Sunteți pe pagina 1din 3

Amplificatorul este un circuit electronic, simplu sau complex, care primește la intrare un semnal de

putere și variație în timp și are la ieșire un semnal de aceeași formă de variație defazat sau nu față
de semnalul de intrare dar de putere.
Se deosebesc:

 amplificatoare de tensiune, la care atât mărimile de intrare cât și cele de ieșire sunt tensiuni
 amplificatoare de curent, la care atât mărimile de intrare cât și cele de ieșire sunt curenți
 amplificatoare de transimpendanță, la care mărimea de intrare este curent iar cea de ieșire
este tensiune
 amplificatoare de transadmitanță, la care mărimea de intrare este tensiune iar cea de ieșire
este curent
Clasificare
După domeniul de frecvență în care lucreaza amplificatorul:

 Amplificatoare de audiofrecvență – f= 16 Hz…20 kHz


 Amplificatoare de curent continuu – de la f= 0 Hz
 Amplificatoare de videofrecvență – fmin= cativa Hz la fmax= pana la 10 MHz
 Amplificatoare de radiofrecvență – zeci de MHz
După mărimea semnalului aplicat la intrare

 Amplificatoare de semnal mic


 Amplificatoare de semnal mare(amplificatoare de putere)
După tipul cuplajului intre etaje

 Amplificatoare cu cuplaj direct (galvanic)


 Amplificatoare cu cuplaj RC
 Amplificatoare cu cuplaj prin transformator
După regimul de funcționare al tranzistorului

 amplificatoare în clasa A
 amplificatoare în clasa B
 amplificatoare în clasa AB
 amplificatoare în clasa C
Amplificator în clasa A[modificare | modificare sursă]

schema electrică si reprezentare grafică a unui amplificator in clasa A

Amplificatoarele din Clasa A sunt cele mai utilizate amplificatoare datorită simplității schemei.
Acestea folosesc un tranzistor (bipolar, FET, etc) conectat într-o configurație emitor comun pentru
ambele semialternanțe ale semnalului, prin tranzistor trecând permanent un curent chiar dacă
acesta nu primește nici un semnal pe bază. Pentru realizarea acestui lucru, este nevoie de o
tensiune de polarizare de curent continuu suficient de mare pentru functionarea tranzistorului intre
zona de blocare si cea de saturatie. In acest fel, semnalul de intrare in curent alternativ va fi perfect
„centrat” intre limita superioara si cea inferioara a nivelului de semnal al amplificatorului.

Amplificator în clasa B[modificare | modificare sursă]

schema electrică si reprezentare grafică a unui amplificator in clasa B

Amplificatoarele clasa B au apărut ca o soluție pentru creșterea randamentului și problemelor


cauzate de încălzirea tranzistorilor la amplificatorul clasa A. Un amplificator de clasa B utilizează
două tranzistoare complementare, bipolare sau FET, pentru fiecare semiperioadă, configurate într-
un aranjament de tip push-pull, astfel încât fiecare tranzistor amplifică doar jumătate din semnalul de
ieșire.Amplificatorul de acest tip, cu conexiune push-pull, este mult mai eficient decât cel din clasa A,
cu randament de 50%. Problema amplificatorului în clasa B este că apar distorsiuni la punctul de
trecere prin zero al semnalului ca urmare a unei zone moarte, unde tensiunile de intrare variază de
la -0,7V la 0,7 pe bazele tranzistorilor unde ambii tranzistori sunt blocați, ei având nevoie de o
tensiune minimă de 0,7V pentru a intra în conducție.Aceasta înseamnă că o parte a semnalului care
se încadrează în această zonă de ±0,7 volți nu va fi reprodusă cu precizie și nu recomandă
amplificatorul clasa B în aplicații de precizie.

Amplificator în clasa AB[modificare | modificare sursă]


schemă electrica si reprezentare grafică a unui amplificator in clasa AB

După cum sugerează și numele, amplificatorul clasă AB este o combinație între amplificatoarele de
tip "clasa A" și "clasa B". Amplificatoarele de clasa AB sunt undeva intre clasa A si clasa B;
tranzistorul conduce mai mult de 50% din timp, dar mai putin de 100%.

Amplificator în clasa C[modificare | modificare sursă]

schema electrică si reprezentare grafică a unui amplificator in clasa C

Amplificatorul în clasa C are cel mai mare randament, însă are și cea mai mare neliniaritate din toate
clasele de amplificatoare. Clasele anterioare, A, B și AB sunt considerate amplificatoare liniare,
semnalele de ieșire având amplitudine și fază în relație liniară cu amplitudinea și faza semnalelor de
la intrare.