Sunteți pe pagina 1din 11

Consumul de alcool și droguri

Aspecte din viața preoților

Profesor Masterand

Conf. Univ. Dr. Carmen Gabriela Lăzăreanu Motoc Iulian-Mihăiță


INTRODUCERE

Alcoolismul și consumul de droguri sunt cele mai elocvente exemple de dependențe.


Fenomenul este studiat din mai multe puncte de vedere, căutându-se combaterea acestuia.
Asistenţa socială, medicina, psihologia, alături de teologie sunt domenii implicate în
problematica alcoolismului și a drogurilor.
În cadrul Bisericii Ortodoxe Române funcţionează Centre de Tratament: Proiectul „Sf
Dimitrie Basarabov” de Informare şi Tratament al Alcoolismului şi Dependenţei de Alte Droguri
din Cluj-Napoca., şi „Centrul de consiliere şi reabilitare a persoanelor dependente de alcool şi
alte droguri”, din cadrul Fundaţiei „Solidaritate şi Speranţă” din Iaşi, de asemenea şi în cadrul
altor eparhii se deschid centre de consiliere similare.
Consumul de alcool afectează toate dimensiunile fiinţei umane: fizică, psihică, socială şi
duhovnicească. Interesul pentru lucrurile spirituale autentice, precum şi relaţia cu Dumnezeu
sunt grav afectate de dependenţe. Dependenţa reprezintă o manifestare vizibilă a degradării
spiritului uman, o consecinţă inevitabilă şi o formă a respingerii lui Dumnezeu.
Sfinţii Părinţi au văzut întotdeauna Biserica ca şi loc al tămăduirii spirituale şi trupeşti.
Astfel Tainele Bisericii, rugăciunea şi lucrarea interioară a pocăinţei şi a trezviei sunt lucrări de
tămăduire.
Datorită efectelor distrugătoare ale alcoolismului, toate societăţile au căutat căi de
combatere. Astfel în societatea americană în anul 1939 s-a născut asociaţia Alcoolicilor Anonimi
(AA). Metodele lor de vindecare au ieşit din disperarea acestor dependenţi şi din îngăduinţa lui
Dumnezeu ca aceştia să descopere taine adânci ale sufletului. Pocăinţa, aflarea credinţei în
Dumnezeu şi o lucrare serioasă a pornirilor sufleteşti, face din cei 12 Paşi ai AA, un instrument
de tămăduire.
Pentru creştinii ortodocşi ar fi suficient urmarea căii de vindecare a Bisericii, însă atât
este de departe sufletul unui dependent de alcool de Dumnezeu, încât o anumită terapie este
binevenită, însă urmarea firească este întărirea în credinţa ortodoxă şi practicarea acesteia, care
prin Sfintele Taine şi prin întreaga ei lucrarea nu doreşte decât tămăduirea.
Mântuitorul Iisus Hristos ne cheamă cu dragoste şi durere: „Veniţi la Mine toţi cei osteniţi
şi împovăraţi şi Eu vă voi odihni pe voi” (Matei, 11, 28).

1
Alcoolul şi alcoolismul

Alcoolul

Când vorbim de alcool, ne gândim în primul rând la alcoolul etilic (C 2H5OH). Alcoolul se
formează prin fermentaţia zahărului. Este vorba de un proces care se întâlneşte în natură, zahărul
fiind transformat de către drojdie în etanol şi bioxid de carbon. Descoperirea faptului că nu este
vorba despre un proces pur chimic, ci de un produs de metabolism al unui microorganism viu
datează din anul 1857 şi aparţine lui Louis Pasteur. Pentru utilizări tehnice alcoolul poate fi
obţinut şi prin sinteză chimică începând cu secolul al XX-lea.
În natură se întâlnesc doar lichide cu un conţinut de alcool de cel mult 15%, deoarece
microorganismele care îl produc mor la o concentraţie mai mare. În asemenea concentraţii,
alcoolul este un toxic cu proprietăţi conservante, proprietăţi de care omul se foloseşte în diferite
domenii (de exemplu, prepararea vişinatei).
Alcoolul este mai uşor decât apa şi se evaporă la 78° C. Ca substanţă pură aşa cum în
natură nu apare, alcoolul este un lichid incolor, cu gust amar, care arde cu flacără albastră.
Datorită volatilităţii sale, alcoolul aplicat pe piele are efect răcoritor.
Cuvântul „alcool” provine din limba arabă şi înseamnă „cel mai ales”. Alcoolul este un
drog care poate duce la o dependenţă de tip alcool/ tranchilizante.1
Cele mai vechi documente istorice în care sunt menţionate băuturile alcoolice datează de
aproximativ 6.000 de ani, din Mesopotamia, de la sumerieni. În toate scrierile vechi din Egipt,
Mesopotamia, China, Grecia, precum şi în Biblie găsim mărturii despre folosirea băuturilor
alcoolice, dar şi despre abuzul lor. De exemplu, în Biblie se spune : „Pentru cine sunt suspinele,
pentru cine văicărelile, pentru cine gâlcevile, pentru cine plânsetele, pentru cine rănile fără
pricină, pentru cine ochii întristaţi? Pentru cei ce zăbovesc pe lângă vin, pentru cei ce vin să
guste băuturi cu mirodenii. Nu te uita la vin cum este el de roşu, cum scânteiază în cupă şi cum
alunecă pe gât, Căci la urmă el ca un şarpe muşcă şi ca o viperă împroaşcă venin. Dacă ochii
tăi vor privi la femei străine şi gura ta va grăi lucruri meşteşugite, Vei fi ca unul care stă culcat
în mijlocul mării, ca unul care a adormit pe vârful unui catarg. «M-au lovit... Nu m-a durut! M-
1
Ralf Schneider, Ingrid Lux, Holger Lux, „Alcoolul şi medicamentele – droguri?”, Editura Hora, Sibiu,
1999, p. 20.

2
au bătut... Nu ştiu nimic! Când mă voi deştepta din somn, voi cere iarăşi vin»” (Pilde 23, 29-35)
Se pare însă că un alcoolism pe scară largă, cum a existat în ultimele secole şi cum încă
există, nu s-a manifestat în antichitate. Ca substanţă aparte, alcoolul a fost descoperit mult mai
târziu, în jurul anului 1.000 d.Hr., prin invenţia unei tehnici performante de distilare. Aceasta
înseamnă că băuturile spirtoase există numai începând din evul mediu. De atunci, el este folosit
şi ca solvent pentru extracţia principiilor active din plante medicinale.2

Motive pentru consumul de alcool.

Curiozitate
Presiunea anturajului
Auto-medicaţie - Diminuarea stresului. Depresie. Energie O problema psihologica
cauzează durere şi disconfort, iar persoana foloseşte anumite substanţe pentru a diminua
temporar durerea. Substanţele servesc drept:
Stimulenţi - Se simt în vervă
Anxiolitice - Calmează nervii
Afectează creierul în mod similar cu medicamentele.
Recompensarea creierului – sentimente plăcute.3
Majoritatea oamenilor învaţă să bea alcool de la părinţi sau de la rudele apropiate.
Observă efectele consumului, faptul că e ceva plăcut şi că asta fac „oamenii mari”. Ei încep să
bea pentru a intra în societatea adulţilor. Odată ce au învăţat să bea alcool, oamenii beau dintr-un
singur motiv: îşi doresc efectul produs de drogul alcool. De ce unii caută acest efect şi beau mai
mult decât alţii, este o întrebare la care e greu de răspuns. 4 Una dintre explicaţiile tuturor
dependenţelor este vidul spiritual, lipsa reperelor duhovniceşti, şi căutarea într-un mod
inconştient, un mod de a umple acest vid. Căutarea unei soluţii facile, pământeşti, la nivelul
simţurilor, pentru o problemă duhovnicească, înaltă.
Alcoolismul sau dependenţa (adicţia) de alcool

2
Ibidem, p. 22-23.
3
Dr. Michael J. Herkov, Ph.D., Intelegerea şi tratarea alcoolismului, Orthodox Christian Mission Center, Florida, pp.
16 – 17.
4
Floyd Frantz, Cum tratăm alcoolismul. Manual pentru uzul preoţilor şi medicilor, Editura Trinitas, Iaşi, 2007, p. 19.

3
„Alcoolismul” sau „dependenţa de alcool” este greu de definit în termeni simpli şi sunt
multe cărţi scrise despre cum să diagnosticăm dacă o persoană a devenit „dependentă de alcool
sau alte droguri”. La modul simplu, poate fi identificat prin comportamentul de a consuma alcool
şi de a avea probleme din această cauză. Aceste probleme vor fi urmate de eforturi eşuate de a
controla cantităţile consumate fie prin moderare, fie prin abstinenţă. Pentru alcoolic, eforturile -
din ce în ce mai mari - de a înceta consumul de alcool, de a controla cantitatea consumată şi
efectele băutului sunt, de obicei, fără succes. Aceste încercări eşuate de control sau de moderare
a consumului de alcool sunt caracteristica centrală a „alcoolismului” sau a „dependenţei de
alcool”.
O definiţie mai formală este următoarea: un „alcoolic” este o persoană care, în mod
constant. nu reuşeşte să aleagă dacă va bea sau nu şi care, dacă bea, este incapabilă să decidă
dacă se va opri sau nu. „Alcoolicii cu complicaţii” sunt cei care, datorită consumului de alcool
excesiv şi prelungit, au tulburări fizice sau mentale.5
Adicţia nu este consum sau intoxicaţie cu alcool.
Alcoolul devine o problema atunci când:
- O persoană eşuează în îndeplinirea sarcinilor majore de rol la serviciu, şcoală sau acasă:
Absentează, Rezultate slabe, Probleme comportamentale, Neglijenţă
- O persoana continuă să consume alcool în situaţii periculoase sau în ciuda problemelor legale
datorate consumului de substanţe
- O persoana continuă să bea în ciuda problemelor din relaţiile cu prietenii şi familia
- Toleranţa: - Nevoia de a consuma cantităţi mai mari de alcool pentru a obţine efectul dorit
- Sevraj - Simptome fizice asociate încetării consumului
- Incapacitatea de a reduce sau opri consumul de alcool
- Persoana îşi petrece o mare perioadă de timp pentru obţinerea, consumul sau recuperarea din
alcool
- Renunţarea sau limitarea unor activităţi sociale, ocupaţionale sau recreaţionale semnificative
datorită consumului de alcool6

5
Floyd Frantz, op. cit., p. 18.
6
Dr. Michael J. Herkov, op. cit. p. 20-25.

4
Pastoraţia persoanelor dependente de alcool

1 Informarea prin citirea literaturii de specialitate disponibilă (Manual despre alcoolism


adresat preoţilor şi medicilor, Cartea mare a Alcoolicilor Anonimi, Viaţa fără băutură, Cei
Doisprezece Paşi şi Cele Douăsprezece Tradiţii ale Alcoolicilor Anonimi).

2. Analizarea cu onestitate maximă a propriilor convingeri, atitudini, prejudecăţi şi


comportamente faţă de consumul de alcool în general, faţă de tradiţiile şi obiceiurile locale şi,
mai ales, faţă de propriul consum de alcool.

3. Periodic, trebuie introduse în predică idei legate de consecinţele alcoolismului (de ex.,
poate fi o cauză majoră în îndepărtarea de Biserică), dar şi mesaje de încurajare şi speranţă că se
poate schimba ceva, chiar dacă uneori ni se pare imposibil.

4. Implicarea în consiliul şi comitetul parohial în această încercare de schimbare a


atitudinii locale faţă de consumul de alcool. E important ca ei să fie „aliaţi” în acest proces şi să
nu se simtă ameninţaţi fată de propriul consum de alcool.

5. Oferirea unui model pozitiv de comportament, chiar dacă diferit faţă de standardele
locale. Consumul de alcool împreună cu credincioşii nu înseamnă o apropiere de ei; putem fi
sociabili şi în alte moduri.

6. Săvârșirea într-una din zilele săptămânii a Acatistului Potirul Nesecat, chiar dacă vin
doar câţiva oameni.

7. Afişarea pe uşa bisericii sau la afişier informaţii generale despre încurajarea încetării
băutului, despre consecinţele acestuia, despre modalităţile concrete de încetare a consumului.

8. Pregătirea informațiilor sub formă de pliante. Din materialele primite sau citite, se pot
simplifica, astfel încât să fie cât mai accesibile credincioşilor.
9. În discuţiile cu credincioşii interesaţi sau la Spovedanie (inclusiv, în predici), trebuie
promovat conceptul de boală, programele specializate de recuperare, ideea de abstinenţă totală.

10. Pot fi invitați anumți consilieri care lucrează în programe specializate de recuperare
din alcoolism sau din grupurile de sprijin ale Alcoolicilor Anonimi.

5
Consumul de droguri

În DEX7 , drogul este definit ca - substanță de origine vegetală, animală sau minerală care se
întrebuințează la prepararea unor medicamente și ca stupefiant; iar în dicționarul de drept penal 8 , este
definit ca substanță sau produs natural, sintetic sau semisintetic care, atunci când este consumată, inhibă
centrii nervoși, producând o stare de inerție fizică și psihică, precum și o dependență sigură a
consumatorului.

Legea nr 143/2000 9 care asigură combaterea traficului și consumului de droguri a definit drogul ca
fiind reprezentat de plantele și substanțele stupefiante ori psihotrope sau amestecurile care conțin astfel de
substanțe. Potrivit Organizației Mondiale a Sănătății, drogul este substanța care, fiind absorbită de un
organism viu, îi modifică acestuia una sau mai multe funcții .

Potrivit unor autori, noțiunea de drog trebuie înțeleasă în sensul de stupefiant, produse sau substanțe
stupefiante ori toxice sau substanțe psihotrope 10 . Legea nr 143/2000 împarte substanțele aflate sub
control național în droguri de mare risc și droguri de risc, precursori – substanțe folosite frecvent la
fabricarea drogurilor, aflate în anexele legii, și inhalanți chimici toxici - stabiliți prin ordin al ministrului
sănătății . Potrivit Organizației Mondiale a Sănătății, drogul este substanța care, fiind absorbită de
un organism viu, îi modifică acestuia una sau mai multe funcții .

Dependenţa de droguri a fost definită, ca atare, pentru prima dată de către OMS în anul 1964
ca „starea de intoxicare periodică sau cronicăprodusă prin consumul repetat al unui drog natural
sau sintetic şi caracterizat prin:
1) dorința dominantă de a continua consumul de droguri şi de a‐l obține prin orice mijloace,
2) tendința de a creşte doza,
3) dependența fizică şi, în general, psihologică cu sindrom de abstinență la întreruperea
consumului,
4) efecte nocive pentru individ şi pentru societate”11.

7
DEX, Dicționarul explicativ al limbii române, ed. a II-a , Academia Română Ed. Univers Enciclopedic, București ,
1998
8
Dicționar de drept penal, Alexandru Boroi, Mirela Gorunescu, Mihaela Popescu , Ed C.H. Beck, București 2004
9
http://www.dreptonline.ro/legislatie/legea_combaterea_traficului_droguri.php
10
Nicoleta Elena Buzatu, Traficul și consumul ilicit de droguri, Ed. Universul Juridic, București 2012
11
Gabriel Cicu, Daniela Georgescu, Ana Maria Moldovan , Concepte de baza privind tulburările datorate
consumului de substanțe, Agenția Națională Antidrog, București 2007. p. 7

6
Mai târziu în 1969, OMS a catalogat dependența de droguri ca o boală malignă, progresivă şi
transmisibilă. În 1982, OMS defineşte dependența ca “sindromul caracterizat printr‐o schemă de
comportament în care consumul de una sau mai multe substanțe psihoactive are o mai mare
prioritate față de alte comportamente considerate de obicei ca fiind mai importante”.

Cauza principal a consumului de droguri, este lipsa duhovniciei. Psihoterapeutul ortodox Dimitri
Avdeev afirmă că „este un păcat comis cu bună știință, care cu timpul odrăslește alte păcate. Desfătarea
adusă de narcotice este doar o iluzie, o amăgire, insuflată jertfei omenești de către demon” 12. De asemenea
afirmă că rădăcinile duhovnicești ale consumului și dependenței de droguri, sunt patimile înmulțite cu
necredința și cu neînțelegerea rostului vieții 13

Un punct de vedere al Bisericii Ortodoxe, este expus de către Preasfințitul Ciprian, Episcopul
Buzăului și Vrancei, într-un articol din ziarul Lumina: „Biserica noastră priveşte cu foarte multă
îngrijorare şi durere faptul că fenomenul consumului de droguri a luat amploare, mai ales după
anul 1990. Biserica este îngrijorată pentru fiii ei, tineri cu perspective în viitor, care, din cauza
acestor substanţe, se înstrăinează de familie, de valori, de societate, de Biserică şi se autodistrug.

Un dependent de droguri, ca şi unul de alcool sau tutun, nu poate fi recuperat şi îndreptat, dacă
nu doreşte el, în primul rând. Persoana afectată de acest flagel trebuie să conştientizeze pericolul
la care se expune şi să dorească îndreptarea, să-şi conştientizeze starea de îmbolnăvire şi să lupte
cu sine însuşi pentru a-şi întări voinţa. În momentul în care se constată această dorinţă, intervin
ceilalţi factori de ajutor: familia, psihologul, medicul, asistentul social şi preotul, ca cel care le
cuprinde pe toate, le întregeşte, fiind alături de el în fiecare etapă a vieţii sale, de la botez până la
plecarea din această lume. Preotul nu poate să-l ajute independent de voinţa lui, pentru că, din
nefericire, cei ce cad într-o astfel de capcană provin dintre oamenii care nu trăiesc în atmosfera
bisericească, n-au beneficiat de o educaţie frumoasă din punct de vedere spiritual-duhovnicesc în
familie, ori provin din familii dezorganizate, în care părinţii nu au acordat nici o importanţă
valorilor creştine, nu le-au oferit o educaţie corespunzătoare. Şi, de aceea, este foarte greu pentru
preot să se apropie de astfel de persoane şi să le povăţuiască în aşa fel încât ele să conştientizeze
pericolul consumului de droguri şi să renunţe. Deci preotul trebuie să facă parte dintr-o echipă
care să cuprindă psihologul, medicul, asistentul social şi poliţistul, fiecare având un rol în ceea ce

12
Dr. Dimiri Avdeev, Când sufletul este bolnav, trad. Rom. Adrian și Xenia Tănăsescu Vlas, Editura Sophia, Ediția
a treia, București, 2015, p. 164.
13
Ibidem.

7
priveşte împiedicarea răspândirii drogurilor în societate, prevenirea consumului acestora şi
ajutorarea consumatorilor de a renunţa la ele. Preotul, prin natura duhovnicească a slujirii sale,
dar şi prin tactul său pastoral, poate să se apropie de astfel de persoane şi să le ajute. Este
important să se implice în astfel de activităţi numai acei preoţi care au vocaţie pentru aceasta: nu
oricare preot le poate face pe toate” 14. „Încă din 2004, a venit la Patriarhie o propunere din partea
Agenţiei Naţionale Antidrog, care era condusă pe vremea aceea de domnul Pavel Abraham, în
vederea încheierii unui protocol de cooperare a Bisericii Ortodoxe Române cu agenţia mai sus
menţionată.

Guvernul României, încă din 2000, îngrijorat de amploarea fenomenului, a propus


Parlamentului o lege privind combaterea traficului de droguri ilicite (Legea nr. 143/ 2000). În
2002 a fost înfiinţată Agenţia Naţională Antidrog, iar în 2004 s-a aprobat un plan de acţiune şi
strategie. În acest context, agenţia s-a adresat şi Patriarhiei Române, ca instituţie care poate să
ajute, să sprijine substanţial activităţile de prevenire şi combatere a fenomenului consumului de
droguri. Sfântul Sinod a apreciat atunci că nu este momentul oportun să încheiem un protocol la
nivel naţional, dar a recomandat fiecărei eparhii să încheie astfel de protocoale de cooperare cu
agenţiile locale antidrog din fiecare judeţ. Aşa se face că, din 2004 până în 2008, s-au încheiat în
jur de 30 de protocoale de cooperare între eparhii, protopopiate şi anumite parohii şi agenţiile
locale antidrog.
În baza acestor protocoale, persoanele desemnate de către ierarhi au cooperat cu
reprezentanţii agenţiilor locale antidrog din fiecare judeţ în desfăşurarea unor activităţi concrete,
în care preoţii şi asistenţii sociali desemnaţi de către Biserică au avut un rol deosebit de
important în consilierea consumatorilor de droguri.
Începând cu anul 2007, Fundaţia "Solidaritate şi Speranţă" din Iaşi, condusă de pr. Iulian Negru,
a solicitat Preafericitului Părinte Patriarh Daniel să aprobe, iniţierea unui Program Naţional
Antidrog în cadrul Patriarhiei Române. În acest sens, au avut loc mai multe întâlniri între
specialişti de la diferite ONG-uri, care se ocupă cu aşa ceva, specialişti din domeniul medical şi
persoanele din Biserică, care s-au remarcat în această direcţie”15. 

14
https://ziarullumina.ro/societate/preot-medic-psiholog-doar-impreuna-pot-ajuta-un-dependent-30056.html
15
Ibidem.

8
Bibliografie

1. ***Biblia sau Sfânta Scriptură, EIBMBOR, București, 2013

2. DEX, Dicționarul explicativ al limbii române, ed. a II-a , Academia Română Ed. Univers
Enciclopedic, București , 1998
3. Dicționar de drept penal, Alexandru Boroi, Mirela Gorunescu, Mihaela Popescu , Ed
C.H. Beck, București 2004
4. Dr. Dimiri Avdeev, Când sufletul este bolnav, trad. Rom. Adrian și Xenia Tănăsescu
Vlas, Editura Sophia, Ediția a treia, București, 2015
5. Dr. Michael J. Herkov, Ph.D., Intelegerea şi tratarea alcoolismului, Orthodox Christian
Mission Center, Florida
6. Floyd Frantz, Cum tratăm alcoolismul. Manual pentru uzul preoţilor şi medicilor, Editura
Trinitas, Iaşi, 2007
7. Gabriel Cicu, Daniela Georgescu, Ana Maria Moldovan , Concepte de baza privind
tulburările datorate consumului de substanțe, Agenția Națională Antidrog, București
2007
8. Nicoleta Elena Buzatu, Traficul și consumul ilicit de droguri, Ed. Universul Juridic,
București 2012
9. Ralf Schneider, Ingrid Lux, Holger Lux, „Alcoolul şi medicamentele – droguri?”, Editura
Hora, Sibiu, 1999
10. http://www.dreptonline.ro/legislatie/legea_combaterea_traficului_droguri.php
11. https://ziarullumina.ro/societate/preot-medic-psiholog-doar-impreuna-pot-ajuta-un-
dependent-30056.html

9
Cuprins

1. Introducere……………………………………………….……………1
2. Alcoolul și alcoolismul…………………………….…………………..2
3. Alcoolul…………………………………………………………….….2
4. Motivele consumului de alcool………………………………………...3
5. Alcoolismul sau dependenţa (adicţia) de alcool.....................................4
6. Pastorația persoanelor dependente de alcool…………………………..5
7. Consumul de droguri…………………………………………………..6
8. Bibliografie…………………………………………………………….9

10