În opinia mea, încrederea este o valoare umană care poate fi învățată prin

educație. Astfel, conform lui Liviu Papadima încrederea poate fi învățată prin
practică și pe de altă parte ea nu se poate preda teoretic într-o colectivitate.
În primul rând, Liviu Papadima spune în fragmentul citat din „Pedagogia
încrederii” că încrederea poate fi învățată prin practică. El afirmă că este un fel de
„learning by doing”, adică doar trăind și experimentând diverse situații poți să-ți
cultivi încrederea față societate și mediul înconjurător. Spre exemplu, autorul ne
oferă exemplul ascensorului, și nu neapărat că are încredere în mașinărie, ci are
încredere în cel care și-a dat acordul pentru buna funcționare a acesteia.
În al doilea rând, noi nu suntem învățați nicăieri teoretic, ceea ce înseamnă
încrederea. În schimb, de mici suntem „educați” să avem încredere. Spre exemplu,
am dobândit acest sentiment și l-am dezvoltat o dată cu trecerea anilor, prin
practică. Evenimentele din viață dovedesc că putem avea încredere, iar, cazurile în
care am fost dezamăgiți ne fac să privim uneori cu scepticism lucrurile.
În concluzie, folosind textul lui Liviu Papadima și experiența personală
putem spune că încrederea se învață practic și nimeni nu ne-o poate preda teoretic,
adică pedagogic.