Studiul Individual la filozofie

Introducere in filosofie
Prezentat Belous Sorin
Filosofia este contepția despre univers și presupune raportul dintre om și natură și pătrunde
interogativ în toate domeniile şi acţiunile umane. Filosofia apare cu 3 mii de ani în urmă i.e.n,, în
China și India își face apariția în sec X-IX în.e.n., iar in Grecia în sec. VII-VI. La început filosofia
era o știință integrală. Mai tîrziu această știință treptat a descoperit
fizica,chimia,istoria,jurisprudența.
Termenul de filosofie este de origine greacă filia-dragoste,iubire, sofie-înțelepciune. Filosoful
antic Democrit definea înțelepciunea ca gîndire justă,comportare justă. Înțelepciunea presupune
creativitatea ,capacitatea de a soluționa probleme de ordin practic. În antichitate exista un proiect
al sofiștilor care pretindeau să fie înțelepți, iar filosofii modest studiau concepția lumii.
Filosofia este un sistem coerent de cunoștințe cu caracter catalizator,inclusiv despre întelegerea
condiției umane și deasemenea reprezintă o formă de activitate rațională care folosește noțiuni
de maximi și generalități.
Filosofia ca concepție despre lume are 3 domenii de bază:
1)Logic– care examinează dreptul dintr-o perspectivă logică, trecînd prin particularitățile
sistemului juridic și urmărind conceptul universal al dreptului.
2)Fenomenologic – studiază dreptul ca un fenomen care este propriu popoarelor din toate
timpurile și demonstrează că dreptul e un produs al naturii umane.
3)Deontologic – evidențiază faptul că noi nu ne putem limita la propria înțelegere a normelor
pozitive ci să ne punem întrebarea dacă există altele.
Filosofia este știința ce privește lumea prin prisma condiției umane și ca orice știință are
metode de studiu:
1) Deducția – formă de raționament în care cunoașterea se produce de la general la particular.
2) Inducția – metodă de cunoaștere care pleacă de la cunoștințele particulare și ajunge la cele
generale.
3) Comprehensivă – metoda dată pune accentul pe subiectivitatea înțelegerii , a trăirii actului pe
o dimensiune psihologizantă.
Funcțiile filosofiei dreptului se împart în 5 ipostaze:
1) Funcția logică – oferă posibilitatea de a studia raportul dintre drept și morală,dintre drept
subiectiv și obiectiv.
2) Funcția fenomenologică – studiază dreptul ca fenomen comun tuturor popoarelor ,ca în final
să fie un tablou juridic al umanității.
3) Funcția deontologică – oferă posibilitatea de a crea idealul dreptului,justiției și în baza lor de
a schimba realitatea juridică.
4) Funcția practică –rezolvă probleme practice cu care se confruntă omul și omenirea.
5) Funcția metodologică – permite cercetarea mai detaliată a realității juridice.
Raportarea filosofiei la alte domenii ale culturii :
1. Filosofia și știința au caracter rațional,deci folosesc noțiuni-formă a gîndirii abstracte care
fixează sau conține notele esențiale și necesare ce corespund obiectului
gîndirii. Știința apelează cu noțiuni concrete ,care se referă la obiecte
concrete,iar filosofia operează cu noțiuni abstracte.
2. Filosofia și religia sunt concepții integrale . Filosofia are caracter critic și poate combate
unele idei,iar religia apelează la sentimente și la credință.
3. Filosofia și arta. Filosofia are ceva in comun cu arta care o apropie de creația artistică.
Filosofii sunt ființe creative ce lansează ipostaze. Filosofia folosește conceptele recurgind la
analiză și democrație, iar arta recreează realitatea cu ajutorul imaginilor artistice.

OBIECTUL I PROBLEMATICA FILOSOFIEI

Conform acestei etimologii, prin filosofie ar trebui s
nelegem, deci, o dragoste, o iubire de nelepciune. Dei sugestiv, aceast etimologie este
destul de vag i, oricum, insuficient pentru conturarea specificului filosofiei. Se impune, de
aceea, o abordare ceva mai analitic a obiectului i problematicii filosofiei. Studiul istoriei
filosofiei nu poate ncepe fr (re)amintirea i clarificarea prealabil a ctorva probleme privind
trsturile definitorii ale acestei forme a culturii.
La modul cel mai general, filosofia poate fi definit ca o concepie general despre lume
i via, despre locul i rolul omului n Univers. Ea rspunde nevoii omului de nelegere
raional a lumii ca totalitate i a propriei sale condiii, de descifrare a sensului i a
perspectivelor existenei sale. Filosofia este una dintre cele mai vechi forme ale culturii, fiind
anterioar nceputului constituirii tiinelor (sec. IV .Hr) i devansat n ordine istoric doar de
religie, ale crei origini se pierd n negura timpurilor. Din aceast caracterizare decurge c
filosofia nu este o tiin, aa cum se afirm sau se consider de multe ori n mod eronat, ci o
form distinct i autonom a culturii, alturi de tiin, art, religie, moral, politic, drept etc.
Conform dicionarului de filosofie Oxford, cultura reprezint modul de via al unui
popor, care include atitudinile, valorile, credinele, artele, tiinele, modurile de percepere a
realitii, obiceiurile de gndire i de aciune ale acestuia. Trsturile culturale sau formele de
via sunt nvate, ns cel mai adesea suntem marcai de ele att de profund, nct ne este
dificil s le sesizm din interior.
Cele mai vechi creaii filosofice care ne-au parvenit integral sau parial dateaz din
mileniile III II .Hr. i sunt localizate n Orientul antic: Egipt, India, China, Mesopotamia etc.
Aa sunt, de exemplu, Poemul lui Ghilgame, Vedele, Upaniadele etc. n ele ideile filosofice
unele dintre ele de mare profunzime sunt intim corelate cu strvechi credine i reprezentri
mitico-religioase, ceea ce nseamn c n ele gndul filosofic nu este nc epurat de elementele
mitice, din care s-a desprins i s-a constituit la un moment dat filosofia.
Datorit acestui fapt, numeroi istorici ai filosofiei apreciaz c, n accepia sa consacrat
n cultura occidental, filosofia a aprut n Grecia antic n secolul al VI-lea . Hr., cel dinti
filosof fiind considerat Thales din Milet (aprox. 640-550 .Hr.).
Termenul filosofie a nceput s fie ntrebuinat ncepnd din secolul al VI-lea .Hr., fiind
introdus cvasisimultan de ctre Pythagoras (cca. 580-500 .Hr.) i Heraclit din Efes (cca. 539-470
.Hr.), dar el a intrat n uzul curent abia din secolul al IV-lea .Hr., fiind consacrat, ndeosebi, de
ctre Platon (427-347 .Hr.) i Aristotel (384-322 -Hr).
Potrivit unei relatri a filosofului roman Marcus Tullius Cicero (106-43 .Hr.), fcut n
lucrarea sa Tusculane, aflndu-se n vizit la Phliunte (cetate greceasc din nord-vestul peninsulei
Peloponez), Pythagoras l-ar fi impresionat pe Leon, conductorul cetii, cu nelepciunea sa. La
ntrebarea lui Leon care este ndeletnicirea sa, Pythagoras i-ar fi rspuns c el nu posed nicio
tiin anume, dar c este filosof. Surprins de noutatea termenului, Leon i-ar fi cerut detalii.
Pythagoras i-a explicat c filosofii pun contemplarea dezinteresat a lumii i cercetarea naturii