Budapesta, cu bune si rele

Postat de in La zi |15 Septembrie 2006 |8 comentarii

Cristina Foarfa
Cuvinte cheie: budapesta calatorie turistic sziget dunare
De ce or incepe multe trupe concertele de la Bucuresti cu "Good evening, Budapest"? :) Ce au ei si nu
avem noi? Maria a fost la Budapeste anul acesta si ne povesteste ce-a vazut. Multumim. :)

La prima vedere, Ungaria si Budapesta seamana foarte mult cu Romania. Dar asta numai la prima
vedere, vederea de la Curtici si pana la Budapesta. Si putin vederea din metrou si tramvai. Si atat. :)

Cum mergi cu trenul international Bucuresti-Budapesta cu plecare la ora 6.30pm din Bucuresti, dupa ce
ai reusit sa tragi un pui de somn la vagonul de dormit pe niste asternuturi curate si sigilate pe care le-a
impartit "seful" sau sa-i spunem "insotitorul" de tren, prima este vama romaneasca. Vamesi normali si
care-si fac treaba, iar la intoarcere, unul dintre ei a fost chiar foarte dragut si bine informat (i-am spus
ca venim de la Budapesta si el ne-a intrebat: da, veniti de la Sziget? A, da, uite, vad ca aveti inca
bratarile la mana! :) ).

Dupa nici o jumatate de ora urmeaza vama maghiara cu vamesi care vorbesc numai in maghiara, inclusiv
cu noi care in afara de un Sokolom nu stim sa murmuram altceva si pana si asta iese tremurat si sfios ca
tocmai citisem ca ar insemna de fapt, un fel de sarut-mana umil, nu un multumesc occidental cum ne-
am fi asteptat noi.

Controlul trece destul de repede si ajungem intr-un final la Budapesta. Peisajul pana acolo era identic cu
cel din Romania, campuri, case, fabrici mai mult sau mai putin parasite, graffiti-uri..

Gara Keleti este o gara nici prea-prea, nici foarte-foarte care iarasi seamana cu Gara de Nord din
Bucuresti. Ceea ce mie mi-a placut este faptul ca gara este legata de metrou printr-un fel de pasaj care
are in centru o piata descoperita. Acolo este plin de oameni/turisti care asteapta trenuri si de sahisti in
asteptarea unui calator ce are cateva ore de pierdut. Si, eventual, ceva bani pentru ca batraneii nu
joaca pe gratis. :)
 

Ce mi-a mai placut in Budapesta:

1. ca pe insula Obudai are loc Sizget Festival;

2. ca este un oras foarte curat. Iar daca oamenii incearca sa-l muradareasca exista foarte, foarte multi
lucratori ai domeniului public, cred, care vor curata imediat fie trotuarul de hartii si pliante, fie
marginile scarilor de pahare de plastic, fie cosurile de gunoi.

3. ca plimbarea cu vaporashul pe Dunare nu este foarte scumpa (aproximativ 8 euro) si ii merita pe toti:
treci pe sub poduri, vezi a lor Statuie a Libertatii (au si ei una la inaltime), poti vedea Parlamentul pe un
mal (in refacere si consolidarea cand am fost eu), iar pe celalalt vezi biserici, castelul lui Buda in
departare (si el la intaltime, asa ca nu-l poti rata), Matthias Church in plan apropiat, bai cu ape termale,
partea noua a orasului cu zgarie nori si turnuri de apa.

Comentariul in limba engleza a fost inregistrat la turul pe care l-am luat noi (banuiesc ca la tururile mai
scumpe vorbeste un ghid live) si din cauza asta greu audibil si greu digerabil (accent prost si caseta care
nu tinea pasul cu viteza vaporasului facea ca atunci cand ti se spunea ca in dreapta vezi o mare opera,
acolo sa nu fie nimic! Plus un pic de modificare a trecutului in ceea ce priveste Transilvania, ceea ce pe
noi ne-a umplut de manie surda).

Exista si tururi pe timp de seara, cu podurile luminate in fundal, cu muzica pe punte, cu sampanie si
mancare, dar unul din asta mi-am pastrat pentru anul viitor! :)
4. La Buda Castle era foarte, foarte multa lume, in majoritatea turisti, chiar daca vorbeau ungureste.
Insa foarte civilizati, nimeni nu-i lua aerul celuilalt, toata lumea avea loc pe marginea fantanii sau sa-si
faca poze cu statuile si de la balcon si era foarte relaxata.

5. Vaci Uta este cea mai celebra strada din Budapesta. Si este celebra datorita magazinelor mari ce se
gasesc acolo: Mango, Zara, C&A, Salamander, H&M, Promod, Max Mara, Adidas, etc. Dar nu sunt numai
magazine pe strada asta: multe cafenele sic, multe terase (cateva feluri de bere - Dreher, invariabil, si
Stela, cu si fara alcool si cocktailuri la oferta -  iei doua si platesti unul - la aproximativ 2000 forinti, 8
euro/unul -  te cred si eu ca aveau oferta) si restaurante in care se serveste celebra goulash soup (900
forinti - aproximativ 4 euro- aici, in alte locuri 600 forinti).

Noi am mancat pe o straduta paralele cu Vaci Uta unde am gasit un fel de "impinge tava" foarte ieftin si
bun. Cum explicatii in engleza nu erau si nici comunicarea nu mergea mai bine, ne-am inteles cu
interjectii disperate pana cand am gasit pe cineva care a putut sa ne traduca cum se spune la o varza
calita cu mult sos rosu si foarte dulce si un papricas. Si mai ales ne-a aratat fiecare condiment in
parte. :)

A, si la categoria mancare, noi am facut o pasiune pentru cea mai buna french onion soup ever mancata,
culmea, la un restaurant cu specific american Friday's dintr-un mall imens (ne-au dus niste prieteni ad-
hoc pe care i-am intalnit in gara, ca altfel nu mi-ar fi trecut prin cap sa intru la un restaurant in mall).

Ungurii nu prea zambesc in general, insa se vede pe fata lor o relaxare pe care la romani o vad foarte
rar. Fenomenul asta l-am observat din prima clipa petrecuta in metroul lor: nu zambeau si nici macar
nu-ti intorceau zambetul daca le zambeai frumos - am facut o proba :) -  , dar nici nu erau asa posaci
cum sunt romanii indiferent de anotimp.

Plus ca erau foarte colorat imbracati si cand spun asta nu ma refer numai la tineret care era la fel de
colorat ca si la noi, ci si la doamne respectabile si la domni in varsta. A, si inca ceva: tinerele lor arata
bine, sau ce arata in public arata bine, desi au la fel de multe fast-food-uri ca si noi si sunt la fel de
frecventate de tineri ca si la noi.
6. La Sinagoga am prins un "guided tour" cu o domnisoara ghid care pe langa ca avea o poveste foarte
interesanta de spus, o mai spunea si intr-o engleza inteligibila si cu accent frumos (ne-a spus cum au
fost dusi evreii din Budapesta pe malul Dunarii, pusi sa se descalte si apoi obligati sa intre in apa si
impuscati. In memoria lor s-a construit un monument pe mal ce reprezinta perechile de incaltari lasate
fara stapani.)

Ce nu mi-a placut la Budapesta:

1. ca pentru ca gasi pe cineva cu care sa te intelegi in engleza, franceza sau germana trebuie sa ai
foarte multa rabdare si intuitie (tineri sub 25 ani, cu margelute la gat, cu bratari la mana si cu parul a la
Oasis sunt o alegere inspirata, dar asta am aflat-o pe propria piele dupa multe incercari nereusite).

2. Ca la Subway, sandwichurile "hot" sunt de fapt "warm" si nu "spicy" cum am crezut eu. Dar personalul
amabil care a reparat imediat greseala, a facut ca asta sa nu fie chiar un "ce nu-mi place la Budapesta".

3. ca la toaletele din parcuri si alte locuri publice trebuie sa platesti. Surpriza neplacuta a venit cand, la
un restaurant de pe Margit Sziget ca sa te duci la toaleta trebuia sa platesti o taxa de intrare.

4. ca nu stii niciodata, daca nu cunosti traseul autobuzelor sau tramvaielor, in ce statie esti. Stii ca esti
in statie, dar nu stii care-i aia! :(
Cum per total, punctele cu "ce-mi place" sunt mai multe decat cele cu "ce nu-mi place", voi reveni si la
anul! Pentru Sziget Festival, pentru turul de noapte cu vaporasul, pentru acvariu..