Sunteți pe pagina 1din 26

Directiva 2013/48 privind dreptul de a fi asistat de un

avocat și dreptul de a comunica în momentul privării de


libertate, ca persoane terțe și cu autoritățile consulare și
stadiul implementării în legislația națională

Scopul directivei este asigurarea eficacității dreptului de a avea acces


la un avocat, prevăzut de Directiva 2013/48/UE a Parlamentului
European și a Consiliului, prin punerea la dispoziție de asistență din
partea unui avocat, finanțată de către statele membre, pentru
persoanele suspectate și persoanele acuzate în procedurile penale și
pentru persoanele căutate care intră sub incidența unor proceduri
privind mandatul european de arestare.

Directiva se aplică persoanelor suspectate și persoanelor acuzate în


cadrul procedurilor penale care au dreptul de a avea acces la un avocat
în temeiul Directivei 2013/48/UE și care:

- sunt private de libertate;

- trebuie să fie asistate de un avocat în conformitate cu dreptul Uniunii


sau cu dreptul intern; sau

- trebuie sau pot să fie prezente la un act de cercetare sau de strângere


de probe, inclusiv, cel puțin, la următoarele: recunoașterea dintr-un
grup de persoane; confruntări; reconstituiri ale unei infracțiuni.

Se prevede expres că directiva se aplică persoanelor care nu erau


inițial persoane suspectate sau acuzate, dar care devin persoane
suspectate sau acuzate în cursul interogării de către poliție sau de
o altă autoritate de aplicare a legii.

Directiva se aplică de asemenea, din momentul arestării în statul


membru de executare, persoanelor căutate, care au dreptul de a avea
acces la un avocat în temeiul Directivei 2013/48/UE.
In ceea ce privește Directiva 2013/48/UE privind accesul la avocat în
cadrul procedurilor penale și al procedurilor privind mandatul
european de arestare, aceasta a fost transpusă parțial, abia la sfârșitul
anului 2017, prin Legea nr. 236 din 5 decembrie 2017 pentru
modificarea și completarea Legii nr. 302/2004 privind cooperarea
judiciară internațională în materie penală.

Directiva 2013/48/UE a avut termen de transpunere data de 27


noiembrie 2016
Stadiu: Transpunere incompletă prin Legea nr. 236 din 5 decembrie
2017 pentru modificarea și completarea Legii nr. 302/2004 privind
cooperarea judiciară internațională în materie penală

Principalele aspecte ale directivei, care trebuie să se regăsească în


legislația națională:
DIRECTIVA 2013/48/UE garantează dreptul suspecților și al
persoanelor acuzate într-o cauză penală și al persoanelor vizate de un
mandat european de arestare de a beneficia de serviciile unui avocat,
precum și de a comunica după arestare.
Dreptul de a fi asistat de un avocat
Cetățenii trebuie să aibă acces la un avocat în mod neîntârziat:
* înainte de a fi interogați de către autoritățile responsabile de
aplicarea legii (de ex. poliția sau autoritatea judiciară);
* pe parcursul unei acțiuni de anchetare sau de strângere de probe (de
ex. confruntare);
* din momentul arestării;
* în timp util, înainte de începerea audierii.
Directiva mai prevede:
* dreptul la întrevederi particulare și de a comunica cu un avocat;
* dreptul avocatului de a participa efectiv pe parcursul interogării
persoanei în cauză și de a participa la acțiunile de anchetare și de
strângere de probe;
* confidențialitatea tuturor formelor de comunicare (întrevederi,
corespondență, conversații telefonice etc.).
În ceea ce privește persoanele vizate de un mandat european de
arestare, directiva stabilește dreptul de a beneficia de serviciile unui
avocat în statul membru în care au fost arestate, dar și în statul
membru care a emis mandatul.
Resortisanții străini arestați într-o altă țară UE decât cea de origine, au
dreptul de a contacta autoritățile consulare, de a fi vizitați și de a
comunica cu acestea și de a beneficia de asistență juridică din partea
acestora.
Actul de transpunere
Legea nr. 236 din 5 decembrie 2017 pentru modificarea și
completarea Legii nr. 302/2004 privind cooperarea
judiciară internațională în materie penală (publicată în
Monitorul Oficial nr. 993 din 14 decembrie 2017)
Acest act normativ cuprinde următoarele reglementări direct legate de
dreptul la apărare și profesia de avocat:
1.La articolul 16, după alineatul (4) se introduce un nou alineat,
alineatul (5), cu următorul cuprins:(5) Cheltuielile ocazionate de
acordarea asistenței juridice de către un avocat în situațiile
reglementate de art. 90 alin. (3), art. 104 alin. (2^1) și (2^2) sunt
suportate de către persoana solicitată.

7. La articolul 90, după alineatul (2) se introduc trei noi alineate,
alineatele (3)-(5), cu următorul cuprins:
(3) În cazul în care persoana solicitată, aflată în stare de arest în statul
de executare, își exercită dreptul de a-și desemna un avocat în
România, instanța română emitentă a mandatului european de arestare
transmite, la cerere și fără întârzieri nejustificate, autorității de
executare informațiile privind tabloul avocaților cu drept de a profesa
în unul dintre barourile membre ale Uniunii Naționale a Barourilor din
România. Informațiile pot fi transmise inclusiv în formă electronică.
(4) Rolul avocatului din România, desemnat conform alin. (3), este de
a oferi asistență avocatului din statul membru de executare,
furnizându-i informații și consultanță, pentru a permite persoanei
solicitate să își formuleze apărările în procedura de executare a
mandatului european de arestare.
(5) Toate comunicările dintre avocatul desemnat în România și
avocatul din statul de executare urmează a avea loc pe cale directă,
acestea fiind confidențiale.

9. La articolul 104, după alineatul (2) se introduc trei noi alineate,
alineatele (21)-(23), cu următorul cuprins:
( 21) Procurorul sau, după caz, instanța de executare aduce la
cunoștința persoanei reținute sau arestate că are dreptul de a-și
desemna un avocat în statul membru emitent al mandatului european
de arestare și de a comunica cu acesta, în mod direct sau prin
intermediul avocatului ales sau desemnat din oficiu în România, în
condițiile prevăzute de legea română și cu asigurarea confidențialității.
(22) În cazul în care persoana reținută sau arestată arată că înțelege să
își exercite acest drept, procurorul sau instanța de executare
informează fără întârziere autoritatea emitentă a mandatului european
de arestare. Informațiile transmise de către autoritatea emitentă, prin
orice mijloc care lasă o urmă scrisă, îi sunt comunicate fără întârziere
persoanei solicitate prin intermediul administrației locului de deținere.
(23) Dispozițiile art. 90 alin. (4) se aplică în mod corespunzător
Îți recomandăm
Stadiul implementării directivelor europene care vizează dreptul la
apărare și consolidarea drepturilor persoanelor suspectate și acuzate

Opinăm că, dispozițiile acestei reglementări nu transpun întregul


conținut al directivei, deși Ministerul Justiției a considerat însă că
toate prevederile directivei 2013/48/UE se regăsesc în legislația
națională, cu excepția art. 10 alin. (4), (5) și (6) - (Ministerul Justiției:
Expunere de motive la Lege pentru modificarea și completarea Legii
nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie
penală republicată, cu modificările și completările ulterioare)
Practic, singura prevedere transpusă este aceea menționată în art. 10
alin. (4), (5) și (6) din Directiva 2013/48/UE și anume, de a acorda
posibilitatea persoanei solicitate în baza unui mandat european de
arestare să-și desemneze un avocat în statul emitent al mandatului
european de arestare, care să asiste avocatul din statul membru de
executare.
Recomandarea Comisiei privind dreptul la asistență juridică
pentru persoanele suspectate sau acuzate în cadrul procedurilor
penale
Recomandarea Comisiei din 27 noiembrie 2013, privind dreptul la
asistență juridică pentru persoanele suspectate sau acuzate în cadrul
procedurilor penale
Această recomandare oferă factori comuni care să fie luați în
considerare pentru a evalua dacă o persoană are dreptul la asistență
judiciară și pentru a asigura calitatea și eficacitatea serviciilor și
administrațiilor care oferă asistență judiciară
Recomandarea Comisiei privind garanțiile procedurale pentru
persoanele vulnerabile suspectate sau acuzate în cadrul
procedurilor penale
Recomandarea Comisiei din 27 noiembrie 2013, privind garanțiile
procedurale pentru persoanele vulnerabile suspectate sau acuzate în
cadrul procedurilor penale
Prin această recomandare se dorește ca statele membre să se asigure
că persoanele vulnerabile (care suferă de un handicap fizic sau mental,
de exemplu) sunt detectate și recunoscute ca atare, precum și a
faptului că nevoile lor speciale sunt luate în considerare în cadrul
procedurilor penale. Această recomandare propune ca persoanele
suspectate vulnerabile să beneficieze de garanții speciale, cum ar fi
obligația de a fi asistate de un avocat, asistența acordată de o persoană
terță potrivită și asistența medicală.

Raportul Comisiei despre implementarea Directivei 2013/48/UE


privind dreptul de a avea acces la un avocat în cadrul
procedurilor penale din România http://eujusticia.net/.

Dreptul de acces la un avocat în cadrul procedurilor penale

1.1.Suspecții sau inculpații au acces la un avocat înainte de a fi


audiați de poliție sau alte organe judiciare ( transpunere integral a
Directivei, dar implementarea e parțială).

În cursul urmăririi penale, înainte de prima audiere a suspectului sau


inculpatului de către polițist sau după caz, de procuror, i se aduc la
cunoştinţă drepturile şi obligaţiile printre care si dreptul de a avea un
avocat ales, iar dacă nu îşi desemnează unul, în cazurile de asistenţă
obligatorie, dreptul de a i se desemna un avocat din oficiu.(art.108
Cpr.pen).
Aceste drepturi şi obligaţii i se comunică şi în scris, sub semnătură,
iar în cazul în care nu poate ori refuză să semneze, se va încheia un
proces-verbal. Persoanei care a dobândit calitatea de suspect i se aduc
la cunoştinţă, înainte de prima sa audiere, această calitate, fapta pentru
care este suspectată, încadrarea juridică a acesteia, drepturile
procesuale prevăzute la art. 83 CPP, printre care si dreptul de a avea
un avocat ales. Dacă nu îşi desemnează unul, în cazurile de asistenţă
obligatorie, dreptul de a i se desemna un avocat din oficiu, încheindu-
se în acest sens un proces-verbal ( art.307C.pr.pen).

Punerea în mişcare a acţiunii penale este comunicată inculpatului de


către organul de urmărire penală care îl cheamă pentru a-l
audia(.dispoziţiile art. 108 CPP se aplică în mod corespunzător,
încheindu-se în acest sens un proces-verbal).

Înainte de audierea în vederea reținerii, care se face în prezența


avocatului ales sau din oficiu, organul de cercetare penală ori
procurorul este obligat să aducă la cunoştinţa suspectului sau
inculpatului că are dreptul de a fi asistat de un avocat ales ori numit
din oficiu şi dreptul de a nu face nicio declaraţie(art. 209 al. 5 și 6
Cpr.pen).

Asistenţa juridică a inculpatului şi participarea procurorului sunt


obligatorii când se discută luarea sau prelungirea de către judecator a
măsurii arestului la domiciliu(art. 219 al. 6, art. 222 al. 11 C.pr.pen)

În toate cazurile în care se ia în discuție luarea sau prelungirea măsurii


arestării preventive de către judecător, este obligatorie asistenţa
juridică a inculpatului de către un avocat, ales sau numit din
oficiu(.art. 225 al. 5, art. 235 al. 2 C.pr.pen)

Inculpatului, celorlalte părţi şi persoanei vătămate li se aduc la


cunoştinţă obiectul procedurii în camera preliminară, dreptul de a-şi
angaja un apărător şi termenul în care, de la data comunicării, pot
formula în scris cereri şi excepţii(art. 344 al. 2 C.pr.pen). Asigurarea
apărării în cursul judecății, inclusiv dreptul la un avocat, este
deasemenea detaliată de Codul de Procedură Penală (art. 356, Art. 361
al. 4 C.pr.pen)..
Deși dreptul la un avocat este reglementat foarte detaliat în
legislația românească, în practică accesul la un apărător ales este
limitat de câțiva factori. Dacă asistența juridică nu este obligatorie și
suspecții sau inculpații nu dispun de resursele financiare necesare, ei
nu vor avea acces la un avocat în timpul cercetării penale (“doar dacă
cred că vor ajunge la pușcărie își angajează avocat”)

Informarea suspecților sau inculpaților în legătură cu drepturile pe


care le au se face de cele mai multe ori formal (proces verbal de
aducere la cunștință). Astfel, există persoane care nu înțeleg care este
rolul unui avocat, preferând să se apere singure. Unii avocați susțin că
mai există încă cazuri de polițiști care încearcă să convingă suspecții
sau inculpații că nu au nevoie de un avocat pentru a nu complica
procedura.

1.2. Avocatul unei persoane suspecte sau inculpate are dreptul să ia


parte la actele procedurale ale cercetării penale transpunere
integrală a Directivei )

În cursul urmăririi penale, avocatul suspectului sau inculpatului are


dreptul să asiste la efectuarea oricărui act de urmărire penală, cu
excepţia celor privind metodele speciale de supraveghere ori cercetare
(exemplu: supravegherea tehnică) sau percheziţiei corporale sau a
vehiculelor în cazul infracţiunilor flagrante (art.92 C.pr.pen). Avocatul
suspectului sau inculpatului poate solicita să fie încunoştinţat de data
şi ora efectuării actului de urmărire penală ori a audierii realizate de
judecătorul de drepturi şi libertăţi. Avocatul suspectului sau
inculpatului are de asemenea dreptul să participe la audierea oricărei
persoane de către judecătorul de drepturi şi libertăţi, să formuleze
plângeri, cereri şi memorii. În cursul procedurii de cameră preliminară
şi în cursul judecăţii, avocatul are dreptul să consulte actele dosarului,
să îl asiste pe inculpat, să exercite drepturile procesuale ale acestuia,
să formuleze plângeri, cereri, memorii, excepţii şi obiecţiuni.

În practică nu au fost identificate probleme în ceea ce privește


implementarea acestui drept. Dar, regula este ca la efectuarea altor
acte de urmarire penală, altele decât cele care presupun audierea
suspectului sau inculpatului, lipsa avocatului nu împiedică efectuarea
actului de urmărire penală (art. 92 al. 2 și 3 C.pr.pen).

Legea nu prevede o limită de timp în care suspectului sau inculpatului


trebuie să i se pună la dispoziție un avocat imediat ce a fost privat de
libertate. Acesta are însă dreptul la un avocat din momentul audierii în
vederea reținerii sau a arestării preventive(art. 209 al. 5, art. 219 al. 6,
art. 225 al. 5 C.pr.pen)

De asemenea, nu există situații prevăzute de lege în care accesul la un


avocat al unei persoane private de libertate poate fi întârziat (art.89
alin.2 C.pr.pen).

În practică, din momentul în care o persoană este reținută de poliție


sau procuror, întârzierea avocatului are mereu o justificare pentru că
există o perioadă de timp care variază din momentul în care avocatul
este înștiințat și până când ajunge la secția de poliție. Dacă suspectului
sau inculpatului îi este desemnat un avocat din oficiu, trebuie urmată o
procedură: organele judiciare fac o cerere baroului care trimite un
avocat disponibil. De obicei procedura durează în jur de 2 ore dar mai
există și rețineri care au loc noaptea când este mai dificil să găsești un
avocat din oficiu (durata de timp poate fi și de 4-5 ore).

Unii avocați aleși susțin că au existat și cazuri în care au experimentat


întârzieri nejustificate în a lua legătura cu clientul lor deși au ajuns în
timp util la secția de poliție „În câteva cazuri, am ajuns acolo și a
trebuit să aștept câteva ore până să-mi văd clientul; n-am idee dacă
întârzierea a fost sau nu justificată, polițiștii au spus că mai au de
rezolvat niște chestiuni administrative. Nu cred că e normal, odată
ajunsă acolo ar trebui să pot intra imediat în secția de poliție”.

Deși metodologia acestei cercetări este prea limitată pentru a trage o


concluzie categorică, mai există încă cazuri în care organele judiciare
folosesc diferite tactici prin care întârzie în mod intenționat accesul la
un avocat cu scopul de a obține mai multe informații.
1.3. Persoanele inculpate au acces la un avocat atunci când sunt
audiate în instanță ( transpunere integral a Directivei, dar
implementarea e parțială).

Dreptul inculpatului de a avea acces la un avocat înainte de audierea


în instanță este reglementat detaliat în Codul de Procedură Penală (art.
219, 222, 225, 235, 344, 356 C.pr.pen).

În practică accesul depinde de resursele financiare ale


inculpatului. În cazul în care pedeapsa prevăzută de lege este de 5 ani
sau mai mică, inculpații majori care nu sunt privați de libertate nu au
acces la avocat nici în faza de judecată, chiar dacă provin din categorii
vulnerabile.

1.4. Persoanele inculpate au suficient timp de a se consulta cu


avocatul lor înainte de a se prezenta în instanță ( transpunere
integral a Directivei, dar implementarea e parțială).

Legea nu prevede o anumită durată de timp dar se referă la “timpul


necesar ”(art. 10 alin.2 C.pr.pen).Avocatul suspectului sau
inculpatului are dreptul să beneficieze de timpul şi înlesnirile necesare
pentru pregătirea şi realizarea unei apărări efective(art.92 alin.8
C.pr.pen). De asemenea, avocatul este dator să studieze temeinic
cauzele care i-au fost încredinţate, angajate sau din oficiu, să
manifeste conştiinciozitate şi probitate profesională (art 40 din legea
51/1995 pentru organizarea și exercitarea profesiei de avocat).

Avocatul trebuie să depună toată diligenţa pentru apărarea libertăţilor,


drepturilor şi intereselor legitime ale clientului (art 110 din legea
51/1995 pentru organizarea și exercitarea profesiei de avocat).

În practică, inculpații care nu sunt privați de libertate sau care


execută deja o pedeapsă și au posibilități financiare să-și angajeze
un avocat au timp suficient să se consulte cu avocatul înainte de
audierea în instanță. Problemele apar atunci când procurorul face
propunerea de arestare preventivă. Dacă acesta consideră că
suspectul sau inculpatul trebuie să rămână în arest preventiv după cele
24 de ore de reținere, el trebuie să notifice judecătorul cu 6 ore înainte
de expirarea termenului, cerându-i să pună persoana sub arest
preventiv ă (art 208 C.pr.pen).

În acest caz, judecătorul trebuie să se pronunțe cu privire la


propunerea procurorului în termenul de 24 de ore. Datorită timpului
foarte scurt avocații din oficiu sunt anunțați cu puțin timp înaintea
ședinței inițiale și au în medie doar 30 de minute la dispoziție să
studieze dosarul. Există multe cazuri în care avocatul consultă
inculpatul doar câteva minute înainte de ședința de judecată. Apare
astfel imposibilitatrea avocatului apărării de a participa în mod real la
prima înfățișare pentru arest preventiv.

Potrivit legislației românești, contactul dintre avocat și clientul său nu


poate fi stânjenit sau controlat, direct sau indirect, de niciun organ al
statului ( art.36 alin.1. din legea 51/1995 pentru organizarea și
exercitarea profesiei de avocat).

Persoana reţinută sau arestată are dreptul să ia contact cu avocatul,


asigurându-i-se confidenţialitatea comunicărilor, cu respectarea
măsurilor necesare de supraveghere vizuală, de pază şi securitate, fără
să fie interceptată sau înregistrată convorbirea dintre ei(art.89 alin.2
C.pr.pen).

Probele obţinute cu încălcarea acestor prevederi se exclud. În cazul în


care clientul se află în stare de arest sau detenţie, administraţia locului
de arest ori detenţie are obligaţia de a lua măsurile necesare pentru
respectarea dreptului de a lua contact cu avocatul său fara a fi stânjenit
sau controlat, direct sau indirect, de niciun organ al statului.( art.36
alin.2din legea 51/1995 pentru organizarea și exercitarea profesiei de
avocat).

Avocații susțin în unanimitate că nu există comunicare privată între


aceștia și clienții lor în secția de poliție. Conversația are loc în șoaptă,
fie în imediata proximitate a polițiștilor în camera unde va avea loc
audierea, fie pe holul secției sub atenta supraveghere a organelor
judiciare. În ambele cazuri probabilitatea să fie auziți este foarte mare.

1.5.Participarea avocatului atunci când suspectul sau inculpatul


este audiat este înregistrata ( transpusă fidel Directiva)̆!!!

În cazul în care avocatul suspectului sau al inculpatului este prezent la


efectuarea unui act de urmărire penală, se face menţiune despre
aceasta şi despre eventualele obiecţiuni formulate, iar actul este
semnat şi de avocat.

Nu există probleme în practică în ceea ce privește implementarea


acestui aspect( art.92 alin.6 C.pr.pen).

1.6. Autoritățile statului oferă informații generale menite a facilita


accesul la un avocat pentru persoanele suspecte și inculpate
( netranspusă Directiva)

!!!!Nu există nicio obligație legală pentru autoritățile statului


român să faciliteze obținerea unui avocat de către persoanele
suspecte sau inculpate.

De asemenea, nu există nicio procedură în acest sens după ce


suspecții sau inculpații au fost informați că au dreptul la un
avocat. Doar în cazul celor care au dreptul la un avocat din oficiu
se fac demersuri pentru desemnarea unui aparător (cerere la
barou).

1.7. Autoritățile statului iau toate măsurile pentru a se asigura că


persoanele private de libertate își pot exercita dreptul de acces la
avocat(transpusă fidel Directiva)̆!!! –art.90 și 91 C.pr.pen

În cazurile in care asistenţa juridică este obligatorie. dacă


suspectul sau inculpatul nu şi-a ales un avocat, organul judiciar ia
măsuri pentru desemnarea unui avocat din oficiu. In practică, se
trimite o adresă la barou prin care se solicită desmenarea unui
avocat din oficiu. Chiar dacă calitatea asistenței juridice din oficiu
este discutabilă, suspecții sau inculpații privați de libertate au
întodeauna avocat, privat sau desemnat din oficiu.

1.8. Autoritățile statului respectă dreptul la confidențialitate în ceea


ce privește comunicarea dintre suspecți/inculpați și avocații lor
(corespondență, întâlniri, convorbiri telefonice, alte forme de
comunicare permise de lege).—transpunere integrală a Directivei,
dar implementarea e deficitară

Potrivit legislației românești, contactul dintre avocat și clientul său nu


poate fi stânjenit sau controlat, direct sau indirect, de niciun organ al
statului ( cazuri prevăzute în art. 90 C.pr.pen).

Persoana reţinută sau arestată are dreptul să ia contact cu avocatul,


asigurându-i-se confidenţialitatea comunicărilor,cu respectarea
măsurilor necesare de supraveghere vizuală, de pază şi securitate, fără
să fie interceptată sau înregistrată convorbirea dintre ei( art.91
C.pr.pen).

Probele obţinute cu încălcarea acestor prevederi se exclud. În cazul în


care clientul se află în stare de arest sau detenţie, administraţia locului
de arest ori detenţie are obligaţia de a lua măsurile necesare pentru
respectarea dreptului de a lua contact cu avocatul său fara a fi stânjenit
sau controlat, direct sau indirect, de niciun organ al statului (art. 36 al.
2 din Legea 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de
avocat).

Raportul dintre avocat şi persoana pe care o asistă sau o reprezintă nu


poate forma obiectul supravegherii tehnice decât dacă există date că
avocatul săvârşeşte ori pregăteşte săvârşirea unei infracţiuni(art. 139
al. 2 C.pr.pen prevede că supravegherea tehnică se poate dispune în
cazul infracţiunilor contra securităţii naţionale prevăzute de Codul
penal şi de legi speciale, precum şi în cazul infracţiunilor de trafic de
droguri, de efectuare de operaţiuni ilegale cu precursori sau cu alte
produse susceptibile de a avea efecte psihoactive, infracţiunilor
privind nerespectarea regimului armelor, muniţiilor, materialelor
nucleare şi al materiilor explozive, de trafic şi exploatarea persoanelor
vulnerabile, acte de terorism, de spălare a banilor, de falsificare de
monede, timbre sau de alte valori, de falsificare de instrumente de
plată electronică, în cazul infracţiunilor care se săvârşesc prin sisteme
informatice sau mijloace de comunicare electronică, contra
patrimoniului, de şantaj, de viol, de lipsire de libertate în mod ilegal,
de evaziune fiscală, în cazul infracţiunilor de corupţie şi al
infracţiunilor asimilate infracţiunilor de corupţie, infracţiunilor
împotriva intereselor financiare ale Uniunii Europene ori în cazul altor
infracţiuni pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de 5 ani sau
mai mare).

Condițiile de comunicare între avocați și clienții lor sunt


necorespunzătoare. În secțiile de poliție nu există camere special
amenajate în acest scop iar convorbirea are loc în șoaptă sub
supravegherea vizuală a organelor judiciare. De obicei
conversația este scurtă și se rezumă la strictul necesar. Întâlnirile
din penitenciar au loc în spații cu microfoane și camere video. Mai
mult decât atât, unii avocați au suspiciunea că telefoanele le sunt
ascultate în timpul cercetării penale. Deși informațiile obținute în
acest fel nu pot fi folosite în instanță, ascultarea telefoanelor este o
modalitate de a obține informații cu încălcarea confidențialității
comunicărilor.

1.9. Persoanele suspecte sau inculpate au dreptul de a


comunica,fără întârziere,cu terți (rude sau alte persoane)-
transpunere fidelă !!! art. 108, 201, 218, 228 C.pr.pen

Comunicarea cu un terț poate avea loc atât înainte de prima audiere ca


suspect sau ca inculpat, atunci când i se aduc la cunoștiință toate
drepturile, cât și imediat după reținere sau arestare (arestare preventivă
sau arest la domiciliu). Persoanei reţinute sau arestate preventiv nu i se
poate refuza exercitarea dreptului de a face personal încunoştinţarea
decât pentru motive temeinice, care vor fi consemnate în procesul-
verbal. În mod excepţional, pentru motive temeinice, încunoştinţarea
privind retinerea poate fi întârziată cel mult 4 ore.
În practică nu există probleme cu implementarea acestui drept.

1.10. Persoanele suspecte sau inculpate care nu au cetățenie


română și care sunt private de libertate, au dreptul, dacă doresc, de
a informa, fără întârziere, autoritățile consulare ale statului de unde
provin despre situația lor juridică. transpunere fidelă !!!

- art. 210 al. 2, 218 al. 4, 228 al. 2 C .pr.pen

Dacă persoana reţinută sau arestată nu este cetăţean român, aceasta


are, pe langă drepturile cetățeanului român, şi dreptul de a comunica
cu misiunea diplomatică ori oficiul consular al statului al cărui
cetăţean este sau, după caz, a unei organizaţii internaţionale
umanitare, dacă nu doreşte să beneficieze de asistenţa autorităţilor din
ţara sa de origine, ori a reprezentanţei organizaţiei internaţionale
competente, dacă este refugiat sau, din orice alt motiv, se află sub
protecţia unei astfel de organizaţii.

Inspectoratul General pentru Imigrări este informat în toate situaţiile


cu privire la dispunerea măsurii preventive faţă de această categorie de
persoane.

1.11. Suspectului sau inculpatului îi este comunicat (oral și scris)


într-un mod clar, într-un limbaj pe care să-l înțeleagă, faptul că are
dreptul la un avocat și care sunt consecințele renunțării la acest
drept. – transpunere parțială

Dreptul de a fi asistat de avocat i se comunică suspectului sau


inculpatului, oral și în scris, înainte de prima audiere ( art.108
C.pr.pen).

Ordinul Ministerului Justiției din 2017 privind modelul informării


scrise înmânate suspecţilor sau inculpaţilor în cadrul procedurilor
penale în care sunt privaţi de libertate sau persoanelor care sunt
arestate în scopul executării unui mandat european de arestare conține
informații despre drepturile pe care le au suspecții și inculpații și
modul în care acestea trebuie să fie comunicate (în scris).

Nu există nicio prevedere legală cu privire la obligația organelor


judiciare de a informa suspectul sau inculpatul cu privire la
consecințele renunțării la dreptul de a fi asistat de un avocat.

În România, informarea din partea organelor judiciare despre


consecințele renunțării la asistența juridică a unui avocat nu are
loc nici măcar informal.

.
DIRECTIVA 2013/48/UE A PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI
A CONSILIULUI

din 22 octombrie 2013


privind dreptul de a avea acces la un avocat în cadrul
procedurilor penale și al procedurilor privind mandatul european
de arestare, precum și dreptul ca o persoană terță să fie informată
în urma privării de libertate și dreptul de a comunica cu persoane
terțe și cu autorități consulare în timpul privării de libertate

Articolul 1

Obiect
Prezenta directivă stabilește norme minime privind drepturile
persoanelor suspectate și acuzate în procedurile penale și ale
persoanelor care fac obiectul procedurilor în temeiul Deciziei-cadru
2002/584/JAI (denumite în continuare „procedurile privind mandatul
european de arestare”) de a avea acces la un avocat și ca o persoană
terță să fie informată cu privire la lipsirea de libertate și de a comunica
cu persoane terțe și cu autorități consulare în timpul lipsirii de libertate.

Articolul 2
Domeniul de aplicare
(1) Prezenta directivă se aplică persoanelor suspectate sau acuzate în
cadrul procedurilor penale din momentul în care li s-a adus la cunoștință
de către autoritățile competente ale unui stat membru, prin notificare în
mod oficial sau în alt mod, faptul că sunt suspectate sau acuzate de
săvârșirea unei infracțiuni, indiferent dacă sunt sau nu lipsite de
libertate. Directiva se aplică până în momentul finalizării procedurilor,
prin aceasta înțelegându-se stabilirea în mod definitiv că persoana
suspectată sau acuzată a săvârșit infracțiunea, inclusiv, dacă este cazul,
pronunțarea sentinței și soluționarea oricărei căi de atac.
(2) Prezenta directivă se aplică persoanelor care fac obiectul
procedurilor privind mandatul european de arestare (denumite în
continuare „persoane căutate”) din momentul arestării lor în statul
membru de executare, în conformitate cu articolul 10.
(3) Prezenta directivă se aplică, de asemenea, în aceleași condiții ca
cele prevăzute la alineatul (1), altor persoane decât cele suspectate sau
acuzate care, în cursul interogării efectuate de poliție sau de o altă
autoritate de aplicare a legii, devin persoane suspectate sau acuzate.
(4) Fără a aduce atingere dreptului la un proces echitabil, în ceea ce
privește infracțiunile minore:
(a)în cazul în care legislația unui stat membru prevede aplicarea unei
sancțiuni de către o altă autoritate decât o instanță competentă în
materie penală, iar aplicarea unei astfel de sancțiuni poate fi atacată
în fața unei astfel de instanțe sau deferită unei astfel de instanțe; sau
(b)în cazul în care privarea de libertate nu poate fi impusă ca sancțiune,
prezenta directivă se aplică numai procedurilor în fața unei instanțe
competente în materie penală.
În orice caz, prezenta directivă se aplică în mod deplin atunci când
persoana suspectată sau acuzată este lipsită de libertate, indiferent de
stadiul în care se află procedurile penale.

Articolul 3
Dreptul de a avea acces la un avocat în cadrul procedurilor penale
(1) Statele membre se asigură că persoanele suspectate sau acuzate au
dreptul de a avea acces la un avocat, astfel încât să li se permită
persoanelor vizate să își exercite dreptul la apărare în mod practic și
eficient.
(2) Persoanele suspectate sau acuzate au dreptul de a avea acces la un
avocat fără nicio întârziere nejustificată. În orice caz, persoanele
suspectate sau acuzate au dreptul de a avea acces la un avocat începând
cu oricare dintre următoarele momente, luându-se în considerare cel
care survine primul:
(a)înainte de a fi interogate de poliție sau altă autoritate de aplicare a
legii sau judiciară;
(b)la desfășurarea unei acțiuni de anchetare sau de strângere de probe
de către autoritățile de anchetă sau de către alte autorități
competente, în conformitate cu alineatul (3) litera (c);
(c) fără întârzieri nejustificate după lipsirea de libertate;
(d)în cazul în care au fost citate să se înfățișeze în fața unei instanțe
competente în materie penală, în timp util înainte ca acestea să se
înfățișeze în fața respectivei instanțe.
(3) Dreptul de a avea acces la un avocat implică următoarele:
(a)statele membre asigură faptul că persoanele suspectate sau acuzate
au dreptul de a avea întrevederi și de a comunica în mod confidențial
cu avocatul care le reprezintă, inclusiv înaintea interogării efectuate
de poliție sau o altă autoritate de aplicare a legii sau judiciară;
(b)statele membre se asigură că persoanele suspectate sau acuzate au
dreptul ca avocatul lor să fie prezent și să participe efectiv atunci
sunt interogate. O astfel de participare este în conformitate cu
procedurile din dreptul intern, cu condiția ca astfel de proceduri să
nu aducă atingere exercitării efective și substanței dreptului vizat.
Atunci când un avocat participă la o interogare, faptul că o astfel de
participare a avut loc se consemnează utilizând procedura de
înregistrare în conformitate cu dreptul statului membru respectiv;
(c)statele membre se asigură că persoanele suspectate sau acuzate au
dreptul ca avocatul lor să fie prezent cel puțin la următoarele acțiuni
de anchetare sau de strângere de probe, în cazul în care acțiunile
respective sunt prevăzute în dreptul intern și în cazul în care se
impune sau se permite prezența persoanei suspectate sau acuzate la
acțiunea în cauză:
(i) identificarea suspecților;
(ii) confruntări;
(iii) reconstituiri ale unei infracțiuni.
(4) Statele membre încearcă să pună la dispoziție informațiile de ordin
general pentru a facilita obținerea unui avocat de către persoanele
suspectate sau acuzate.
Fără a aduce atingere dispozițiilor din dreptul intern privind prezența
obligatorie a unui avocat, statele membre adoptă măsurile necesare
pentru a se asigura că persoanele suspectate sau acuzate sunt în măsură
să își exercite în mod efectiv dreptul de a avea acces la un avocat, cu
excepția cazului în care acestea au renunțat la dreptul respectiv în
conformitate cu articolul 9.
(5) În circumstanțe excepționale și numai în cursul urmăririi penale,
statele membre pot să deroge temporar de la aplicarea alineatului (2)
litera (c) atunci când poziția geografică izolată a unei persoane
suspectate sau acuzate face imposibilă asigurarea dreptului persoanei
de a avea acces la un avocat fără întârzieri nejustificate după lipsirea de
libertate.
(6) În circumstanțe excepționale și numai în cursul urmăririi penale,
statele membre pot deroga temporar de la aplicarea drepturilor
prevăzute la alineatul (3) atunci când și în măsura în care acest lucru
este justificat, ținându-se seama de circumstanțele specifice ale cauzei,
pe baza unuia sau mai multora dintre următoarele motive imperioase:
(a)există o necesitate urgentă de a preveni consecințe negative grave
pentru viața, libertatea sau integritatea fizică a unei persoane;
(b)este absolut necesară acțiunea imediată a autorităților de anchetă
pentru a preveni periclitarea considerabilă a procedurilor penale.

Articolul 4
Confidențialitate
Statele membre respectă confidențialitatea comunicării dintre
persoanele suspectate sau acuzate și avocatul lor în exercitarea
dreptului de a avea acces la un avocat prevăzut în prezenta directivă. O
astfel de comunicare include întrevederi, corespondență, conversații
telefonice și alte forme de comunicare permise în temeiul dreptului
intern.

Articolul 5
Dreptul de a informa o persoană terță cu privire la lipsirea de
libertate
(1) Statele membre se asigură că persoanele suspectate sau acuzate
care sunt lipsite de libertate au dreptul ca cel puțin o persoană, spre
exemplu, o rudă sau un angajator, desemnată de acestea, să fie
informată, fără întârzieri nejustificate, cu privire la lipsirea lor de
libertate, dacă persoanele suspectate sau acuzate doresc acest lucru.
(2) În cazul în care persoana suspectată sau acuzată este un copil,
statele membre se asigură că titularul răspunderii părintești a copilului
este informat neîntârziat cu privire la lipsirea de libertate și motivele
acesteia, cu excepția cazului în care acest lucru ar fi contrar intereselor
superioare ale copilului, situație în care este informat un alt adult
adecvat. În sensul prezentului alineat, o persoană care nu a împlinit
vârsta de 18 ani este considerată copil.
(3) Statele membre pot deroga temporar de la aplicarea drepturilor
prevăzute la alineatele (1) și (2) atunci când acest lucru este justificat
având în vedere circumstanțele specifice ale cazului, pe baza unuia
dintre următoarele motive imperioase:
(a)în cazul în care există o necesitate urgentă de a preveni consecințe
negative grave pentru viața, libertatea sau integritatea fizică a unei
persoane;
(b)în cazul în care există o necesitate urgentă de a preveni o situație în
care ar putea avea loc periclitarea considerabilă a procedurilor
penale.
(4) Atunci când statele membre derogă temporar de la aplicarea
dreptului prevăzut la alineatul (2), acestea se asigură că o autoritate care
răspunde de protecția sau bunăstarea copiilor este informată fără
întârzieri nejustificate cu privire la lipsirea de libertate a copilului.

Articolul 6
Dreptul de a comunica cu persoane terțe în urma lipsirii de
libertate
(1) Statele membre se asigură că persoanele suspectate sau acuzate
care sunt lipsite de libertate au dreptul de a comunica fără întârzieri
nejustificate cu cel puțin o terță persoană, precum o rudă, numită de
acestea.
(2) Statele membre pot limita sau amâna exercitarea dreptului
menționat la alineatul (1) având în vedere cerințe operative sau cerințele
operative proporționale.
Articolul 7
Dreptul de a comunica cu autoritățile consulare
(1) Statele membre se asigură că persoanele suspectate sau acuzate
care sunt resortisanți străini și care sunt lipsite de libertate au dreptul ca
autoritățile consulare ale statului de care aparțin să fie informate cu
privire la lipsirea acestora de libertate fără întârzieri nejustificate și să
comunice cu respectivele autorități, dacă doresc acest lucru. Totuși,
atunci când persoanele suspectate sau acuzate au două sau mai multe
cetățenii, pot alege, dacă doresc, care dintre autoritățile consulare să fie
informate cu privire la lipsirea de libertate și cu care doresc să
comunice.
(2) Persoanele suspectate sau acuzate au, de asemenea, dreptul de a fi
vizitate de autoritățile consulare ale statului lor, dreptul de a conversa
și de a coresponda cu acestea și dreptul de a beneficia de reprezentare
legală prin demersurile autorităților consulare, sub rezerva acordului
respectivelor autorități și a dorințelor persoanelor suspectate sau
acuzate vizate.
(3) Exercitarea drepturilor prevăzute în prezentul articol poate fi
reglementată în dreptul sau în procedurile interne, cu condiția ca dreptul
și procedurile respective să permită acordarea de efecte depline
scopurilor pentru care sunt vizate aceste drepturi.

Articolul 8
Condiții generale pentru aplicarea derogărilor temporare
(1) Orice derogare temporară în temeiul articolului 3 alineatele (5) sau
(6) și al articolului 5 alineatul (3):
(a) este proporțională și nu depășește ceea ce este necesar;
(b) este strict limitată în timp;
(c) nu se bazează exclusiv pe gravitatea presupusei infracțiuni; și
(d) nu aduce atingere caracterului echitabil general al procedurilor.
(2) Derogările temporare în temeiul articolului 3 alineatul (5) sau (6)
pot fi autorizate numai printr-o decizie motivată corespunzător luată pe
baza unei evaluări de la caz la caz, fie de o autoritate judiciară, fie de o
altă autoritate competentă, cu condiția ca decizia acesteia să poată face
obiectul controlului instanțelor. Decizia motivată corespunzător se
înregistrează potrivit procedurii de înregistrare în concordanță cu
dreptul statului membru respectiv.
(3) Derogările temporare în temeiul articolului 5 alineatul (3) pot fi
autorizate numai de la caz la caz, fie de o autoritate judiciară, fie de o
altă autoritate competentă, cu condiția ca decizia să poată fi supusă
controlului instanțelor.

Articolul 9
Renunțare
(1) Fără a aduce atingere dreptului intern care prevede prezența sau
asistența obligatorie a unui avocat, statele membre se asigură că, în ceea
ce privește orice renunțare la un drept prevăzut la articolele 3 și 10:
(a)persoana suspectată sau acuzată a primit, în scris sau verbal,
informații clare și suficiente într-un limbaj simplu și comprehensibil
despre conținutul dreptului vizat și posibilele consecințe ale
renunțării la el; și
(b) renunțarea se face în mod voluntar și neechivoc.
(2) Renunțarea, care poate fi făcută în scris sau verbal, precum și
circumstanțele acesteia, se consemnează utilizând procedura de
înregistrare, în conformitate cu dreptul statului membru în cauză.
(3) Statele membre se asigură că persoanele suspectate sau acuzate pot
revoca o renunțare ulterior în orice moment al procedurilor penale și că
acestea sunt informate cu privire la această posibilitate. O astfel de
revocare produce efecte de la momentul în care a fost făcută.

Articolul 10
Dreptul de a avea acces la un avocat în procedurile privind
mandatul european de arestare
(1) Statele membre se asigură că o persoană căutată are dreptul de a
avea acces la un avocat în statul membru de executare după arestarea în
temeiul mandatului european de arestare.
(2) În ceea ce privește conținutul dreptului de a avea acces la un avocat
în statul membru de executare, persoanele căutate au următoarele
drepturi în respectivul stat membru:
(a)dreptul de a avea acces la un avocat la momentul oportun și astfel
încât să permită persoanei căutate să își exercite drepturile în mod
efectiv și, în orice caz, fără întârzieri nejustificate de la momentul
lipsirii de libertate;
(b)dreptul de a avea întrevederi și de a comunica cu avocatul care le
reprezintă;
(c)dreptul ca avocatul lor să fie prezent și, în conformitate cu
procedurile din dreptul intern, să participe la o audiere a persoanei
căutate de către autoritatea judiciară de executare. Atunci când un
avocat participă la audiere, acest fapt se consemnează utilizând
procedura de înregistrare în conformitate cu dreptul statului membru
respectiv.
(3) Drepturile stabilite la articolele 4, 5, 6, 7 și 9 și, atunci când se
aplică o derogare temporară în temeiul articolului 5 alineatul (3), la
articolul 8, se aplică mutatis mutandis procedurilor privind mandatul
european de arestare în statul membru de executare.
(4) Autoritatea competentă din statul membru de executare
informează, fără întârzieri nejustificate de la momentul privării de
libertate, persoanele căutate că au dreptul de a angaja un avocat în statul
membru emitent. Rolul avocatului respectiv din statul membru emitent
este de a oferi asistență avocatului din statul membru de executare
furnizându-i informații și consultanță pentru a permite persoanei
căutate să își exercite efectiv drepturile în temeiul Deciziei-cadru
2002/584/JAI.
(5) În situația în care persoanele căutate doresc să își exercite dreptul
de a desemna un avocat în statul membru emitent și nu au încă un astfel
de avocat, autoritatea competentă din statul membru de executare
informează prompt autoritatea competentă din statul membru emitent.
Fără întârzieri nejustificate, autoritatea competentă din statul membru
respectiv furnizează informații persoanelor căutate pentru a le ajuta să
angajeze un avocat în locul respectiv.
(6) Dreptul persoanei căutate de a desemna un avocat în statul membru
emitent nu aduce atingere termenelor instituite prin Decizia-cadru
2002/584/JAI sau obligației autorității judiciare de executare de a
decide, în termenele prevăzute și în condițiile definite în temeiul
respectivei decizii-cadru, dacă persoana urmează a fi predată.

Articolul 11
Asistența juridică
Prezenta directivă nu aduce atingere dreptului intern privind asistența
juridică, care se aplică în conformitate cu carta și cu convenția.

Articolul 12
Căi de atac
(1) Statele membre se asigură că persoanele suspectate sau acuzate în
cadrul procedurilor penale, precum și persoanele căutate în cursul
procedurilor privind mandatul european de arestare, au o cale de atac
efectivă potrivit dreptului intern în cazul încălcării drepturilor lor în
temeiul prezentei directive.
(2) Fără a aduce atingere normelor și sistemelor naționale privind
admisibilitatea probelor, statele membre se asigură că, în cadrul
procedurilor penale, atunci când se evaluează declarațiile făcute de
persoane suspectate sau acuzate sau probele obținute prin încălcarea
dreptului lor la un avocat sau în cazul în care o derogare de la acest
drept a fost autorizată în conformitate cu articolul 3 alineatul (6),
dreptul la apărare și echitatea procedurilor sunt respectate.

Articolul 13
Persoanele vulnerabile
Statele membre se asigură că, în aplicarea prezentei directive, sunt luate
în considerare necesitățile specifice ale persoanelor suspectate
vulnerabile și ale persoanelor acuzate vulnerabile.

Articolul 14
Clauză de menținere a nivelului de protecție
Nicio dispoziție din prezenta directivă nu se interpretează ca
reprezentând o limitare a vreunui drept sau garanție procedurală, nici ca
o derogare de la acestea, care sunt asigurate potrivit cartei, convenției
și altor dispoziții relevante din dreptul internațional sau din dreptul
oricărui stat membru care prevede un nivel mai ridicat de protecție.

Articolul 15
Transpunere
(1) Statele membre asigură intrarea în vigoare a actelor cu putere de
lege și a actelor administrative necesare pentru a se conforma prezentei
directive până la 27 noiembrie 2016. Statele membre informează de
îndată Comisia cu privire la aceasta.
(2) Atunci când statele membre adoptă măsurile respective, acestea
conțin o trimitere la prezenta directivă sau sunt însoțite de o asemenea
trimitere la data publicării lor oficiale. Statele membre stabilesc
modalitățile de efectuare a acestei trimiteri.
(3) Statele membre transmit Comisiei textul măsurilor de drept intern
pe care le adoptă în domeniul reglementat de prezenta directivă.

Articolul 16
Raportul
Până la 28 noiembrie 2019, Comisia prezintă Parlamentului European
și Consiliului un raport de evaluare a măsurii în care statele membre au
adoptat măsurile necesare pentru a se conforma prezentei directive,
inclusiv o evaluare a aplicării articolului 3 alineatul (6) coroborat cu
articolul 8 alineatele (1) și (2), însoțit, dacă este necesar, de propuneri
legislative.

Articolul 17
Intrarea în vigoare
Prezenta directivă intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării
în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Articolul 18
Destinatari
Prezenta directivă se adresează statelor membre în conformitate cu
tratatele.
Adoptată la Strasbourg, 22 octombrie 2013.