PARADISURILE FISCALE, STIMULENT SAU BARIERA IN

RELATIILE DE AFACERI

Paradisurile fiscale există în accepțiunea modernă a termenului din perioada de

după primul război mondial. Paradisurile fiscale sunt doar un mijloc tehnic, prin
care oameni de afaceri, firme și chiar teroriști, pot profită de tratamente fiscale
speciale sau își pot ascunde identitatea.
Este greu de spus acum dacă inițiativă a venit din partea oamenilor de afaceri
care au dorit dintotdeauna să își „protejeze” banii de ochii curioșilor, sau din partea
entităților respective – state sau zone dintr-o anumită țară – care au oferit pur și
simplu un tratament fiscal preferențial în dorință de a atrage afaceri.
Din punctul de vedere al autorităților din paradisurile fiscale, existența acestui
sistem se explică de obicei prin „sărăcia” în resurse și nevoia de a atrage fonduri la
buget.
În limitele legalului (cam pe margine, totuși), dar cu siguranță discutabilă din
punct de vedere moral, este rațiunea pentru care unii dintre oamenii de afaceri și
firmele lor vin/ își stabilesc rezidența în paradisuri fiscale. Unii dintre ei pur și
simplu nu doresc să plătească taxe mari în țările lor de origine. Îi putem acuza de
ceva? În general, dacă nu au poziții oficiale în guvern sau nu fac afaceri cu statul,
nu. Este o decizie personală și perfect legală să plătești taxe cât mai mici (se
cheamă optimizare fiscală). Cu banii „economisiți” astfel poți face diverse lucruri
și aici vorbim de moralitate: poți să îți cumperi mașini, vile, yachturi și să trăiești
în belșug, sau poți constitui un trust sau o fundație din care să faci acte de caritate,
să finanțezi diverse proiecte umanitare, științifice sau sociale. Așadar, nu existența
unui afacerist pe lista celor prezenți în paradisuri fiscale contează, ci modul cum
sunt folosiți mai departe banii „parcati” acolo – aceasta cum spuneam, în primul
caz, cel al „optimizarii fiscale”. În această situație estimez că sunt cam 30% din
averile plasate în paradisuri fiscale. A două motivație majoră este cea „civila”,
atunci când un om de afaceri ascunde o parte din averea sa de familie. Procesele de
divorț sunt principala cauză a acestui gen de acțiune, dar mai există și alte forme de
partaj, dizolvări de firme și alte situații specifice. Aici vorbim atât de moralitatea,
cât și de legalitatea procesului de disimulare a averii.
 Trebuie să dispară confidențialitatea deținerilor de averi? Da, aș spune eu. 
2