Romantismul este un curent literar aparut ca reactie imp clasicismului si mai întâi in plan politic si istoric,

datorita revolutiilor burgheze din Franța si Anglia, fiind gândite ca o aspiratie general umana către
libertate si către afirmarea spiritului uman neîngrădit.

Romantismul are următoarele trăsături : participarea pers din toate categoriile sociale, pers poate fii un
model sau un automodel, natura participa la trairile pers, limbajul artistic este de o expresivitate medie
(sunt prezente metafora, comparatia, atiteza) permite amestecul cu limba vorbita de categoriile sociale
inferioare.

Poezia Floare albastra de Mihai Eminescu apartine primei etape de creație si a fost publicata in anul
1873, in Convorbirii Literare ;mitul florii albastre este folosit in literatura romantica, el apare nu doar in
creatia lui Eminescu ci și la Novali, Leopardi si Victor Hugo.

Tema este iubirea, este o poezie de dragoste despre doua moduri de a atinge fericirea prin iubire sau
prin cunoaștere.

La Eminescu, floarea albastra, ca motiv literar este un simbol complex si transmite ca stari de spirit
regretul, tristetea, dezamăgirea, deasemenea poate sugera si ideea de femeia-floare.

Titlul este concis, format din doua cuvinte, un substantiv comun si un adjectiv cromatic, anticipează
motivul literar.

Tipul de lirism este atât subiectiv, in fiecare monolog, dar și obiectiv al rolurilor sau al măștilor pentru ca
cei doi se comporta ca doua personaje.

La nivel extern, discursul liric se desfășoară pe durata a 14 strofe de tip catrenm

La nivel intern se remarca prezenta a doua planuri lirice : cel dominat de vocea feminina si cel dominat
de vocea masculina.

Primul plan, al prezentei feminine incepe brusc, cu tonul unui reproș indreptat spre barbatul îndrăgostit (
Iar te ai cufundat in stele /Și in nori si n ceruri nalte?). Aceasta se teme ca va fi uitata pt ca el prefera sa
viseze la simboluri care tin de antiteza dintre viata si moarte de cultura si civilizația străveche, de
dimensiunea paradisului. Monologul iubitei propune o cale de a fi fericit prin iubire( nu cata in
departare /fericirea ta iubite) sentimentele fetei sunt puternice, este sufletul pereche, jumătatea
androginului si singura ratiune de a trai.

In interiorul monologului se construiește si un portret spiritual al indragostitului :in viziunea fetei el este
tipul de om superior, atras de absolut si care se refugiază in reverie fiind absent fata de realitate (in zadar
rauri de soare /gramadesti-n a ta gândire) pt el cunoasterea este o cale de a fi fericit.

In urmatoarele secvente poetice se conturează un scenariu al întâlnirii de dragoste, decorul ales pentru
întâlnire este complex, spectaculos (acolo in ochiil dr padure/langa trestia cea lina) . Codrul este
martorul iubirii lor si reprezinta un spatiu intim, protector, abundenta vegetalului si prezenta fructelor
sunt simboluri ale senzualitatii si ale maturitatii erotice, fata este pregatita sa treaca la un alt nivel (vom
ședea in foi de mure)

In monologul fetei se conturează si datele unui autoportret, cititorul poate recunoaște atat dim fizica cât
si cea morala.

P. fizic se încadrează in cat femeii-inger, aceasta imag primește profunzime și complexitate, fata trece
subtil de la copilaroasa si alintata, la ispititoare (voi fi rosie ca marul) , conștientă de frumusetea fizica
ajunge la toleranta, il vrea in viata ei chiar daca e constienta ca o poate minti (si mii spune atunci povesti)
, trasaturi care o îndepărtează de statutul de femeie-inger si o apropie de categoria femeii- demon.

Fata își multiplica promisiunile din dorinta de al convinge, ii ofrra șansa de a fi fericit ( ne-om da sărutări
pe cale/dulci ca florile ascunse), pentru ca eșuează in eforturile ei, il părăsește, iar plecarea e definitiva.

Monologul interior al bărbatului îndrăgostit poate fi raportat in legatura cu cel al fetei, la dim temporala.
Prima strofa se sincronizează cu monologul fetei, el recunoaște adevărul spuselor fetei, dar isi permite sa
fir detașat și ironic, nu este atras de fericirea prin iubire pe care i-o ofera fata (ah! Ea spune adevărul /eu
am ras n am zis nimic). Apelativul mititica stabilește poziția lui superioara din punct de vedere
intelectual si faptul ca o desconsidera, fiind un cuvânt cu diverse conotatii, sugestie a naivității, a
fragilitatii sau a limitării intrlectuale.

A treia strofa este tot ulterioara replicilor fetei, dar distanta in timp este semnificativ ampla, sugestie
transmisa si prin intermediul utilizarii liniei punctate, este adversmentul acelei distante de timp. din
perspectiva acestei strofe se modifica pozitia lectorului, care înțelege ca nu a fost martorul direct al unei
întâlniri de dragoste, ci martor al unei retrospective, îndrăgostitul rememorează o poveste de dragoste
pierduta. Este nefericit, pt ca a înțeles ca nu poate atinge cunoașterea absoluta, deci a ratat șansa de a fi
fericit. (si te-ai dus, dulce minune/ si a murit iubirea noastră)

Dezvoltare a unui mtv romantic de circulație europeana într-o viziune lirică proprie, poemul Floare
Albastra rep o capodopera a creației eminesciene din etapa de tinerețe, purtand in germene marile teme
si idei poetice dezvoltate mai târziu in Luceafarul.