Sunteți pe pagina 1din 32

RĂSPUNDEREA

INTERNAŢIONALĂ . 2

Prof.univ.dr. Jana MAFTEI


Răspunderea persoanei fizice în dreptul internațional public
Răspunderea internațională penală

Răspunderea internațională penală intervine în situația săvârșirii faptelor


internaționale cu caracter penal.

Subiect al răspunderii internaționale penale este individul, persoana fizică.

Deși este subiect al răspunderii internaționale,


statul nu poate fi subiect al răspunderii internaționale penale.

Consecința răspunderii penale este pedeapsa, iar ”aplicarea acesteia


statului înseamnă, de fapt, aplicarea pedepsei cetățenilor săi” (Pivniceru).

”Ar fi injust să lovim fără deosebire toți cetățenii printr-o pedeapsă cum ar fi
pierderea independenței” (Claude Lombois).

”Răspunderea penală este un atribut al omului, al persoanei fizice și nu al


unei colectivități” (Geamănu)

Prof.univ.dr. Jana MAFTEI


Răspunderea persoanei fizice în dreptul internațional public
Reglementare

Statele, creatoare ale normelor de drept internațional


penal, își asumă reprimarea crimelor de drept
internațional, prin urmărirea și pedepsirea autorilor
acestora.

Dreptul internaţional public contemporan nu deţine


un instrument juridic cu caracter general pentru
instituirea unui cadru adecvat de reglementare a
instituţiei răspunderii penale, în ansamblu.

Regulile specifice răspunderii internaţionale au un


caracter precumpănitor cutumiar, în dreptul
convenţional fiind abordate doar incidental probleme
de responsabilitate.

Prof.univ.dr. Jana MAFTEI


Răspunderea persoanei fizice în dreptul internațional public
Dreptul internațional penal

- este rezultatul unei concepții mai noi, potrivit căreia nu


numai statul răspunde pe plan internațional, ci și persoana
fizică .

- se constituie ca ramură a dreptului internaţional public, ca


ansamblu de norme juridice, convenţionale sau cutumiare,
stabilite sau acceptate de state, în baza cărora sunt
organizate incriminarea şi reprimarea faptelor antisociale
prin care se aduce atingere unor interese fundamentale ale
comunităţii internaţionale.

Prof.univ.dr. Jana MAFTEI


Răspunderea persoanei fizice în dreptul internațional public
DREPT PENAL INTERNAȚIONAL

”ar trebui să rezervăm denumirea de DREPTUL


Normele de DREPT PENAL
drept penal internațional problemelor INTERNAȚIONAL PENAL
internaționale ridicate de infracțiunile INTERNAȚIONAL sunt
desemnează ”dreptul
îndreptate împotriva ordinii interne a reglementări de drept intern
criminal privind faptele care
statelor, dar în care se manifestă un ce privesc extrădarea,
element de extraneitate, cum ar fi tulbură ordinea publică
asistenţa judiciară
naționalitatea culpabilului sau victimei, internațională, constituind
internaţională, cooperarea
locul unde s-a comis infracțiunea sau infracțiunile contra
rezultatele sale”; poliţienească etc.
dreptului ginților”

Prof.univ.dr. Jana MAFTEI


Răspunderea persoanei fizice în dreptul internațional public
DREPT PENAL INTERNAȚIONAL

 Parte a dreptului internaţional public, formată din ansamblul regulilor,


instituţiilor şi procedurilor de natură cutumiară sau convențională, stabilite
și acceptate de state pentru reprimarea crimelor de drept internaţional.
 Convenţiile internaţionale din acest domeniu cuprind:
- FAPTELE care se incriminează,
- ANGAJAMENTUL STATELOR PĂRŢI de a le considera ca infracţiuni
grave prin legislaţia lor internă
- variate FORME DE COOPERARE între state pentru prinderea şi
sancţionarea penală a infractorilor internaţionali.
 Ele NU CUPRIND ŞI SANCŢIUNILE PENALE corespunzătoare, făcând
trimitere la LEGISLAŢIA INTERNĂ A STATELOR PĂRŢI, care trebuie
să stabilească şi pedepsele aplicabile, de regulă cele care sunt rezervate
faptelor criminale.
 ”dacă ilegalizarea se produce în dreptul internațional public,
incriminarea se realizează în ordinea juridică internă, doar în mod
excepțional persoanele fizice putând fi judecate de instanțe
internaționale”. (Scăunaș, 2007, p. 383)

Prof.univ.dr. Jana MAFTEI


Răspunderea persoanei fizice în dreptul internațional public
Vespasian V. Pella

 savant român de renume mondial care a contribuit prin activitatea și


operele sale, la dezvoltarea dreptului internațional penal.
 Profesor de drept internațional la Universitatea din București și
Universitatea din Iași, la Academia de Drept Internațional de la Haga, la
Institutul de Înalte Studii Internaționale de la Geneva și la Universitatea
Franceza din New York
 a avut o activitate importantă în cadrul unor organizații non-
guvernamentale, precum Asociația de Drept Internațional, Societatea
Americană de Drept Internațional și Asociația Internaționala de Drept
Penal, al cărei președinte a fost între 1946 și 1952.
 în decembrie 1934 propunea înființarea unei Curți Penale Internaționale și
a redactat un text referitor la Statutul acesteia.
 în numeroasele sale lucrări a abordat diverse teme referitoare la dreptul
internațional penal: incriminarea războiului de agresiune, reprimarea
pirateriei etc.
 este considerat unul dintre promotorii dreptului internațional penal.

Prof.univ.dr. Jana MAFTEI


Răspunderea persoanei fizice în dreptul internațional public
PRINCIPIILE SPECIFICE ALE DREPTULUI INTERNAŢIONAL PENAL

a) principiul legalităţii incriminării şi • nu există infracţiune dacă fapta nu este prevăzută de legea penală, anterior
săvârşirii acesteia, nici o pedeapsă nu poate fi aplicată dacă ea nu era prevăzută de
sancţiunilor (nullum crimen sine lege şi legea penală, înainte de comiterea faptului incriminat;
nulla poena sine lege

• faptul că pedeapsa nu a fost pusă în executare într-o anumită perioadă de timp, nu


b) principiul imprescriptibilităţii crimelor de conduce la exonerarea de răspundere penală pentru faptele săvârşite, întrucât, în
drept internaţional, aplicabil în ce privește dreptul internaţional penal prescripţia nu constituie o cauză de înlăturare a
anumite infracțiuni internaționale răspunderii;

c) principiul jurisdicţiei universale în • orice stat are dreptul să judece orice faptă penală incriminată în conformitate cu
normele dreptului internaţional penal;
privinţa reprimării crimelor de drept
internaţional

• unele categorii de persoane (agenţii diplomatici, de exemplu) se bucură de


d) principiul imunităţii de jurisdicţie imunitate de la jurisdicţia penală a unui stat străin;

• potrivit prevederilor art. 51 din Carta Naţiunilor Unite, dreptul legitim al statelor
la apărare împotriva agresiunii poate fi exercitat în situaţia în care statul care face
e) principiul legitimei apărări uz de acest drept a constituit, în prealabil, obiectul unui atac armat;

• numai omul ca individ, poate răspunde penal, colectivitatea nu are un asemenea


f) principiul răspunderii penale individuale atribut; nu este admisă răspunderea unei persoane pentru fapta altuia,
considerându-se că răspunderea este personală.

Prof.univ.dr. Jana MAFTEI


Răspunderea persoanei fizice în dreptul internațional public
INFRACŢIUNEA INTERNAŢIONALĂ

constituie o acţiune
sau inacţiune
sancţionată de o
pedeapsă
pronunţată şi
executată în numele
comunităţii statelor
(Vespasian V. Pella)

fapta contrară
principiilor și normelor
o faptă ilicită,
dreptului internațional caracterizată prin
public săvârșită de către încălcarea unei
state (organe centrale reguli de drept
sau locale), organizații
internaționale sau internațional, care
persoane particulare și atrage după sine
atrage răspunderea aplicarea unei
internațională a celui sancțiuni penale
vinovat (Dicționarul de
dr. int. pb., 1982) . (Stefan Glaser)

Prof.univ.dr. Jana MAFTEI


Răspunderea persoanei fizice în dreptul internațional public
ELEMENTELE CONSTITUTIVE ALE INFRACŢIUNII
INTERNAŢIONALE

ELEMENTUL MATERIAL - un act de natură fizică, voluntar, ce poate îmbrăca două


forme: acţiune (delicta commissiva) sau inacţiune ori omisiune (delicta ommissiva);

ELEMENTUL ILICIT –condiționează existenţa infracţiunii internaţionale, ilegalitatea


fiind aceea care determină şi atrage sancţiunea penală;

ELEMENTUL MORAL (subiectiv) – necesar pentru a putea stabili dacă o faptă


constituie infracţiune internaţională, actul incriminat trebuind să fie imputabil
autorului;

infracţiunile internaţionale nu pot fi reprimate dacă au intervenit anumite CAUZE


CARE ÎNLĂTURĂ ÎN MOD EXCEPŢIONAL CARACTERUL ILICIT AL FAPTULUI sau dacă
faptele au fost săvârşite în limitele unei OBLIGAŢII rezultând din legi sau tratate
internaţionale

Prof.univ.dr. Jana MAFTEI


Răspunderea persoanei fizice în dreptul internațional public
Categorii de infracţiuni internaţionale

Prof.univ.dr. Jana MAFTEI


Răspunderea persoanei fizice în dreptul internațional public
JURISDICŢIA PENALĂ INTERNAŢIONALĂ

EXISTENŢA UNOR INSTANŢE PENALE INTERNAŢIONALE,


care să completeze sistemul judiciar al statelor şi să judece direct
principalele infracţiuni internaţionale, constituie astăzi O
NECESITATE, resimţită ca atare de comunitatea internaţională.

S-a dovedit că LIPSA UNEI JURISDICŢII INTERNAŢIONALE,


permanentă şi imparţială, competentă să judece infracţiunile cu
caracter internaţional, CONSTITUIE O LACUNĂ MAJORĂ a
dreptului internaţional actual, CU CONSECINŢE DEFAVORABILE
pentru comunitatea statelor în efortul său tot mai organizat de A
CONTROLA FENOMENUL INFRACŢIONAL şi de A
SANCŢIONA pe cei ce încalcă legalitatea internaţională.

Prof.univ.dr. Jana MAFTEI


Răspunderea persoanei fizice în dreptul internațional public
Instanţe penale ad-hoc

a) Înaltul Tribunal Internaţional

b) Tribunalul militar internaţional de la


Nurnberg
c) Tribunalul militar internaţional pentru
Extremul Orient(Tokio)
d) Tribunalul internaţional pentru fosta
Iugoslavie

e) Tribunalul internaţional pentru Ruanda

Prof.univ.dr. Jana MAFTEI


Răspunderea persoanei fizice în dreptul internațional public
Înaltul Tribunal Internaţional

La 25 ianuarie 1919 Conferinţa preliminariilor păcii a creat o


comisie ce a avut scopul de a investiga crimele contra legilor
şi obiceiurilor războiului săvârşite în timpul primului război
mondial.
Comisia astfel creată a considerat necesară şi a recomandat
instituirea Înaltului Tribunal Internaţional.
Înaltul Tribunal Internaţional
- a fost creat în temeiul art. 227 al Tratatului de la Versailles
- era compus din cinci judecători, provenind din ţările
învingătoare în război – Marea Britanie, Franţa, Italia,
Japonia şi Statele Unite ale Americii.
- a avut însărcinarea de a-l judeca pe Wilhelm al II-lea de
Hohenzolern, fostul împărat al Germaniei învinse în război,
pentru ofensa supremă adusă moralei internaţionale şi
respectului sacru al tratatelor.

Prof.univ.dr. Jana MAFTEI


Răspunderea persoanei fizice în dreptul internațional public
Tribunalul militar internaţional de la Nurnberg

Cele mai grave crime de drept internaţional au fost pentru


prima oară definite în statutele tribunalelor internaţionale
create imediat după cel de-al doilea război mondial, la
Nürnberg şi Tokyo: crimele contra păcii, crimele contra
umanimităţii şi crimele de război.
La acestea se adaugă alte infracţiuni internaţionale, numite şi
„delicte internaţionale” (delicta juris gentium): sclavia şi
traficul cu sclavi, comerţul cu femei şi copii, falsificarea de
monedă, traficul de stupefiante, difuzarea de publicaţii
pornografice, pirateria, terorismul internaţional.
În cuprinsul Statutelor de înfiinţare şi organizare a
Tribunalelor de la Nürnberg şi Tokyo se găsesc dispoziţii
referitoare la organizarea şi procedura jurisdicţiei acestora,
inclusiv dreptul internaţional ce urma să fie aplicat.

Prof.univ.dr. Jana MAFTEI


Răspunderea persoanei fizice în dreptul internațional public
Tribunalul militar internaţional de la Nurnberg

Instituirea unui Tribunal militar internaţional, cu sediul la


Nürnberg, s-a hotărât prin Acordul privind urmărirea şi pedepsirea
marilor criminali de război ai Puterilor europene şi ale Axei, la 8
august 1945 la Londra.
Sarcina sa era să judece criminalii de război.
Acest Acord a fost încheiat de către guvernele Regatului Unit al
Marii Britanii şi Irlandei de Nord, al U.R.S.S şi al Statelor Unite ale
Americii, precum şi Guvernul provizoriu al Republicii Franceze, în
temeiul Declaraţiei de la Moscova din 30 octombrie 1943.
Tribunal militar internaţional era compus din patru membri şi
patru supleanţi, reprezentând pe cele patru mari puteri
învingătoare în război, preşedinţia acestuia fiind asigurată pe rând
de către unul din judecători.
Era competent să judece orice persoană care, acţionând în contul
ţărilor europene ale Axei, a comis, individual sau cu titlu de
membri ai unor organizaţii, oricare din crimele menţionate expres
în Statut.

Prof.univ.dr. Jana MAFTEI


Răspunderea persoanei fizice în dreptul internațional public
Tribunalul militar internaţional de la Nurnberg

Potrivit articolul 6 al Statutului Tribunalului internaţional de la Nürnberg, în


competenţa de judecată a Tribunalului intrau următoarele crime:
 crimele contra păcii: ordonarea, pregătirea, declanşarea sau ducerea unui război
de agresiune, sau a unui război prin violarea tratatelor, a garanţiilor sau a
acordurilor internaţionale, sau participarea la un plan concertat sau la un
complot pentru îndeplinirea oricăruia dintre actele amintite;
 crimele de război: violarea legilor şi obiceiurilor războiului, în cadrul cărora
erau incluse cu caracter exemplificativ asasinatul, relele tratamente şi
deportarea pentru muncă forţată sau în orice alt scop a populaţiilor civile din
teritoriile ocupate, asasinatul sau relele tratamente ale prizonierilor de război
sau ale persoanelor aflate pe mare, executarea ostatecilor, jefuirea bunurilor
publice sau private, distrugerea fără motiv a oraşelor şi satelor sau devastarea
lor nejustificată de necesităţi militare;
 crimele contra umanităţii: asasinatul, exterminarea, aducerea în stare de sclavie,
deportarea şi orice alt act inuman comis contra oricărei populaţii civile înainte
sau în timpul războiului, ca şi persecuţiile pentru motive politice, rasiale sau
religioase, dacă aceste acte sau persecuţii, indiferent dacă constituiau sau nu o
violare a dreptului intern al ţării unde s-au produs, au fost comise ca urmare a
oricărei crime aflate în competenţa tribunalului sau în legătură cu asemenea
crimă.

Prof.univ.dr. Jana MAFTEI


Răspunderea persoanei fizice în dreptul internațional public
Tribunalul militar internaţional de la Nurnberg

 Hotărârile erau luate cu majoritatea membrilor săi, în


caz de egalitate prevalând votul preşedintelui. Pentru
a se hotărî condamnarea era necesar votul a cel puţin
trei judecători.
 Potrivit art. 26 din Statut, hotărârea Tribunalului prin
care se constata vinovăţia inculpatului ori prin care
acesta era achitat trebuia să fie motivată.
 Hotărârea era definitivă şi nesusceptibilă de revizuire.
 Executarea pedepselor era încredinţată Consiliului de
Control al Aliaţilor, care avea şi dreptul de a modifica
sau de a reduce pedepsele aplicate, fără a le agrava.
 Tribunalul militar internaţional de la Nürnberg a
funcţionat între 20 noiembrie 1945 şi 1 octombrie
1946.

Prof.univ.dr. Jana MAFTEI


Răspunderea persoanei fizice în dreptul internațional public
Tribunalul militar internaţional pentru Extremul Orient(Tokio)

Constituirea acestui tribunal a fost convenită în cuprinsul


“Declaraţiei de la Postdam” din 26 iulie 1945, semnată de
Statele Unite ale Americii, Marea Britanie şi China şi care
cuprindea condiţiile de capitulare a Japoniei.
La această Declaraţie a aderat la 8 august 1945, odată cu
intrarea sa în război contra acestei ţări şi fosta U.R.S.S.
Ea a fost acceptată de Japonia, după înfrângerea sa, la 1
septembrie 1945.
În baza acestei Declaraţii, Comandantul suprem ai forţelor
aliate din Extremul Orient, generalul Mac Arthur, a aprobat la 19
ianuarie 1946 „Carta Tribunalului militar internaţional pentru
Extremul Orient” prin care se oferea cadrul juridic pedepsirii cu
promptitudine a militanţilor japonezi răspunzători de crimele
de război comise în această parte a lumii.

Prof.univ.dr. Jana MAFTEI


Răspunderea persoanei fizice în dreptul internațional public
Tribunalul militar internaţional pentru Extremul Orient(Tokio)

Competenţa ratione materiae a Tribunalului cuprindea


crimele contra păcii, crimele de război şi crimele contra
umanităţii. Agresiunea se pedepsea atât în cazul
existenţei cât şi în cazul lipsei unei declaraţii de război.
Carta definea crimele de război, în mod sumar, ca violări
ale legilor şi obiceiurilor războiului.
Competenţa ratione personae a Tribunalului pentru
Extremul Orient, compus din cel puţin 6 şi cel mult 11
membri, se limita la persoanele învinuite de comiterea
unor crime grave. Tribunalul nu era abilitat să declare
anumite organizaţii sau grupuri ca având caracter
criminal.
Tribunalului militar internaţional de la Tokio şi-a încetat
activitatea la data de 12 noiembrie 1948

Prof.univ.dr. Jana MAFTEI


Răspunderea persoanei fizice în dreptul internațional public
Tribunalul internaţional pentru fosta Iugoslavie

Criza din Iugoslavia a determinat Consiliul de Securitate al


O.N.U. să dispună înfiinţarea Tribunalului Internaţional Penal
pentru fosta Iugoslavie
Scop: judecarea acelor persoane ce se prezumă a fi responsabile
pentru violări grave ale dreptului umanitar internaţional,
săvârşite pe teritoriul fostei Iugoslavii între 1 ianuarie 1991 şi o
dată ce urma a fi stabilită de Consiliul de Securitate la
restabilirea păcii.
6 octombrie 1992, prin Rezoluţia 780 - Consiliul de Securitate
dispunea formarea de către secretarul general al O.N.U. a unei
comisii de experţi, care avea rolul de a analiza datele furnizate
din Iugoslavia asupra încălcărilor grave ale normelor dreptului
internaţional umanitar şi să întocmească un raport care a fost
prezentat la 9 februarie 1993

Prof.univ.dr. Jana MAFTEI


Răspunderea persoanei fizice în dreptul internațional public
Tribunalul internaţional pentru fosta Iugoslavie

Constituirea unui Tribunal internaţional care să judece


persoanele responsabile de încălcări ale dreptului internaţional
umanitar comise după anul 1991 a fost stabilită prin Rezoluţia
808 a Consiliului de Securitate al O.N.U., la 22 februarie 1993,
pe baza raportului secretarului general.
Secretarul general era rugat să prezinte propuneri concrete în
vederea implementării efective a acestei hotărâri, luând în
considerare propunerile prezentate de statele membre ale
O.N.U.
Consiliul de Securitate a aprobat propunerea secretarului
general şi a decis, prin Rezoluţia 827 din 25 mai 1993, stabilirea
unui tribunal internaţional pentru scopul unic de a pedepsi
persoanele responsabile de violări grave ale dreptului umanitar
comise pe teritoriul fostei Iugoslavii după 1 ianuarie 1991
Consiliul de Securitate a aprobat Statutul Tribunalului
internaţional pentru fosta Iugoslavie prin aceeaşi rezoluţie.

Prof.univ.dr. Jana MAFTEI


Răspunderea persoanei fizice în dreptul internațional public Tribunalul
internaţional pentru fosta Iugoslavie

Tribunalului internaţional pentru fosta Iugoslavie, cu sediul la


Haga (independent, însă, de Curtea Internaţională de Justiţie),
este compus din 14 judecători, aleşi pe o perioadă de 4 ani, cu
dreptul de a fi realeşi, de Adunarea Generală a O.N.U, la
propunerea Consiliului de Securitate, de pe o listă întocmită de
secretarul general, pe baza nominalizărilor făcute de statele
interesate, conform unor criterii de natură să garanteze
competenţa şi obiectivitatea acestora.
În sarcina judecătorilor revine adoptarea şi modificarea
regulilor de procedură şi evidenţă.
Aceștia sunt constituiţi în trei Camere de judecată,
compuse din trei judecători şi o Cameră de apel, compusă
din cinci judecători.
Postul de Preşedinte al Tribunalului este echivalent cu
postul de preşedinte al unei Curţi naţionale de justiţie.

Prof.univ.dr. Jana MAFTEI


Răspunderea persoanei fizice în dreptul internațional public
Tribunalul internaţional pentru fosta Iugoslavie

Competenţa ratione materiae a Tribunalului are în vedere


încălcările grave ale Convenţiilor de la Geneva din 1949,
violările legilor şi obiceiurilor războiului, genocidul şi crimele
împotriva umanităţii.
Competenţa ratione personae a Tribunalului se referă la
persoanele fizice, autori, coautori, instigatori şi complici, care au
săvârşit grave violări ale dreptului internaţional.
Jurisdicţia Tribunalului se extinde asupra faptelor săvârşite pe
teritoriul fostei Iugoslavii, începând cu data de 1 ianuarie 1991.
Procurorul şef al Tribunalului a declarat public, la 10 martie
1998, că jurisdicţia Tribunalului se va extinde şi asupra faptelor
privitoare la violenţele din Kosovo.

http://untreaty.un.org/cod/avl/ha/icty/icty.html
http://www.icty.org/

Prof.univ.dr. Jana MAFTEI


Răspunderea persoanei fizice în dreptul internațional public
Tribunalul internaţional pentru Ruanda

http://www.unictr.org/
http://unictr.unmict.org/
Tribunalul internaţional penal a fost constituit pentru pedepsirea persoanelor
responsabile de genocid şi alte violări grave ale dreptului internaţional
umanitar comise pe teritoriul Ruandei şi a cetăţenilor ruandezi în teritoriul
statelor vecine, între 1 ianuarie 1994 şi 31 decembrie 1994,
a fost înfiinţat prin Rezoluţia 955 din 8 noiembrie 1994 a Consiliului de
Securitate, în temeiul Capitolului VII al Cartei O.N.U., după modelul
Tribunalului internaţional pentru fosta Iugoslavie.
Competenţa ratione materiae a Tribunalului include genocidul, crimele
împotriva umanităţii şi crimele de război.
 Componenţa Tribunalului, statutul judecătorilor, procedura de judecată,
răspunderea individuală a făptuitorilor, garanţiile procesuale şi cooperarea
şi asistenţa datorate de statele membre O.N.U. pentru identificarea,
arestarea şi anchetarea persoanelor învinuite, sunt stabilite potrivit unei
organizări şi unor principii similare cu cele care stau la baza Tribunalului
internaţional pentru fosta Iugoslavie.

Prof.univ.dr. Jana MAFTEI


Răspunderea persoanei fizice în dreptul internațional public
Curtea Penală Internaţională

 http://www.icc-cpi.int/
 În anul 1998, Conferinţa Diplomatică a Plenipotenţiarilor de
la Roma a adoptat Statutul Curţii Penale Internaţionale, sub
forma unei convenţii internaţionale, deschisă semnării la 17
iulie 1998, la sediul ONU, urmând să intre în vigoare după
depunerea a 60 de instrumente de ratificare.
 A intrat în vigoare la 1 iulie 2002.
 Curtea Penală Internaţională a fost constituită ca instituţie
jurisdicţională permanentă, cu competenţă obligatorie pentru
statele-părţi la Statutul acesteia.
 Competenţa Curţii Penale Internaţionale este calificată ca
fiind complementară jurisdicţiilor penale naţionale (art. 1),
spre deosebire de Tribunalele pentru fosta Iugoslavie şi
Ruanda, a căror competenţă era guvernată de principiul
priorităţii.
 Sediul Curţii Penale Internaţionale este la Haga.

Prof.univ.dr. Jana MAFTEI


Răspunderea persoanei fizice în dreptul internațional public
Curtea Penală Internaţională

 este alcătuită din 18 magistraţi aleşi dintre


cei mai reputaţi specialişti în domeniu,
având cetăţenia statelor - părţi la Statut,
dar nu mai mult de un reprezentant al
unui stat.
 judecătorii au un mandat de 9 ani şi nu
pot fi realeşi.
 Curtea este condusă de Preşedinte.

Prof.univ.dr. Jana MAFTEI


Răspunderea persoanei fizice în dreptul internațional public
Curtea Penală Internaţională

 Curtea este competentă să judece şi să


pedepsească persoanele fizice vinovate de
comiterea unor infracţiuni deosebit de grave
- definite prin exemplificare în Statutul Curţii
Penale Internaţionale - care aduc atingere
intereselor ansamblului comunităţii
internaţionale:
 crime de genocid;
 crime împotriva umanităţii;
 crimele de război;
 crimele de agresiune.

Prof.univ.dr. Jana MAFTEI


Răspunderea persoanei fizice în dreptul internațional public
Curtea Penală Internaţională

 Curtea este competentă să judece şi să pedepsească


persoanele fizice vinovate de comiterea infracţiunilor
precizate mai sus, dacă au împlinit vârsta de 18 ani.
 Calitatea oficială de şef de stat sau de guvern, de preşedinte
de parlament, de demnitar sau funcţionar public nu
exonerează pe autorul faptei de răspundere penală în faţa
Curţii şi nici nu constituie un motiv de reducere a pedepsei.
 Imunităţile sau regulile de procedură speciale care însoţesc
calitatea oficială a unei persoane nu împiedică Curtea să îşi
exercite competenţa faţă de persoana în cauză.
 Răspunderea penală a persoanelor fizice, este o răspundere
individuală.
 Nu se admite răspunderea colectivă a acestora.

Prof.univ.dr. Jana MAFTEI


Răspunderea persoanei fizice în dreptul internațional public
Curtea Penală Internaţională

 Curtea devine competentă să judece


persoanele fizice care au comis crime
împotriva unui stat-parte la Statut prin:
- sesizarea Procurorului de către un stat-
parte;
- sesizarea Procurorului de către Consiliul
de Securitate al ONU;
- deschiderea, din oficiu, de către Procuror,
a unei anchete în legătură cu comiterea
unei infracţiuni.
Prof.univ.dr. Jana MAFTEI
Răspunderea persoanei fizice în dreptul internațional public
Curtea Penală Internaţională

 Crearea unei jurisdicții penale internaționale


permanente a constituit una dintre
preocupările ONU aproape imediat după
crearea sa.
 Un rol deosebit în această materie l-a avut juristul
român Vespasian V. Pella, despre care Iulian
Poenaru spunea ”putem afirma, fără teama de a
greși, că ideile, concepțiile și atitudinea înaintată ale
lui Vespasian V. Pella, benefice întregii omeniri, își au
sursa în inteligența nativă și în sclipirile de geniu ale
poporului român, al cărui prestigios ambasador a fost
pe toate meridianele și paralele globului pământesc”.

Prof.univ.dr. Jana MAFTEI


Răspunderea persoanei fizice în dreptul internațional public
Curtea Penală Internaţională

 ”pentru ca incriminarea infracțiunilor internaționale să nu rămână un simplu


demers teoretic și pentru a se evita ca sancționarea celor ce încalcă legea
internațională să depindă în cea mai mare parte de guvernele unor state care
inspiră sau patronează asemenea încălcări ori de interese politice conjuncturale
exterioare actului de justiție” (Vasile Crețu ).
 Adoptarea în 1998 a Statutului Curții Penale Internaționale transforma în
realitate visul lui Vespasian V. Pella, ”promotorul ideii de creare a unei instanțe
penale internaționale permanente”.
 A fost nevoie de aproape 50 de ani pentru a se concretiza dorinţa creării
unei Curţi Penale Internaţionale, care este un fel de răspuns la toate
exigenţele fundamentale ale umanităţii în toate conflictele, de orice natură.
 În 2007, Vespasian V. Pella a fost omagiat la Curtea Penală Internațională în
cadrul seminarului „De la Convenția din 1937 privind crearea unei Curți Penale
Internaționale, la Statutul de la Roma – Evoluția unui sistem de justiție penală”
cu prilejul împlinirii a 70 de ani de la adoptarea acestei convenții al cărei
text a fost redactat de marele jurist român.

Prof.univ.dr. Jana MAFTEI