C2 ANATOMIA ȘI FIZIOLOGIA OMULUI

PROF.BICA PROFIR VALERICA

NIVELURI
DE

ORGANIZARE GENERALĂ ALE CORPULUI UMAN

Corpul omenesc - sistem biologic - are mai multe nivele de organizare morfofuncţională.
Fiecare nivel are propriile sale legi, care se subordonează legilor nivelului superior:
 nivelul chimic sau molecular este constituit din diferite tipuri de atomi care se combină
pentru a forma molecule complexe, care la rândul lor formează subansambluri celulare -
organitele celulare;
 nivelul celular. Celula este unitatea de bază structurală, funcţională şi genetică a
organismului. În organismul uman există peste 200 de tipuri diferite de celule;
 nivelul tisular. Ţesuturile sunt grupări de celule organizate în scopul efectuării unei
anumite funcţii. Cu toată marea varietate de celule din corpul nostru (peste 200), există
patru tipuri fundamentale de ţesuturi: epiteliale, conjunctive, musculare şi nervos, fiecare
având o funcţie caracteristică;
 nivelul de organ. Organul este o structură formată din cel puţin două tipuri de ţesut, dar
cele mai multe sunt constituite din cele 4 tipuri fundamentale. Organul este un centru
funcţional ultraspecializat, îndeplinind o funcţie specifică;

1
C2 ANATOMIA ȘI FIZIOLOGIA OMULUI
PROF.BICA PROFIR VALERICA
 sistemul de organe este format din mai multe organe care lucrează coordonat, pentru
îndeplinirea unei funcţii comune. În corpul nostru există mai multe sisteme de organe
(sistemul osos, muscular, nervos, endocrin, cardio-vascular, respirator, digestiv, excretor,
reproducător);
 nivelul de organism reprezintă nivelul superior de organizare. Organismul este un tot unitar
morfologic şi funcţional, care include toate celelalte nivele.

Corpul uman este un tot unitar morfologic şi funcţional aflat în strânsă corelaţie cu mediul
înconjurător. Un organism este un sistem deschis care face schimburi de materie, energie şi
informaţie cu mediul înconjurător, este “viu” şi dispune de “viață” (trăieşte) o anumită perioadă
limitată, care se sfârşeşte odată cu moartea organismului. Este alcătuit din celule, ţesuturi, organe,
aparate şi sisteme.

CELULA

I.1. CELULA
DEFINIȚIE
Celula este unitatea principală structurală, funcțională și genetică a organismelor vii.

La baza alcătuirii organismului uman, ca de altfel și al tuturor viețuitoarelor, se află celula (fig. 1).
Întregul organism uman este alcătuit din celule. Celulele pot exista singure (exemplu: globulele
albe din sânge) sau grupate, formând țesuturi (exemplu: țesutul nervos, alcătuit prin gruparea
neuronilor).

Nivelurile de organizare ale corpului uman sunt, conform complexității, următoarele:

celule – țesuturi – organe – sisteme de organe – organism.

2
C2 ANATOMIA ȘI FIZIOLOGIA OMULUI
PROF.BICA PROFIR VALERICA

FIG.1. STRUCTURA CELULEI EUCARIOTE

Celula reprezintă un sistem deschis prin care se realizează schimbul de materie și energie cu mediul
extern. Are o mare capacitate de creștere, dezvoltare și diferențiere (trecerea de la forme simple la
forme din ce în ce mai complexe), datorită proprietății de autoreproducere. Forma, alcătuirea și
funcția celulelor este diferită, legată de locul în care este plasată, de țesutul din care face parte, de
rolul pe care îl are. De exemplu, celula musculară este fusiformă, neuronul are formă stelată,
globulele albe au formă rotundă, iar ovulul este sferic.

I.2. COMPONENTELE CELULEI

Componentele fundamentale ale celulei sunt: membrana, citoplasma și nucleul.
a) MEMBRANA CELULARĂ (MEMBRANĂ PLASMATICĂ/PLASMALEMA)
 este de natură lipido-proteică
 lipidele sunt reprezentate de două straturi de fosfolipide printre care se găsesc proteine

3
C2 ANATOMIA ȘI FIZIOLOGIA OMULUI
PROF.BICA PROFIR VALERICA
 proteinele pot fi dispuse pe fața externă, internă și transmembranar și conferă membranei
aspectul de mozaic fluid.
ROL:
 dă forma celulei
 participă la transportul activ și pasiv în și din celulă
 protejează mediul intern al celulei
 compartimentează spațiul celular
 facilitează schimbul de substanțe cu mediul.

b) CITOPLASMA
 este o substanţă de consistenţă gelatinoasă care ocupă interiorul celulei şi în care sunt
scufundate nucleul împreună cu celelalte organite celulare.
 are o structură complexă, la nivelul ei desfășurându-se principalele funcții vitale (sinteza de
proteine, producția de energie,contractibilitatea).
Organitele celulare sunt de două tipuri:
 organite comune (le întâlnim la toate tipurile de celule);
 organite specifice (la anumite celule, adaptate unor funcţii specifice).

1. ORGANITELE COMUNE:
 reticulul endoplasmatic
 ribozomii (corpusculii/granulele lui Palade)
 lizozomii (măturătorii celulei)
 aparatul Golgi (dictiozomii)
 mitocondriile (uzinele energetice)
 centrozomul (centrul celular).
2. ORGANITELE SPECIFICE:
 miofibrilele (sunt elemente contractile, le găsim doar în fibra musculară),
 neurofibrilele şi corpusculii Nissl (specifice celulei nervoase).

1. ORGANITE COMUNE:
1.1. RETICULUL ENDOPLASMATIC (RE)

4
C2 ANATOMIA ȘI FIZIOLOGIA OMULUI
PROF.BICA PROFIR VALERICA
 este un sistem de canalicule intracitoplasmatice ce realizează legătura între membrana
celulară și cea intracelulară.
 poate fi neted (REN) sau rugos (RER – are pe suprafața sa ribozomi).
 reticulul endoplasmatic este mai dezvoltat în celulele cu activitate metabolică intensă, de ex.
celulele hepatice (ale ficatului).
ROL:
 în transportul substanțelor
 mecanic
 sinteza proteinelor (RER)
 sinteza lipidelor (REN)

1.2. RIBOZOMII (CORPUSCULII/GRANULELE LUI PALADE)

 sunt formaţi dintr-o subunitate mare și una mică.
 pot fi liberi în citoplasmă sau fie ataşaţi de reticulului endoplasmatic, formând reticulul
endoplasmatic rugos.
 sunt alcătuiți din ARN şi proteine.
ROL:
 sinteza proteinelor

1.3. LIZOZOMII
 sunt vezicule ce conţin peste 40 de enzime digestive sau hidrolitice.
ROL
 în digestia intracelulară şi fagocitoză (fagocitoza este procesul prin care o celulă
încorporează microbi sau corpuri străine, pe care le distruge (prin digestie).
 sunt în număr mare în leucocite, deoarece acestea au rol în apărarea organismului.

1.4. APARATUL GOLGI

 este un ansamblu de saci aplatizaţi plasaţi în apropierea nucleului, la nivelul cărora se
elaborează şi se elimină produşi de secreţie şi membrane.
ROL:
 secretor (dictiozomii sunt mai numeroși în celulele secretoare din structura glandelor.
 sinteza polizaharidelor.

5
C2 ANATOMIA ȘI FIZIOLOGIA OMULUI
PROF.BICA PROFIR VALERICA
1.5. MITOCONDRIILE
 sunt alcătuite din membrana externă, membrana internă – pătrunde la interior și formează
cristele mitocondriale, care conţin enzime ce intervin în procesele metabolice celulare.
 conține enzime oxidoreducătoare
 în interiorul mitocondriei (matrix) se găsesc diferite substanţe minerale şi organice, inclusiv
acizii nucleici (ADN şi ARN), ribozomi și proteine.
ROL:
 în respiraţia celulară, fiind considerate ,,centralele energetice” ale celulelor.
 în sintezele de proteine şi lipide, precum şi în transportul diverşilor ioni. Ele constituie
sediul formării ATP-ului.
1.6. CENTROZOMUL (CENTRUL CELULAR)
 este o regiune specializată a celulei, situată în imediata apropiere a nucleului, formează
fusul de diviziune (prin care celula se multiplică).
 centrozomul lipseşte din celula nervoasă care nu se divide.
ROL:
 în formarea fusului de diviziune.

c) NUCLEUL
 este un corpuscul de dimensiuni mari, alcătuit din: membrana nucleară dublă (cariolema),
citoplasma nucleară (carioplasma – un suc nuclear vâscos), care conţine o reţea de filamente
subţiri numită cromatina; cromatina conţine molecule de ADN care formează cromozomii.
Moleculele de ADN sunt alcătuite dintr-un număr foarte mare de gene – care sunt materialul
nostru genetic. Nucleul conţine unul sau mai mulţi nucleoli care sunt mici corpuri sferice cu
rol în sinteza de ARN. Celulele umane sunt de tip eucariot (celule care au nucleul bine
individualizat).
ROL:
 coordonează activitatea celulară.
 este sediul celular al eredității.

I. 3. INFORMAȚIA EREDITARĂ, CROMOSOMII ȘI ADN-UL

 nucleul conține toate informațiile genetice care trec de la părinți la copii în urma procesului
de reproducere.
6
C2 ANATOMIA ȘI FIZIOLOGIA OMULUI
PROF.BICA PROFIR VALERICA
 toate aceste informații se găsesc codificate în substanța numită ADN (acid
dezoxiribonucleic).
ADN-ul este un polimer format din unităţi de bază numite nucleotide. O nucleotidă este
formată dintr-o bază azotată: purinică (adenina, guanina) și pirimidinică (citozina, timina), un zahăr
(deoxiriboza) și un radical fosforic. Nucleotidele sunt legate între ele prin intermediul fosfatului şi
al zahărului formând o catenă. ADN-ul este o moleculă bicatenară, cele două catene sunt legate
între ele prin punţi de hidrogen între bazele azotate de pe cele două catene. Structura ADN-ului este
cea de dublu helix, catenele sunt răsucite una în jurul celeilalte. (fig.2.)
Cea mai mare cantitate a materialului genetic se găseşte în nucleu, unde formează
cromatina. Aceasta este formată din ADN şi proteine, care sunt implicate în stabilizarea cromatinei.
În timpul interfazei, materialul genetic se găseşte sub formă de cromatină, care este laxă, iar
în timpul diviziunii se condensează formând cromosomii (cromatină = cromosomi). Termenul de
cromosom are originea în greacă, soma însemană corp, iar cromos – culoare, sunt corpi evidențiați
prin colorare.
Specia umană are informaţia genetică grupată în 23 perechi de cromozomi. Dintre aceştia,
22 de perechi sunt autosomi şi o pereche sunt cromosomii specifici sexului (XX pentru femeie sau
XY pentru bărbat).
În urma diviziunii celulare rezultă cromosomi monocromatidici, fiecare conţinând o singură
moleculă de ADN bicatenar. În timpul interfazei are loc dublarea cantităţii de ADN prin procesul de
replicare. Astfel, vor rezulta cromosomi bicromatidici, fiecare conţinând 2 molecule de ADN.
O anumită informație există în unele molecule de acid dezoxiribonucleic (ADN), substanță
care, atunci când celula este în stare de repaus, se găsește împrăștiată în nucleu sub formă de
cromatină, iar în timpul diviziunii celulare se condensează și capătă forma unor bastonașe numite
cromosomi.

7
C2 ANATOMIA ȘI FIZIOLOGIA OMULUI
PROF.BICA PROFIR VALERICA

FIG.2. CROMOZOMUL UMAN