Ministerul Educației,Culturii și Cercetării din R.

Moldova
Colegiul de Construcții din Hîncești

Disciplina : Geografie
Referat :
,,Componentele mediului geografic și funcțiile lor’’

Elaborat : Croitoru Ion

Grupa EI-171
Verificat : Gonța Angela

Hîncești 2019
Mediul geografic este un sistem specific Terrei, rezultat din combinarea şi
interacţiunea tuturor componentelor proprii Pământului (litosfera, atmosfera,
hidrosfera, biosfera, inclusiv omul şi activităţile sale).
Pe parcursul evoluţiei geologice a Pământului, între componentele mediului
geografic s-au stabilit multiple relaţii de ordin cauzal, temporal, dinamic, spaţial
etc., relaţii care au generat procese fizice, chimice, mecanice, biotice, antropice,
având ca rezultat formarea diferitelor tipuri de relief, de soluri, de comunităţi şi
formaţiuni vegetale. Pe spaţii extinse s-au individualizat diverse complexe naturale
şi antropizate. Astfel, la scară planetară s-a format mediul geografic global, care
constituie un înveliş specific, numit învelişul geografic, unic în felul său în
Sistemul Solar. Cu 3,5 miliarde de ani în urmă, în acest înveliş a apărut viaţa, mai
întâi în apă şi apoi pe uscat, după care s-au format solurile, iar în ultimii 2,5-3
milioane de ani a apărut omul şi s-a dezvoltat societatea umană.

Mediul geografic este constituit din trei grupuri de componente:

componente primare – abiotice (rocile, relieful, aerul, apa), care sunt cuprinse în

cele trei geosfere (litosfera, atmosfera, hidrosfera);
componente derivate – biotice (plantele şi lumea animală), care s-au dezvoltat în
baza componentelor primare, transformându-le în timp. La aceste componente se
adaugă şi solurile, la a căror formare au participat atât componentele primare, cât şi
cele derivate;
componente antropice – care s-au format după apariţia omului, preponderent în
ultimele secole, ca urmare a activităţii umane din domeniul industriei, agriculturii,
transporturilor etc.
În cadrul mediului geografic global s-au individualizat medii la nivelul com-
ponentelor, cu întinderi şi dimensiuni diferite (medii oceanice, continentale, ma-
rine, montane, lacustre, fluviale, biotice, antropice etc.). Fiecare dintre aceste medii
include un ansamblu de componente şi relaţii specifice cadrului intern al
sistemului, realizând un schimb de substanţe şi de energie cu elementele din
mediile vecine. Fluxurile de energie şi de materie între diferite tipuri de medii
determină integritatea mediului geografic global.

Până la apariţia omului exista doar mediul natural, care întrunea componentele

abiotice şi cele biotice cu tot ansamblul lor de relaţii. Pe parcursul istoriei
geologice a Pământului mediul natural a evoluat, dar, odată cu dezvoltarea
societăţii umane, îndeosebi în ultimele secole, acest mediu a devenit tot mai
restrâns dimensional. În prezent doar suprafeţele acoperite de
marii ghețari continentali, etajele alpine din munţii înalţi, părţile interne ale
deserturilor, pădurile ecuatoriale virgine, mediul abisal al Oceanului Planetar mai
pot fi considerate medii naturale în care influenţa omului este limitată.
Tendinţele de extindere a activităţilor omului implică în prezent spaţii masive,
atingând deja limitele învelişului geografic, iar pe viitor, probabil, chiar le vor
depăşi.
În cadrul mediului umanizat s-au format două tipuri de
medii: antropizat și antropic.
Mediul antropizat reprezintă spaţiul natural care este supus unor modificări în
urma activităţilor umane. In mare parte, structura mediului natural se păstrează,
omul şi activităţile sale fiind doar integrate în acesta. în mediul antropizat are loc o
îmbinare între componentele naturale şi cele antropice, raportul menţinându-se în
favoarea celor dintâi (de exemplu: aşezările rurale din munţi, din deltele fluviilor,
din preajma pădurilor, a bălţilor etc.).
Mediul antropic este spaţiul natural ale cărui componente au fost total sau
aproape total modificate de activitatea omului. Acest mediu prezintă un stadiu
avansat de implicare a omului în modificarea mediului natural: aici se impun
construcţiile administrative, economice, culturale, aşezările umane, reţelele de
străzi etc. Mediul antropic include mediul urban, mediul rural, mediul de culturi
agricole, mediul industrial etc. în acest tip de mediu raportul dintre natural şi
antropic se menţine în favoarea celui de-al doilea, în funcţie de necesităţile
societăţii.
Mediul înconjurător (în engleză – environment) reprezintă spaţiul geografic cu
întreg sistemul de componente ce asigură omului condiţiile necesare de viată.
Omul este componentul principal în acest tip de mediu, iar elementele cadrului
natural se întrepătrund cu cele construite sau modificate de om. Antropizarea me-
diului natural a constituit un proces îndelungat, care a decurs succesiv şi etapizat,
pe măsură ce omul a perceput mediul înconjurător. La ora actuală mediul natural
este, în mare parte, unul „construit”.

Mediul înconjurător este o parte a mediului geografic, integrând trei medii

distincte: abiotic (relieful, aerul, apa, solul), biotic (plantele şi animalele) şi uman
(omul cu activităţile sale).
Dezvoltarea societăţii umane a adus un nou grup de relaţii în mediul geografic,
format, pe de o parte, din relaţiile sociale, economice, culturale, caracteristice
sistemului nou apărut, iar pe de altă parte, din interacţiunile dintre acestea şi
elementele mediului natural căruia i-a influenţat evoluţia, determinând micşorarea
şi transformarea lui.

TERMENI-CHEIE
Mediu - ansamblul tuturor condiţiilor externe care influenţează viaţa şi evoluţia
organismelor.
Mediu ambiant – totalitatea factorilor şi condiţiilor mediului geografic, la care se
asociază elemente de ordin psihologic, social, artistic, constituind un cadru care
priveşte viaţa şi activităţile omului.
Mediu natural – sistem alcătuit din componente fizice, plante şi animale, fără a
exclude implicaţiile societăţii umane asupra ansamblului de relaţii. Mediul natural
este obiectul de studiu al Geografiei fizice.
REPERE
 Mediul geografic al Terrei este un sistem complex, alcătuit din atmosferă,
litosferă, hidrosferă şi biosferă. El include componentele primare (abiotice),
derivate (biotice) şi antropice (omul cu activităţile sale).
 Din subsistemele mediului geografic fac parte: mediile continentelor,
mediile bazinelor oceanice, mediile zonelor geografice, mediul pădurii, mediul
lacustru etc.
 Mediul geografic global este integru. Toate tipurile de medii relaţionează
între ele prin circuitele planetare de energie şi de substanţe, astfel fiind
asigurată integritatea globală a mediului geografic.
 Pe parcursul istoriei geologice, mediul geografic a evoluat de la mediul
natural propriu-zis la un mediu mai complex, la care s-a adăugat şi componenta
antropică, impunând un sistem de relaţii noi.
 Mediul înconjurător este o parte a mediului geografic şi reprezintă spaţiul
geografic cu întreg sistemul de componente ce asigură omului condiţiile
necesare de viaţă.
 Unii savanţi contemporani atribuie termenului de mediu înconjurător un sens
mai larg, menţionând că acesta asigură existenţa şi funcţionarea nu doar a
societăţii umane, ci şi a plantelor, animalelor, chiar şi a obiectelor abiotice (un
lac, o mare, un vulcan etc.)

Relieful împreună cu rocile (substratul petrografic) sunt părţi componente ale

mediului geografic şi constituie suportul natural al acestuia. Relieful planetar
(bazinele oceanice şi continentele) au dat naştere la două mari tipuri de medii:
acvatic (oceanic) (71%) şi continental (29%). Mediile legate de componentele
reliefului oceanic sunt: mediul dorsalelor şi al rifturilor, mediul foselor oceanice,
mediul vulcanic submers. în domeniul continental mediul geografic este alcătuit
din suprafeţe desfăşurate orizontal (podişuri joase, câmpii) şi suprafeţe desfăşurate
predominant pe verticală (munţi înalţi etc.).
Funcţiile reliefului pentru mediu, pentru om şi activităţile sale sunt

■ munţii înalţi organizează mediul abiotic şi ulterior – componentele biotice

(zonalitatea verticală);

■ munţii formează impunătoare bariere climatice, biogeografice şi de trafic;

■ munţii conţin însemnate resurse ale subsolului (aur, argint, plumb, zinc, cupru,
uraniu, cositor etc.), care au atras populaţia, formând medii miniere locale (zonele
montane andine din Peru, Bolivia, Chile etc.);

■ pantele înzăpezite ale munţilor sunt folosite de om în scopuri recreative – sunt

ideale pentru practicarea sporturilor de iarnă, pe multe dintre acestea sunt
construite amenajări turistice de altitudine (în munţii Alpi, Cordilieri, Car-paţi), cu
peisaje turistice montane distincte;
■ câmpiile şi podişurile joase au un relief plat cu roci sedimentare, soluri fertile,
resurse de apă, înveliş vegetal ierbos, elemente care au contribuit la concentrarea
populaţiei (Câmpia Mesopotamiei, Câmpia Chineză, Câmpia Indo-
Gangetică, Câmpia Rusă, Câmpia Germano-Poloneză, Câmpia Română).
Aerul este un component vital al mediului geografic şi formează învelişul superior
al acestuia, numit atmosferă. Pe parcursul istoriei geologice aceasta a evoluat de la
atmosfera fizică iniţială la atmosfera biosferei şi, în final, la atmosfera geografică
actuală. Atmosfera reprezintă un mediu specific al Terrei, în care vieţuiesc diverse
organisme şi îşi desfăşoară activităţile sale omul. Fără aer nu ar exista viaţă şi nici
dezvoltarea mediului înconjurător.
Funcţiile atmosferei pentru mediul geografic, pentru om şi activităţile sale sunt:
■ componenta atmosferică participă la formarea mediului geografic prin masă,
compoziţie, proprietăţi fizico-chimice, dinamică, prin formarea vremii şi a climei;
■ atmosfera contribuie la distribuţia luminii, căldurii, umidităţii, presiunii; în
corelaţie cu ceilalţi factori asigură constituirea unităţilor climatice: zone, regiuni,
arii, locuri cu microclimă;
■ regimul de precipitaţii influenţează gradul de umiditate a solurilor, debitul nuri-
lor, alimentarea reţelei hidrografice, creând diferite condiţii de viaţă şi de utilizare
a terenurilor agricole;
■ fenomenele meteorologice au rol stimulativ (roua, ceaţa, brizele), dar şi
distructiv (tornadele, grindina, viscolul, poleiul).
Apa a apărut în mediul geografic la începutul etapei geologice a dezvoltării
planetei, fiind una dintre componentele primare ale mediului pe Terra. Ea a avut un
rol important în apariţia şi menţinerea vieţii pe Pământ. în acelaşi timp, apa are şi o
pondere apreciabilă în susţinerea existenţei şi activităţii societăţii umane, deţinând
funcţia de menţinere a mediului de viaţă, de alimentare şi de dezvoltare a florei şi
faunei. Componenta hidrică participă la structurarea mediului înconjurător,
formând medii specifice.
Funcţiile apei pentru mediu, pentru om şi activităţile sale sunt:
■ apa există în cele trei stări ale materiei: lichidă, solidă şi gazoasă, imprimând o
calitate nouă şi unică mediului geografic;
■ apa este o componentă dinamică, un agent de relaţionare a componentelor de
mediu. Circuitul apei în natură este esenţial în funcţionalitatea, dinamica şi
existenţa mediului geografic;
■ apa formează un înveliş cu extindere mare, care este vital pentru vieţuitoare, om
şi activităţile sale;
■ componenta hidrică are un rol determinant în distribuţia climei terestre,
constituind un agent modelator al reliefului prin acţiunile sale de erodare, de
transport şi de acumulare;
■ mările şi oceanele conţin resurse minerale şi combustibili, au potenţial ener-
getic creat de valuri, curenţi oceanici, maree şi asigură căi de navigaţie maritimă.
Solul reprezintă puntea de legătură dintre materia minerală, materia vie şi ac-
tivitatea productivă a omului. El este veriga care uneşte componentele abiotice,
biotice şi antropice în cadrul mediului geografic. Acest înveliş are un caracter dis-
continuu, fiind prezent numai în regiunile de uscat. învelişul de soluri s-a format
datorită interacţiunii componentelor mediului geografic
Funcţiile solului pentru mediu şi pentru activităţile omului sunt:
■ fertilitatea solurilor asigură producţia de biomasă agricolă şi silvică;
■ solul conduce energia de la suprafaţă (aer, apă, vieţuitoare) spre adâncime şi
invers;
■ solul este un „laborator” în care are loc disoluţia, absorbţia, putrefacţia,
fermentaţia substanţelor, procese creatoare de substanţe noi, care susţin funcţiile
mediului edafic;
■ diversitatea solurilor reflectă variaţia în spaţiu şi timp a proceselor pedogenetice,
condiţionate de factorii de mediu.
Componentele biotice
Componentele biotice constituie un sistem bine dezvoltat, alcătuit din plante şi
animale. Ele prezintă niveluri superioare de organizare şi de structurare a materiei.
Plantele şi animalele au apărut mai târziu pe Terra, fapt pentru care aceste
componente sunt consideratesecundare. Componentele biotice generează diferite
tipuri de medii: de pădure, de savană, de deşert, de pajişte etc. Pe Pământ există
circa 1,5 mii. de specii de animale şi 500 000 de specii de plante, care formează
învelişul vieţii – biosfera. De fapt, biologii consideră că numărul de specii este
mult mai mare. Organismele vii (biota) şi habitatul lor {biotopul) formează eco-
sistemul (noţiune ecologică) sau biogeosistemul (noţiune geografică).
Componentele biotice sunt clasificate după modul de nutriţie: producători sau
organisme autotrofe – care pot sintetiza singure propria lor hrană {de
exemplu: plantele); consumatori – care consumă hrana gata {de exemplu:animalele
Ierbivore, carnivore); reducători – care descompun organismele moarte şi resturile
organice (de exemplu: bacteriile).
Funcţiile componentelor biotice în cadrul mediului geografic sunt:
■ componenta vie întreţine numeroase legături cu toate componentele mediului
înconjurător;
■ vegetaţia are un rol esenţial în îmbogăţirea aerului cu oxigen, în fixarea
carbonului, in menţinerea umidităţii aerului;
■ prin procesele biochimice organismele vii participă la formarea scoarţei de
alterare;
■ componentele biotice iau parte la constituirea unor roci (rocile organogene,
zăcămintele de combustibili), iar prin procesele pedogenetice – la formarea solului;
■ componentele biotice participă la formarea reliefului {de exemplu: relieful
coraligen).
Rolul componentei antropice în mediul geografic
Omul este în acelaşi timp creaţia şi creatorul mediului său înconjurător, care îi
asigură existenţa fizică şi îi oferă posibilitatea dezvoltării intelectuale, morale,
sociale şi spirituale. Ponderea componentei umane în cadrul mediului natural s-a
accentuat pe măsura dezvoltării activităţii social-economice a omului. La ora
actuală spaţiile naturale au devenit tot mai restrânse. Există regiuni geografice în
care participarea omului în structura mediului înconjurător este determinantă,
elementul antropic îndeplinind un rol dominant.
Funcţiile componentei antropice în cadrul mediului geografic sunt multiple:
■ omul a transformat mediul natural în mediu social, introducând în acesta
elemente specifice creaţiei umane;
■ omul a exploatat ciclurile climatice, hidrologice, vegetative ale mediului
geografic, obţinând biomasa cultivată;
■ omul a devenit un creator de bunuri materiale. Dezvoltarea industriei a impus
cerinţe noi în faţa societăţii umane, în special în ceea ce priveşte integrarea în
circuitul economic a noilor tipuri de resurse naturale;
■ omul a creat un habitat specific: dacă în aşezările rurale mediul natural pre-
domină încă, în mediile urbane acesta a fost treptat substituit;
■ crearea habitatelor, mai ales a celor urbane, care au condiţionat apariţia micro-
climei urbane, a provocat schimbări microclimatice, modificări ale cursurilor
râurilor, ale apelor subterane, ale peisajelor naturale, ale vegetaţiei naturale,
a generat apariţia maselor imense de deşeuri urbane şi reziduuri industriale.
Toate componentele descrise (abiotice, biotice şi antropice) organizează mediul
geografic, combinându-se în forme diferite. în acelaşi timp, ele se diferenţiază,
preluând funcţia de factor determinant care îşi lasă amprenta în spaţiul de existenţă.
Fiecare componentă determinantă creează medii distincte: mediul montan sau de
câmpie, mediul climatic, mediul edafic, mediul hidrologic, mediul biocenotic,
mediul urban etc.
TERMENI-CHEIE
Funcţii stimulative - funcţii care stimulează, mobilizează o acţiune.
Funcţii restrictive - funcţii care limitează o acţiune.
Mediu edafic - mediul solului.
Habitat - ansamblul condiţiilor favorabile pentru viaţă.
REPERE
• Mediul geografic este alcătuit din componentele abiotice (relief, aer, apă, sol),
biotice (plante, animale) şi antropice (omul cu activităţile sale).
• Fiecare componentă poate deveni generatoare de medii distincte. De exemplu:
reliefulformează mediul montan, mediul de câmpie, clima - mediul climatic, apa
– mediul marin, mediul fluvial, mediul lacustru etc.
• în cadrul mediului geografic fiecare componentă are funcţii stimulative şi re-
strictive. De exemplu: apa are un rol important în formarea şi distribuţia climei,
pentru creşterea şi dezvoltarea plantelor şi animalelor, pentru activităţile omului
(funcţii stimulative), iar inundaţiile, eroziunea cauzată de ape prezintă riscuri, in-
fluenţe negative pentru activităţile omului şi pentru alte elemente ale mediului
natural {funcţii restrictive).
• Una dintre marile modificări ale mediului natural este Autostrada Panamericana,
cea mai lungă cale rutieră din lume (27 387 km). Ea străbate cele două continente
americane pe latura vestică, din nord-vestul Peninsulei Alaska până în partea de
sud a statului Chile. Autostrada leagă capitalele şi principalele oraşe din America
de Sud şi Centrală cu Mexic, SUA şi Canada. A fost străbătută pentru prima dată în
întregime de o maşină Range Rover adaptată, care a plecat din Alaska la 3 de-
cembrie 1971 şi a ajuns în Tierra del Fuego (extremitatea sudică a Americii de
Sud) la 9 iunie 1972