Starile de agregare

Vasile Sorin Daniel Virgil

In ​fizica​ și ​chimie​ se numeste stare de agregare o forma a materiei caracterizata

prin anumite proprietati fizice calitative, care se traduc printr-o anumit comportare
la scara macroscopica.
● in stare solida materia are volum si forma fixe;
● in stare lichida are volum fix, dar are forme variabile;
● in stare gazoasa materia ocupa intregul volum disponibil, luand forma corespunzatoare;
● in stare de plasma, materia nu are nici forma, nici volum propriu, si este ionizata,
raspunde la forte electromagnetice si emite radiatii electromagnetice.

Intr-un solid, particulele sunt dispuse aglomerat într-o configuratie rigida, ceea ce
confera substantei forma şi dimensiuni fixe. Intr-un lichid, particulele sunt dispuse
aproape unele de altele, dar au libertate de miscare, ceea ce se traduce prin
volum fix şi forma specifica fluidelor, deci forma containerului în care sunt
asezate. In cazul gazelor particulele pot ocupa întregul volum al containerului,
astfel că atat forma, cat si volumul lor sunt definite de container.

Diagrama de mai sus prezinta diferentele de proprietati fizice şi aranjament al

particulelor intre substantele aflate in cele trei stari de agregare.
Transformarile de stare sunt un tip special de reactii chimice​. ​Reactiile chimice, conform
celor învăţate în liceu la orele de chimie, presupuneau de obicei ruperea unor legaturi în
interiorul moleculelor, pe cand in cazul transformarilor de faza avem de-a face cu
ruperea sau​ ​formarea de legaturi intermoleculare​ ​(interactii intre moleculele aceleiasi
substante). Ca in cazul oricarei reactii chimice trebuie studiat ce presupune
transformarea de stare din punct de vedere energetic, ce cantitate de energie este
absorbita sau cedata pe parcursul ruperii, respectiv formarii legaturilor intermoleculare.

Trecerile dintr-o stare de agregare in alta care presupun ruperea unor legaturi intre
molecule (topirea, vaporizarea si sublimarea) necesita un input energetic pentru
invingerea atractiilor intermoleculare intre particulele substantelor (reactii endotermice).
Celelalte transformari (condensarea, solidificarea si desublimarea) sunt insotite de
eliberarea de energie pentru ca particulele adopta o configuratie cu o entalpie inferioara
(reactii exotermice).