Întrebări și răspunsuri

Ciprian Ciobanu – terapeut ocupațional

Nu știu dacă este o tendință generală, dar în această perioadă de criză mă simt mai
ocupat decât în vremurile obișnuite. Am posibilitatea să lucrez de acasă, dar am început să mă
trezesc mai devreme decât de obicei. Jonglez între treburile casnice, serviciul ”la birou” și
relaționarea cu cei ai casei. Deoarece i-am primit pe frații mei mai mici în ”izolare la țară”
provocarea principală este de a-i monitoriza și de a le organiza programul, precum și de a-mi
rezerva timp pentru mine. Cu această ocazie ne dezvoltăm mult, atât ei cât și noi – adulții,
abilitățile de comunicare și de gestionare a timpului, dar și creativitatea pentru a îmbina nevoile
și dorințele fiecăruia.

E o situație de criză, ceea ce înseamnă că pe lângă pericolul iminent și real al

contaminării, fiecare dintre noi are mai mult ca niciodată de furcă cu propriile angoase, dar și cu
cele ale familiei. Cei vârstnici și cei predispuși sunt în linia 1 și se tem pentru propria viață, iar
noi, cei tineri și rezistenți ne dorim să fim activi și implicați, dar suntem legați la mâini și la
picioare. Ne simțim neputincioși alături de cei dragi, atunci când vrem să fim ”eroi” și să dăm
piept cu virusul, dar trebuie să conștientizăm în același timp că le periclităm siguranța alor
noștri.

Cea de - a doua categorie vulnerabilă – nu la virus, ci la emoțiile noastre, sunt copiii. Ei

prezintă în aceste zile o fragilitate deosebită. Ne îngrămădesc, parcă, în micile noastre căsuțe pe
care, cu drept cuvânt ni le-am dori acum mult mai mari și mai încăpătoare, sunt la fel de blocați
ca și noi, însă cu mult mai multă energie și cu mult mai puțină experiență și răbdare. Ne atacă
cu mii de întrebări, realizăm cât de puțin independenți sunt în a-și organiza timpul, dar își
mănâncă toată porția, și pe deasupra și gustările dintre mese pe trei zile odată!

Mi se pare o perioadă plină de har sau, cum ar spune psihologii, plină de dezvoltare
personală. E foarte important să practicăm acum exerciții de conștientizare a prezentului:
atunci când mergem în magazin și ne vine să ne scărpinăm la nas; atunci când ne-am spălat de
10 ori pe mâini și ne dăm seama că am folosit telefonul de 100 de ori în aceeași perioadă de
timp. Și mai ales atunci când ne simțim sufletul fierbând de neputință, de teamă și de furie.
Acum e important să vedem. Și atât. Nu e necesar să ne învinovățim, nici să le reproșăm celor
din jur lucruri ci doar să privim. În noi. La ceilalți. La Isus. Să așteptăm. Să respirăm adânc, chiar
și în magazin. Să luăm o pauză, chiar și cu casa plină de praf. Să ne rugăm cu cei din jurul nostru
și să ne împărtășim unii cu alții seară de seară: Ce v-a plăcut să faceți astăzi? Ce a fost cel mai
dificil pentru voi?

Iar mâine, din nou la drum! Spre Paști și spre Înviere. Drum binecuvântat!