Curs Geografie culturală – curs 2 14.10.

2020
Pleșoianu

Încă de la Herodot , geografii au fost interesați de extrema diversitate a popoarelor și a

culturilor acestora. Această diversitate se manifestă nu numai din perspectiva culturii populare a
obiceiurilor și credințelor, ci și din aceea a specificului lingvistic, a formelor de exprimare
artistică și cea a gastronomiei.
Cultura este un intermediar între om și natură. Omul actual nu mai este de multe ori în
contact direct cu natura, el trăiește într-un mediu artificial, creat de el însuși. Vegetația naturală
este distrusă și înlocuită cu o vegetație secundară, respectiv păduri, pășuni și culturi.
Cultura este o moștenire și un joc al comunicării. Nu toate societățile dispun de același
arsenal de cunoștințe și tehnici de același registru de interpretare și motivare. Indivizii și
grupurile sunt codiționați de educația primită. Cultura, astfel, apărând ca o moștenire.
Modalitățile de transmitere de la o generație la alta sau de la un loc la altul prin schimb sau
migrație depind de mediul și de nivelul tehnic, fiind la originea diverității societăților.
Migrațiile pot fi sezoniere sau definitive in momentul in care se muta intreaga familie ( intern
sau extern).
Diversitatea culturală se datorează obstacolelor fizice sau realităților și barierelor
psihologice. Cultura este o experiență a prezentului, dar și o proiecție a ei în viitor. Cultura nu
este trăită pasiv de cei care o primesc drept moștenire. Ei acționează asupra sa continuu,
modificând-o. Interiorizează anumite traiectorii și renunță la altele, invetând în cursul vieții noi
moduri de exprimare corespunzătoare unor aspirații mai profunde. Modelele oferite de culturi nu
sunt intangibile. Inovațiile intervin permanent. Unele sunt respinse de mediu, altele se impun în
timp, iar altele s eimpun foarte rapid.
Culturile sunt realități în continuă mișcare. Grație culturii, fiecare se proiectează în viitor
și lucrează pentru a crea un cadru mai bun decât cel prezent. Lumea sfârșește prin a prinde
conturul unei lumi dorite de către om. Acolo se înrădăcinează valorile, mediul pe care se
fasonează devine conform preferințelor și aspirațiilor.
Modul în care fiecare asimilează cultura grupului din care face parte este puternic
individualizat. Nu toată lumea primeste acelasi bagaj de cunostințe, nu le interiorizează în
același fel și nu le utilizează în aceleași scopuri. Astfel, cultura devine un factor esențial în
diferețierea socială și în atribuirea unui statut specific fiecăruia dintre noi.
Peisajul poartă amprenta culturii și îi servește drept matrice. Caracteristicile peisajului sunt
imprimante de activitățile productive ale oamenilor și de efortul lor de a locui spațiul ocupat,
adaptându-l nevoilor specifice. Marcat de tehnici materiale pe care societateale modelează
conform unor convingeri de natură religioasă, ideologică sau estetică, acest peisaj este
documentul cheie necesar înțelegerii culturilor , singurul care rezistă adesea ca martor al
societăților trecute.
Copiii asimilează cunoștințele, atitudinile, valorile, imitând ceea ce văd în jurul lor.
Lecțiile adulților sunt impregnate de simboluri spațiale specifice unui anumit loc. Peisajul
devine astfel o matrice a culturii, constituind un obiect de studiu fascinant pentru orice geograf.
Geografia umană a acordat astfel încă de la început , dar ... ... culturale, accentul fiind pus
pe tehnici, unelte și transformarea peisajelor. Singurul mod de abordare a transmiterii culturii
este difuzarea ( prin dans, muzică, tradiții, obiceiuri, grafică, etc).

CULTURĂ, VIAȚĂ SOCIALĂ ȘI ORGANIZAREA SPAȚIULUI

Cultura este o creație colectivă, reînnoită de către oameni. Ea modelează indivizii și
definește cadrul vieții sociale care este, în același timp, un mijloc de organizare, dar și de
stăpânire a spațiului. Cultura întemeiază individul, societatea, teritoriul în care se dezvoltă un
grup social. Identitățile colective care rezultă de aici, limitează împrumuturile exterioare și
explică de ce coexistă diverse sisteme de valori în același spațiu.

Comunicarea transmite experienței colective și geneza culturilor

Cultura este suma comportamentelor, aptitudinilor, cunoștințelor, tehnicilor și valorilor
acumulate de indivizi în timpul vieții și de grupurile din care face parte. Este o moștenire
transmisă din generație în generație , dar nu este fixă. Comunicarea dintre grupurile sociale o
transformă fără încetare. Cultura generează flxuri de informație care permit societății să
funcționeze și să se transforme. Aceste fluxuri o modelează, asigurând difuzarea inovațiilor,
impunând noi atitudini, provocând reacții de acceptare sau de refuz . Ceea ce se transmite
depinde de mijloacele pe care le are la dispoziție grupul. Societățile care comunică prin gesturi și
cuvinte sunt diferite de cele care dispun și de scriere sau de mijloace moderne de transmitere la
distanță. Aceste procese de comunicare sunt la originea caracterului dinamic al culturii.

Am rămas la pag 14

Data viitoare de la ora 14- 16, apoi LP de la 16 – creionăm toate planurile de proiecte,
dacă nu sunt strict realizate ca în lucrarea de licență deja.
PPT – dar, dacă este strict parte din licență, poate fi și varianta word.