✿ Tema S/încrengătura Urocordate sau

Tunicate (Urochordata, Tunicata)

1. Caracteristica generală a urocordatelor.
2. Clasa Ascidii (Ascidiae). Particularităţi generale ale
structurii şi dezvoltării.
3. Sistematica tunicierilor

Fig. 1 Schema structurii ascidiei.

A – larva. Б – ascidia matură cu un individ-fiică înmugurit pe stolonul bazal. B –

secţiune transversală prin corpul ascidiei la nivelul sifonului cloacal(12).
1- coarda; 2- inima; 3- faringele cu branhiile; 4- papile pentru fixare; 5- deschizătura
bucală;
6- creierul cu organul de echilibru la fund; 7- ochiul; 8- cavitatea perifaringiană; 9-
tubul nervos; 10- tunica; 11-ganglionul provenit din creierul larvei; 13- cavitatea
cloacală; 14- ovarul; 15- testiculul; 16- excrescenţa endodemnică a faringelui, care
penetrează în stolon şi formează endodermul mugurelui; 17- rămăşiţă de tub nervos;
18- brazda hipobranhială; 19- fante branhiale

Întrebarea I Caracteristica
generală a urocordatelor.
 Urocordatele se deosebesc radical de celelalte cordate prin faptul că
indivizii maturi la majoritatea speciilor n-au coardă (notocord).
 semnele tipice caracteristice ale cordatelor la ele sunt bine exprimate
doar la stadiul de larvă.
 coarda dorsală se află numai la embrion şi în stadiile tinere, iar la
animalul adult dispare cu excepţia câtorva specii (excepţie fac numai
apendicularele.).
Sunt animale al căror corp are forma de sac sau butoiaş acoperit cu o tunică
formată dintr-o substanţă secretată de celulele ectodermului (de aici numele
de tunicate).
tunica serveşte ca protecţie şi a apărut datorită trecerii la modul de viaţă
sedentar sau semimobil.
Achidiile sunt animale hermafrodite (bisexuate)
Corpul la ele prezintă numai 2 orificii, unul bucal şi altul cloacal cu aspect de
sifoane.
La adult, sistemul nervos este redus la un ganglion cerebroid, situat între cele
2 sifoane şi de la care pleacă nervii.
Apa cu hrana şi oxigenul intră prin orificiul bucal şi, după ce parcurge un
traseu prin organism, se elimină în cloacă şi de aici – afară.
Una din clasele subîncrengăturii Urochordata este cl. Ascidiae – ascidiile.
 Din ea fac parte atît tunicieri solitari, cît şi coloniali adaptaţi la mediul
acvatic marin (majoritatea – în mări tropicale şi subtropicale)
 Formele coloniale adesea duc o viaţă liberă, înotînd activ cu toată
colonia.
 ▼
Întrebarea II Clasa Ascidii (Ascidiae). Particularităţi
generale ale structurii şi dezvoltării

 Deschizătura din partea de sus a corpului duce într-un faringe saciform

perforat de numeroase fante branhiale numite şi stigme prin care circulă
apa nimerită aici prin sifonul bucal.
 Corpul ascidiilor este acoperit cu o tunică, care la suprafaţă poate fi
rugoasă, sau netedă şi în dependenţă de specie poate avea o structură:
gelatinoasă, cartilaginoasă, sau pieloasă.
 Tunica e formată dintr-o substanţă numită tunicină (un glucid unit cu o
substanţă azotată).
 Nutriţia tunicierilor este pasivă.

Fig. 6. O ascidie solitară disecată:

1- Sifonul bucal; 2 - sifonul cloacal; 3- tunica; 4— cavitatea faringelui; 5— fantele
branhiale 6— endostilul, 7—brazda dorsală; 8—cavitatea peribranhială; 9— peretele
cavității branhiale; 10 - stomacul;11-orificiul anal; 12— testicul; 13— ovar; 14—
ductele glandelor genitale;15- pericardul; 16— inima; 17— ganglionul cerebroid.

 Particulele de hrană pătrunzînd prin sifonul bucal ,nimeresc la fundul

faringelui și se acumulează într-un şanţ mucozitar ciliat - endostilul prin
care cu ajutorul unor celule ciliate sunt mînate sub formă de un bol
alimentar în sus spre orificiul bucal.
 După faringe urmează un esofag scurt, apoi un stomac şi intestin scurt ce
duce în cea dea doua deschiczătură a corpului – sifonul cloacal.
 Aparatul respirator este repezentat de pereţii laterali ai faringelui care
prezintă numeroase orificii tapisate cu cili vibratili.
 Aparatul circulator este de tip deschis şi e alcătuit din inimă, sinusuri şi
lacune vasculare. Prin pulsaţii inima trimite sîngele cînd într-un sens cînd
în altul.
 Aparatul excretor e reprezentat de nişte celule, care înmagazinează
substanţele de excreţie dînd naştere la rinichii de acumulare.
 Sistemul nervos prezintă la maturi un ganglion cerebroid situat între
sifonul bucal şi cel cloacal.
 Organele de simţ lipsesc.
Reproducerea – are loc:
 Pe cale asexuată prin înmugurire (formează stoloni pe abdomenul
exemplarului matern);
 pe cale sexuată (urocordatele sunt hermafrodite) - din oul fecundat se
dezvoltă larva ce înoată liber şi se deosebeşte radical de maturi avînd:
coardă în coadă, tub nervos cu neurocel, ochişor şi veziculă cerebrală cu
statocist.
 o aşa structură se menţine o zi sau chiar cîiteva ore, apoi cu papila
anterioară se fixează de substrat şi începe metamorfoza regresivă: se
resoarbe coarda, dispare tubul nervos, ochişorul şi vezicula cerebrală.
Dar – se îngroaşă tunica, se lărgeşte faringele şi creşte numărul de fante
branhiale.
 Savanţii ruşi А. О. Ков ал е в с к и й şi А. Н. С е в е р ц о в în acest
temei au emis ipoteza că în plan filogenetic tunicierii au avut strămoşi ce
înotau activ ce posedau coardă şi tub nervos iar la trecerea la modul
sedentar – s-a produs simplificarea radicală.
 Astfel, ontogeneza ascidiei ilustrează spectaculos raportul dintre condiţiile
de viaţă şi structura acestor animale la diferite stadii de dezvoltare.

▼
 Întrebarea III Sistematica tunicierilor
Încrengătura Urochordata numără cca 1500 specii cuprinse în trei clase:
1. CLASA Taliacee, Salpele (Thaliacea, Salpidea) cu cca 100specii
 Specia Salpa fusiformis
 Specia Pyrosoma atlanticum

2. CLASA Ascidii (Ascidiae),

 Specia Phallusia mammillata - ascidia
 Specia Ascidia mentula
 Specia Ciona intestinalis – corp de cca 15cm
 Specia Holocynthia papillosa
 Specia Botryllus schlosseri – sunt foarte diverse - coloniale