Poezia simbolistă românească apare la sfârşitul secolului al XIX-lea, perioadă
măcinată de adânci contradicţii sociale. George Bacovia folosește poezia simbolistă drept pretext, pentru a crea o poezie metafizică, cu nuanțe expresioniste sau existențialiste. Creaţia literară de la sfârşitul secolului trecut şi începutul secolului nostru exprimă o stare de spirit antiburgheză. Scriitorii devin tot mai sensibili la suferinţele "dezmoştenitorilor" , ei dezvăluie exploatarea şi asuprirea, comunica exasperarea provocată de monotonia vieţii provinciale din acea vreme. Titlul poeziei, boemă, simbolizează viața dezordonată, neregulată a unui om, lipsită de conformitatea conveniențelor sociale. Tema centrală a poeziei este reprezentată de starea de confuzie din care eul liric nu poate să iasă. Încă din prima strofă se instaurează atmosfera rece și tristă de iarnă ,,Se aşeza să ningă/ Ningea./ Doream, ”. Iarna, simbolizează sfârșitul, moartea și astfel se observă legătura dintre simboluri și stările eului liric. Strofa continuă cu versurile ,, Să te-ntâlnesc/ La sfârşit de stradă” care din nou arată suferința eului poetic care trăiește disperarea de a-și revedea persoana iubită. Strofa a doua începe cu simbolul corbului, ,,Doar corbii spuneau/ Că stai acasă/ Cu vreun prieten”, care are un impact foarte important asupra poeziei și temei centrale deoarece face trimiterea directă spre dezamăgirea eului poetic. Corbul simbolizează moartea, astfel reiese motivul menționat anterior, dezamăgirea iubirii sfârșite. De asemenea reapare motivul iernii care continuă să sugereze stările interioare de neliniște ale eului liric. În final poezia se termină cu versurile ,,Citeam/ Ca în nopți de iarnă.” cu o dublă semnificație. O dată avem nopți care simbolizează întunericul și misterul și pentru ultima oară, iarna, care încheie poezia cu o notă de introspecție, contemplare și o referire clară la sfârșit. Poezia este structurată în două strofe a câte zece versuri. Predomină versul alb și astfel observăm lipsa de rimă de la începutul poeziei până la final. În concluzie poezia Boemă de George Bacovia aparține simbolismului deoarece prezintă toate trăsăturile necesare.
