Inima este localizată la nivelul toracelui, ȋn mediastinul mijlociu, o treime din aceasta fiind

localizată la dreapta faţă de linia mediană şi două treimi fiind localizate la stânga liniei mediene. 

Configuraţie externă
Are forma unei piramide triunghiulare, cu vârful orientat ȋn jos, spre ȋnainte şi la stânga,
dimensiunea ei fiind aproximativ egală cu pumnul individului. 
Prezintă: 
- trei feţe: o faţă ȋn raport cu scheletul toracic, o faţă ȋn raport cu diafragmul şi o faţă ȋn raport cu
plămânii; 
- trei margini: o margine dreaptă, o margine spre anterior şi o margine spre posterior; 
- o bază; 
- un vârf. 

Faţa sternocostală intră ȋn raport cu sternul şi coastele, iar la acest nivel se pot identifica atriile
(ȋn porţiunea superioară) şi ventriculii (ȋn porţiunea inferioară). Ventriculii sunt reprezentaţi mai
bine de ventricului drept la nivelul acestei feţe, cei doi ventriculi, stâng şi drept, fiind despărţiţi
de şanţul interventricular anterior. La nivelul acestui şanţ se pot identifica marea venă a inimii şi
artera descendentă anterioară. Superior, ventriculul drept prezintă o prelungire ce poartă
denumirea de conul arterei pulmonare. Conul arterei pulmonare se continuă cu trunchiul arterei
pulmonare. Ventriculii sunt separaţi de atrii prin intermediul şanţului coronar. Porţiunea atrială a
feţei sternocostale este acoperită ȋn cea mai mare parte de artera pulmonară şi aortă. Şanţul
coronar este străbătut ȋn porţiunea dreaptă de către artera coronară dreaptă şi mica venă a
cordului, iar ȋn proţiunea stângă de artera circumflexă alături de sinusul coronar. La nivelul bazei
cordului se pot observa, pe această faţa, două prelungiri ce poartă denumirea de auriculi sau
urechiuşe, stâng, respectiv drept. 
Faţa diafragmatică sau inferioară este aproape orizontală şi este reprezentată preponderent de
către ventriculul stâng, ventriculul drept reprezentând doar o porţiune foarte mică. Cei doi
ventriculi sunt despărţiţi prin intermediul şanţului interventricular posterior la nivelul căruia se
identifică artera interventriculară posterioară, ram din artera coronară dreaptă şi vena coronară
medie. La nivelul feţei diafragmatice se poate identifica crux cordis ce este reprezentată de
intersecţia dintre şanţul coronar şi şanţul interventricular. 
Faţa pulmonară este orientată spre posterior şi la stânga şi este reprezentată preponderent de o
porţiune din ventriculul stâng. Prezintă şanţul coronar stâng la nivelul căruia putem identifica
artera atrioventriculară stângă şi marea venă coronară. Acesta din urmă ȋmparte faţa pulmonară
ȋntr-o porţiune atrială ce corespunde atriului stâng, şi o porţiune ventriculară ce corespunde
ventriculului stâng. 
Marginea dreaptă este ȋn raport direct cu pleura şi cu faţa medială a plămânului drept. 
Marginile anterioară şi posterioară nu sunt bine evidenţiate. 
Vârful inimii este reprezentat de vârful ventriculului stâng şi este orientat ȋn jos, ȋnainte şi la
stânga şi poate fi identificat la nivelul spaţiului V intercostal stâng, pe linia medioclaviculară. 
Baza are o poziţie ȋn sus, ȋnapoi şi spre dreapta, iar la nivelul ei se poate identifica şanţul
interatrial ce o ȋmparte ȋn două porţiuni şi anume: 
• O porţiune stângă reprezentată de atriul stâng, ȋmpreună cu orificiile celor 4 vene pulmonare; 
• O porţiune dreaptă reprezentată de atriul drept, ȋmpreună cu cele două orificii ale venelor cave
superioară, respectiv inferioară. 
Arterele reprezintă cele mai mari vase de sânge. Au rolul de a transporta sânge oxigenat de la
inimă înspre țesuturi și organe

Artera este compusă din trei straturi: tunica externă, tunica musculară (tunica mijlocie) și tunica
internă. Tunica externă e alcătuită din țesut conjunctiv cu fibre de colagen și elastină, de
asemenea și fibre nervoase vegetative și vase de sânge ce asigură oxigen pentru peretele
vascular. Tunica mijlocie, sau medie, e constituită din celule musculare netede și fibre
conjunctive elastice. Tunica internă (numită și endoteliul vascular) e un epiteliu pavimentos
simplu, aflat pe o membrană bazală și un strat subendotelial elastic.
Arterele au cea mai ridicată presiune, datorită fluxului constant de sânge ce este pompat de
inimă.