Cele trei cuțite

Set se grăbi către Tubal–Cain:

- Poți tu să făurești din aur prețios un semn care să arate ca o

rază de soare? Aș vrea să-l înfigem în pământ pentru a
binecuvânta munca pe ogor. Pune-i razei ascuțite la un capăt
un mâner de care să o pot prinde. În față, fă-i un vârf ascuțit.

Set îi dădu lui Tubal-Cain o bucată de aur pe care o găsise prin

munți. Acesta, împreună cu ortacii săi, făuri cu mare meșteșug un
cuțit de aur și i-l aduse lui Set. De atunci încolo, când în timpul
jertfei implora binecuvântarea lui Dumnezeu și razele soarelui care
să încălzească semănăturile de pe ogoare, întotdeauna înfigea în
pământ, ca semn, cuțitul de aur. Abia atunci îi era îngăduit sapei să
intre în pământ și plugului să are.

Odată, Iubal adormi sub un tufiș mare. În vis se apropie de el un

înger care scotea sunete delicate dintr-un intrument ceresc.
Instrumentul arăta ca o țeavă cu mai multe găurele. Iubal îl rugă pe
înger:

- Îmi dai și mie un astfel de instrument? Aș vrea să cânt la el.

Îngerul îi arătă cu mâna spre tufiș:

- Ia lemn din aceste crengi și fă-ți-l singur!

Când se trezi, Iubal rupse o creangă din tufiș și se duse cu ea la
Tubal-Cain, căruia îi povesti tot ce se întâmplase. Tubal-Cain îi
spuse:
- Eu am să fac un cuțit de argint cu care să putem lucra
instrumentul din lemn.
 Tubal-Cain a făcut cu deosebită pricepere cuțitul de argint și
apoi a cioplit din coaja lemnului din tufiș primul flaut, care
semăna cu fluierul ceresc.
Unul dintre ortacii lui Tubal- Cain luă fier și făuri, în ascuns,
un cuțit din el. Își spuse: ”Va putea fi folosit pentru multe
lucruri minunate.” Când fu gata, îl ascunse într-o crăpătură în
piatra din peșteă.
Iubal văzuse la îngeri și un alt instrument neobișnuit. Când îi
povesti lui Tubal-Cain despre acesta, el îi făuri o harpă.

Povestire preluată din cartea ”Și se făcu lumină”, scrisă de

Jakob Streit, traducere de Liliana Dumitriu