraţie
 educaţia sanitară modernă

Educaţie permanentă: este specific pedagogiei contemporane şi poate fi disociată de un alt conţinut
noţional, cel referitor la caracterul permanent al educaţiei. Educaţia nu trebuie să se rezume la ceea ce oferă
şcoala, ea trebuie să continue şi după absolvirea şcolii şi pe întreg parcursul vieţii. Educaţia permanentă
apare ca un concept integrator, ce înglobează toate dimensiunile actului educativ atât în plan temporal, cât
şi în plan spaţial, articulând toate influenţele educaţionale exercitate într-o organizare formal, noformală şi
informală. Aceasta este un process de perfecţionare a dezvoltării personale, sociale şi profesionale pe durata
întregii vieţi a indivizilor, un principiu organizator al întregii educaţii.
Factorii care reclamă şi justifică înscrierea învăţământului în perspectiva educaţiei permanente :
procesul de accelerare a schimbărilor, explozia demografică, evoluţia fără precedent a ştiinţelor şi
tehnologiei, sporirea timpului liber, criza modelelor relaţionale şi de viaţă (Lengrand, 1973), multiplicarea
profesiunilor, creşterea gradului de democratizare a vieţii sociale (Văideanu, 1988).
Principii educaţie permanentă:
 instrucţia şi educaţia trebuie extinse la durata întregii vieţi, asupra tuturor oamenilor, în toate
sferele de actvitate socio-umană;
 actul educativ trebuie conceput ca formare totală a omului;

1
  educaţia are un caracter sistematic, menit să contribuie la realizarea adaptării continue a
omului, în plan social, profesional şi cultural;
 prioritatea dezvoltării creativităţii şi productivităţii gândirii şi acţiunii umane.
Obiective:
 înţelegerea necesităţii educaţiei permanente de factorii de decizie a unităţilor de învăţământ, a
altor factori educativi a individului tânăr şi adult;
 asigurarea împrospătării şi îmbogăţirii continue a cunoştinţelor generale şi speciale ;
 perfecţionarea capacităţilor şi deprinderilor intelectuale şi profesionale
 asigurarea progresului social continuu ;
 diminuarea efectelor ―uzurii morale a cunoştinţelor teoretice şi practice
Factorii educaţiei permanente sunt :
1.Factori instituţionali şcolari: şcoala trebuie să asigure pregătirea pentru autoeducaţie după absolvirea
şcolii şi realizarea sistematică şi organizată a educaţiei permanente;
2. Factori instituţionali peri şi extraşcolari -mass-media : presa, teatral, cinematograful, internetul ,expoziţii,
excursii
3. Factori generali: progresul social, revolutia ştiintifico-tehnică, culturală, setea de cunoaştere a omului -
necesitatea restructurarii educaţiei şi învăţământului în conformitate cu progresul social
4. Forme de educaţie permanentă: organizate de şcoală, organizate de sistemul de educaţie permanentă ,
forme libere, spontane

Strategii şi moduri de acţiune:

 universalizarea accesului la educaţie şi promovarea echităţii;

 accentuarea procesului de însuşire conştientă şi temeinică a cunoştinţelor;
 amplificarea şi diversificarea ariei educaţie de bază;
 ameliorarea condiţiilor de învăţare;
 intensificarea relaţiilor de parteneriat.

ALTERNATIVELE EDUCAŢIONALE: reprezintă variante de organizare şcolară care propun

modificări ale anumitor aspecte legate de formele oficiale de organizare a activităţii instructiv-educative:

1.STEP-BY-STEP
- promovează modele educaţionale centrate pe elev, pe educaţia individuală
- accent pe colaborarea cu familia, pe implicarea părinţilor în conceperea şi organizarea activităţii din şcoală

2
- activitatea didactică bazată pe munca în grupuri
- activitatea elevilor – bazate pe cercetare (învaţă prin asociere –ce ştiu/cele noi)
- elevii sunt evaluaţi prin modalităţi specifice: scaunul evaluării, mapa de lucrări, caietul de evaluare
- atmosfera pozitivă , de încredere

2.MONTESSORI
- îşi propune să înveţe copilul să gândească/acţioneze independent şi responsabil
- există automotivarea - copilul şi învăţarea sunt pe primul loc, iar predarea şi programa de educaţie pe locul
doi
- mediul de instruire este bazat pe obiecte mici, usor de manipulat şi detaliate din punct de vedere vizual
- bazată pe observarea directă a copilului , pe pregătirea mediului de instruire pe baza observaţiilor. realizate
şi pe conceperea programei în funcţie de nevoile copilului

3.WALDORF
- urmăreşte dezvoltarea personalităţii copilului ;
- îşi orientează ofertaîn funcţie de particularităţile diferitelor trepte de vârstă şi cerinţe
- un loc important în curriculum: artele, lucrul manual, artizanatul, limbajul, istorie, geografie, matematica,
limbile străine
- clasa: elevii au aceeaşi vârstă, nu-şi modifică componenţa
- esenţa: relaţia elev-profesor
- profesorul ţine legătura cu părinţii (întâlniri cel putin 1 data/luna)
- profesorul predă în cuvinte proprii fără cărţi, iar elevii confecţionează propriile cărţi
- evaluarea are în vedere toţi factorii : scrisul, dedicaţia, fantezia, logica şi flexibilitatea gândirii, stilul,
ortografia, cunoştinţele reale
- evaluarea - caracterizare calitativă (ceea ce e pozitiv, critică negativul în legătură cu ceea ce ar putea
realiza)

Tranziția de la grădiniță la școală

Introducerea clasei pregătitoare în învățământul primar are o importanță majoră, deoarece asigură
trecerea gradată a copilului de la educația din familie și grădiniță la formarea inițială asigurată de școală.
Copiii își vor dezvolta capacitatea de a comunica, vor stabili și vor consolida primele contacte cu lumea
cifrelor și a literelor, vor învăța să observe mediul înconjurător și să interacționeze cu ceilalți copii și cu
adulții prin jocuri didactice, activități în echipă, activități de descoperire, prin desen sau muzică.

3
 Dezvoltarea integrală a elevului de vârstă școlară mică necesită un mod integrat de abordare a
activităților de predare-învățare-evaluare prin joc. Prin activitățile desfășurate într-o manieră integrată,
cadrul didactic oferă șansa elevilor de a se manifesta liber și creativ și crează un mediu stimulativ și
diversificat pentru dezvoltarea personalității lor.
Jocul este o activitate practicată încă din primii ani de viaţă. Aceasta este o activitate captivantă
pentru copii, care presupune o confruntare cu sine şi cu ceilalţi. Din punct de vedere psihologic, jocul este
activitatea dominantă atât la grădiniţă, cât şi la clasa pregătitoare. Prin joc, copilul descoperă lumea,
manipulează obiectele, dobândeşte cunoştinţe şi încredere în sine. Educatoarea este cea care conduce jocul şi
asigură copiilor un mediu plăcut de activare în care să-şi manifeste curiozitatea şi spontaneitatea, în care
creativitatea şi experienţa personală să reprezinte elementul principal, şi nu să o îngrădească prin scenarii
prestabilite, considerate valabile pentru orice situaţie.
În ciclul preșcolar pregătirea copilului pentru școală este o prioritate, educația la vârste timpurii fiind
optimizată și eficientizată pentru aceasta. Dezvoltarea copilului este dependentă de ocazii oferite de rutina
zilnică din grădiniță, de interacțiunea cu ceilalți, de organizarea mediului din grădiniță sau de activitățile și
situațiile de învățare special concepute. Realizarea unei continuități între grădiniță și școală are sens dublu,
scopul fiind de continuare a dezvoltării copilului și de continuitate a muncii educaționale. Vârsta cuprinsă
între 3-5/6 ani este cea care reprezintă cele mai înalte ritmuri de dezvoltare, cea în care se pun bazele
viitoarei personalități. Pregătirea pentru școală este susținută de motivația bazată pe interiorizarea intereselor
de cunoaștere și de integrarea în școală.
Pregatirea copiilor pentru scoala a fost si este o problema de mare actualitate mai ales in
conditiile intensificarii si acelerarii intregului proces de invatamant, a schimbarilor din invatamantul
prescolar, a Programului de reforma a educatiei timpurii initiat de MECT. Acest program vizeaza
optimizarea si eficientizarea calitatii educatiei la varstele timpurii, pentru a putea raspunde actualelor
exigente sociale, cat si celor de dezvoltare personala.
Dezvoltarea copilului este dependenta de ocaziile pe care i le ofera rutina zilnica, de interactiunile cu
ceilalti, de organizarea mediului si activitatile sau situatiile de invatare special create.
Grădinița realizeaza sprijinirea viitoarei activitati scolare prin doua forme specifice: jocul si
invatarea, calea cea mai importanta prin care copilul primeste invatatura este – jocul.
Activitatile de invatare reprezinta un ansamblu de actiuni cu caracter planificat, sistematic,
metodic, organizate si conduse de cadrul didactic, in scopul atingerii finalitatilor prevazute in
curriculum.Desfasurarea acestora necesita cordonarea eforturilor comune ale celor trei parteneri ai
procesului de predare-invatare-evaluare, respectiv: cadre didactice, parinti si copii dar si a partenerilor
educationali din comunitate (scoala, primarie, biserica, biblioteca, casa de cultura, muzeu)

4
 Cu privire la partenerii de mai sus, legatura grădinița – scoala are un dublu sens, scopul acesteia
fiind continuitatea dezvoltarii copilului si continuitatea muncii educationale.
Realizarea continuitatii grădinița–scoala presupune asigurarea posibilitatii reale de frecventare a
gradinitei, realizarea unei unitati a punctelor de vedere cu privire la continutul activitatii, a strategiilor
didactice, cunoasterea reciproca a programei, preocupare pentru continutul si formele de pregatire a copiilor
din grupa pregatitoare.
Varsta cuprinsa intre 3-6/7 ani reprezinta o perioada caracterizata prin inalte ritmuri de dezvoltare,
in care se pun bazele formarii viitoarei personalitati. Din perspectiva educabilitatii prescolarul mare 5-6/7
ani, dispune de o capacitate de invatare superioara in raport cu celelalte subperioade ale prescolaritatii. In
desfasurarea activitatii cu acesta accentul va cadea pe incurajarea initiativei copilului si a luarii deciziilor, pe
invatarea prin experimente si exersari individuale. Activitatile de invatare se desfasoara fie cu intreaga grupa
de copii, fie pe grupuri mici sau individual. Ele pot lua forma unor activitati pe discipline sau integrate, a
activitatilor liber-alese sau a celor de dezvoltare personala. Dintre mijloacele de realizare amintim: jocul
liber, jocul didactic, discutiile libere, experimentele, constructiile, lecturile dupa imagini sau lectura
educatoarei, povestirea sau povestirile create de copii precum si alte mijloace specifice didacticii, in functie
de nevoile educationale ale copiilor.
Pregatirea pentru scoala a copilului prescolar este sustinuta in plan psihologic de o motivatie bazata
tot mai mult pe interiorizarea intereselor de cunoastere, dar si de o imaginatie activa favorabila integrarii
sociale.
Scoala presupune modificarea intregului regim de viata si de munca a prescolarului iar intrarea in
scoala constituie un moment crucial in viata sa.
Aptitudinea, maturitatea scolara constituie experesia unei faze a dezvoltarii copilului.Ea marcheaza
acel nivel al dezvoltarii (fizice, psihice, al conduitei) la care activitatea desfsurata in forma sa
institutionalizata poate contribi la dezvoltarea in continuare a personalitatii.Aptitudinea de scolaritate face
parte din aptitudinile generale deoarece reprezinta o imbinare a disponibilitatilor fizice si psihice si
constituie o conditie a integrarii copilului in activitatea scolara si in aceslasi timp, rezultatul formarii in
familie si mai ales in grădinița.Scolarizarea prin grădinița va atenua dificultatile de adaptare a copilului la
regimul scolar.
Maturitatea scolara constituie expresia unei faze a dezvoltarii copilului, ea marcheaza acel nivel al
dezvoltarii fizice, psihice si sociale care face posibia integrarea in scoala.
Personalitatea matura pentru scoala trebuie sa se caracterizeze prin:
- maturitate fizica – rezistenta la efort
- maturitate mintala – capacitate de analiza si planificare, intelegre a normei si regulii;

5
 - maturitate volitiva – capacitatea de autoreglare, de inhibare a impulsurilor si de reglare a
trebuintelor;
- maturitate sociala - trebuinta de apartenenta la grup, conduita sociala adecvata in grup;
- maturitate morala – sentimentul datoriei si al responsabilitatii, constiinta sarcinii;
- maturitate pentru munca – aptitudinea de concentrare, atentie si perseverenta, trebuinta de
performanta;
Grădinița are posibilitatea si datoria de a pregati copilul, are rolul de a sistematiza si integra
cunostintele si influentele, de a dezvolta capacitatea si modalitatea de receptare si comunicare a informatiei,
de socializare a copiilor dar si de a depista eventualele deficiente pentru a preveni un eventual esec in
debutul scolaritatii, astfel la intrarea in scoala copilul trebuie sa posede:
- abilitatea de a lua decizii asupra a ce intentioneaza sa faca si cum va actiona;
- autodisciplina, abilitatea de a identifica scopuri personale si capacitatea de a-si urmari si completa
propriile sarcini;
- abilitatea de a se angaja cu copii si adultii in grupuri de lucru, cooperare;
- abilitati expresive: a vorbi, a reprezenta grafic experientele, ideile si sentimentele;
- abilitatea de a realiza clasificarea, scrierea in raport cu timpul, spatiul si cantitatea; rezolvari
matematice in diverse situatii;
- deschiderea spre conduitele, opiniile si valorile altora;
- depinderi si abilitati in arta, stiinta si miscare fizica, in care sa-si exprime energia si talentul;
- spirit avid de cunoastere si simt personal al valorilor;
Integrarea copilului in scoala marcheaza o cotitura in viata lui si indeplineste dorinta prescolarului
de a deveni scolar, lucru resimtit din plin si de familie. In grădinița prescolarul interpreteaza rolul de elev,
dar odata cu intrarea in scoala el ajunge intr-o lume reala, organizata dupa reguli specifice.
Pregatirea pentru scoala trebuie sa vizeze “factorii unei scolarizari normale” astfel:
1. Dezvoltare fizica adecvata si corelare intre inaltime si greutate;
2. Percepere auditiva corecta a sunetelor (auz normal)
3. Percepere vizuala corecta a literelor, cifrelor, simbolurilor (vaz normal)
4. Articulare corecta a sunetelor (limbaj normal)
5. Grad de dezvoltare intelectuala satisfacator (inteligenta normala)
6. Maturizare afectiva suficienta
7. Organizare temporal-spatiala corespunzatoare (limbajul vorbit se desfasoara in timp, iar cel
scris in spatiu – (“rostim sunete, scriem litere”)
8. Achizitionare corecta a notiunii de schema corporala (dreapta-stanga)
9. Coordonare motorie adecvata (prezenta unei stabilitati motorii si lipsa inhibitiei motrice)

6
 10. Lateralitatea manuala definitiv precizata (foloseste mana stanga sau dreapta)
11. Motivatie adecvata (dorinta copilului de acreste mare)
12. Mediul socio-familial propice.
Fiecarui stadiu al dezvoltarii individului ii corespund stari de maxima receptivitate pentru
anumite domenii. Este de datoria educatorilor, de orice fel, de a identifica acele continuturi care au un
impact deosebit asupra formarii personalitatii la varsta prescolara.