Atributul

Atributul este partea secundară de propoziţie care determină un

substantiv sau un substitut al acestuia şi răspunde la întrebările: care? ce
fel de? a, ai, al, ale cui?

Un cuvînt poate fi atribut în cazul cînd:

1. determină un substantiv sau un substitut al acestuia;
2. răspunde la întrebările: care? ce fel de ? a, ai, al, ale cui?
3. este atribut adejectival … deoarece este exprimat prin adjectiv… .
Exemplu: Păpuşile spălate au căzut în noroi.
Cuvîntul “spălate” este un atribut deoarece determină substantivul
“păpuşile”, răspunde la întrebarea care? şi este un atribut verbal deoarece este
exprimat prin verb la modul participiu.

Exprimarea atributului
 prin substantiv – atribut substantival;
 prin adejectiv – atribut adjectival;
 prin verb (infinitiv, supin, gerunziu, participiu) – atribut verbal;
 prin adverb – atribut adverbial;
 prin pronume – atribut pronominal;
 prin numeral – atribut adjectival.
 Atributele adjectivale plasate înaintea substantivului determinat
primesc articolul de la substantiv.
Algoritmul de analiză
Exemplu: Coşurile fumegînde anunţau venirea iernii.

“iernii” – atribut substantival exprimat prin substantiv comun, simplu, gen

feminin, numărul singular, cazul dativ, articulat, hotărît “-i”.

Exemplu: Vestea de la ea m-a întristat mult.

“de la ea” – atribut pronominal exprimat prin pronume personal, persoana a

III-a, gen feminin, numărul singular, cazul acuzativ.