Sunteți pe pagina 1din 29

RĂSPUNDEREA

INTERNAŢIONALĂ 1

Prof.univ.dr. Jana MAFTEI


RĂSPUNDEREA ÎN DREPTUL
INTERNAŢIONAL – NOȚIUNE
Răspunderea juridică = formă specifică a răspunderii sociale
- toate ramurile de drept
- una dintre instituțiile juridice fundamentale ale dreptului
internațional
- intervine în cazul încălcării normelor de drept, nerespectarea
angajamentelor juridice asumate, nesocotirea normelor dreptului
internațional
- obligația de a suporta o sancțiune juridică
- prin răspundere, în dreptul internaţional public, se înţelege
obligaţia pentru cei care au încălcat normele acestuia, de a
suporta consecinţele conduitei lor ilicite, obligaţie care le este
impusă sub forma sancţiunilor stabilite de către state” (Anghel &
Anghel)
- încălcarea unei norme internaţionale de către un stat are drept
consecinţă stabilirea unui raport juridic între statul lezat şi statul
vinovat.

Prof.univ.dr. Jana MAFTEI


DEFINIȚIE
- ca instituţie juridică, impune statului căruia îi este imputabil un
act ilicit din punct de vedere al dreptului internaţional, obligația de
reparaţie datorată statului împotriva căruia a fost săvârşit acest act.

- acea instituţie a dreptului internaţional public în temeiul căreia


statul sau alt subiect al dreptului internaţional, care săvârşeşte fapte
internaţionale ilicite, este răspunzător faţă de statul lezat prin aceste
fapte sau faţă de toate statele lumii, în cazul crimelor internaţionale
(Dicţionarul de drept internaţional public)

garantează eficiența dreptului internațional, îndeplinind, dincolo de


particularitățile fiecărei forme de răspundere, importante funcții:
legalitatea internațională, garantarea ordinii juridice internaționale,
stabilitatea relațiilor internaționale și dezvoltarea acestora (Gr.
Geamănu)
Prof.univ.dr. Jana MAFTEI
Natura juridică
2. teoria răspunderii bazate pe
1. teoria culpei risc
(a răspunderii obiective)
•- existenţa răspunderii •legătura cauzală dintre
internaţionale se activitatea unui stat și
fundamentează pe încălcarea prejudiciul produs prin această
unei obligații internaționale și activitate altui stat sau subiect
pe existenţa elementului de drept internațional, fără a fi
subiectiv al culpei în săvârşirea necesară dovedirea culpei
faptului internaţional ilicit acestuia; angajarea răspunderii
internaţionale a unui stat este
condiționată de imputabilitatea
şi ilegalitatea faptei sale-

Prof.univ.dr. Jana MAFTEI


Trăsăturile răspunderii
internaţionale
- responsabilitatea internaţională
constituie o sancţiune

- responsabilitatea internaţională nu
este autonomă, în raport cu obligaţiile
internaţionale
Prof.univ.dr. Jana MAFTEI
RĂSPUNDEREA INTERNAŢIONALĂ A STATELOR
ÎN LUMINA LUCRĂRILOR COMISIEI DE DREPT
INTERNAŢIONAL A O.N.U.
În 1996 a fost
adoptat un
Proiect de
articole privind În 2001, Comisia
Normele de Drept
referitoare la Comisia de Drept răspunderea
statelor (62 Internațional a
răspunderea Internațional din
articole) ce propus Adunării
internaţională cadrul O.N.U. s-a
cuprindea trei Generale a O.N.U.
sunt de origine preocupat de
părți: originea un proiect final ce
cutumiară, problema
răspunderii cuprindea 59 de
codificarea codificării
răspunderii internaționale, articole și a
instituției
conținutul, recomandat
internaționale a răspunderii încă
redactarea unei
statelor fiind în din 1949. formele și
curs de realizare. convenții în
gradele
această materie.
răspunderii și
soluționarea
diferendelor.

Prof.univ.dr. Jana MAFTEI


CONDIȚII
a) imputabilitatea faptului internaţional ilicit
(Partea I, Capitolul II, art. 4-11, Proiectul de articole
privind răspunderea statelor pentru fapte
internaționale ilicite);

b) ilegalitatea actelor şi faptelor statelor potrivit


dreptului internaţional (Partea I, Capitolul III, art.
12-15, Proiectul de articole privind răspunderea
statelor pentru fapte internaționale ilicite).
Prof.univ.dr. Jana MAFTEI
CATEGORIILE DE ACTE ŞI FAPTE ILICITE
CARE POT FI IMPUTABILE

conduita conduita
conduita altor
organelor puse la organelor statului
entităţi conduita
actele autorităţilor dispoziţia statului care au acţionat
împuternicite să persoanelor care
publice ale de către alt stat în afara
execute elemente acţionează în
statului; sau de către o competenţelor lor
ale autorităţii numele statului;
organizaţie (sau actele ultra
publice;
internaţională; vires).

Prof.univ.dr. Jana MAFTEI


Nu pot fi considerate acte
ale statului
conduita conduita
persoanelor care organelor altui
nu acţionează în stat pe teritoriul
numele statului; statului în cauză;

conduita
organelor unei conduita
organizaţii organelor unei
internaţionale pe mişcări
teritoriul statului insurecţionale.
în cauză;

Prof.univ.dr. Jana MAFTEI


Încălcarea, de către un stat, a unei obligaţii
internaţionale reprezintă ”un fapt al acelui
stat neconform cu cerințele rezultate din
obligația respectivă, oricare ar fi originea sau
caracterul ei” (art.12 din Proiect).

Pentru a se angaja răspunderea statului,


trebuie îndeplinită condiţia ca statul respectiv
să fi fost ”legat prin obligația respectivă în
momentul săvârșirii faptului” (art.13).

Prof.univ.dr. Jana MAFTEI


CRIME ȘI DELICTE
Proiectului din 1996 al CDI deosebea între ”delicte internaționale” și
”crime internaționale”

În Proiectul din 2001, această distincție a fost abandonată.

Art.19 paragraful 2: CRIMA INTERNAȚIONALĂ – „faptul internațional ilicit


care rezultă dintr-o încălcare de către stat a unei obligații internaționale
atât de esențială pentru ocrotirea intereselor fundamentale ale comunității
internaționale, încât încălcarea sa este recunoscută ca o crimă de către
această comunitate ca întreg” - încălcarea obligației internaționale
referitoare la menținerea păcii și securității internaționale

DELICTUL INTERNAȚIONAL = orice fapt internațional ilicit care nu


este calificat drept crimă internațională.
Prof.univ.dr. Jana MAFTEI
Proiectul din 2001 al CDI
O faptă a unei stat este
calificată drept încălcare
gravă a unei astfel de
Articolele 40 și 41, Capitolul obligații „dacă statul
III al Părții a II-a: ”Încălcări responsabil nu și-a îndeplinit
grave ale obligațiilor rezultate obligația în mod flagrant și
din norme imperative ale sistematic” (art. 40,
dreptului internațional paragraful 2) și nici un stat
general”, inserându-se nu va recunoaște ca legitimă
obligația statelor de a o situație creată de o astfel
coopera pentru a pune capăt încălcare gravă și nici nu va
unei astfel de încălcări.
acorda ajutor sau asistență
pentru menținerea acestei
situații (art.41, paragraful 2).

Prof.univ.dr. Jana MAFTEI


Condițiile și procedura invocării răspunderii
internaționale a statului
Invocarea răspunderii internaționale este un drept care revine statului vătămat.

Obligația încălcată trebuie să privească fie statul respectiv, fie un grup de state care
include și statul respectiv sau comunitatea internațională în întregul ei.

Art. 43: obligația notificării statului autor de către statul lezat, conduita pe care statul
răspunzător ar trebui să o adopte pentru a pune capăt faptului ilicit, forma pe care ar
trebui să o îmbrace reparația.

În situația în care există mai multe state vătămate prin același fapt internațional ilicit,
fiecare stat vătămat poate invoca răspunderea statului-autor, separat (pluralitatea
statelor vătămate).

Atunci când există mai multe state responsabile pentru același fapt internațional ilicit,
răspunderea fiecăruia poate fi invocată de statul victimă (pluralitatea statelor
responsabile)
Prof.univ.dr. Jana MAFTEI
CAUZE CARE ÎNLĂTURĂ CARACTERUL
ILICIT AL FAPTULUI
Proiectul de articole al CDI din 2001, Capitolul V al Părții I, art. 20-
25:a)
O consimţământul statului-victimă
O legitima apărare
O contramăsurile
O forţa majoră
O starea de primejdie
O starea de necesitate
Clasificare
- împrejurări independente de voința victimei: forța majoră, cazul
fortuit, starea de primejdie și starea de necesitate
- împrejurări ce decurg din conduita victimei: legitima apărare,
contramăsurile și represaliile

Prof.univ.dr. Jana MAFTEI


CAUZE CARE ÎNLĂTURĂ CARACTERUL
ILICIT AL FAPTULUI
a) consimţământul statului-victimă (art.20); pentru a exclude caracterul ilicit al acelui fapt, consimţământul trebuie
să fie expres şi valabil exprimat, prealabil comiterii faptului, să nu privească încălcarea unei norme de jus cogens

b)legitima apărare (art.21); dacă faptul constituie un o măsură legitimă de auto-apărare întreprinsă în conformitate
cu Carta O.N.U., caracterul ilicit al acelui fapt este înlăturat; ca tare, el nu poate constitui temei al răspunderii
internaționale a acelui stat;

c) contramăsurile (art.22); caracterul ilicit al unui fapt este înlăturat dacă faptul respectiv constituie o
contramăsură; contramăsurile sunt acţiuni neconforme cu dreptul internaţional dar legitime, care nu implică
folosirea forţei sau ameninţarea cu forţa; (potrivit prevederilor cuprinse în Capitolul II al Părții a III-a);

d) forţa majoră (art.23), ca circumstanță care exclude caracterul ilicit al faptului, constituie intervenția unei forțe
irezistibile sau a unui eveniment neprevăzut dincolo de controlul statului și care face imposibilă executarea
obligației în circumstanțele date; caracterul ilicit există dacă statul a contribuit la producerea lui sau și-a asumat
riscul situației produse;
e) starea de primejdie (art.24) înlătură caracterul ilicit al faptului dacă autorul său nu avea altă modalitate
rezonabilă, în acea situație, de a-și salva viața sau de a salva viețile altor persoane încredințate în grija sa; situația
nu trebuie să fie datorată conduitei statului care o invocă, iar faptul să nu fie susceptibil de a crea un pericol
comparabil mai mare;
f) starea de necesitate (art.25) poate fi invocată ca pentru înlăturarea caracterului ilicit al faptului dacă sunt puse în
pericol interese esențiale: statutul teritorial, forma de guvernământ, independenţa sau capacitatea de acţiune a
statului; nu poate fi invocată starea de necesitate dacă obligația internațională în cauză exclude posibilitatea
invocării necesității ori dacă statul în cauză a contribuit la starea de necesitate.
Prof.univ.dr. Jana MAFTEI
CAUZE CARE ÎNLĂTURĂ CARACTERUL
ILICIT AL FAPTULUI

O În conformitate cu art. 27 al Proiectului CDI, invocarea unei


circumstanțe ce exclude caracterul ilicit NU AFECTEAZĂ:
- îndeplinirea obligației în cauză, dacă și în măsura în care
circumstanța care înlătură caracterul ilicit nu mai există;
-problema despăgubirii pentru orice pierdere materială cauzată de
faptul în cauză.

Niciuna dintre circumstanțele exoneratoare


nu înlătură caracterul ilicit al al faptului unui unui stat
care nu este conform cu o obligație
ce decurge dintr-o normă imperativă (de jus cogens)
a dreptului internațional general (art.26).

Prof.univ.dr. Jana MAFTEI


Conţinutul răspunderii
internaţionale
O Răspunderea internațională pentru fapte ilicit, în
concepția formulată prin Proiectul de articole al CDI
din 2001, antrenează o serie de obligații în sarcina
statului care l-au comis:
i) - încetarea comportamentul ilicit;
ii) - repararea prejudiciul cauzat;
iii) - executarea obligaţiei violate.

Prof.univ.dr. Jana MAFTEI


i) - încetarea
comportamentul ilicit
Potrivit art. 30 al Proiectului din 2001 al CDI,
statul răspunzător pentru faptul internațional
are, pe lângă obligația de a înceta săvârșirea
faptului, dacă ea continuă, și pe aceea de a
oferi asigurări și garanții că acesta nu se va
mai repeta, dacă circumstanțele solicită acest
aspect.

Prof.univ.dr. Jana MAFTEI


ii) - repararea prejudiciul
cauzat
O Statul răspunzător are obligația de a repara
prejudiciul cauzat.
O Repararea trebuie să fie completă (art. 31
alin.2). Ea nu trebuie să fie inferioară
prejudiciului cauzat, dar nici să nu exceadă
acestuia.
O În formularea limitativă și exhaustivă a alin. 2 al
aceluiași articol, PREJUDICIUL include ”orice
pagubă, fie ea materială sau morală, cauzată de
faptul internațional ilicit al unui stat”.
Prof.univ.dr. Jana MAFTEI
iii) - executarea obligaţiei
violate
O Statul responsabil pentru comiterea faptului
ilicit nu este scutit de
obligația permanentă de executare a obligației
încălcate prin asumarea consecințelor juridice
ce decurg din săvârșirea faptului ilicit

Prof.univ.dr. Jana MAFTEI


Prejudiciul
- existența unui raport de cauzalitate între conduita ilicită şi
prejudiciul rezultat
- intră în sarcina statului lezat este ţinut să dovedească aceasta
- trebuie să fie individualizat

Prejudiciul cauzat ca urmare a comportamentului ilicit al unui stat


poate fi:
- material, atunci când este afectat patrimoniul statului-victimă
sau al cetăţenilor săi și este evaluabil pecuniar;
- moral, atunci când sunt afectate valori nepatrimoniale ale
statului (de exemplu, violarea spațiului aerian al unui stat);
- direct, atunci când este afectat statul ca subiect de drept sau
organele sale;
- mediat, când sunt afectate drepturile cetăţenilor unui stat ca
persoane particulare sau ale unor persoane juridice având
naţionalitatea statului respectiv.

Prof.univ.dr. Jana MAFTEI


Tipuri de răspundere internaţională a statului
În dreptul internaţional tradiţional,
răspunderea statului era considerată o răspundere de drept civil: dacă prin actele
organelor statului se producea un prejudiciu altui stat, statul vinovat avea obligaţia
de a-l repara, prin plata unor despăgubiri în favoarea statului lezat; statul nu
răspundea pentru declanşarea unui război.

În dreptul internaţional modern,


răspunderea internaţională a unui stat intervenea în cazul în care, prin încălcarea de
către organele sale a unei obligaţii internaţionale erau afectate drepturile unui
cetăţean al altui stat, rezultând un prejudiciu.
În perioada postbelică,
în cadrul activităţii de codificare, Comisia de Drept internaţional a O.N.U. a lărgit
domeniul răspunderii internaţionale a statelor care urmează să răspundă pentru
orice acte de încălcare a unei obligaţii internaţionale:
- pentru acte sau fapte ilicite din punct de vedere al dreptului internaţional;
- pentru consecinţe păgubitoare rezultate din activităţi licite conform dreptului
internaţional.
Prof.univ.dr. Jana MAFTEI
Repararea prejudiciului
restituirea în natură (restitutio in integrum)
- restabilirea, atunci când este posibil, a situației existente înainte comiterii
faptului; restituirea nu trebuie să implice o sarcină total disproporționată;

repararea prin echivalent (despăgubirile) –


intervine atunci când restituirea nu este posibilă; despăgubirile trebuie să
acopere orice prejudiciu evaluabil din punct de vedere financiar;

satisfacţia
- o formă de reparație a prejudiciilor morale și poate consta în recunoașterea
încălcării, exprimarea regretului, exprimarea de scuze oficiale sau o altă
modalitate adecvată; se acordă în măsura în care prejudiciul nu este reparat
prin restituire sau despăgubiri și nu trebuie să fie disproporționată față de
prejudiciul în cauză

Prof.univ.dr. Jana MAFTEI


Dreptul internaţional contemporan
O Se admite răspunderea obiectivă, bazată pe risc, chiar dacă
prejudiciul produs nu constituie urmarea unui act ilicit, caz în
care producerea prejudiciului este suficientă pentru angajarea
răspunderii.
O Această răspundere este consacrată în câteva domenii:
O în domeniul nuclear; convenţiile internaţionale prevăd
existenţa unei răspunderi obiective pentru exploatarea
instalaţiilor nucleare (Convenţia de la Paris din 1960,
Convenţia de la Viena din 1963 etc.)
O în domeniul maritim, în special în cazul poluării marilor cu
hidrocarburi; convenţiile internaţionale prevăd o răspundere
obiectivă a proprietarilor de nave care transportă hidrocarburi
sau a celor care exploatează instalaţii de foraj marin
(Convenţia asupra dreptului mării din 1982 etc.)
O în cazul activităţii spaţiale a statelor sau organizaţiilor
internaţionale, potrivit prevederilor Tratatului privind spaţiul
cosmic din 1967 și Convenţiei asupra răspunderii
internaţionale pentru daune provocate de obiecte spaţiale din
1972

Prof.univ.dr. Jana MAFTEI


PARTICULARITĂŢI ALE RĂSPUNDERII
ORGANIZAŢIILOR INTERNAŢIONALE
”o asociere de state, constituită prin tratat, înzestrată cu o
constituție și organe comune și posedând o personalitate
juridică distinctă de aceea a statelor membre”
Comisia de Drept Internațional a O.N.U - Comentariul făcut la
Convenția de la Viena din anul 1975 privind reprezentarea
statelor în relațiile lor cu organizațiile internaționale cu
caracter universal
Convenția de la Viena din 1969 privind dreptul tratatelor
restrânge această definiție, menționând expres în art. 2 pct.
i) că prin sintagma „organizaţie internaţională” se înţelege o
organizaţie interguvernamentală, diferențiind tranșant
aceste entități de organizațiile neguvernamentale.
Prof.univ.dr. Jana MAFTEI
PARTICULARITĂŢI ALE RĂSPUNDERII
ORGANIZAŢIILOR INTERNAŢIONALE
# Convenţia din 1975 privind reprezentarea statelor în relaţiile lor cu
organizaţiile internaţionale: „o asociere de state constituită printr-un tratat,
având un act constitutiv, organe comune şi personalitate juridică distinctă de
cea a statelor membre care o compun”
# Conținutul capacității juridice a organizațiilor internaționale trebuie să fie
expres prevăzut în actul constitutiv, este limitat și diferit de la o organizație la
alta.
# Personalitatea juridică internaţională a organizațiilor internaționale
guvernamentale este distinctă de cea a statelor membre, are caracter derivat,
rezultă din actul constitutiv, este limitată la domeniul său de activitate şi
funcţionalitate, se exercită în vederea îndeplinirii atribuţiilor prevăzute în actul
constitutiv și este exprimată prin capacitatea acesteia de a deveni parte la
tratate internaţionale, de a-şi exercita drepturile şi a-şi asuma obligaţii în
raporturile cu alte organizaţii, cu statele membre şi nemembre.

Prof.univ.dr. Jana MAFTEI


PARTICULARITĂŢI ALE RĂSPUNDERII
ORGANIZAŢIILOR INTERNAŢIONALE
O Răspunderea organizațiilor internaționale în dreptul
internațional public este supusă, în general, regulilor
răspunderii statelor.
O Este influențată de principiul specializării în baza cărora
funcționează organizațiile internaționale.
O Dubla personalitate juridică pe care o au organizațiile
internaționale, de drept internațional și de drept intern,
incumbă acestora:
- respectarea obligatiilor internationale asumate
- respectarea legislației naționale a statului unde își au sediul,
ori a statelor pe teritoriul cărora își desfășoară activitatea,
fiind supuse, așadar, regulilor răspunderii juridice potrivit
legislației naționale a acestor state.
Prof.univ.dr. Jana MAFTEI
PARTICULARITĂŢI ALE RĂSPUNDERII
ORGANIZAŢIILOR INTERNAŢIONALE
O Începând cu sesiunea din 2002, Comisia de Drept
Internaţional a început să elaboreze un proiect de articole
prin care să codifice răspunderea internațională a
organizaţiilor internaţionale.
O O organizaţie internaţională poate fi subiect activ sau
subiect pasiv, după caz, într-o relaţie de responsabilitate.
O Comisia de Drept Internațional a constatat existența în
practica internaţională a unor cazuri concrete de
imputaţiune, făcută unor organizaţii internaţionale pentru
faptele unuia din organele lor, ca sursă a responsabilităţii
lor internaţionale.
Prof.univ.dr. Jana MAFTEI
PARTICULARITĂŢI ALE RĂSPUNDERII
ORGANIZAŢIILOR INTERNAŢIONALE
O În doctrină şi practică se recunoaşte capacitatea organizaţiilor internaţionale
de a deveni subiecte active şi pasive, în materie de responsabilitate,
considerându-se că le sunt aplicabile regulile responsabilităţii obiective bazate
pe risc= existenţa răspunderii internaţionale se fundamentează pe legătura
cauzală dintre activitatea subiectului de drept international și prejudiciul
produs prin această activitate altui subiect de drept international, fără a fi
necesară dovedirea culpei acestuia; angajarea răspunderii internaţionale este
condiționată de imputabilitatea şi ilegalitatea faptei savarsite .
a) Organizaţia internaţională lezată poate solicita reparaţii pentru consecinţele
dăunătoare ce i-au fost provocate prin respectivul act.
b) Organizaţia internaţională căreia i se impută un fapt ilicit poate fi responsabilă
pentru încălcarea obligaţiilor sale faţă un stat sau o organizaţie internaţională
(sau mai multe state sau organizaţii internaţionale).
O Pot apărea cazuri în care să intervină în mod concurent sau alternativ
responsabilitatea organizaţiei internaţionale şi a unuia sau mai multe state,
care pot fi: stat sau state membre, alte state, statul de sediu, statul unde s-a
produs prejudiciul (locus delicti).

Prof.univ.dr. Jana MAFTEI