VIORICA COADĂ, ANA PELIN, NATALIA TULBURE

ZOOLOGIA NEVERTEBRATELOR

LUCRĂRI PRACTICE
(SPECIALIĂŢILE – BIOLOGIE, BIOLOGIE ŞI CHIMIE, ECOLOGIE, GEOGRAFIE ŞI
BIOLOGIE)

FASCICOLA I POLYCHAETA
OLIGOCHAETA
HIRUDINEA
GASTROPODA
BIVALVIA

CHIŞINĂU 2006
CZU 592/594(076.5)
Z 82

Recenzenţi:
Tatiana Cârlig – doctor în ştiinţe biologice, conferenţiar universitar, UST.

Galina Buşmachiu – doctor în ştiinţe biologice, cercetător ştiinţific coordonator al Institutului de

Zoologie a Academiei de Ştiinţe a Moldovei.

Descrierea CIP a Camerei Naţionale a Cărţii

Coadă, Viorica
Zoologia nevertebratelor: Lucr. practice. Spec. : Biologie, Biologie şi Chimie, Ecologie, Geografie şi
Biologie / Viorica Coadă, Ana Pelin, Natalia Tulbure. – Ch.:UST, 2006. – ISBN 978-9975-9538-8-7
Fasc. 1.: Polychaeta, Oligochaeta, Hirudinea, Gastropoda, Bivalvia. – 2006. – 46p. – Bibliogr. p. 46
(19 tit.). – ISBN 978-9975-9538-9-7: 100 ex.

592/594(076.7)

Aprobat de Senatul Universităţii de Stat din Tiraspol din 24 octombrie, 2006

ISBN 978-9975-9538-8-7
ISBN 978-9975-9538-9-7 (Fasc. 1)

1
 CUPRINS

INTRODUCERE.................................................................................................. 3

Aspectul exterior al nereidei – Nereis pelagica ...................…..............…… 4

Structura parapodiei........................................................................................ 4
Aspectul exterior al arenicolei – Arenicola marina........................................ 5
Evaluare......................................................................................................... 6
Tema 2 – Aspectul exterior şi structura internă a râmei .................................... 6
Cercetarea râmelor vii şi studierea aspectului exterior.................................. 8
Disecţia râmei şi studierea organizaţiei interne............................................. 8
Studierea micropreparatului – secţiune transversală prin corpul râmei......... 9
Regenerarea râmei.......................................................................................... 11
Evaluare......................................................................................................... 12
Tema 3 – Aspectul exterior şi structura internă a lipitorii................................... 12
Cercetarea lipitorii vii..................................................................................... 14
Studierea aspectului exterior............................................................................ 14
Disecţia lipitorii medicinale şi studierea structurii interne............................. 14
Studierea micropreparatului – secţiune transversală prin corpul lipitoarei.... 15
Determinarea speciilor................................................................................... 16
Evaluare.......................................................................................................... 17
Tema 4 – Structura externă şi internă a gastropodelor pe exemplul 18
melcului viţei de vie (Helix pomatia L.)........................................................
Cercetarea aspectului exterior........................................................................ 21
Structura cochiliei......................................................................................... 21
Examinarea complexului mantial de organe.................................................. 22
Studiul structurii interne.................................................................................. 23
Gastropode cu cochilia redusă – limaxul cenuşiu (Limax maximus L.)......... 24
Evaluare.......................................................................................................... 25
Tema 5 – Clasificarea şi determinarea gastropodelor......................................... 26
Evaluare........................................................................................................ 27
Tema 6 - Structura externă şi internă a bivalvelor pe exemplul 32
scoicii de lac (Anodonta cygnea L.).............................................................
Cercetarea aspectului exterior al scoicii de lac.............................................. 34
Examinarea complexului mantial de organe.................................................. 34
Studiul organizaţiei interne............................................................................. 35
Structura glohidiei.......................................................................................... 36
Evaluare.......................................................................................................... 38
Tema 7 – Clasificarea şi determinarea bivalvelor............................................... 38
Evaluare........................................................................................................... 39
Termeni utilizaţi în prezenta lucrare.......................................................................42
BIBLIOGRAFIE.................................................................................................. 44
46

2
 INTRODUCERE

Prezentul compendiu constituie un ghid de lucrări practice de laborator

în domeniul animalelor nevertebrate şi este destinat în primul rând studenţilor
din anul I - specialităţile Biologie, Biologie şi chimie, Ecologie, Geografie şi
biologie din cadrul UST, care parcurg disciplina „Zoologia nevertebratelor”,
precum şi celor care doresc să se iniţieze în cunoaşterea acestor grupe de
organisme.
Speciile de animale prezentate în manual fac parte din colecţia de
materiale didactice a catedrei Biologie animală, colecţie alcătuită atât din
animale care se găsesc în fauna ţării noastre, cât şi din animale care trăiesc în
diferite regiuni ale globului.
Structura şi conţinutul lucrării sunt premeditate în aşa mod, ca lucrările
de laborator să fie efectuate de către studenţi de sine stătător.
Materialul prezentat se referă la o parte din grupele de vieţuitoare
studiate la disciplina zoologia nevertebratelor, şi anume Polychaeta,
Olighochaeta,Hirudinea, Gastropoda, Bivalvia. Descrierea grupelor de
animale se face în ordine evolutivă, şi se referă la morfologia externă şi internă,
sistematică, ecologie. Pentru clasele Gastropoda şi Bivalvia sunt incluse şi
cheie de determinare a speciilor comune din Moldova. Prezentarea acestor
aspecte este ilustrată prin desene, ajutând în acest fel studentul la descoperirea
prin observaţii personale, a structurii corpului animalelor, a legăturii dintre
structura organelor şi funcţia lor. A adaptărilor la mediul de viaţă. Fiecare
lucrare se finisează cu un test de evaluare, ce contribuie la consolidarea
cunoştinţelor.
Aceste informaţii alăturate celor de la cursul de Zoologia nevertebratelor
vor contribui la formarea şi consolidarea ideii de evoluţie de la inferior la
superior, a filogeniei animalelor şi la formarea ideii de unitate a lumii vii.
Celelalte grupe de nevertebrate vor fi prezentate într-o următoare lucrare,
varietatea acestei secţiuni a lumii vii ne permiţând tratarea ei în bloc.

3
 Tema 1 - Aspectul exterior şi structura internă a policheţilor

Încrengătura Annelida – viermi inelaţi

S/înc. Aclitellata.
Clasa Polychaeta - policheţi
S/cl. Errantia. Specia Nereis pelagica - nereida
S/cl. Sedentaria. Specia Arenicola marina – arenicola

Obiective: Analiza particularităţilor structurale a policheţilor pe exemplul

unor reprezentanţi tipici: nereida şi arenicola.
Materiale şi ustensile.
Micropreparat: structura parapodiului.
Preparate umede: diferite specii de policheţi - nereida, arenicola, colecţie de
policheţi din Marea Neagră.
Tabele: morfologia externă şi internă a policheţilor, structura parapodiei,
reproducerea şi dezvoltarea policheţilor.
Microscop, cutii Petri, pensete, lupe.

Mersul lucrării
1. Aspectul exterior al nereidei – Nereis pelagica (Fig.1)

Structura externă se studiază folosind materialul conservat. Se ia o

nereidă se aşează în cutia Petri şi se studiază cu ajutorul lupei. Observaţi
segmentarea corpului, deosebirea dintre partea dorsală şi cea ventrală. În
structura corpului unui polichet se deosebesc următoarele regiuni: cefalică,
trunchiul şi pigidiul. Analizaţi, regiunea cefalică - ea este formată din două
segmente: prostomiu de formă triunghiulară şi peristomiu.
Prostomiul (5) poartă o pereche de tentacule cu rol tactil (1), palpi bine
dezvoltaţi (2), două perechi de ochi intens coloraţi (4), o pereche de gropiţe
olfactive (6).
Peristomiul (7) poartă ventral orificiul bucal iar lateral cirii (10), lungi şi
mobili cu rol senzitivi. Ei provin din parapodele modificate ale primului
segment toracic. Prin presarea orificiului bucal, faringele se poate devagina
sub forma unei trompe cu o pereche de maxile chitinoase, dinţate şi puternice.
Trunchiul este format din numeroase segmente homonome. Găsiţi pe
părţile laterale a fiecărui segment a trunchiului câte o pereche de parapodii
cu ajutorul căruia animalul se deplasează. Observaţi, că spre capătul posterior
al corpului segmentele trunchiului se îngustează, deoarece zona de formare a
noilor segmente se află între ultimul segment a trunchiului şi pigidiu.
Studiaţi ultimul segment a corpului – pigidiul. Observaţi, că el este
lipsit de parapode. Pe faţa ventrală a lui se află orificiul anal, iar pe părţile
laterale se află doi ciri anali (12).

4
 Fig.1 Regiunile anterioară
(A) şi posterioară (B) ale
corpului la Nereis pelagica
(Ivanov,1970)

1-tentacule, 2-palp, 3-
musteţi (ciri), 4-ochi, 5-
prostomiu, 6-gropiţă
olfactivă, 7-peristomiu, 8-
parapode, 9-cheţi, 10-cirul
dorsal al parapodiei, 11-
pigidiu, 12-ciri anali,13-
B vas sangvin dorsal.
A

2. Structura parapodiei. (Fig. 2)

Parapodiul se studiază folosind micropreparatul gata. Folosind

obiectivul mic, observaţi că parapodiul este format din partea bazală de la
care pleacă 2 lobi: dorsal – notopod (8) şi ventral – neuropod (6). Găsiţi
tentaculul dorsal şi ventral (1;5). Tentaculele îndeplinesc funcţia olfactivă.
Găsiţi pe fiecare lob câte un fascicul de cheţi (3;7) iar la baza lor aciculul,
gros prevăzut cu un muşchi ce pun în mişcare tot fasciculul.

Fig. 2 Structura parapodiei de

Nereis pelagica. (Ivanov,1970)

1-tentacul dorsal, 2-paletele

notopodiei, 3-cheţii,4-paletele
neuropodiului,5-tentacul ventral,
6-neuropodiul, 7-cheţi, 8-
notopod.

5
 3.Aspectul exterior a arenicolei – Arenicola marina. (Fig. 3)

Observaţi forma corpului, tipul de segmentaţie. Fiecare segment nu

trebuie considerat ca un segment adevărat, deoarece pentru arenicolă este
caracteristică segmentaţia falsă, unui segment adevărat î-i corespund 5
segmente externe.
Prostomiul, peristomiul este lipsit de excrescenţe caracteristice pentru
nereidă, deoarece ea duce un mod de viaţă săpător. Observaţi că segmentele în
diferite regiuni a corpului sunt diferite şi corpul se diferenţiază în 3 regiuni:
I – regiunea cefalică este formată din prostomiu sau trompă şi 6
segmente care lateral prezintă o pereche de parapode rudimentare, care sau
redus datorită modului de viaţă săpător.
II – regiunea branhială este formată din 13 segmente. Pe fiecare
segment în apropierea rudimentelor de parapode se află câte o branhie bogat
ramificată (6).
III – regiunea codală – conţine un număr variabil de segmente, este
lipsită de branhii.
Fig. 3 Morfologia
externă a arenicolei
Arenicola marina.
(Ivanov,1970)

I-regiune a corpului cu
parapodii, II-regiune a
corpului cu parapodii şi
branhii, III-regiunea
codală. 1-prostomium, 2-
peristomium, 3-orificiul
bucal, 4-lobul dorsal al
parapodiei, 5-lobul
ventral, 6-branhii.

Evaluare

1. Definiţi noţiunile de metamerie–––––––––––––-–––––––––––––––––––––

parapod–––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––
diseptiment–––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––
celom––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––
2.Care sunt caracterele generale ale celomatelor , numiţi principalele
înctengături care fac parte din acest grup–––––––––––––––––––––––––––––––
––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––
––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––
––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––

6
3.Să se dea definiţia taxonomică a încrengăturii Annelida––––––––––––––––––
––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––
–––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––
4. Indicaţi două argumente ce ne dovedesc că viermii inelaţi sunt mai
superiori în comparaţie cu viermii plaţi şi cilindrici.
I ––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––
II ––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––
5. Completaţi spaţiile libere.
Corpul polichetelor este alcătuit din trei regiuni --------------------, --------------
------, ----------------------. Paleta cefalică este alcătuită din 2 segmente ---------
-------------, -------------------------. Anexele prostomiului sunt --------------------
, ------------------, -------------------------, ------------, iar a peristomiului ----------
-----------. Fiecare segment al trunchiului poartă lateral câte o pereche de ------
----
6. Alegeţi răspunsurile corecte:
Aparatul excretor al polichetelor este reprezentat prin:
a)solenocite d)celule cloragene
b)protonefridii e)mixonefridii
c)metanefridii
7. Explicaţi în ce constă fenomenul de epictonie––––––––––––––––––––––––
––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––
––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––
8.Explicaţi provenienţa, structura şi funcţiile celomului––––––––––––––––––
––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––
––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––
9. Notează pe desenul „Schema secţiunii transversale prin corpul viermilor
policheţi”, noţiunile corespunzătoare, selectândule din desenul de mai jos.

-epidermul
-muşchi inelaţi
-muşchi longitudinali
-chet de sprijin
-notopodul
-tentacul spinal
transformat în branhie
-nefrostom
-canal nefridian
-muşchii parapodiei
-vas sangvin ventral
-muşchi diagonal
-ovar
-tentacul ventral al
parapodiei
-neuropod
-celom
-intestin
vas sangvin dorsal

7
 Tema 2 -Aspectul exterior şi structura internă a râmei

Încrengătura Annelida – viermi inelaţi

S/încr. Clitellata
Clasa Oligochaeta
Ordinul Lumbricomorpha
Specia Lumbricus terrestris – râma

Obiective. Studierea modului de deplasare a râmei. Analiza structurii externe.

Efectuarea disecţiei şi studierea structurii interne. Analiza secţiunii
transversale prin corpul râmei (micropreparat).
Materiale şi ustensile:
Material viu: râme
Micropreparate: secţiune transversală prin corpul râmei.
Preparate umede: structura internă a râmei.
Tabele: structura externă şi internă a râmei, secţiunea transversală.
Microscop, tăviţe pentru disecţie, ace de preparare, apă, foi albe de hârtie,
bisturiu, lame, oţet, HNO3

Mersul lucrării
1. Cercetarea râmelor vii şi studierea aspectului exterior.
(Fig.4)
Amplasaţi o râmă vie pe o foaie albă de hârtie. Determinaţi
partea dorsală şi ventrală, anterioară şi posterioară a corpului.
Partea dorsală este rotundă, de culoare brun-albiciosă, prin
transparenţă se observă vasul sanguin dorsal, partea ventrală este
compactă, şi colorată mai deschis. Extremitatea anterioară este
ascuţită, cilindrică, pe când cea posterioară turtită dorso-ventral.
Primul segment al trunchiului este peristomul, pe care se află
orificiul bucal.
Observaţi cum se deplasează şi caracterul contracţiei
musculare.
Găsiţi pe partea latero-ventrală cheţii (4). Pentru aceasta
aşezaţi râma pe o foaie albă de hârtie şi ascultaţi atent zgomotul
produs, sau ţinând râma de partea posterioară o
puneţi pe o ţesătură şi o trageţi uşor înapoi; se Fig.4 Lumbricus terrestris –
simte o rezistenţă provenită de la aderarea a regiunea anterioară.(Pisică,2002)
celor 4 rânduri de cheţi câte 2 perechi în fiecare
segment. Cheţii de asemenea, uşor pot fi găsiţi 1-prostomiu, 2-peristomiu, 3-orifici -
dacă treceţi cu degetul pe suprafaţa corpului ul bucal, 4-cheţi, 5-orificiile
unei râme conservate, de la capătul posterior receptaculelor seminale, 6-orificiul
spre cel anterior. genital femel, 7-orificiul genital
mascul, 8-şanţ seminal, 9-clitellum.

8
 Atingeţi atent cu penseta partea dorsală, ventrală, anterioară şi
posterioară. Care este reacţia râmei?
Îmbibaţi un tampon de vată cu oţet. Ţineţi-l în apropierea părţii
anterioare şi posterioare. Ce observaţi?
Studiaţi o râmă fixată în alcool cu ajutorul lupei. Observaţi că corpul
este format din mai multe segmente. Care este tipul de segmentaţie? Găsiţi
gura, care se află pe partea ventrală a segmentului doi (3). În regiunea
segmentelor 32-37 observaţi o îngroşare – clitelumul, bogat în glande
mucoase, cu rol în împerechere şi formarea coconului (9).
Cu ajutorul lupei găsiţi între segmentele 9-10 şi 10-11 cele două
perechi de orificii ale receptaculelor seminale, unde se depozitează lichidul
spermatic după împerechere (5). Pe segmentul 14 se găsesc cele două orificii
genitale femele vizibile numai cu lupa (6). Pe segmentul 15 mai lateral se
găsesc două orificii genitale masculine (7) înconjurate de o suprafaţă
glandulară, de la care pornesc până la clitelium două şanţuri seminale prin
care se scurge lichidul spermatic în timpul împerecherii (8). Pe ultimul
segment al corpului – pigidiu, găsiţi orificiul anal.

2. Disecţia râmei şi studierea organizaţiei interne (Fig.5)

Studierea sistemelor de organe se efectuiază în paralel pe preparatul
umed şi pe râma disecată.
Amplasaţi o râmă conservată în alcool în tăviţă pentru disecţie, cu
partea dorsală în sus, fixaţi-o cu ace de preparare în partea anterioară şi
posterioară. Cu ajutorul lamei efectuaţi o secţiune longitudinală a sacului
muscular cutaneu de 1-2 cm în partea de mijloc a râmei. Continuaţi secţiunea
cu ajutorul foarfecelor în partea anterioară şi posterioară, străduiţi-vă să nu
pătrunde-ţi adânc evitând atingerea organelor interne. Marginile le fixaţi cu
ajutorul acelor de preparare.
Secţionarea peretelui corpului ne permite să pătrundem în cavitatea
secundară a corpului – celom. Observaţi, folosind o lupă, membranele fine
numite diseptimente, ce împart cavitatea corpului în porţiuni corespunzătoare
segmentelor corpului.
Turnaţi în tăviţă apă, astfel încât să fie acoperită râma. Începeţi
studierea organelor interne cu ajutorul lupei.
Sistemul digestiv. Începe cu orificiul bucal situat pe partea ventrală a
peristomului urmat de faringele musculos (3), situat în primele 7 segmente.
Faringele trece în esofagul (4) destul de lung (segmentele 7-13) pe părţile
laterale ale căruia în dreptul segmentelor 11-12 se disting 3 perechi de glande
calcifere - glandele lui Morren, ce secretă CaCO3 ce reglează pH în sânge,
fixează CO2 din galerii, evitând intoxicarea corpului.
Găsiţi în regiunea segmentelor 14-15 guşa (16), după care urmează
stomacul cu pereţii musculoşi (15) de aceiaşi lăţime ca şi guşa. Stomacul
trece în intestinul mediu foarte lung (14). Efectuaţi o secţiune transversală în
partea mijlocie a corpului şi găsiţi pe partea dorsală a intestinului mediu o
invaginare cutată– tiflozoliul. Care este funcţia lui? Intestinul mediu trece lent

9
în intestinul posterior scurt ce se termină cu orificiul anal situat pe ultimul
segment a corpului. Hrana râmelor este formată din substanţe organice pe
care le extrag din solul ingerat.
Sistemul nervos. De asupra faringelui găsiţi o masă ganglionară albă –
ganglionii cereboizi (2) care se leagă de ganglionii subfaringieni prin
conectivul perifaringian. În fiecare segment a corpului se află câte o pereche
de ganglioni contopiţi între ei şi uniţi prin conective longitudinale cu cei din
segmentele vecine. Ridicaţi o porţiune din intestin şi observaţi cu ajutorul
lupei lanţul nervos ventral cu câte o pereche de ganglioni în fiecare segment
care se evidenţiază pipetând pe el o soluţie diluată de HNO3 de 1%.
Aparatul circulator. Pe linia mediană-dorsală a tubului digestiv găsiţi un vas
de sânge lung de culoare roşie – vas sanguin dorsal (5.6) prin care sângele
circulă din partea posterioară spre cea anterioară a corpului. Ridicaţi puţin
intestinul în regiunea unde a fost efectuată secţiunea transversală şi găsiţi
vasul sanguin ventral prin care sângele circulă din partea anterioară spre
posterior. Observaţi că vasele sangvine dorsale şi ventrale sunt unite prin
numeroase vase sanguine inelare (5), dar cele mai bine dezvoltate sunt cele
cinci din regiunea esofagului numite “inimi inelare”. De la vasele sanguine
longitudinale pornesc ramificaţi laterale în fiecare segment care duc sângele
la diferite organe. Sângele este de culoare roşie deoarece conţine
hemoglobină.
Sistemul excretor. Găsiţi cu ajutorul lupei
printre diseptimente de o parte şi alta a
intestinului nişte tubuşoare încolăcite de culoare
albă. Acestea sunt organele de excreţie –
metanefridiile (12). O metanefridie este formată
dintr-o pâlnie ciliată numită nefrostom, un canal
întortocheat care străbate diseptimentul – canal
nefridian ce trece în segmentul următor, şi se
deschide la exterior prin nefropor, situat pe
părţile laterale ale segmentului. Ele se află câte o
pereche în fiecare segment cu excepţia primelor
trei şi ultimul.

Fig.5 Anatomia râmei (Burmbah, 1975)

1-prostomiu,2-gg. cereboizi, 3-faringele, 4-

esofagul, 5-vase inelare, 6-vas sanguine dorsal,
7-vezicule seminale, 8-testicule, 9-pîlnii
seminale, 10-spermiduct,11-diseptimente, 12-
metanefridii, 13-vas sangiun dorsal, 14-intestin
mediu, 15-stomac, 16-guşa, 17-oviduct, 18-
pîlnia oviductului, 19-ovar, 20-receptacul
seminal; I-XX segmentele corpului.

10
Sistemul genital. Sistemul genital al râmei se află în regiunea esofagului
(segmentele 9-15). Râmele sunt hermafrodite. Glandele genitale pot fi văzute
numai în perioada de înmulţire în rest sunt de dimensiuni foarte mici şi pot fi
observate cu greu. În schimb se observă uşor 3 perechi de vezicule seminale
(7) de culoare albă ce se află în regiunea segmentelor 10, 11 şi 12. Ele servesc
pentru depozitarea spermatozoizilor secretaţi de testicule.
Orificiul genital masculin se deschide pe segmentul 15, iar cel femenin pe
segmentul 14. Pe laturile interne ale segmentelor 9-10 se vede cu ochiul liber
o pereche de pungi sferice albicioase – receptaculele seminale ce servesc
pentru depozitarea lichidului spermatic ale partenerului (20).
Sistemul respirator. Organe speciale pentru respiraţie lipsesc. Respiraţia se
efectuiază prin tegumentul străbătut de numeroase capilare.

3.Studierea micropreparatului – secţiune transversală prin corpul râmei

(Fig.6)
Studiaţi la microscop cu obiectivul 20 micropreparatul - secţiunea
transversală prin corpul râmei. Orientaţi preparatul determinând partea
dorsală şi ventrală. Efectuaţi acest lucru ţinând cont de faptul că tiflozoliul
(15) se află pe partea dorsală a intestinului.
Fig.6 Secţiune transversală
18
prin regiunea medie a râmei.
(Petruşevschii,1980)
1-cutila, 2-epidermul, 3-
muşchi inelari, 4 - muş-
chi longitudinali, 5-
somatopleură, 6-
metanefridie, 7-cheţi, 8-
mezenter, 9-vas sanguin
ventral, 10- vas sanguin
subneural, 11-lanţ nervos
ventral, 12-celule
cloragene, 13-cavitatea
intestinului, 14-plexsul
vascular, 15-tiflozoliu, 16-
vas sanguin al
tiflozoliului, 17- vas
sangvin dorsal, 18 -por
dorsal.

Examinaţi structura peretelui corpului: la exterior corpul este acoperit

cu o cuticulă subţire, sub care se află un strat de celule epiteliale, iar sub ele
musculatura. Găsiţi muşchii inelari, iar sub ei muşchii longitudinali. Sacul
muscular cutaneu este delimitat de cavitatea corpului printr-o membrană
numită – somatopleură (5). În mijlocul secţiunii se află intestinul (13). El este
învelit la esterior de de splachnopleură, care conţine celulele cloragene (12).

11
De o parte şi alta a intestinului se văd nişte formaţiuni alungite - secţiuni prin
diferite sectoare ale nefridiilor. Pe partea dorsală a intestinului se observă
secţiunea vasului sanguin dorsal (17), iar sub intestin secţiunea prin vasul
sangiun ventral (9). Mai jos de vasul sangvin ventral găsiţi secţiunea prin
lanţul nervos (11).

4.Regenerarea râmei.
Tăiaţi o râmă în două şi puneţi aceste bucăţi într-un vas cu pământ. Studiaţi
aceste bucăţi vas peste câteva zile. Ce observaţi?

Evaluare:

1. Defihiţi noţiunile de clitelium––––––––––––––––––––––––––––––––––––

segmentaţie heteronomă–––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––
segmentaţie homonomă–––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––
regenerare––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––
paratomie––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––
arhitomie––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––

2. Completează spaţiile libere cu informaţia omisă.

Pentu râmă este caracteristică segmentaţia corpului ------------------,
funcţia de excreţie o îndeplinesc-------------------, sistemul nervos este de tip --
--------------, pe segmentele 9-10 se află orificiile--------------., pe segmentul
14 orificiul genital ------------,pe segmentul 15orificiul genital----------------,
în regiunea segmentelor 32-37 se află o îngroşare numită ---------------------.
3. Explicaţi de ce la râmă sistemul circulator este de tip închis–––––––––––––
––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––
––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––
––––––––––––
4.Explicaţi şi prezentaţi schematic structura unei metanefridii

5.Numiţi funcţiile glandelor calcifere––––––––––––––––––––––––––––––––

––––, a tiflozoliului––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––
––––––––––6.Numiţi care sunt adaptările râmei la modul subteran de viaţă
a)–––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––
b)–––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––
c)–––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––
7. Explică schematic modul de reproducere la râmă.

12
8. Completaţi casetele libere ce reflectă clasificarea oligocheţilor, indicând
câte 2 specii pentru fiecare familie prezente în fauna Republicii Moldova.

Clasa Oligocheta

familia sp.------------------------------------
sp.------------------------------------
Ordo
familia sp.------------------------------------
sp.------------------------------------
familia sp.-----------------------------------
sp.------------------------------------

Ordo
familia sp.----------------------------
sp.----------------------------------

9. Elaboraţi pe baza surselor de specialitate, un referat cu tema „Râma ca

izvor de hrană pentru om”. Studiaţi în ce ţări râma se foloseşte ca hrană, cum
se pregătesc, valoarea energetică.

13
 Tema 3 - Aspectul exterior şi structura internă a lipitorii

Încrengătura Annelida
S/încrengătura Clitellata
Clasa Hirudinea - lipitori
Ordinul Gnathobdellida
Specia Hirudo medicinalis – lipitoarea medicinală

Obiective. Studierea aspectului exterior al lipitorii. Efectuarea disecţiei şi

analiza structurii interne. Determinarea lipitorilor.
Materiale şi ustensile.
Material viu: lipitori.
Micropreparate: secţiune transversală prin corpul lipitorii.
Preparate umede: lipitori conservate în alcool.
Tabele: structura externă şi internă, secţiune transversală.
Microscop, tăviţe pentru disecţie, ace de preparare, apă, bisturiu.

Mersul lucrării
1. Cercetarea lipitorii vii.
Cercetaţi lipitorile vii ce se află într-un pahar cu apă.
Observaţi modul de deplasare pe substrat şi în apă. Comparaţi
forma corpului la lipitori în diferite momente: înoată, se află pe
substrat, sătule, înfometate. Măsuraţi lungimea corpului în stare
de contracţie şi de întindere.
2. Studierea aspectului exterior (Fig.7)
Pentru aceasta amplasaţi o lipitoare conservată în alcool
în tăviţă. Examinaţi forma corpului. Determinaţi partea dorsală
şi ventrală, observaţi culoarea. Observaţi că corpul este format
din mai multe segmente. Segmentaţia externă nu coincide cu cea
internă, celor 101 segmente externe le corespund 34 segmente
interne. Care este avantajul unei asemenea segmentaţii?
Determinaţi partea anterioară şi posterioară a lipitorii. În
partea anterioară găsiţi ventuza anterioară (1), care provine din
modificarea primelor 4 segmente anterioare, în mijlocul căruia
se află orificiul bucal. În partea posterioară găsiţi
ventuza posterioară (2) care este mai bine dezvoltată, Fig.7 Aspectul exterior a
lipitorii (Stepanian,1986)
are forma unui disc orientat spre partea ventrală,
rezultată din modificarea ultimelor 7 segmente.
Cu ajutorul lupei examinaţi partea dorsală a 1-ventuza anterioară,
segmentelor 1,2,3,5 şi 8. Observaţi că fiecare segment 2-ventuza posterioră,
prezintă câte o pereche de ochi, ca nişte puncte negre. 3-orificiul genital
Ventral pe linia mediană pe segmentul 10 se află masculuin, 4-femenin,
5-orificiul anal.
orificiul genital masculin (3), prin care uneori în timpul
conservării iese organul copulator exertil, iar pe

14
segmentul 11 se află orificiul genital femenin. Ambele orificii sunt situate în
regiunea cliteliană (segmentele 9-11)
Determinaţi cum este suprafaţa corpului? Observaţi lipsa parapodelor,
cheţilor la lipitoare.
3.Disecţia lipitorii medicinale şi studierea structurii interne. (Fig.8)
Amplasaţi o lipitoare conservată în alcool în tăviţa pentru disecţie, cu
partea dorsală în sus, fixând-o cu 2 ace de preparare. În partea anterioară fixaţi
acul în partea laterală a ventuzei (pentru a nu distruge ganglionii suprafaringieni
şi maxilele). Al doilea ac de preparare î-l fixaţi în ventuza posterioară. Cu
ajutorul lamei efectuaţi secţiunea longitudinală (atenţie !, secţiunea nu trebuie să
fie adâncă pentru a nu leza intestinul). Cu ajutorul bisturiului delimitaţi atent
tegumentul de parenchimă şi fixaţi-l cu ace de preparare. Turnaţi puţină apă în
tăviţă şi începeţi studierea organelor şi sistemelor de organe.
Sacul muscular-cutaneu. Tegumentul este constituit dintr-un epiteliu
unistratificat care secretă cuticula şi conţine foarte multe celule glandulare şi
pigmentare. Sub epiteliu se află muşchii inelari, longitudinali şi dorso-ventrali.
Cavitatea corpului este plină cu parenchim, fiind redusă la 4 lacune celomice
care substituie vasele de sânge. Diseptimentele au dispărut.
Aparatul digestiv. El începe cu orificiul bucal
situat în mijlocul ventuzei anterioare. Cu ajutorul
lupei găsiţi în cavitatea bucală 3 proeminenţe
semicirculare, musculoase: una dorsală şi două
laterale, înzestrate cu dinţi chitinoşi. Gură
continuă cu un faringe musculos (2), situat în
segmentele 4-7, ce funcţionează ca o pompă şi un
esofag scurt şi subţire (3) Găsiţi în jurul
faringelui printre muşchi glandele salivare,
ductele căruia se deschid în faringe. Studiaţi
următoarea porţiune a aparatului digestiv –
stomacul voluminos ce prezintă 10 perechi de
diverticule laterale (4-5). Observaţi că ultima
pereche este cel mai bine dezvoltată ajugând până
la capătul posterior al corpului. Care este funcţia
lor? Digestia şi asimilarea hrănii are loc în
porţiunea posterioară a intestinului mediu (6) ce
are forma de un tub. Urmează – intestinul
posterior (7), ce se termină cu orificiul anal situat
deasupra ventuzei posterioare (8).
Respiraţia este tegumentară, fără sistem
respirator diferenţiat.
Fig.8 Anatomia lipitoarei medicinale Hirudo medicinalis (Burmbah,1975)
1-ganglioni cerebrali, 2-faringe, 3-esofag, 4-5 diverticole stomacale,
6 –intestin mediu, 7-intestin posterior, 8-orificiul anal, 9-ventuza
posterioară, 10-ganglion, 11-metanefridie, 12-veziculă urinară, 13,
15-testicul, 14-spermiduct, 16-vagin, 17- ovar, 18-penis.

15
Sistemul nervos. Îndepărtând fibrele musculare, ce pleacă de la faringe către
peretele corpului cu ajutorul lupei găsiţi ganglionii cerebrali (1) de culoare
albicioasă. Găsiţi sub intestin lanţul nervos ventral.
Aparatul excretor. Pe părţile laterale ale segmentelor 7-23, în apropierea
testiculelor, găsiţi cu ajutorul lupei metanefridiile (11) de culoare albă.
Sistemul genital. În partea medie a corpului (segmentele 12-20) găsiţi 9 perechi
de testicule (13;15) rotunde mici, de culoare albă. De la ele pornesc un canal
foarte subţire, scurt – canal eferent (nu se observă 14). Ele se deschid în
spermiduct care se îndreaptă spre anterior şi în treimea anterioară a corpului
fiecare dintre ele se răsucesc în ghem formând anexele testiculelor – epididim ce
servesc pentru depozitarea spermei. Urmează apoi canalul ejaculator impar ce
pătrunde în organul musculos copulator –penisul (18). Penisul are la bază sa o
glandă – prostata, secreţiile căruia diluiază sperma. Ovarele, cu oviductele şi
vaginul nu se disting.
3. Studierea micropreparatului - secţiunea transversală a corpului lipitoarei
(Fig.9)
Studiaţi la microscop cu obiectivul 20 micropreparatul cu secţiune
transversală prin corpul lipitoarei. Orientaţi preparatul determinând partea dorsală
şi ventrală. Efectuaţi acest lucru ţinând cont de faptul că prin lacuna ventrală
trece lanţul nervos ventral. Examinaţi structura sacului muscular cutaneu. La
exterior corpul este acoperit cu un epiteliu cuticular (1). Sub el se află muşchii
inelari (2), urmaţi de muşchii diagonali (3), mai profund se află muşchii
longitudinali (4) şi dorso-ventrali (5).

Fig.9 Secţiune transversală prin corpul lipitoarei medicinale Hirudo

medicinalis (Petruşevschii,1980)
1-epiteliul cuticular, 2-muşchi inelari, 3-muşchi diogonali, 4-muşchi longitudinali, 5-
fascicul muscular dorso ventral, 6-lacună laterală, 7-diverticul lateral al stomacului,
8-metanefridie, 9-vezica seminală, 10-spermiduct, 11-lacună ventrală cu lanţul
nervos ventral, 12-stomacul, 13-canal lacunar, 14- vezica urinară, 15- ţesut botrioid,
16-lacună dorsală. 16
16
Cavitatea secundară a corpului, caracteristică pentru viermii inelaţi, la
lipitoare este redusă, spaţiul dintre organe este ocupat de parenchimă. În
mijlocul secţiunii găsiţi stomacul cu diverticulele laterale (7). Ventral, sub
stomac, găsiţi lacuna ventrală, în care se găsesc ganglionii ventrali perechi.
Dorsal se află lacuna dorsală (16) şi lateral lacunele laterale (6). Se mai pot
vedea secţionate organele genitale şi metanefridiile (8).

▲ Folosind cheia de determinare ce urmează, determinaţi speciile

de lipitori propuse, specii prezente în fauna Moldovei.

1 (4) Corpul turtit dorso-ventral, faringele transformat în trompă

exertilă.……………………………….ordinul Rynchobdellida
2 (3) Prezintă trei perechi de ochi, amplasaţi în două rânduri aproape paralele.
Corpul turtit dorso-ventral, foarte lat, îngustat în partea anterioară. Este de
culoare gălbuie cu pete întunecate aşezate în rânduri.
Lungimea 2-3 cm, lăţimea 5-10mm. Trăieşte în apele dulci europene. (Fig.10)
……………….Glossiphonia complanata – lipitoarea melcilor
3 (2) Corpul subţire, cilindric, colorat cenuşiu cu nuanţă verzuie sau gălbuie.
Ventuza posterioară foarte mare prevăzută cu ochi.
Lungimea 5 cm, lăţimea 2-3 mm. Parazitează peştii de apă dulce, în special
crapul. Specie răspândită în Europa. (Fig.11) Fig.10
……………Piscicola geometra – lipitoarea peştilor
4 (1) Corpul turtit dorso-ventral, faringele neexertil, înarmat cu trei
fălci.………..ordinul Gnathobdellida
5 (6) Corpul turtit dorso-ventral, partea dorsală convexă, iar cea ventrală plată. Dorsal
este de culoare brun-verzuie, cu desene fine, dispuse în 6 şiruri
longitudinale de pete galbene-roşcate; pe partea ventrală este brună-
gălbuie. Diametrul ventuzei posterioare este egal cu 2/3 din lungimea
corpului. Are 5 perechi de ochi situaţi în partea dorsală a segmentelor
anterioare. Lungimea corpului 15-20 cm.(Fig. 7)
………Hirudo medicinalis – lipitoarea medicinală
6 (5) Culoarea corpului este alta. Corpul are culoare cenuşie uniformă,
lipsită de şiruri longitudinale de pete; partea ventrală este galbenă-surie.
Diametrul ventuzei posterioare este egal ~ cu jumătate din lăţimea
corpului. Specie dulcicolă. Lungimea corpului 10-15 cm. (Fig. 12)
………….…Haemopis sanguisuga – lipitoarea de cal

Fig.12

17 Fig.11
 Evaluare.

1. Definiţi noţiunile de ectoparazit––––––––––––––––––––––––––––––––––

hematofag ––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––
hermafrodit ––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––
2. Alegeţi răspunsurile corecte.
A)Hirudineele se caracterizează prin următoarele trăsături:
1. acelomate
2. ectoparazite
3. posedă un număr constant de segmente 33 + prostomiul
4. funcţia de excreţie o îndeplinesc metanefridiile
5. hermafrodite
3.Asociaţi noţiunile din cele două coloane.

I A. Clasa Polychaeta 1. Trocofora

B. Clasa Oligochaeta 2. Hermafrodit
C. Clasa Hirudinea 3. Unisexuat
4. Segmentaţie homonomă
5. Celom
6. Parapodii
7. Metanefridii
8. Sistem circulator de tip închis
9. Segmentaţie heteronomă

II Segmentul 11 1. Orificiul genital femel

Segmentul 1 2. Orificiul genital masculin
Segmentul 9-11 3. Regiunea cliteliană
Segmentul 7-23 4. - 17 perechi de metanefridii
Segmentul 11-20 5. - 9-10 perechi de testicule
Segmentul 11 6. - 2 ovare
7. - 17 perechi de orificii excretoare

3.Care sunt modificările survenite la nivelul sistemului circulator la lipitoarea

medicinală?
4.Care sunt adaptările hirudineelor la viaţa ectoparazitară?
–––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––
––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––
––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––
5.Cum se realizează respiraţia la lipitori

6.Explicaţi funcţia hirudinei––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––

18
7.Notează pe desen „Raportul dintre sistemul circulator şi celom la hirudinee”.
noţiunile corespunzătoare selectându-le din lista de mai jos:
A – Acanthobdella, B – Rhynchobdellida, C- Gnathobdellida

-celom, A
-lanţ nervos ventral,
-vas sanguin ventral,
-intestin,
-lacună dorsală,
-lacună laterală,
-lacună ventrală, B
-vas sanguin dorsal,
-parenchim.

8.Completaţi casetele libere ce reflectă clasificarea hirudineelor, indicînd

reprezentanţi pentru fiecare ordin prezenţi în fauna Republicii Moldova.

Clasa Hirudinea

Ordo Ordo
Ordo

sp------------------- sp---------------------- sp-------------------

sp------------------ sp------------------------

9.Completaţi următorul tabel.

19
 Clase din înc.
Annelida Clasa Polychaeta Clasa Oligocheta Clasa
Hirudinea
Organele şi alte
caractere.

Regiunea cefalică, Prostomiul,perist Prostomiul redus Prostomiul

elementele omiul redus
componente
Prostomiul,
structura şi anexele

Peristomiul,
structura şi anexele
Pigidiul, structura

Organele de
deplasare, sructura,
poziţia
Segmentarea

10. Elaboraţi pe baza surselor de specialitate un referat cu tema „Utilizarea

speciei Hirudo medicinalis în medicină ”

20
Tema 4 - Structura externă şi internă a gastropodelor pe
exemplul melcului viţei de vie ( Helix pomatia L. )

Îcrengătura Mollusca
Sub/îcrengătura Conchifera
Clasa Gastropoda
Subclasa Pulmonata
Ordinul Stylommatophora
Familia Helicidae
Specia Helix pomatia – melcul viţei de vie

Obiective. Studierea pe exemplul melcului viţei de vie a aspectului exterior,

structura cochiliei, complexul mantial de organe şi structura internă a
gastropodelor.
Materiale şi ustensile.
Micropreparate – structura radulei, maxilei.
Preparate umede – melcul viţei de vie disecat.
Colecţii de cochilii şi gastropode fixate pentru determinare.
Tabele: structura externă şi internă, schema provenirii asimetriei
gastropodelor.
Microscop, cochilii goale, cochilie secţionată longitudinal, tăviţe pentru
disecţie, ace de preparare, bisturiu, lame, apă.

Mersul lucrării

1. Cercetarea aspectului exterior al melcului viţei de vie (Fig.13).

Amplasaţi un melc conservat în tăviţa pentru disecţie şi efectuaţi următoarele
observaţii.
Găsiţi cele trei regiuni ale corpului: capul, sacul visceral, piciorul. Capul –
situat în partea anterioară a corpului (1). El este mai mult sau mai puţin
bombat, orificiul bucal (7) situat subtermial, mărginit de trei buze. Tot pe cap
găsiţi şi două perechi de tentacule: o pereche mai lungă care poartă la
extremitatea sa liberă ochii – tentacule oculare (5). Mai jos se află cea de-a
doua pereche de tentacule mai mici numite – tentacule labiale (4). La baza
tentacului drept găsiţi orificiul genital (8).
Fig.13 Aspectul exterior
al melcului viţei de vie

1-capul, 2-piciorul, 3-
cochilia, 4-tentacul
labial, 5-tentacul
ocular, 6-ochi, 7-
orificiul bucal, 8-
orificiul genital, 9-
21
marginea mantiei, 10-
pneumostom
 Pe partea ventrală a corpului examinaţi – piciorul (2). Observaţi
forma, dimensiunile, culoarea în comparaţie cu corpul. Pe partea dorsală
găsiţi a treia regiune a corpului – sacul visceral sau trunchiul, acoperit
de cochilie. Pe marginea deschiderii cochiliei se află o îngroşare albicioasă
– marginea mantiei (9). În partea dreaptă pe marginea mantiei găsiţi un
orificiu – pneumostomul (10), iar alături de el - orificiul anal.

2. Structura cochiliei (Fig.11)

a. Observaţi forma şi culoarea cochiliei la melcul viţei de vie.
b. Folosindu-vă de colecţia de moluşte analizaţi: culoarea, forma,
dimensiunile şi gradul de spiralizare a cochiliei la următoarele specii:
∗ Cochlodina laminata ∗ Fisurella sp. ∗ Haliotis sp∗.Limax
maximus
c. Număraţi din câte anfracte (ture) este formată cochilia. Numerotarea se
efectuiază de la vârful cochiliei sau apex (1). Găsiţi orificiul pe unde
animalul iese şi întră în cochilie. Această deschidere se numeşte –
apertură (4).
d. Priviţi o cochilie secţionată longitudinal. Observaţi că în interior
cochilia prezintă un ax numit – columelă (6) formată din pereţii interni
a anfractelor cochiliei. De columelă se fixează muşciul columelar ce
fixează corpul de cochilie.
e. Răzuiţi cu atenţie o porţiune din suprafaţa cochiliei pentru a înlătura
stratul organic şi turnaţi acid clorhidric. Ce observaţi? Procedaţi în mod
asemănător cu o bucată de cretă (calcar). Ce observaţi? Ce reacţie
chimică s-a produs?
Determinaţi direcţia de spiralizare a cochiliei – dextră sau senestră.
Pentru aceasta ţineţi cochilia în poziţia verticală (cu apexul în sus şi
apertura îndreptată spre voi). Dacă apertura se află în partea dreaptă
cochilia este dextră, dacă în stânga – cochilie senestră.

Fig.14Structura cochiliei la melcul viţei de vie. A – aspectul exterior al

cochiliei, B – cochilie secţionată longitudinal. (Pisică,2002)

1-apex, 2-afract, 3-sutură, 4-apertură, 5-ombilic, 6-columelă, 7-

cavitatea columelei.
22
3.Examinarea complexului mantial de organe (Fig.15).
Pentru a studia forma sacului visceral, complexul mantial de organe
este nevoie de a înlătura cochilia. Pentru aceasta scoateţi animalul din
cochilie, răsucindu-l în direcţia de răsucire a cochiliei. Observaţi că sacul
visceral repetă forma cochiliei ce a fost înlăturată, capul şi piciorul are
simetrie bilaterală, sacul visceral este asimetric. Sacul visceral este acoperit
de mantie, care este şi ea răsucită în spirală. Privind prin transparenţă sacul
visceral, găsiţi în vecinătatea apexului hepatopancreasul (10) brun- închis,
răsucit în spirală şi glanda albuminipară (11) de un alb lăptos plasată în
apropiere. În ultimul antract, cel mai mare, mantia nu este lipită de corp,
formând între ea şi corp un spaţiu care se numeşte cavitate mantială ce
comunică cu exteriorul prin pneumostom.
Prin transparenţă observaţi că această porţiune este puternic vascularizată. În
partea stângă găsiţi inima, iar în partea dreaptă- organul lui Bojanus. Pentru a
studia complexul mantial se procedează în felul următor: cu ajutorul unui
foarfece se face prima tăietură începând din dreptul pneumostomului de-a
lungul marginii îngroşate a mantalei, de la dreapta la stânga contra acelor de
ceasornic. Se răsfrânge mantia spre dreapta, fixându-se cu ace.

A B

Fig. 15, A Melcul viţei de vie scos din cochilie (Veselov,1968)

1-capul, 2-tentacul labial, 3-tentacul ocular, 4-piciorul, 5-marginea îngroşată a
mantiei, 6-7 vena pulmonară, 8-pericardul, 9-rinichiul, 10-hepatopancreasul, 11-
glanda albuminipară, 12-mantaua, 13-orificiul genital.

Fig.15,B Melcul viţei de vie cu cavitatea mantială deschisă

1-linia de tăiere, 2-pericardul, 3-ventricul, 4-atriul, 5-rinichiul, 6-mantaua, 7-vena
pulmonară, 8-canal excretor, 9-intestin posterior, 10-vase sanguine, 11-orificiul
excretor, 12-orificiul anal

23
Pe partea internă a mantiei observaţi o reţea deasă de capilare ce se deschid în
vena pulmonară. Prin transparenţă observaţi că inima este formată dintr-un
ventricul şi auricul situat în pericard. Alături de inimă şi mai mare ca ea de
culoare albicioasă se găseşte organul lui Bojanus, de la care porneşte un canal
excretor care merge în lungul intestinului posterior strâns lipit de acesta.
Canalul excretor se deschide prin orificiul excretor alături de orificiul anal.
În porţiunea cavităţii mantiale ce a rămas unit cu corpul găsiţi intestinul
posterior (9), care se deschide în anus alături de pneumostom.

4.Studiul structurii interne (Fig. 16).

Pentru aceasta introduceţi foarfecele în orificiul bucal şi tăiaţi numai
tegumentul până la pneumostom. De la pneumostom tăiaţi în sus de-a lungul
musculaturii columelare până la ultimul anfract (fiţi atenţi şi tăiaţi numai
mantia). Fixaţi marginile tăiate cu ace de preparare.
Aparatul digestiv începe cu cavitatea bucală. Găsiţi pe plafonul gurii prinsă o
maxilă arcuită, de culoare castanie. Studiaţi-o la lupă. Ce observaţi ? În
continuare găsiţi faringele ( 3) sub formă de oval- alungit. În partea
posterioară a faringelui se află o îngroşare albă sub formă de inel – ganglionii
cerebroizi (4). Efectuaţi o secţiune longitudinală prin faringe şi găsiţi pe
partea ventrală- radula. Ea este formată din chitină şi se prezintă ca o lamă
aspră la pipăit. Examinaţi-o la microscop. Ce observaţi ? Găsiţi o dilatare ce
urmează după faringe- esofagul. Pe suprafaţa lui găsiţi glandele salivare (29)
ce se deschid în faringe. Urmează intestinul mediu în care se deschide
hepatopancreasul, care după ce face două curbe se îndreaptă spre partea
anterioară trecând de-a lungul cavităţii mantiale şi deschizâdu-se la exterior
prin orificiu anal situat lângă pneumostom.
Aparatul genital. Aparatul genital se desprinde cu atenţie şi se întinde spre
partea dreaptă fixându-se cu bolduri (acestea nu se înfig în organe, ci alături
de ele.)
Găsiţi glanda genitală (18) care este plasată într-o spirală a
hepatopancreasului. Ea are forma unui ciorchine de culoare gălbuie. De la ea
porneşte un canal subţire şi întortocheat numit canal hermafrodit (19). La
capătul său terminal găsiţi glanda albuminipară, mare, gălbuie în formă de
limbă. De la confluienţa canalului hermafrodit cu glanda albuminipară,
conductul genital se dilată mult şi se împarte în lungul său în două canale,
lipite unul de altul. Cel mai mare, cu pereţii cutaţi, formează oviductul (23),
deoarece prin el sunt transportate ovulele, iar celălat mult mai subţire şi cu
pereţii netezi – spermiductul (24). La o distanţă oarecare cele două ducte
genitale se separă între ele. Oviductul continuă cu un vagin. Găsiţi
receptacolul seminal (22) de forma unei sfere albe-gălbui, lipit de
ovispermiduct, cu un peduncul lung ce se deschide în vagin. Observaţi
glandele multifide (26) – formate din numeroase prelungiri tubulare închise la
vârf. Secreţia lor formează coaja oului. Alături de glandele multifide găsiţi o
prelungire cu pereţii musculoşi – punga dardului sau punga cu săgeţi (25).

24
Efectuaţi o secţiune longitudinală prin punga dardului şi observaţi în interior un
stilet calcaros – săgeata dragostei. Spermiductul separat de oviduct se continuă cu
penisul (28) care poartă la baza sa un filament numit flagel (27) şi muşchiul
retractor a penisului. Atât vaginul cât şi penisul se deschid într-un vestibul genital
ce comunică cu exteriorul prin orificiul genital comun.

Fig. 16 Melcul viţei de vie disecat (Brian,1970)

1-tentacule labiale, 2-tentacule oculare, 3-faringe, 4-ganglion cereboid,
5-cavitatea mantială, 6-venă pulmonară, 7-pneumostom în secţiune,
8-orificiul anal, 9-orificiul excretor, 10-intestinul posterior, 11-canale
excretoare, 12-atriul, 13-ventricul, 14-pericard, 15-rinichiul, 16-intestin
mediu, 17-hepatopancreas, 18-glanda hermafrodite, 19-canal
hermafrodit, 20-glanda albuminipară, 21-receptacul seminal, 22-
pedunculul receptacului seminal, 23-oviduct, 24-spermiduct, 25-punga
dardului, 26-glandele multifide, 27-flagelul penisului, 28-penisul, 29-
glandele salivare.

5. Gastropode cu cochilia redusă - Limaxul cenuşiu (Limax maximus). El

este tot atât de comun ca şi melcul de grădină, trăind în locuri umbrite şi
umezite permanent (în păduri sub buşteni, în pivniţe).

Observaţi forma şi culoarea corpului. Găsiţi posterior capului mantaua mică

aşezată, dorsal. Sub ea se găseşte cavitatea mantială care comunică cu
exteriorul prin pneumostom situat în partea dreaptă. În grosimea mantiei
efectuaţi o secţiune longitudinală şi găsiţi o lamă calcaroasă ce reprezintă
rudimentul cochiliei.

25
Evaluare:

1. Defihiţi noţiunile de mantie––––––––––––––––––––––––––––––––––––––

cavitate mantială ––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––
radulă –––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––
periostracum–––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––
ostracum–––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––
hipostracum––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––
2. Completează spaţiile libere cu informaţia omisă.
Gastropodele posedă simetrie ------------------, corpul este format din ---
------ regiuni, sistemul nervos este de tip -----------------, funcţia de excreţie o
îndeplinesc--------------.,respiră cu ajutorul-------------, ----------------, sistemul
circulator este de tip--------------------.
3.Numiţi funcţiile:
Glandei albuminipare__________________________________________
Glandei multifide______________________________________________
Punga dardului_______________________________________________
Hepatopancreasului____________________________________________
4.Care este deosebirea dintre sistem circulator de tip deschis şi tip
închis?_______
5.De cine este produsă cochilia ?__________________________________
6.Care sunt avantajele şi dezavantajele
cochiliei?_________________________
7.Explicaţi cauză reducerii cochiliei la limacşi?––––––––––––––––––––––––
8. Ce reprezintă mucusul? Cum are loc deplasarea gastropodelor terestre şi a
celor
acvatice?_______________________________________________________
9.Explicaţi de ce trocofora ne indică legătura dintre viermii inelaţi şi moluşte?
––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––
10. Completaţi casetele libere ce reflectă dezvoltarea postembrionară la
gastropode.

S/cl. Prosobranchia
ou
S/cl. Opistobranchia

S/cl. Pulmonata
ou

11. Alcătuiţi pe baza surselor de specialitate, un referat cu tema „Originea

asimetriei la gastropode. Care sunt cauzele ce au dus la apariţie asimetriei.”

26
 Tema 5 - Clasificarea şi determinarea gastropodelor.

Îcrengătura Mollusca
Sub/îcrengătura Conchifera
Clasa Gastropoda

Obiective. Studierea diversităţii gastropodelor, lucrul cu determinatorul.

Materiale şi ustensile. Colecţie de moluşte, determinator.

Clasificarea gastropodelor se face după structura aparatului respirator. În

funcţie de acesta, gastropodele se împart în trei subclase: Prosobranchia,
Opisthobranchia şi Pulmonata.

I Subclasa Prosobranchia

Cuprinde gastropode cu cavitatea mantială situată înaintea complexului

visceral, iar branhiile sânt situate înaintea inimii ca urmare a torsiunii masei
viscerale cu 180° (prosos-înainte, branchia-branhie). Conectivele nervoase se
încrucişează la nivelul ganglionilor viscerali-sistem nervos încrucişat sau
streptoneural. În partea superioară a piciorului se află un opercul cornos,
caracteristic, ce închide apertura atunci când animalul se retrage complet în
cochilie.
Cochilia este în general bine dezvoltată. Sexele sunt separate. În Moldova
din această subclasă sunt cunoscute 25 specii.Include două ordine:
l.Ordinul Diotocardia. Reprezentanţii acestui ordin prezintă două branhii,
două auricole şi doi rinichi. Majoritatea sunt specii marine: Haliotis tuberculata,
Fissurella maxima, Gibula divaricata. Există şi specii ce au trecut în mod secundar la
viaţa în apele dulci; în fluviul Nistru, bazinele de apă dulce din Moldova sunt frecvente
specii din genul Theodoxus.
2.Ordinul Monotocardia Prezintă o singură branchie, un singur auricul şi un
rinichi. Majoritatea sunt specii marine: Murex brandaris, Rapana venosa, Cyprea
tigris etc. Dintre prosobranchiate de apă dulce comune în Moldova
sunt;Viviparus viviparus, V.contectus, Valvata cristata, Fagotica acicularis,
Lithoghyphus naticoides. Aceste specii se deosebesc uşor de gastropode
pulmonate prin prezenţa opercului.
II Subclasa Pulmonata
Cuprinde moluşte la care sistemul nervos este cefalizat, iar respiraţia se
face printr-un "plămân" reprezentat de peretele mantiei puternic
vascularizat.Acest tip de respiraţie se menţine şi la specii adaptate secundar la
viaţa acvatică. Sunt hermafrodite. Dezvoltarea directă. Criteriul de clasificare este
numărul tentaculelor şi poziţia ochilor.
1. Ordinul Stylommatophora.Cuprinde specii terestre, ce prezintă 4
tentacule, cele mari invaginabile (retractile), având în vârf ochii – tentacule
oculare şi perechea a doua mai mici - tentacule olfactive.Cochilia este bine
dezvoltată; la unele specii se redusă (limacşi). Specii mai răspândite în Moldova

27
sunt: Helix pomatia - melcul viţei de vie, Cepaea vindobonensis - melcul de
livadă.
2. Ordinul Basommatophora. Cuprinde gastropode pulmonate adaptate în
mod secundar la modul de viaţă acvatică. Prezintă o singură pereche de tentacule,
iar ochii sunt situsţi la baza lor. În Moldova din acest ordin sunt cunoscute 28
specii. Cele mai comune specii sunt: Lymnaea stagnalis, Planorbis corneus, Radix
peregra, Galba truncatula, Physa fontinalis.

Determinaţi folosinduvă de cheia de determinare ce urmează,

gastropodele propuse.

28
Evaluare:

1.Completaţi casetele libere ce reflectă clasificarea gastropodelor.

Clasa Gastropoda
Ordo
Sp---------------------------
I S/cl.
Ordo Sp.--------------------------

Sp.-------------------------
II S/cl. Ordo Sp.--------------------------
Sp.--------------------------
Ordo Sp.--------------------------
Sp.--------------------------

Sp.--------------------------
III S/Cl Ordo

Sp.--------------------------

2.Numiţi 5 specii de gastropode terestre şi 5 specii de apă dulce din Moldova.

Specii terestre Specii dulcicole

1______________________________
2______________________________
3______________________________
4______________________________
5______________________________
5___________________________
1__________________________
2__________________________
3__________________________
4__________________________

3.Numiţi cîte trei exemple cînd gastropodele sunt folositoare şi trei cînd sunt dăunătoare.
Folositoare Dăunătoare
1-------------------------------------- 1--------------------------------------
2-------------------------------------- 2-------------------------------------
3-------------------------------------- 3-------------------------------------

4. Explicaţi în ce constă importanţa practică a

gastropodelor__________________________
______________________________________________________________________

5. Elaborează pe baza surselor de specialitate, un referat cu tema „Diversitatea ecologică a

gastropodelor şi adaptările lor morfofuncţionale.”

29
 Tema 5 Structura externă şi internă a bivalvelor pe exemplul
scoicii de lac (Anodonta cygnea)

Încrengătura Mollusca - moluşte

Subîncrengătura Conchifera
Clasa Bivalvia - bivalvele
Ordinul Eulamellibranchia
Specia Anodonta cygnea – scoica de lac

Obiective: Studierea structurii cochiliei, organelor din cavitatea mantială.

Disecţia şi studierea structurii interne. Examinarea glohidiilor.
Materiale şi ustensile:
Micropreparat: structura glohidiei
Preparat umed: structura internă a scoicii de lac, colecţie de bivalve.
Tabele: morfologia externă şi organizaţia internă a scoicii de lac.
Microscop, tăviţă pentru disecţie, ace de preparare, bisturiu,lame,apă.

Mersul lucrării
1.Cercetarea aspectului exterior al scoicii de lac - Anodonta cygnea (Fig.
38)
Amplasaţi o scoică de lac conservată în tăviţa pentru disecţie şi
efectuaţi următoarele observaţii.
Observaţi culoarea cochiliei. Găsiţi cele două valve situate simetric
unite pe partea dorsală numai printr-un ţesut elastic numit ligament.
Determinaţi partea anterioară a cochiliei – de dimensiuni mai mari şi rotundă
(3); partea posterioară este mai îngustă şi ascuţită (4). Găsiţi pe partea
externă, înaintea ligamentului,a fiecarei valve o proeminenţă numită- umbon
(punct de creştere) (5). În jurul lui se află numeroase linii paralele cu
marginea liberă numite linii de creştere (6).

Fig. 38 Aspectul
exterior al scoicii de
lac. (Stepanian,1986)

A – vedere laterală; B –
vedere dorsală;1-partea
dorsală, 2-partea
ventrală, 3-partea
anterioară, 4-partea
posterioară, 5-umbonul,
6-linii de creştere, 7-
ligamentul, 8-valva
stângă, 9-valva dreaptă,
10-sifon cloacal, 11-sifon
A branhial

30
 Examinaţi cochilia scoicii de lac conservată şi cochilii goale. Găsiţi cele trei
straturi: exterior (periostracum) – de un galben – verzui, format din substanţă
organică conhiolină. Răzuiţi acest strat şi apare stratul doi (ostracum) – de porţelan
de culoare albă. Examinaţi suprafaţa internă a unei cochili goale acoperită cu sidef
(hipostracum).

2.Examinarea complexului mantial de organe. (Fig.39)

Pentru studierea complexului mantial de organe este necesar de a deschide
cochilia. În afară de ligament închiderea valvelor se face cu ajutorul muşchilor
aductori: aductorul anterior şi aductorul posterior. Ei se fixează cu un capăt pe faţa
internă a unei valve, iar cu celălalt capăt pe faţa internă a celeilalte valve. De aceia
pentru a deschide cochilia aceşti muşchi trebuie tăiaţi. Pentru aceasta se
procedează în felul următor: între cele două valve întredeschise se introduce lama
unui bisturiu se dezlipeşte cu grijă marginea mantiei de pe faţa internă a valvelor,
apoi se desprind capetele muşchilor aductori (mai greu) de pe cele două valve.
Pentru ca operaţia să reuşească este nevoie ca lama bisturiului să alunece
permanent pe faţa internă a valvelor.,
Examinaţi faţa internă a cochiliei eliberată de mantie: ea este acoperită cu un
strat de sidef, pe care se văd locurile de fixare a muşchilor. În partea anterioară
găsiţi de dimensiuni mai mari impresiunea muşchiului aductor anterior (2), alături
de dimensiuni mai mici retractorul şi protractorul piciorului (3,4) şi în partea
posterioară a cochilie impresia muşchiului aductor posterior (5). Cercetaţi
marginea internă ventrală a cochiliei şi găsiţi linia mantială – locul de fixare a
marginii îngroşate a mantiei de cochilie (1).
4
4
2

Fig.39 Anodonta cygnea - aspectul intern al valvei.(Veselov,1986)

1-impresiunea man-tiei, 2-impresiunea muşchiului aductor

anterior, 3-impre-siunea protractorului piciorului, 4-impre-siunea
retractorului piciorului. 5-impresi-unea muşchiului aductor
posterior

31
 Scoateţi corpul moale din cochilie, puneţi-l în tăviţă pentru disecţie şi
efectuaţi următoarele observaţii (Fig.16):
a. Găsiţi cei doi lobi ai mantalei de culoare albă ce acoperă complet corpul
(1). În partea anterioară şi ventrală aceşti lobi sunt liberi, iar la extremitatea
posterioară marginea lor este prinsă în două locuri formându-se două sifoane.
Sifonul ce se află mai aproape de partea ventrală – sifonul branhial (3) prin el
apa şi substanţele nutritive pătrund în cavitatea mantială, are
marginea franjurată. Sifonul cloacal – este mai mic şi plasat deasupra celui
branhial. Prin el apa şi excrementele sunteliminate din cavitatea mantială (4).
b. Răsfrângeţi unul din lobii mantalei şi găsiţi organele situate în cavitatea
mantială: piciorul şi două perechi de branhii. Examinaţi piciorul şi găsiţi în
partea inferioară mai compactă – carena ce serveşte pentru deplasare, şi
partea superioară mai moale, în care se află organele interne (glanda genitală,
intestinul) (2). De o parte şi alta a piciorului observaţi câte două branhii
lamelare de culoare pal-gălbuie ( 20).
c. Găsiţi în partea anterioară, deasupra piciorului orificiul bucal ca o crăpătură
transversală (introduceţi în ea penseta). De o parte şi alta a piciorului în
apropierea orificiului bucal observaţi câte doi palpi labiali (6) de formă
triunghiulară acoperiţi cu cili vibratili.
d. Găsiţi orificiul anal (11) ce se află deasupra muşchiului aductor posterior
şi se deschide în sifonul cloacal.
4.Studiul organizaţiei interne. (Fig.16)
În paralel studiaţi şi preparatul umed.
Aparatul respirator. După înlăturarea lobului stâng a mantiei se
observă cele două lame branhiale care în partea posterioară a corpului s-au
contopit, iar în partea anterioară s-au contopit cu baza piciorului. În regiunea
medie între lamelele branhiale există un spaţiu pe unde iese piciorul.
Introduceţi un ac de preparare în acest spaţiu în şanţul dintre aceste două lame
în direcţia posterioară a corpului. În aşa fel acul trece prin partea superioară a
cavităţii mantiale – suprabranhială şi iese la exterior prin sifonul cloacal. Sub
influenţa epiteliului vibratil ce acoperă branhiile, palpilor labiali, cililor de pe
sifonul branhial şi mantiei, apa pătrunde în cavitatea subbranhială, unde are
loc schimbul de gaze. Particulele organice suspendate în apă sunt mişcate în
partea anterioară de către epiteliul vibratil al palpilor labiali şi periodic sunt
înghiţite de gură. Apa iese prin şanţul examinat mai sus în partea superioară a
cavităţii mantiale, capturează produsele eliminate de rinichi, glandele genitale
şi intestin şi sunt eliminate prin sifonul cloacal.

Eliberaţi lobul stâng al mantiei şi efectuaţi următoarele observaţii:

a. Găsiţi după muşchiul aductor anterior o pată de culoare verzuie –
hepatopancereasul ( 9)
b. În partea dorsală ridicaţi mantia, tăiaţi atent cu foarfecele şi deschideţi
cavitatea pericardială (13). Inima se vede prin transparenţa mantiei şi a
peretelui cavităţii pericardiale. Găsiţi ventricolul cu pereţii musculoşi

32
 străbătut de rectum şi două auricole cu pereţii subţiri de formă
triunghiulară aşezate lateral şi simetric (12).
c. Sub cavitatea pericardială găsiţi rinichiul (14) (organul lui Bojanus) de
culoare măslinie care cu un capăt se deschide în cavitatea pericardială iar
cu celălalt în cavitatea mantială.
Cu ajutorul bisturiului efectuaţi o secţiune longitudinală prin mijlocul
piciorului până la baza lui. Găsiţi orificiul bucal (orientaţi-vă după poziţia
palpilor labiali), după el urmează esofagul scurt apoi stomacul saciform (8).
Observaţi hepatopancreasul de culoare verzuie ce înconjoară stomacul (9).
Stomacul continuă cu intestinul mediu (el nu poate fi înlăturat deoarece se
găseşte în parenchimă), ce coboară în regiunea bazală a piciorului, pătrunde
printre glandele genitale unde face două curbe în forma cifrei opt culcat (10).

Fig.40 Structura internă a scoicii de lac. (Veselov, 1968)

1-lob mantial, 2-piciorul, 3-sifon branhial, 4-sifon cloacal, 5-muşchi aductor, 6-
palpi labiali, 7-cochilia, 8-stomac, 9-hepatopancreas, 10 –intestin mediu, 11-
orificiul anal, 12-inima, 13-pericard, 14-rinichi, 15-orificiul excretor, 16-ganglion
cerebro-pleural, 17-ganglion pedios, 18-ganglionviscero-parietal, 19-gonada, 20-
branhia

Ultima curbă urcă spre partea dorsală a corpului în apropierea stomacului, iar de
acolo se îndreaptă direct spre partea posterioară. Ultima porţiune o reprezintă
intestinul posterior care în drumul său traversează cavitatea pericardială şi
ventricolul deschizându-se prin orificiul anal deasupra muşchiului aductor
posterior.
d. Examinaţi structura sistemului nervos. El este alcătuit din 3 perechi de ganglioni
de culoare portocalie. Găsiţi, îndepărtând tegumentul ganglionii cerebro-pleurali
(16) - plasaţi sub muşchiul aductor posterior şi ganglionii pedioşi (17) –
amplasaţi în musculatura piciorului.
e. Examinaţi glandele genitale pare ale scoicii de lac. Ele sunt situate (testiculele
sau ovarele) în parenchima regiunii superioare anterioare printre curbele
intestinului mediu (19). Orificiile genitale se deschid în cavitatea mantială, pe
părţile laterale, în regiunea bazală a piciorului. Pentru a pune în evidenţă orificiile
33
genitale apăsaţi partea bazală a piciorului la o scoicii care ce nu a fost supusă
disecţiei.

3. Structura glohidiei. Din numărul de exemplare supuse disecţiei găsiţi

unul la care branhiile prezintă nişte proeminenţe pline cu glohidii –larvele
scoicii de lac. Din această proeminenţă luaţi o porţiune, amplasaţi-o pe
lamă, acoperiţi -o cu lamela şi examinaţi glohidiile la microscop. Observaţi
că larva prezintă o cochilie bivalvă. Găsiţi pe marginea liberă a cochiliei un
cârlig dinţat. Majoritatea organelor nu sunt dezvoltate. Uneori poate fi văzut
cum din corp proeminează un filament lung lipicios de bisus.

Evaluare:
1.Defihiţi noţiunile de ctenidie______________________________________
veliger_________________________________________________________
glohidie________________________________________________________
osfradii________________________________________________________
2.Numiţi şi explicaţi tipurile de dentiţie caracteristice pentru bivalve.
a_____________________________________________________________
b_____________________________________________________________
c
_____________________________________________________________
d
______________________________________________________________
3. Ce reprezintă umbonul _________________________________________
4.Cum explicaţi faptul că la scoica de lac intestinul posterior străbate
ventricolul inimii––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––
––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––
5. Explicaţi cum are loc circulaţia apei prin sistemul de sifoane la scoica de
lac––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––
––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––
––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––
6.Care sunt adaptările bivalvelor la modul de viaţă săpător şi biofiltraţie–––––
––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––
––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––
––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––
7. Enumăraţi particularităţile structurale evolutive ale moluştelor în
comparaţie cu viermii inelaţi–––––––––––––––––––––––––––––––––––––––
––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––
––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––
––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––
8.Cum explicaţi prezenţa peştilor în ciclul de dezvoltare a bivalvelor din
Familia Unionidae–––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––
––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––
––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––
34
9 Completaţi casetele libere ce reflectă dezvoltarea postembrionară la bivalve.

Clasa Bivalvia veliger

Familia Unionidae ou

10.Completaţi tabelul următor.

Clasa
Organe şi

Clas

Clas
Gas

pod

alvi
tro-

Biv
sisteme de organe.

a
1 Simetria corpului
2 Cochilia, forma, structura
3 Regiunile corpului
4 Organele pentru respiraţie
5 Sistemul circulator (structura,
amplasarea)
6 Sistemul digestiv (organele,
localizarea)
7 Sistemul nervos, structura

35
 Tema 7 - Clasificarea şi determinarea bivalvelor.

Îcrengătura Mollusca
Sub/îcrengătura Conchifera
Clasa Bivalvia

Obiective. Studierea diversităţii bivalvelor, lucrul cu determinatorul.

Materiale şi ustensile. Colecţie de bivalve, determinator.

În clasificarea bivalvelor sunt aplicate câteva sisteme diferite – pe baza structurii

lăcaţii, muşchilor aductori, branchiilor. În lucrarea dată vom prezenta clasificarea după
structura branchiilor. După acest criteriu bivalvele se clasifică în 4 ordine.

I .Ordinul Protobranchia

Cuprinde cele mai primitive bivalve, pentru care sunt caracteristice ctenidiile,
dentiţia de tip taxodontă, piciorul cu talpă, lipsa glandei bisus, ganglionii pleurali sunt
delimitaţi de cei cereboizi, gonoducte speciale lipsesc.Trăiesc în mările nordice.
Reprezentanţii principali fac parte din genurile: Nucula, Goldia.
.
II.Ordinul Filibranchia
Cuprinde bivalve cu branchii filamentoase formate prin alungirea lamelelor
branchiale ale ctenidiilor. Muşchiul aductor anterior este redus sau absent.
Reprezentanţi:
Mytilus gallopravincialis – midia. Cochilia de 7-8cm lungime,
triunghiulară, ascuţită anterior şi rotunjită posterior. Culoarea neagră-albastră. Se
fixează de substrat cu ajutorul bisusului. Este comestibilă. Trăieşte în Marea
Neagră, Marea Mediterană, Oceanul Atlantic.
Ostrea lamelosa – stridia. Are cochilia ovală, până la 9 cm lungime.
Valvele sunt asimetrice, suprafaţa externă a valvelor este formată din numeroase
foiţe calcaroase. Trăieşte pe pietre în Marea Neagră, Marea Mediterană, Oceanul
Atlantic.
Pecten maxumus – scoica pieptene. Cochilia atinge 15 cm în diametru, la
exterior prezintă coaste radiare puternice. Valvele sunt inegale, cea superioară
este plată şi mică, cea inferioară este bombată şi mai mare. Trăieşte în Marea
Mediterană şi Oceanul Atlantic.

II Ordinul Eulamellibranchia
Branchiile au structură lamelară şi sunt formate din două lamele branchiale. Dentiţia
este schizodontă, heterodontă şi desmodontă. Majoritatea prezintă sifoane lungi. Din acest
ordin în Moldova se întâlnesc 23 specii de apă dulce – Anodonta cygnea – scoica de lac,
A. pisscinalis, A. complanata, Unio pictorum – scioca de râu, Unio tumidus, Dreisseina
polymorpha - scoica călătoaree.t.c. Multe specii din acest ordin sunt marine: Cardium
edule – inimioara, Solen marginatus - săbiuţa, Theredo navalis – viermele de corabie, Mya
arenaria – scoica albă, Tellina exigua – unghiuţa, Tridacna gigans – tridacna.
36
 III Ordinul Septibranchia
Cuprinde moluşte de dimensiuni mici, la care branchiile sunt reduse. Schimbul
de gaze are loc în regiunea superioară a cavităţii paleale. Sunt specii abisale carnivore,
de exeplu genul Cuspidaria.

▲ Folosind cheia ce urmează, determinaţi speciile de bivalve prezente în

fauna Moldovei.

l (10) — Dentiţia prezentă sau redusă; când este

pre-zentă, se observă pe valva dreaptă un dinte
cardinal mare, triunghiular, posterior se află un
dinte lateral lung şi subţire, ca o lamă, iar pe valva
stingă un dinte puternic, despicat în două ramuri ca
un V răsturnat cu deschiderea în jos. Posterior se
află, de asemenea, un dinte lung, ca o lamă,
mărginit în partea dorsală de un şanţ
lung........................................2
2 (7) — Cochilia cu o ţâţână care constă din dinţi
cardinali ori cardinali şi laterali, sau şi unii şi alţii
reduşi
Fig.41
..........................................................................
3
3 (6) — Cochilia oval-alungită sau eliptică, cu
dinţi cardinali relativ subţiri, în formă de
plăci...................................................................... 4
4 (5) — Cochilia alungit-eliptică, cu marginile
superioara şi inferioară aproape paralele, dentiţie
schizodontă, ce constă în prezenţa a doi dinţi laterali pe
valva stângă dispuşi ca nişte lamele alungite şi o lamă pe
valva dreaptă. Culoarea este gălbui-verzuie. Lungimea 9-
12 cm, înălţimea 4-5cm (fig. 41).....scoica de
rîu.............................................................Unio pictorum
5 (4) — Cochilia alungit-ovală, cu marginea
anterioară lată, iar cea posterioară îngustată şi
ascuţită (fig. 42).........................................Uuio tumidus
6 (3) — Cochilia de forma unui oval scurt,valvele
rotungite la capete, bombată, de culoare cafenie-
Fig.42 verzuie, striată concentric, cu linii de creştere
solzoase. Apexul proeminează puternic Lungimea
4,5-7 cm, înălţimea 2,5-4cm.(fig.
43).....................................................................Unio crassus
7 (2) — Ţâţâna cochiliei fără dinţi ; cochilia cu
pereţi subţiri, mai mult sau mai puţin umflată şi
alungită. Apexul situat, de obicei, spre partea
anterioară a cochiliei, uneori mai aproape de
Fig. 43 mijloc.............................................................................8
37
8 (9) — Cochilia foarte turtită, cu partea anterioară
îngustată şi rotunjită, iar cu cea posterioară lăţită şi
mai înaltă decât partea anterioară (fig. 44) scoica de
lac................................................... Anodonla complanata
9 (8) — Cochilia foarte mare (până la 200 mm), oval-
rotunjită, ceva mai bombată, fragilă, fin striată; partea
anterioară scurtă (fig.45)......………...……Anodonta cygnea Fig.40
10 (1) - Pe fiecare valva se află doi dinţi cardinali scurţi, având
înaintea şi în urma lor câte un dinte lateral alungit ca o
lamă.............................................................................. 11
Fig.44
11 (14) - Pe fiecare valva se găsesc dinţi cardinali şi laterali : pe
valva dreaptă un dinte cardinal, iar pe cea stingă doi dinţi
cardinali ; dinţii laterali sunt netezi.....................................12
12 (13) - Apexul .situat la mijlociii valvei. Cochilia rotund-
ovală, puţin bombată, cu perete gros. Dimensiuni, până la 25mm
(fig. 46).........................................................Sphaerium riviculum
13 (12) - Apexul mai mult sau mai puţin apropiat de
marginea posterioară. Cochilia ovală, solida, destul de
bombată, acoperită cu dungi concentrice. Partea posterioară
mai scurtă şi mai largă decât cea anterioară. Lungimea
11mm (fig. 47) ............................. .................Pisidium amnicum
14 (11) — Ţâţâna fără dinţi. Cochilia ascuţită anterior, Fig.45
triunghiulară, cu apexul terminal. Formele dulcicole au până
la 50 mm. Cochilia cu pereţi subţiri, galbenă-verzuie, cu linii
transversale maronii, în formă de valuri sau de zigzaguri, Se
fixează prin bysus (fig. 48)
....................................................................Dreissena polymorpha

Fig.46

Fig.47 Fig.48

38
 Evaluare:
1.Explicaţi următorii termini:biofiltrator---------------------------------------------
cochilie bivalvă--------------------------------------------------------------------------
cochilie univalvă-------------------------------------------------------------------------
sifon cloacal------------------------------------------------------------------------------
sifon branchial---------------------------------------------------------------------------
bioindicator-------------------------------------------------------------------------------

2.Numiţi cinci specii de bivalve comune în fauna Moldovei.

1_____________________________
2_____________________________
3_____________________________
4_____________________________
5_____________________________

2. Completaţi casetele libere ce reflectă clasificarea bivalvelor.

1.Ordinul Specia_______________________________

Specia_______________________________
Specia_______________________________
2.Ordinul Specia_______________________________

Specia_______________________________
3.Ordinul Specia_______________________________
Specia_______________________________

Specia_______________________________
4.Ordinul

4.Elaboraţi pe baza surselor de specialitate, un referat cu tema „Importanţa

ecologică a moluştelor în ecosistemele acvatice şi terestre.”

39
 TERMENI, UTILIZAŢI ÎN PREZENTA LUCRARE.

Anelide – viermi cu corpul constituit din inele dispuse unul după altul într-o serie
liniară, în lungul axului principal al corpului.
Apertură – deschiderea cochiliei.
Apex – vârful cochiliei.
Arhitomie – ruperea în bucăţi a corpului, apoi regenerarea, fără pregătire
prealabilă.
Cavitate mantială – cavitatea dintre mantie şi corp.
Celom – cavitate secundară dintre organe, delimitate de mezoderm.
Celule cloragene – celule cu funcţie de excreţie.
Clitelum – îngroşare situată între segmentele 32-37 la oligocheţi şi 9-11 la lipitori,
zonă după împerechere bogată în celule glandulare.
Comisură transversală – conexiune transversală dintre cordoane nervoase sau
ganglioni.
Conectiv nervos – conexiune longitudinală dintre cordoane nervoase sau
ganglioni.
Ctenidie – branhiile moluştelor cu structură penată.
Diseptiment – membrană ce separă sacii celomici a două segmente vecine.
Ectoparazit – organism care parazitează pe suprafaţa corpului gazdei.
Filogeneză – dezvoltarea istorică a taxonilior.
Glohidie – larvă caracteristică bivalvelor de apă dulce, parazitează pe peşte.
Hematofag – organism ce se hrăneşte cu sângele altui animal.
Hermafrodit – organism ce prezintă organe de reproducere atât masculine cât şi
femenine.
Hipostracum – stratul intern de sidef a cochiliei.
Mantie – cută epitelială ce acoperă total sau parţial corpul.
Metamerie – tip de segmentaţie ce se caracterizează prin aşezarea liniară a
structurilor morfologice.
Metanefridie – nefridie ce se repetă câte o pereche în fiecare segment la anelide,
cu excepţia primului şi ultimului segment a corpului.
Mezenteriu – sept longitudinal ce fixează intestinul de pereţii corpului.
Nefridie – organ de excreţie şi osmoreglare, de origine ectodermală format din
nefrostom, canal nefridian şi nefropor.
Neuropod – ramura ventrală a parapodiei.
Notopod – ramura dorsală a parapodiei.
Olighochete – anelide ce prezintă un număr foarte redus de cheţi.
Ontogeneză – dezvoltarea individuală a organismului.
Opistobranhiat - branhiile sun situate posterior inimii.
Osfradie – organ cu simţ chimic, situat în cavitatea mantială la moluşte.
Ostracum – stratul mediu al cochiliei format din plăci calcaroase.
Parapod - membre toracice pare ale polichetelor.

40
Paratomie – separarea indivizilor numai după regenerarea părţilor corespunzătoare.
Periostracum – strat organic extern a cochiliei.
Peristomiul – reprezintă segmentul bucal al viermilor inelaţi.
Pigidiul – ultima regiune a corpului la anelide şi artropode.
Polichete – segmentele corpului ]n special parapodele prezintă un număr mare de
cheţi.
Prosobranhiat – branhiile sun situate înaintea inimii.
Prostomiul – reprezintă primul segment a corpului la anelide.
Radulă – formaţiune chitinoasă în faringe la moluşte, ce serveşte pentru roaderea
hrănii.
Receptacul seminal – veziculă ce conţine sperma partenerului, necesară pentru
fecundarea ovulelor proprii.
Regenerare – restabilirea unei părţi a organismului, pe baza creşterii ţesuturilor.
Regiune atocă – regiune lipsită de celule generative.
Regiune epitocă – regiune în care se dezvoltă celule generative.
Segmentaţie heteronomă – segmentele diferă morfologic.
Segmentaţie homonomă – segmente egale morfologic.
Sistem circulator deschis – sângele din vase cade în interstiţiile ţesuturilor
numite lacune sau sinusuri.
Sistem circulator închis – sângele circulă printr-un sistem închis de vase şi capilare
sangvine.
Sistem nervos scalariform – ganglionii simetrici sunt îndepărtaţi unul de altul şi
comisurile se văd ca barele unei scări.
Spermatofor – pachet de spermatozoizi, cu membrană de protecţie.
Tiflozuliu – invaginare cutată a intestinului mediu, ce măreşte suprafaţa de
absorbţie.
Trocofora - stadie larvară caracteristică pentru anelide şi moluşte.
Veliger – larvă caracteristică moluştelor.
Ventuză – organ în formă de disc cu ajutorul căruia animalul se poate fixa de
pradă sau suport.
Vezicule seminale – rezervoare spermatice.

41