Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
©
Autor: Clipa Maria Carina
Chipul unei persoane relevă elemente importante. Atât chestiuni care ţin de dispoziţie,
starea interioară- exaltare, mânie, mirare, visare, etc., curăţenie, estetică, etc. Pentru cei
care studiază mimica sau mişcările feţei - psihologi - chipul poate fi cel tranşant atunci când
este vorba despre o minciună sau o stare sufletească eschivată. Medicul trebuie să fie cel
care poate întrevedea schimbările patologice ale unui chip pentru a putea intui un
diagnostic într-un timp extrem de scurt.
Putem vorbi despre facies doar la persoanele bolnave (unele boli). [1][2]
Boala poate fi uşor de suspectat dar poate fi dificil de diagnosticat deoarece semnele
vizibile de obezitate, hirsutismul şi acneea sunt caracteristici comune în populaţia generală.
Diferenţierea clinică dintre un pacient obez şi o persoană care pe lângă obezitate prezintă şi
boală Cushing este modul de depozitare al grăsimii: obezii prezintă adipozitate dispusă la
nivelul întregului corp, pe când în sindromul Cushing există o discrepanţă între memebrele
superioare şi inferioare subţiri şi adipozitatea tronculară excesiva. Alte două caracterisitici
particulare în sindrom Cushing sunt:
pielea foarte subţire şi transparentă
prezenţa unui colac de grăsime caracteristic la nivelul cefei: „buffalo hump”- aspect
de profil tip bizon.
4. Facies Addisonian
coloraţia tipică este brun închisă, chiar la persoanele blonde, asemănătoare cu
aspecul de „coajă de pâine rumenită”
pete pigmentare rumenii la nivelul buzelor, mucoasei bucale şi gingivale
aspect obosit, senil
5. Facies în acromegalie
craniu cu dimensiuni crescute, faţă alungită
nas lărgit şi fleşcăit
pielea îngroşată, cutată, ochii înfundaţi în orbite
pronunţarea caracterelor osease ale viscero-craniului: arcade sprancenare reliefate,
piramida nazală şi nasul bine dezvoltate, la fel oasele malare şi arcada zigomatică,
prognatism (mandibulă proeminentă anterior - cunoscută ca mandibulă în „sabot”)
buzele sunt mari, groase, prezenţa macroglosiei - limba în acromegalie este groasă,
lungă şi îşi pierde forma triunghiulară
3. Facies Hutchinson
ptoză palpebrală
globi ocular imobili
frunte încreţită
aspect adormit (paralizie nucleară a nervilor III, IV şi VI)
4. Facies în tetanos
cunoscut şi ca „risus sardonicus”
fruntea este încreţită cu aspect trist în contrast cu gura şi obrajii care sugerează
mimica de râs
etajul superior al feţei cu frunte încreţită şi ochi pe jumătate închişi, cu aspect trist
etajul inferior cu mimica de râs datorită contracţiei mușchiului rizorius (responsabil
de foseta zâmbetului sau gropiță)
3. Faciesul Shattuck
facies de culoare oliv datorită combinaţiei între culoarea gălbuie determinată
de icter şi cianoză
4. Facies aortic
ten palid, cu prezenţa hippus-ului (alternanţa succesivă mioză –midriază)
5. Faciesul de „elf”
sprâncene cu pilozitate abundentă, unite pe linia mediană
nasul scurt, vârful ridicat
buze groase cu arcul lui Cupidon bine conturat
barbie mică
urechi mari, jos implantate
intâlnit in stenoza aortica congenitala
6. Faciesul pletoric
culoare roşie bine evidenţiată, faţă congestionată
telangiectazii (dilataţie a capilarelor, ceea ce le face vizibile) la nivelul pomeţilor
intâlnit in poliglobulia esenţială dar şi la alcoolici, hipertensivi[1][2][3]
2. Facies hipocratic
tegument teros, acoperit de transpiraţii reci
înfundarea ochilor în orbite, cearcăne
nas ascuţit, buze uscate - privire anxioasă
urechi reci şi cianotice
întâlnit în stadiile tardive ale peritonitelor acute
3. Facies ftizic
pomeţi vultuoşi, facies supt, transpirat, pământiu
intâlnit în tuberculoza cavitară
4. Facies vultuos
facies congestiv cu roseţa pometului de partea bolnavă
caracteristic pneumoniei [1][3]
3. Faciesul în poliglobulie
Coloraţie roşie-violacee [1][3]
Faciesul în colagenoze
1. Faciesul în sclerodermie
asemănat chipurilor din icoanele bizantine, „mască de ceară”, „mumie”
tegumente îngroşate, lipsite de cute, întinse - buze subţiri
3. Faciesul în dermatomiozită
culoare roşie-violacee a pleoapelor edemaţiate [1][2][3]
Există aşadar un număr destul de mare de boli în care faciesul este un element definitoriu
pentru ghidarea către diagnostic.
Bibliografie
1. Semiologie Medicală, George Ioan Pandele, vol. I, 2001
2. Curs de Semiologie Medicală, Carol Stanciu, Gheorghe Bălan, 2002
3. Semiologie Medicală Generală” , Florin Mitu, 2009
4. Atlas of Clinical Diagnosis, 2nd edition, M. Afzal Mir, 2003
©
Copyright ROmedic: Articolul se află sub protecția drepturilor de autor. Reproducerea, chiar și parțială, este interzisă!