Sunteți pe pagina 1din 14

Drept civil.

Drepturi reale
Cursul nr. 1
Patrimoniul
Noţiuni generale

Raportul juridic civil este prin definiţie o relaţie socială reglementată


de norma juridică civilă.
Elementele structurale are raportului
juridic civil sunt:

subiectele obiectul

însăşi acţiunea sau abstenţiunea la


conţinutul care este îndreptăţit subiectul activ
şi la care este îndatorat subiectul
persoanele fizice şi juridice între care se pasiv
stabilesc drepturile şi obligaţiile civile

Conţinutul reprezintă drepturile


subiective şi obligaţiile corelative care
revin subiectelor
Patrimoniul reprezintă totalitatea drepturilor
şi obligaţiilor cu valoare economică
aparţinând unei persoane (Stătescu & Bîrsan,
Drept civil – Teoria generală a drepturilor
reale, 1980, p. 5).
Caracterele juridice ale patrimoniului

A. PATRIMONIUL este o universalitate juridică


(universitas juris).

se înfăţişează ca o masă de drepturi şi


obligaţii legate între ele sau ca o grupare a
mai multor astfel de mase având fiecare un
regim juridic determinat

drepturile şi obligaţiile, fiecare în parte, sunt distincte de


universalitate, astfel încât schimbările care s-ar produce
în legătură cu aceste drepturi şi obligaţii nu alterează
identitatea universalităţii.
Universalitatea care este patrimoniul cuprinde
un activ care însumează toate drepturile şi un
pasiv cuprinzând toate obligaţiile cu conţinut
economic ale subiectului de drept.
B. Orice persoană are un patrimoniu.

Acest caracter priveşte atât persoanele fizice cât şi pe


cele juridice. Prin Constituţie dreptul la proprietate este
recunoscut şi consacrat „în terminis”. În ceea ce
priveşte persoana juridică, existenţa patrimoniului este
una dintre condiţiile esenţiale ale înfiinţării.
C. Patrimoniul este unic.
Unicitatea patrimoniului presupune că fiecare persoană
are un singur patrimoniu. Această unicitate însă nu
exclude divizibilitatea patrimonială. De aici rezultă o
altă caracteristică şi anume:
D. Patrimoniul fiecărei persoane este divizibil în mai
multe mase de drepturi şi obligaţii, fiecare dintre aceste
mase având un regim bine determinat.

Astfel, persoanele juridice au în patrimoniu spre


exemplu mijloacele fixe, mijloace circulante sau obiecte
de inventar. Unicitatea patrimoniului persoanei fizice
nu exclude divizibilitatea de patrimoniu.
Funcţiile patrimoniului

de a constitui gajul general al creditorilor


chirografari;
de a explica şi permite fenomenul subrogaţiei
reale cu titlu universal;
de a explica şi permite transmisiunea
universală şi cu titlul universal.
Creditorii chirografari sunt acei creditori care nu
dispun de o garanţie reală (gaj, ipotecă sau
privilegiu) prin care să le fie asigurată creanţă
pe care o au împotriva debitorului (Stătescu &
Bîrsan, Tratat de drept civil – Teoria generală a
obligaţiilor, 1981, p. pag. 337 şi urm.).
Patrimoniul şi subrogaţia reală cu titlul
universal

Subrogaţia înseamnă înlocuire. Spre deosebire


de subrogaţia personală care constă în
înlocuirea unei persoane cu o alta (de exemplu
creditorului iniţial i se substituie un alt creditor
care păleşte datoria debitorului), subrogaţia
reală se referă la înlocuirea unui bun cu un altul,
care va urma aceeaşi soartă juridică, aplicabilă
celui dintâi.
-Subrogaţia reală cu titlu universal are o strânsă
legătură cu dreptul de gaj general al creditorilor
chirografari. Conţinutul acestui gaj este asigurat
prin subrogaţia reală cu titlul universal,
deoarece locul bunului înstrăinat va fi luat de
bunul primit în schimb, astfel încât creditorul va
putea să urmărească, atunci când creanţa va
deveni exigibilă, acel bun concret ce s-ar afla în
patrimoniul debitorului în momentul când se
naşte executarea.
Patrimoniul şi transmisiunea universală sau cu
titlu universal
Pe lângă funcţiile mai sus menţionate, patrimoniul explică şi
transmisiunea universală sau cu titlu universal. Moartea unei
persoane fizice ori reorganizarea persoanei juridice ridică
problema transmiterii drepturilor şi obligaţiilor în totalitatea lor.
Dar totalitatea drepturilor şi obligaţiilor unei persoane constituie
chiar patrimoniul acesteia, astfel încât transmiterea lor este o
transmitere universală.
Între transmiterea universală şi cea cu titlu universal nu există o
deosebire de calitate ci, de cantitate. În vreme ce transmisiunea
universală priveşte toate mobilele şi imobilele, transmisiunea cu
titlu universal se referă doar la mobilele sau la imobilele de
exemplu.