Paradisurile fiscale există în accepțiunea modernă a termenului din perioada de
după primul război mondial. Paradisurile fiscale sunt doar un mijloc tehnic, prin care oameni de afaceri, firme și chiar teroriști, pot profită de tratamente fiscale speciale sau își pot ascunde identitatea. Este greu de spus acum dacă inițiativă a venit din partea oamenilor de afaceri care au dorit dintotdeauna să își „protejeze” banii de ochii curioșilor, sau din partea entităților respective – state sau zone dintr-o anumită țară – care au oferit pur și simplu un tratament fiscal preferențial în dorință de a atrage afaceri. Din punctul de vedere al autorităților din paradisurile fiscale, existența acestui sistem se explică de obicei prin „sărăcia” în resurse și nevoia de a atrage fonduri la buget. În limitele legalului (cam pe margine, totuși), dar cu siguranță discutabilă din punct de vedere moral, este rațiunea pentru care unii dintre oamenii de afaceri și firmele lor vin/ își stabilesc rezidența în paradisuri fiscale. Unii dintre ei pur și simplu nu doresc să plătească taxe mari în țările lor de origine. Îi putem acuza de ceva? În general, dacă nu au poziții oficiale în guvern sau nu fac afaceri cu statul, nu. Este o decizie personală și perfect legală să plătești taxe cât mai mici (se cheamă optimizare fiscală). Cu banii „economisiți” astfel poți face diverse lucruri și aici vorbim de moralitate: poți să îți cumperi mașini, vile, yachturi și să trăiești în belșug, sau poți constitui un trust sau o fundație din care să faci acte de caritate, să finanțezi diverse proiecte umanitare, științifice sau sociale. Așadar, nu existența unui afacerist pe lista celor prezenți în paradisuri fiscale contează, ci modul cum sunt folosiți mai departe banii „parcati” acolo – aceasta cum spuneam, în primul caz, cel al „optimizarii fiscale”. În această situație estimez că sunt cam 30% din averile plasate în paradisuri fiscale. A două motivație majoră este cea „civila”, atunci când un om de afaceri ascunde o parte din averea sa de familie. Procesele de divorț sunt principala cauză a acestui gen de acțiune, dar mai există și alte forme de partaj, dizolvări de firme și alte situații specifice. Aici vorbim atât de moralitatea, cât și de legalitatea procesului de disimulare a averii. Trebuie să dispară confidențialitatea deținerilor de averi? Da, aș spune eu. 2