Dualismul undă-particulă

În fizică, dualismul undă-particulă se referă la faptul că materia prezintă simultan

proprietăți ondulatorii și corpusculare. Este vorba despre un concept central al mecanicii cuantice,
care a înlocuit teoriile clasice asupra naturii materiei. Anumite fenomene pun în evidență caracterul
ondulatoriu (interferența, difracția, polarizarea), pe când altele demonstrează caracterul
corpuscular (emisia și absorbția luminii, efectul fotoelectric, efectul Compton). Bazându-se pe studiul
acestor fenomene, teoriile clasice propuneau modele în care un obiect era considerat fie o particulă,
fie o undă. Ideea dualității a apărut în legătură cu natura luminii, Louis de Broglie fiind cel care a
generalizat conceptul. În mecanica cuantică, lumina nu este considerată nici undă nici particulă, în
sensul clasic, ci este unitatea celor două, fără o delimitare precisă.

În fizică, dualismul undă-particulă se referă la faptul că materia prezintă simultan

proprietăți ondulatorii și corpusculare. Este vorba despre un concept central al mecanicii cuantice,
care a înlocuit teoriile clasice asupra naturii materiei. Anumite fenomene pun în evidență caracterul
ondulatoriu (interferența, difracția, polarizarea), pe când altele demonstrează caracterul
corpuscular (emisia și absorbția luminii, efectul fotoelectric, efectul Compton). Bazându-se pe studiul
acestor fenomene, teoriile clasice propuneau modele în care un obiect era considerat fie o particulă,
fie o undă. Ideea dualității a apărut în legătură cu natura luminii, Louis de Broglie fiind cel care a
generalizat conceptul. În mecanica cuantică, lumina nu este considerată nici undă nici particulă, în
sensul clasic, ci este unitatea celor două, fără o delimitare precisă.

Conservarea impulsului:  -impulsul inițial,

 și  impulsurile finale ale fotonului, respectiv, electronului

Difracția electronilor
În 1927, Clinton Joseph Davisson și Lester Halbert Germer au evidențiat comportamentul
ondulatoriu al electronilor. Experimentul lor a fost una dintre cele mai importante confirmări a
ipotezei lui de Broglie. Ei au utilizat un tun electronic ce trimitea un fascicul de electroni, accelerați
sub o diferență de potențial U, pe un monocristal de nichel. Acesta se comportă ca o rețea de
difracție, facând posibilă observarea unei figuri de interferență.
Reflexia electronilor pe un cristal de nichel

Conform teoriei difracției, se obține o valoare maximă a intensității undelor rezultate pentru

unde
  reprezintă diferența de drum;
  este distanța dintre planele cristalografice ;
  este unghiul dintre fasciculul incident și planul cristalografic;
  este un număr întreg;
  reprezintă lungimea de undă a radiației.
Lungimea de undă poate fi modificată variind tensiunea de accelerare.
Calculând lungimea de undă din relația lui de Broglie se obține
Experimental se constată echivalența celor două relații. Spre exemplu, pentru maximul de
ordinul  care se obține la  și având , lungimea de undă va fi
.
Condițiile respective corespund unei tensiuni de accelerare . Înlocuind în relația lui de
Broglie se obține aceeași valoare a lunigimii de undă .

Microscop electronic

Un microscop electronic este un tip de microscop care folosește electroni pentru a

ilumina specimenul și a transmite o imagine mărită a acestuia. Microscoapele electronice au
rezoluție superioară microscoapelor cu lumină, și pot transmite o imagine mărită de mult mai multe
ori . Unele microscoape electronice ajung să transmita o imagine mărită de 2 milioane de ori, pe
când cele mai bune microscoape cu lumină transmit o imagine mărită de 2 000 de ori.

Tipuri de microscoape electronice

 Microscopul electronic cu transmisie

Forma originală a microscopiei electronice, microscopia electronică cu transmisie implica o rază de
electroni la tensiune înaltă emisă de un catod, de regulă filament de wolfram, și focalizată de lentile
electrostatice și electromagnetice. Raza de electroni care a fost transmisă printr-un specimen parțial
transparent pentru electroni transportă informație despre structura internă a specimenului în raza
care ajunge la sistemul de formare a imaginii. Variația spațială a acestei informații ("imaginea") este
apoi mărită de o serie de lentile electromagnetice până când este înregistrată la coliziunea cu un
ecran fluorescent, placă fotografică, sau senzor de lumină cum ar fi un senzor CCD. Imaginea
detectată de CCD poate fi afișată în timp real pe un monitor sau transmisă pe loc unui calculator.
Rezoluția unui microscop electronic cu transmisie este limitată în principal de aberația de sfericitate,
dar o nouă generație de sisteme de corecție a aberațiilor a avut ca efect depășirea parțială a
aberațiilor sferice și creșterea rezoluțiilor. Corecțiile din software ale aberației de sfericitate pentru
microscoapele electronice cu transmisie de înaltă rezoluție a permis producerea unor imagini cu
rezoluție suficient de bună pentru a evidenția atomi de carbon în diamante, aflați la distanțe de doar
0.89 ångströmi (89 picometri) unii de alții și atomi din siliciu la distanțe de 0.78 ångströmi (78
picometri)[6][7], mărind de 50 de milioane de ori.[8] Capacitatea de a determina pozițiile atomilor în
cadrul materialelor a făcut din acest tip de microscop o unealtă importantă pentru cercetarea și
dezvoltarea din domeniul nanotehnologiilor.
Prin utilizarea grafenului ca purtător de specimen rezoluția acestui tip de microscop a putut fi mărită
recent (2008) în mod foarte eficient. Vezi articolul Grafen.

 Microscopul electronic cu scanare

Microscop electronic cu scanare la Institutul de Geologie al Universității din Kiel, Germania, în 1980. Coloana

din mijloc produce fluxul de electroni, iar specimenul este plasat la bază

Spre deosebire de MET, unde raza de electroni la tensiune înaltă formează imaginea
specimenului, microscopul electronic cu scanare[9] produce imagini prin detecția
electronilor secundari, cu energie scăzută, emisi de pe suprafața specimenului datorită
excitării acestuia de către raza principală de electroni. În MES, raza de electroni
parcurge întreg specimenul, detectorii construind o imagine prin maparea semnalelor
detectate la poziția razei.
În general, rezoluția MET este de regulă cu un ordin de mărime mai mare decât cea a
MES, dar, datorită faptului ca imaginea produsă de microscoapele cu scanare se
bazează pe procese de suprafață și nu pe transmisie, este capabil să vizualizeze probe
mai mari, și are o adâncime de penetrare mult mai mare, producând astfel imagini care
sunt o bună reprezentare tridimensională a probei.

 Microscopul electronic cu reflexie

În plus, există și microscoape electronice cu reflexie (MER). Ca și MET, această
tehnică implică raze de electroni incidente pe o suprafață, dar în loc să folosească
electronii transmiși, sau cei secundari, se detectează raza reflectată.
  Microscopul electronic cu scanare și transmisie
MEST combină înalta rezoluție a MET cu funcționalitățile MES, permițând folosirea unei game de
tehnici de analiză imposibil de atins cu MET convenționale.

Microscop electronic