Sunteți pe pagina 1din 9

Capitolul 1

Defectele lemnului
Materialul lemnos prezintă o serie întreagă de defecte, unele fiind defecte normale de
creştere, altele fiind provocate de diverşi agenţi fizici din mediul înconjurător, iar altele fiind
urmarea diferitelor boli provocate de microorganisme. În sfârşit lemnul fiind format din
substanţe organice conţinând în ţesuturile de parenchim rezerve de substanţe hrănitoare,
creează în anumite condiţii un mediu bun pentru dezvoltarea diverselor ciuperci, mucegaiuri,
larve şi insecte, care-I distrug treptat ţesuturile. Alte vieţuitoare mai mari, aşa cum sunt
ciocănitoarele, caută insectele şi larvele în masă materialului lemnos şi prin găurile pe care le
fac cu ciocul, contribuie şi ele la degradarea lui. În apă mării, lemnul neprotejat  poate fi
distrus de diverse moluşte în mai puţin de un an.
Din cele arătate mai înainte reiese că lemnul poate avea defecte numeroase şi variate,
care pot fi grupate astfel:
- defecte în formă cilindrului lemnos
- defecte de structură
- noduri
- defecte datorate crăpăturilor
- defecte de culoare
- defecte provocate de distrugerea ţesuturilor lemnoase de către diverse vieţuitoare.

1.1. Defecte în forma cilindrului lemnos

Un prim defect ar fi că după tăiere, doborâre și înlăturarea crăcilor, trunchiul nu are


formă cilindrică ci conică ,descreșterea treptată a trunchiului, de la bază către vârf. Dacă este
foarte pronunțată, duce la micșorarea randamentului în sortimentele debitate.
Prin cilindru lemnos se înțelege partea din trunchiul arborelui care se foloseşte ca
material de construcție. Trunchiul formează partea principală a arborelui şi volumul său ocupă
un procent cu atât mai mare din volumul total al unui arbore, cu cât acesta este mai bătrân. La
arborii bătrâni, buni pentru exploatare, volumul trunchiului variază între 60 şi 85% din
volumul total al arborilor, la limita inferioară fiind folosite foioasele, iar la limita superioară
răşinoasele.
Trunchiul unui arbore se compune din următoarele zone: zona de bază a, cilindrul
lemnos b, zona de reducere c, şi zona conică d. Dintre acestea nu se foloseşte decât cilindrul
lemnos, care trebuie să fie cât mai drept şi cu o conicitate cât mai redusă. Cilindrul lemnos
poate prezenta următoarele defecte: conicitatea, curbură, lăbărţarea, canelură şi
concreşterea.

a. Conicitatea. Conicitatea unui cilindru lemnos se apreciază după


descreşterea diametrului cilindrului pe metru de cilindru şi se exprimă în centimetri.
Conicitatea influenţează în primul rând rezistenţa la compresiune paralel cu fibrele a
pieselor debitate dintr-un astfel de cilindru lemnos, deoarece o conicitate pronunţată de
piese de cherestea şi stâlpi cu fibră înclinată faţă de direcţia de acţiune a forţei.

1
Fig. 1. Titlu

a. Conicitatea. Conicitatea unui cilindru lemnos se apreciază după


descreşterea diametrului cilindrului pe metru de cilindru şi se exprimă în centimetri.
Conicitatea influenţează în primul rând rezistenţa la compresiune paralel cu fibrele a
pieselor debitate dintr-un astfel de cilindru lemnos, deoarece o conicitate pronunţată de
piese de cherestea şi stâlpi cu fibră înclinată faţă de direcţia de acţiune a forţei.

Un alt neajuns este cantitatea mare de deşeuri ce se produce la debitarea şi


derularea cilindrilor lemno şi cu conicitate mare. La debitare şi derulare , pentru
obţinerea materialului de calitate nu se foloseşte decât partea perfect cilindrică a
trunchiului şi cu diametrul cel mai mic (diametrul de la capătul subţire). Tot ce
depăşeşte acest diametru cade ca deşeuri.

b. Curbura. Curbura sau creşterea încovoiată a trunchiului arborelui


depinde de specie, de starea de desime a masivului păduros şi de diverse acţiuni fizice
exercitate timp îndelungat sau permanent din aceeaşi direcţie asupra arborelui.

Agenţii fizici care provoacă curburi sunt vânturile şi împingerea zăpezii. În


unele regiuni muntoase, aşa cum sunt trecătorile şi defileurile, vânturile bat permanent
cam din aceeaşi direcţie. Sub acţiunea permanentă a vânturilor, ramurile se deplasează
în direcţia opusă, iar trunchiul se curbează şi ia forma unei săbii.
Acţiunea de împingere a zăpezii se manifestă la arborii aşezaţi pe pante ;
prin tendinţa zăpezii de a aluneca spre vale, ea presează partea inferioară a trunchiului
care se
curbează.
Curbarea cilindrului lemnos mai produce şi defectul de ovalizare a secţiunii
cilindrului, fiindcă inelele anuale se dezvoltă mai puţin în partea unde acţionează
vânturile reci şi zăpada, şi mai mult în partea opusă, unde se primeşte mai multă
căldură. Curbura unui cilindru lemnos se apreciază după săgeata la mijlocul arcului.
Cilindrele lemnoase cu curburi mari se pot folosi ca material de construcţie, si se
2
clasează ca lemne de foc sau formează materia primă pentru prelucrarea chimică a
lemnului.
c. Lăbărţarea. La unii arbori, zona de bază a trunchiului nu se continuă
imediat cu cilindrul lemnos, ci cu o zonă intermediară (b)cu o conicitate foarte
pronunţată.
Acest defect de la partea inferioară a cilindrului lemnos se numeşte
lăbărţare şi prezintă toate neajunsurile unei conicităţi mari. Lăbărţarea poate fi însă
folosită când se urmăreşte obţinerea unui placaj decorativ, cu desenul inelelor anuale
variat .
d. Canelura. La partea inferioară a cilindrului lemnos, mai ales acolo unde
se manifestă şi o anumită lăbărţare, încep să se deseneze şi rădăcinile principale (a), care
se continuă şi în înălţime. O secţiune transversală în această zonă se prezintă ca în figura
alăturată.
Canelura este un defect pentru că dă deşeuri multe la debitarea trunchiului
sub formă de cherestea, dar este căutată, când se urmăreşte obţinerea furnirelor
decorative.
e. Înfurcirea. Înfurcirea este defectul care se observă la unii arbori, aşa cum
este salcâmul, la care trunchiul se desparte în două părţi ce cresc paralel. Sub acţiunea
vântului se poate produce o mică despicare a lemnului între cele două trunchiuri şi pe
acolo pătrunde umezeala şi spori de microorganisme, care provoacă putrezirea. Partea
cu înfurcitură se clasează ca lemn de foc.
f. Concreşterea. Concreşterea este un defect
datorit creşterii prea apropiate a doi arbori , din cauza
netăierii la timp a puieţilor plantaţi sau a unei
nesupravegheri a arborelui tânăr. La un moment dat, două
trunchiuri alăturate se ating, prind între ele din scoarţă iar
inelele anuale îmbrăţişează mai târziu ambele trunchiuri.În
felul acesta apar în lemn simultan două defecte: coaja
înfundată sau concrescută şi măduvă sau inimă dublă. Un
astfel de material se clasează ca lemn de foc.

1.2. Defecte de structură


În această grupă sunt cuprinse următoarele defecte: excentricitatea, fibra
răsucită, inelele anuale neuniforme, fibra creaţă, părţile moi, pungile de răşină, rănile şi
excrescenţele.
a. Excentricitatea. Excentricitatea se produce la trunchiurile
curbate, dar poate fi provocată şi de poziţia arborelui faţă de soare. Dacă
arborele este aşezat pe o pantă îndreptată spre sud, din această direcţie
primeşte mai multă lumină şi căldură, iar inelele anuale se vor dezvolta
mai mult în această direcţie, aşa încât canalul medular rămâne excentric
faţă de axa cilindrului lemnos. În cazul trunchiurilor curbate,
excentricitatea se accentuează de sus în jos, fiind
însoţită şi de ovalizarea secţiunii, aşa cum se arată în fig. Prin
apariţia excentricităţii, cilindrul lemnos devine şi mai omogen decât
în cazul unei structuri centrice. La lemnul de răşinoase, inelele mai
groase fiind mai bogate în lemn timpuriu moale, la o comprimare
axială (cazul stâlpilor de susţinere) încărcarea nu poate fi luată
3
uniform pe întreaga secţiune şi stâlpul flambează, cedând în zona cu inelele groase. De
asemenea, cilindrul lemnos ovalizat dă mai multe deşeuri la derulare şi debitare.
b. Fibra răsucită. Fibra răsucită se produce la mulţi arbori, pe a căror
scoarţă se observă dungi desfăşurate după o elice (fig., ceea ce denotă o creştere răsucită
a întregului trunchi. Nu se cunosc cu precizie cauzele acestei creşteri defectuoase.
Neajunsurile fibrei răsucite se văd la cheresteaua debitată din asemenea cilindre
lemnoase: piesele de cherestea au fibră înclinată. Se ştie că rezistenţa la compresiune
este cu atât mai mică, cu cât unghiul pe care-l face direcţia forţei cu direcţia fibrelor este
mai mare. Dacă un lemn de foioase are rezistenţa la compresiune paralel cu fibrele de
500kg/cm²; perpendicular pe fibre 60kgf/cm², rezistenţa la compresiune variază între
aceste două extreme astfel:

Unghiul forţă - fibră 0° 22,5° 45°


90°
Rezistenţa lacompresiune kgf/cm2 500 270 100 60

Clina fibrelor se măsoară pe o lungime de 100 cm a piesei de cherestea


urmărind cu câţi centimetri una din fibre variază faţă de o dreaptă paralelă cu muchiile
piesei de cherestea (fig.). Afară de reducerea rezistenţelor , fibra înclinată provoacă şi
multe deşeuri la prelucrarea lemnului prin despicare.
c. Inelele anuale neuniforme. Inelele anuale neuniforme se observă în
secţiunea cilindrului lemnos, aşa cum este arătat schematic în fig. a şi b.
Cauzele acestei neuniformităţi în grosimea inelelor anuale sunt variaţiile de
desiş în masivul păduros sau alternarea perioadelor de ani călduroşi cu perioadele de ani
reci. Dacă plantaţia a fost la început rară, arborii primesc mai mult soare şi inelele
anuale se îngustează. Dacă o plantaţie deasă la început se răreşte, atunci grosimea
inelelor anuale variază invers decât în cazul precedent.
În sfârşit, într-o perioadă de ani călduroşi inelele anuale se dezvoltă mai
bine şi sunt mai groase decât într-o perioadă de ani răcoroşi. Neuniformitatea grosimii
inelelor anuale măreşte lipsa de omogenitate a materialului lemnos, iar la variaţii mari
de temperatură sau de umiditate se produc dilatări sau contrageri neuniforme atât de
mari, încât coeziunea materialului este depăşită şi el crapă. Formarea acestor crăpături
scade valoarea industrială a cilindrului lemnos, pentru că la debitare el va da multe
deşeuri sau piese de cherestea de calitate inferioară.
d. Fibra creaţă. Fibra creaţă se produce mai des la anumite specii de
arbori, aşa cum sunt nucul, frasinul şi pinul, spre zona inferioară a cilindrului lemnos.
Fibrele, în loc să urmeze linia verticală a trunchiului, prezintă devieri sau ondulaţii,
uneori regulate , alteori încâlcite. Din această cauză, rezistenţa la
încovoiere scade, iar rezistenţa la compresiune perpendicular pe fibre şi
duritatea cresc. Cilindrele lemnoase cu fibră creaţă sunt căutate pentru
furnirul decorativ folosit la fabricarea mobilelor.
e. Părţile moi. Părţile moi există în mod normal într-un
cilindru lemnos, aşa cum sunt cambiul, măduva sau inima şi canalul
medular. Deoarece ele sunt inevitabile, pentru ele se acordă o scădere de
10-15% la debitarea buştenilor sub formă de cherestea. Părţile moi mai
prezintă şi neajunsul că sunt foarte sensibile la acţiunea
microorganismelor, ele fiind primele care putrezesc.

4
f. Pungile de răşină. Un defect al lemnului de răşinoase îl formează
pungile de răşină. El se poate produce în urma rănirii trunchiului. În locul rănit se
produce o secreţie de răşină care se întâlneşte la aer, iar în anii următori , inelele anuale
acoperă această parte care rămâne prinsă în masa lemnului. Alteori , pungile de răşină se
formează la o lovire puternică a trunchiului , fără a-l răni superficial. În locul lovit se
formează o pungă de răşină. Pungile de răşină apar în secţiunea radială ca în fig. a, iar în
secţiune transversală ca în fig. b. Prezenţa pungilor de răşină provoacă o reducere a
rezistenţelor mecanice prin faptul că deviază fibrele şi micşorează secţiunea utilă a
materialului lemnos. De asemenea, dacă sunt mai numeroase, ele îngreunează debitarea
buştenilor sub formă de cherestea pentru că îmbâcsesc pânzele de gatere şi necesită
curăţirea lor frecventă.

1. Nodurile

5
Nodurile
Nodurile - cele mai des intalnite defecte de structura,
apar in locurile in care ramurile copacului se leaga de cilindrul
lemnos.

Dupa natura lor nodurile sunt:


· sanatoase si concrescute (sunt tari si bine
intepenite in masa lemnoasa);
· sanatoase si cazatoare (provin din ramurile care s-au rupt);
· putrede si sfaramicioase (atacate de microorganisme).

Dupa marimea nodurilor distingem urmatoarele tipuri:


· ochiuri, cu dimensiunile intre (320) mm;
· noduri mijlocii, cu dimensiunile intre (2040)mm;
· noduri mari, cu dimensiunile peste 40mm.

Nodurile se formează în locul, în care ramurile copacului se leagă de


cilindrul lemnos. În dreptul fiecărei ramuri, din canalul medular se desprinde o
ramificaţie care urmează axa ramurii, iar inelele anuale se dezvoltă în jurul ramificaţiei,
însă mult mai înguste decât în cilindrul lemnos de origine; din această cauză, ramura
apare cu o altă structură şi intrând ca un cep în cilindrul lemnos, care produce şi o
deviere a direcţiei fibrelor lemnoase. Dacă ramura se rupe sau se usucă, inelele anuale
ale cilindrului lemnos o acoperă treptat împreună cu scoarţa de pe ea, aşa că pe lângă
defectele arătate, mai apare în masa lemnului şi defectul numit scoarţă înfundată.
Nodurile sunt foarte variate ca formă, mărime şi grupare şi în materialul
debitat se pot clasifica din mai multe puncte de vedere. Dacă se clasifică după gradul de
legătură cu restul masei lemnoase, nodurile se pot grupa astfel:
a. noduri sănătoase şi concrescute, care sunt tari şi bine înţepenite în
cilindrul lemnos; ele provin de la o ramură care a convieţuit timp îndelungat în cilindrul
lemnos. Aceste noduri au simbolul A;
b. noduri sănătoase şi căzătoare; acestea provin de la o ramură care s-a rupt
şi din cauza uscării nodul s-a contractat şi s-a desprins din masa lemnoasă
înconjurătoare. Aceste noduri au simbolul B;
c. noduri putrede şi sfărâmicioase, care provin tot de la ramurile
rupte, însă din cauza unui anotimp umed, ele au putrezit. Aceste noduri au
simbolul C.
Mărimea unui nod se ia după dimensiunea cea mai mare a secţiunii
sale. Din acest punct de vedere, nodurile se clasifică astfel: puncte, mai mici
decât 3 mm; ochiuri, între 3 şi 5 mm; noduri mici, între 5 şi 20 mm; noduri
mijlocii între 20 şi 40 mm; noduri mari, peste 40 mm. Nu se admite prezenţa
grupelor de noduri la îmbinarea pieselor de lemn, ci numai a nodurilor izolate.
La piesele de lemn supuse la încovoiere nu este raţional ca grinzile să se aşeze cu
nodurile aflate aproape de feţe în zona întinsă a grinzii (a), ci în zona comprimată (b),
fiindcă s-a arătat că influenţa cea mai vătămătoare a nodului se exercită asupra
rezistenţei la întindere

6
2. Crăpături

Defecte datorite crăpăturilor

În materialul lemnos se pot produce diferite feluri de crăpături datorite


agenţilor fizici. Unele se produc chiar în trunchiul arborilor, înainte de doborâre, iar
altele se produc în buşteni şi în materialul lemnos debitat.
Aceste crăpături sunt gelivurile, crăpăturile de contragere,
inima stelată, cadranura, rulura, crăpăturile provocate de
trăsnet şi crăpăturile provocate de lovituri primite în timpul
exploatării.
a. Gelivurile. Gelivurile sunt crăpături provocate
de un ger timpuriu, înainte de intrarea copacului în repausul vegetativ, când ţesuturile
lemnoase sunt încă bogate în umiditate. În aceste condiţii, asupra materialului lemnos
acţionează următoarele trei solicitări: . Presiunea exercitată de gheaţa care se formează
în cilindrul lemnos şi spre care migrează umiditatea din material, în conformitate cu
principiul peretelui rece; din această cauză, stratul iniţial subţire de gheaţă se îngroaşă şi
depăşeşte prin presiunea sa coeziunea materialului lemnos;
b. Crăpăturile de contragere. Crăpăturile de contragere se produc foarte
rar la arbori şi numai în timpul unei secete mari, dar foarte des la buşteni şi la materialul
debitat. Ele se datorează în special contragerii tangenţiale mari şi la buşteni au un aspect
asemănător cu prima fază a gelivurii .Crăpăturile de contragere sunt periculoase pentru
durabilitatea pieselor de lemn, fiindcă prin ele pot pătrunde în masa lemnoasă sporii
microorganismelor care produc putrezirea. În piesele de lemn debitate, prezenţa
crăpăturilor provoacă micşorarea rezistenţelor mecanice din cauza reducerii secţiunii
utile a lemnului, iar la debitarea buştenilor cu crăpături se măreşte procentul de deşeuri.
c. Inima stelată. Inima stelată este formată din crăpături, care, spre
deosebire de contragere, sunt mai groase în centrul cilindrului lemnos şi se îngustează
spre periferie. Inima stelată poate fi simplă fig. Sau în cruce, şi se observă la trunchiurile
doborâte. Se crede că sunt provocate de izbirea trunchiului de pământ, atunci când este
doborât. Prezenţa inimii stelate prezintă aceleaşi neajunsuri ca şi crăpăturile de
contragere.

7
Cuprins

Capitolul 1. Defectele lemnului Nr.


pag.

Capitolul 1. Defectele
lemnului………………………………………………………………..1

Defecte in forma cilindrului lemnos……………………………………………...1

Defecte de structură………………………………………………………………3

Nodurile…………………………………………………………………………. 5

Crapaturile ……………………………………………………………………….7

Bibliografie selectivă
1.

Proiesct realizat de Lazăr Adrian și Verșanu Cosmin

8
9