UNIVERSITATEA „AUREL VLAICU” din ARAD

FACULTATEA DE ŞTIINŢE ECONOMICE

SPECIALIZAREA : Finanțe Bănci

REFERAT LA PIEȚE DE CAPITAL

Titluri de stat

COORDONATOR ŞTIINŢIFIC:

conf. univ. dr. Niţu Adrian

STUDENT:

Sviridov Mihaela

ARAD

– 2020–
1
Cuprins
Introducere.....................................................................................................................3

Capitolul I - Cererea şi oferta pe piaţa titlurilor de stat............................................4

1.1. Factorii care influenţează cererea pe piaţa titlurilor de stat.....................................................4

1.2. Factorii care influenţează oferta pe piaţa tilturilor de stat...........................................................5

Capitolul II - Caracteristicile titlurilor de stat..........................................................6

2.1. Elemente tehnice caracteristice titlurilor de stat..........................................................................6

2.2. Riscurile asociate gestionării portofoliului de titluri de stat.......................................................7

2.3. Riscurile titlurilor de stat în viziunea Fondului Monetar Internațional și a Băncii

Mondiale.............................................................................................................................................8

Capitolul III - Necesitatea dezvoltării unei pieţe a titlurilor de stat.......................10

3.1. Dezvoltarea unei pieţe a titlurilor de stat...................................................................................10

3.2. Aspecte necesare dezvoltării pieţei financiare...........................................................................11

Capitolul IV - Piaţa titlurilor de stat din România..................................................12

4.1. Categorii de titluri de stat..........................................................................................................12

4.2. Piaţa primară şi secundară a titlurilor de stat în România.........................................................13

Capitolul V - Cum pot achiziţiona persoanele fizice titluri de stat.........................14

Concluzii...................................................................................................................................16

Bibliografie...........................................................................................................................................18

2
 Introducere
Titlurile de stat constituie active financiare care, din perspectiva trăsăturilor ce le
caracterizează, conferă o anume atarctivitate pentru investiţii pe piaţa financiară. Percepţia
generală vis-à-vis de aceste instrumente financiare este aceea conform căreia o investiţie în
certificate de trezorerie, de exemplu are asociată o rentabilitate şi un risc redus. Cu toate
acestea, aceste active financiare ar putea intra în structura portofoliilor investitorilor,
indiferent de gradul lor de aversiune faţă de risc, motivele fiind diferite.
De exemplu, investitorii cu aversiune ridicată la risc pot prefera siguranţa oferită de
titlurile de stat sub aspectul rambursării sumei împrumutate şi a plăţii dobânzii. Investitorii cu
înclinaţie mai mare spre risc pot alege aceste active pentru a diminua din riscuri asociate
portofoliilor pe care le deţin. Alături de aceste aspecte văzute din perspectiva investitorului pe
piaţa de capital, să nu uităm că titlurile de stat au o importanţă deosebită la nivelul întregii
pieţe financiare deoarece rata dobânzii la care sunt emise acestea se constituie într-o rata de
referinţă pentru investitori în funcţie de care se compară sau se evaluează celelalte active pe
piaţă.

3
 Capitolul I Cererea și oferta pe piața titlurilor de stat
În cadrul acestui capitol ne vom îndrepta atenția asupra factorilor care influențează cererea și
oferta de titluri de stat.
1.1. Factorii care influenţează cererea pe piaţa titlurilor de stat
A. Averea investitorilor. În condiţiile unei economii în expansiune, caracterizată prin
creşterea volumului de investiţii, când averea investitorilor creşte, aceasta va
determina o creştere a cantităţii de titluri de stat, în timp ce în condiţii de recesiune
economică, atunci când veniturile şi averea investitorilor se reduc, se manifestă o
scădere a cererii pentru titluri de stat. Mai mult decât atât, influenţa averii asupra
mărimii cererii pe piaţa titlurilor de stat mai este determinată şi de inclinaţia spre
economisire a agenţilor economici.
B. Rentabilitatea asteptată. În cazul în care, pe termen lung, se anticipează o creştere a
ratei dobânzii, aceasta va determina o reducere a rentabilităţii titlurilor de stat în
prezent, ca urmare a faptului că investitorii nu vor mai fi tentaţi să cumpere aceste
titluri de stat, iar cantitatea solicitată se va reduce. În contextul în care investitorii
previzionează o reducere a ratei dobânzii pe termen lung, aceasta va genera creşterea
cantităţii cerute pentru titluri de stat în prezent, şi prin urmare, a rentabilităţii asociate.
C. Inflaţia aşteptată. Modificările înregistrate la nivelul ratei inflaţiei aşteptate pot să
afecteze preţul la activele reale (de exemplu, proprietăţile imobiliare), fapt ce va
influenţa şi cererea pentru titlurile de stat. Astfel, dacă investitorii vor anticipa o
creştere a inflaţiei în viitor, în prezent ei vor avea un anumit comportament ce va
conduce la creşterea preţurilor la activele reale şi, prin urmare, la creşterea câştigurilor
de capital în expresie nominală.
D. Riscul. Titlurile de stat sunt considerate active financiare cu risc scăzut. Această
caracteristică se datorează faptului că emitentul (statul) îşi va onora obligaţiile faţă de
creditorii săi, prin prisma rambursării împrumutului şi achitării dobânzilor aferente.,
Tranzacţionarea titlurilor de stat pe piaţa secundară implică evoluţii ale preţului, iar o
creştere a volatilităţii preţurilor titlurilor de stat, comparative cu volatilitatea altor
active financiare, va face aceste instrumente financiare mai puţin atractive pentru
investitori şi, prin urmare, cererea pentru acestea se va diminua.
E. Lichiditatea. Creşterea lichidităţii titlurilor de stat, prin creşterea numărului de
tranzacţii, va conduce la creşterea cererii pentru acestea, ca urmare a faptului că
numărul mare de tranzacţii permite vânzarea şi cumpărarea acestor instrumente

4
 financiare la orice rată a dobânzii. În schimb, creşterea lichidităţii la celelalte active
financiare (de exemplu, acţiuni) comparativ cu cea asociată titlurilor de stat, va
conduce la scăderea cererii pentru acestea.
1.2. Factorii care influenţează oferta pe piaţa tilturilor de stat
A. Actiunile guvernului. În această categorie se pot avea în vedere atât acele acţiuni ale
guvernului care conduc la contractarea de împrumuturi de stat prin emisiunea de
titluri, generate de necesităţile de finanţare a deficitului bugetar, cât şi cele referitoare
la programele de investiţii. Dacă programele de investiţii de interes naţional sau
regional/local propuse de către instituţiile publice conţin proiecte care, ca valoare
depăşeşte suma fondurilor disponibile, neîncadrându-se în constrângerea bugetară,
emisiunea de titluri de stat/obligaţiuni municipale constituie o alternativă de finanţare
în acest sens.
B. Inflaţia aşteptată. O creştere a inflaţiei aşteptate va conduce la creşterea ofertei de
titluri de stat pe piaţa secundară, prin prisma faptului că anticipandu-se o scădere a
rentabilităţii titlurilor de stat pe piaţa secundară, investitorii vor oferi spre vânzare
acele active care nu mai corespund portofoliului din punctul de vedere al rentabilităţii
dorite.
Factorii mai sus menţionaţi care influenţează mărimea cererii şi a ofertei pe piaţa
secundară a titlurior de stat pot constitui, totodată, repere pentru investitori în a-şi formula
deciziile de investire cu privire la formarea portofoliilor în funcţie de profilul lor, dar şi pe
cele cu privire la ajustarea acestora în funcţie de condiţiile pieţei.

5
 Capitolul II Caracteristicile titlurilor de stat
2.1. Elemente tehnice caracteristice titlurilor de stat
Termenii şi condiţiile de emisiune aferente titlurilor de stat sunt prevăzute în cadrul
prospectului de emisiune, care reprezintă documentul oficial, aprobat prin ordinal ministerului
finanţelor, care cuprinde, în mod obligatoriu, următoarele elemente tehnice:
Seria titlurilor de stat
Data emisiunii (data decontării)
Valoarea totală a emisiunii
Valoarea nominală individuală;
Modalitatea şi data vânzării (data şi perioada subscrierii)
Modalitatea şi data decontării;
Rata dobânzii sau preţul (dacă este cazul)
Detinătorii legali ai respectivelor titluri de stat;
Agentul de plată, înregistrare şi transfer;
Regimul fiscal al emisiunii.
Când se decide realizarea unui plasament în titlurile de stat, investitorul îşi realizează
calculele şi judecăţile privind rentabilitatea şi riscul titlurilor de stat în funcţie de următoarele
elemente caracteristice ale respectivului titlu:
 Valoarea nominală (VN), în funcţie de care se calculează dobanda/cuponul;
 Preţul de emisiune (PE), în funcţie de care se poate calcula prima de emisiune = VN
– PE;
 Preţul de răscumpărare (PR), în funcţie de care se poate calcula prima de
răscumpărare = PR-PN.
Maturitatea împrumutului (n) în funcţie de care titlurile de stat pot fi clasificate în:
a) Instrumente cu scadenţă de maxim un an (bonuri de tezaur; certificate de trezorerie);
Bon de tezaur = obligație emisă de stat pentru sumele împrumutate pe termen scurt și
pentru care statul plătește dobândă.
Certificat de trezorerie = titlu de stat cu scadenta de pana la un an, emis de Ministerul
Finantelor, prin care sunt mobilizate resurse la dispozitia statului, atunci cand acesta are
nevoir.Aceste certificate sunt purtatoare de dobanda. Riscul aferent acestor certificate este
nul, aceste plasamente fiind foarte sigure.
b) Instrumente cu scadenţă mai mare de un an (obligaţiuni).

6
 Rata nominala a dobânzii (Rd), în funcţie de care titlurile de stat pot fi clasificate în:
a) Titluri de stat cu discount – nepurtătoare de dobândă, pentru care câştigul
deţinătorului este reprezentat de diferenţa dintre preţul de răscumpărare (PR) şi preţul
de emisiune (PE);
b) Titluri de stat purtătoare de dobânzi variabile sau fixe – periodic sunt plătite dobânzi,
conform clauzelor prevăzute în prospectul de emisiune.
Modalitatea de rambursare, în funcţie de care titlurile de stat se pot clasifica în:
 Titluri cu rambursare la maturitate;
 Titluri cu rambursare eşalonată (prin rate/anuităţi constante);
 Titluri cu rambursare anticipate la cererea emitentului clauza call;
 Titluri cu rambursare anticipate la cererea investitorului clauza put;
 Titluri cu dobândă perpetuă (nerambursabilă)
2.2. Riscurile asociate gestionării portofoliului de titluri de stat
Portofoliul de titluri de stat asociat datoriei publice contractate în vederea finanţării
necesităţilor guvernamentale, reprezintă cel mai mare portofoliu financiar din cadrul unei
economii. De multe ori, poate conţine active financiar complexe şi riscante care pot genera
riscuri semnificative la nivelul bugetelor publice şi care pot influenţa stabilitatea financiară a
unui stat. Experientele au demonstrat faptul că autorităţile trebuie să limiteze expunerile
portofoliului asociat datoriei publice contractate, precum şi celelalte riscuri ce ar putea face
economiile vulnerabile la şocuri extreme.
Prin urmare, un management sănătos al riscului la nivel guvernamental este esenţial şi
pentru sectorul privat, deoarece agenţii economici se pot confrunta cu reale probleme atunci
când o gestiune inadecvată generează vulnerabilităţi la eventuale crize de lichiditate. O
structură curespunzătoare a datoriei publice (reprezentată prin împrumuturile contractate prin
emisiunea de titluri de stat) conduce la reducerea expunerilor la riscuri asociate ratei dobânzii,
cursului valutar sau alte riscuri. De aceea, autorităţile publice caută construirea acelor
portofolii care să aibă o structură avantajoasă din punct de vedere al valutelor în care este
contractată datoria publică, al duratei şi al maturităţii titlurilor emise.
Crizele financiare care s-au manifestat până în prezent au arătat că o gestiune
corespunzatoare a datoriei publice, luând în considerare cel puţin elementele menţionate
anterior, reprezintă o condiţie necesară pentru dezvoltarea pieţei de capital. Însă, o structură
riscantă a datoriei publice contractată de un anumit stat poate fi şi o consecinţă a unor politici
macroeconomice (fiscale, monetare, de curs valutar) necorespunzătoare (de regulă,
nesustenabile care conduc la distorsiuni ce pot genera chiar respingerea de către statul

7
contractant a datoriei publice).
Un management sănătos al portofoliului de titluri de stat poate reduce riscul de
contagiune, însă, dacă politicile economice promovate de către autorităţile guvernamentale nu
au o bază solidă, o gestiune adecvată a datoriei publice nu poate preveni, în totalitate, o criză
financiară.
De aceea, în cadrul tratatului de la Maastricht sunt prevăzute criterii de convergenţă, care
include condiţii legate de datoria publică şi deficitul public: inflaţia cu maxim 1,5% mai mare
decât media celor mai scăzute trei rate ale inflaţiei în UE; dobânda pe termen lung cu maxim
2 % mai mare decât media observată în cele trei ţări cu inflaţia minimă; să nu se înregistreze
devalorizarea în ultimii doi ani înaintea aderării; deficit bugetar de maxim 3% din PIB (dacă
este mai mare, să fie continuu descrescător), datorie publică de maxim 60% din PIB.
2.3. Riscurile titlurilor de stat în viziunea Fondului Monetar Internațional și
a Băncii Mondiale
În opinia fondului Monetar Internaţional şi a Băncii Mondiale, riscurile asociate
datoriei publice sunt următoarele:
Riscul de piaţă. Are în vedere riscurile asociate potenţialelor modificări
înregistrate la nivelul ratei dobânzii, a cursului valutar, la nivelul preţurilor pentru anumite
bunuri, cum de exemplu ar fi preţul petrolului, al aurului etc. şi care pot influenţa costul
serviciului datoriei publice. Atât în cazul împrumuturilor de stat contractate în moneda
naţională, cât şi în valută, evoluţia ratei dobânzii poate afecta costul serviciului datoriei
publice atunci când sunt emise noi titluri de stat cu dobândă fixă pentru refinanţarea datoriei
publice deja contractată.
Prin urmare, contractarea de împrumuturi de stat pe termen scurt sau cu rată variabilă
poate induce o structură mai riscantă a portofoliului asociat datoriei publice, în comparaţie cu
emiterea de titluri de stat pe termen lung şi la o rată fixă de dobânzii. Cu toate acestea, nici o
concentrare a împrumuturilor pe termen lung nu este tocmai adecvată deoarece nu se cunosc
necesităţile de finanţare pe termen lung. Totodată, datoria publică in valuta poate induce un
anumit grad de volatilitate a portofoliului ca urmare a evoluţiei înregistrate de cursul de
schimb.
Riscul de refinanţare. Acest risc este asociat cu necesitatea finanţării
obligaţiilor aferente împrumuturilor de stat contractate anterior prin contractarea de noi
împrumuturi (refinanţare), însă la rate ale dobânzii mai mari sau cu imposibilitatea de a
refinanţa datoria publică. Acest risc poate fi întâlnit, de cele mai multe ori, în economiile

8
emergente si expunerea portofoliului de titluri de stat la un astfel de risc poate conduce la
crize financiare sau poate adanci crizele financiare deja existente.
Riscul de lichiditate. Riscul de lichiditate prezintă două aspecte:
- pe de o parte este vorba despre riscul cu care se pot confrunta investitorii, pe piaţa
secundară atunci când doresc să îşi modifice poziţia pe care o au (de vânzător sau cumpărător)
şi nu găsesc contrapartidă;
- pe de altă parte este vorba despre riscul cu care se poate confrunta emitentul (statul), acela
de a nu mai găsi resurse financiare disponibile de pe piaţă pentru a acoperi necesităţile de
finanţare la nivel guvernamental.
Riscul operaţional. Se referă la riscul asociat operaţiunilor induse de gestiunea
datoriei publice, riscui care pot apărea la nivelul sistemelor de tranzacţionare, informatice etc.
sau chiar riscul unor calamităţi naturale care ar putea afecta întreaga economie.

9
 Capitolul III Necesitatea dezvoltării unei piețe a titlurilor de stat
Piaţa titlurilor de stat cuprinde două segmente:
Piaţa primară asociată emiterii pentru prima oară a titlurilor de stat de către
autorităţile publice autorizate în acest sens. Operaţiunile pe piaţa primară trebuie să fie
transparente, iar emieterea titlurilor de stat şi vânzarea acestora către agenţii economici
trebuie să se realizeze pe baza mecanismelor de piaţă, de regulă, prin licitaţii competitive.
Transparenţa operaţiunilor pe piaţa primară mai presupune publicarea anticipată a planurilor
de contractare a împrumuturilor de stat, aducerea clară la cunostinţa investitorilor a termenilor
şi condiţiilor noilor, emisiuni de titluri de stat astfel încât acestea să fie bine înţelese,
tratament egal pentru toţi investitorii
Piaţa secundară asociată tranzacţiilor ulterioare cu titluri de stat emise pe piaţa
primară trebuie să funcţioneze după regulile oricărei pieţe de acest gen. In vederea dezvoltarii
acesteia, autorităţile guvernamentale pot implementa diferite măsuri în acest sens (de
exemplu: scutirea de la impozitare a câştigurilor asociate titlurilor de stat sau indepărtarea
constrângerilor care ar putea influenţa dorinţa investitorilor de a efectua tranzacţii pe această
piaţă).
3.1. Dezvoltarea unei pieţe a titlurilor de stat
Necesitatea dezvoltării unei pieţe a titlurilor de stat are în vedere următoarele:
 La nivel macroeconomic, existenta unei pieţe a titlurilor de stat:
Asigură accesul autorităţilor publice la sursele de finanţare, evitându-se astfel
emisiunea monetară sau contractarea de împrumuturi de stat denominate în valută;
Poate constitui un canal de transmitere şi implementare a politicii monetare,
inclusiv a obiectivelor asociate ţintirii inflaţiei;
Poate reduce expunerea la diferite riscuri asociate managementului datoriei
publice, cum de exemplu ar fi: riscul de rată a dobânzii sau de curs valutar;
Asigură finanţarea deficitelor bugetare pe baza mecanismelor pieţei şi poate
reduce, pe termen mediu şi lung, costul asociat serviciului datoriei publice prin
dezvoltarea unei pieţe lichide a titlurilor de stat.
 La nivel microeconomic, existenţa unei pieţe a titlurilor de stat:
Poate asigura o stabilitate financiară mai mare şi poate contribui la creşterea
gradului de intermediere financiară prin promovarea unei competiţii între agenţii

10
 economici specializaţi în acest sens, între produsele şi serviciile oferite de către
aceştia;
Poate conduce la schimbarea sistemului financiar dintr-unul orientat pe
sistemul bancar, într-unul în care piaţa de capital constituie o alternativă atractivă, ca sursă de
finanţare.
Având în vedere impactul titlurilor de stat asupra economiei unei țări, precum şi faptul că
guvernele pot fi considerate de unii dintre cei mai importanţi debitori, atât la nivel naţional,
cât şi internaţional se impune luarea unor măsuri active care să conducă la dezvoltarea acestei
pieţe. Însă pentru a se realiza acest lucru este nevoie de construirea unui context favorabil în
acest sens, este nevoie de îndeplinirea unor condiţii necesare dezvoltării pieţei financiare.
3.2. Aspecte necesare dezvoltării pieţei financiare
Principalele aspecte care trebuie urmărite au în vedere:
Politicile macroeconomice. Este necesară implementarea de politici fiscale şi
monetare corespunzătoare alături de menţinerea unor indicatori macroeconomici care să
reflecte credibilitatea emitentului în calitate de debitor. Investitorii devin reticenţi în a investi
pe o piaţă a titlurilor de stat unde se aşteaptă rate ridicate ale inflaţiei sau devalorizări ale
monedei naţionale. De asemenea, investitorii nu vor considera atractivă piaţa care se
confruntă cu dificultăţi ce ţin de modul de gestiune a cheltuielilor publice, de încasare a
veniturilor fiscal sau care se bazează pe finanţări din împrumuturi, aspecte care sunt asociate
unui risc crescut;
Reglementările referitoare la piaţa titlurilor de stat. În acest sens, sunt
necesare: stabilirea unui cadrul legal care să reglementeze emisiunea titlurilor de stat;
elaborarea unui cadru legal care să asigure o bună supraveghere a activităţii pe această piaţă;
introducerea celor mai bune metode de ţinere a evidenţelor contabile şi de audit în vederea
întocmirii unor rapoarte financiare relevante;
Asigurarea infrastructurii necesare. Se au în vedere introducerea regulilor de
tranzacţionare (stabilirea societăţilor custode, a caselor de compensare); dezvoltarea unui
sistem bazat pe market-makers care să determine cumpărătorii şi vânzătorii să efectueze
tranzacţii în mod eficient astfel încât preţul să reflecte valoarea intrinsecă; îndepartarea
costurilor care ţin de fiscalitate sau a altor costuri asociate tranzacţionării (comisionale plătite
intermediarilor etc) permieterea operaţiunilor efectuate de băncile centrale în vederea reglării
lichidităţii.

11
 Capittolul IV Piața titlurilor de stat din România
Piața titlurilor de stat din Romania este relativ recentă. Lipsa cadrului legal, a
reglementărilor în acest sens, dar şi situaţia macroeconomică destul de precară a Romaniei în
respectiva perioadă au făcut imposibilă punerea bazelor unei pieţe a titlurilor de stat.
Satisfacerea nevoilor de finanţare a României la începutul tranziţiei către economia de piaţă s-
a realizat pe seama creditorilor externi, reprezentaţi îndeosebi de organisme financiare
internaţionale, precum Fondul Monetar Internaţional, Banca Mondială, Banca Internaţională
de Reconstrucţie şi Dezvoltare.
Principalele aspecte referitoare la caracteristicile pieţei titlurilor de stat din România.
Principalele instrumente pe baza cărora au fost atrase resurse financiare în vederea
finanţării deficitului bugetar al României în această perioadă au fost disponibilităţile
Trezoreriei şi emisiunii adresate în proporţie covârşitoare sistemului bancar, ceea ce a creat
presiuni asupra nivelului dobânzilor. Pe parcursul anului 1999, Ministerul Finanţelor a mai
diversificat gama instrumentelor de atragere a resurselor financiare, fiind procurate astfel de
resurse prin intermediul depozitelor atrase de Trezoreria statului de pe piaţa monetară
interbancară. Folosirea acestui instrument, însă, s-a dovedit a fi costisitoare pentru bugetul
Trezoreriei, ceea ce a condus la suspendarea atragerii de noi depozite. Începând cu anul 2000
finanţarea deficitului bugetar s-a realizat atât prin resurse interne cât şi externe. De asemenea
spre deosebire de anii precedenți, emisiunile de titluri de stat s-au indreptat, cu precadere,
catre sectorul non – bancar, populație sau agenți economici. Totodată începând cu anul 2001
autoritaţile locale au început să finanşeze programele de cheltuieli publice pe seama resurselor
atrase ca urmare a emisiunii de obligaţiuni municipale.
Titlurile de stat sunt emise în România de către Ministerul Economiei şi Finanţelor – MEF
( în calitate de emitent) conform unui calendar anual estimat, anunţat în luna decembrie a
fiecărui an pentru anul următor. Calendarul este detaliat prin anunţuri trimestriale şi prospecte
de emisiune lunare (document publicat cel puţin în Monitorul Oficial).
4.1. Categorii de titluri de stat

12
 Titlurile de stat emise pe piaţa primară şi tranzacţionate pe piaţa secundară, în prezent
pe piaţa primară, în România se clasifică în două categorii:
- Titluri de stat pe termen scurt reprezentate de certificatele de trezorerie cu discount,
cu scadenţă de până la 1 an (6 luni, 1 an). Certificatele de trezorerie cu discount sunt titluri de
stat fără cupon de dobândă, care se cumpără de către investitor la un preţ mai mic decât
valoarea nominală, urmând ca, la scadenţă investitorul să încaseze valoarea nominală.
- Titlurile de stat pe termen mediu sau lung, de tip benchmark (de referinţă)
reprezentate de obligaţiuni de stat cu o scadenţă de peste 1 an (3, 5 sau10 ani), vândute la
valoarea nominală, cu discount sau primă şi pentru care emitentul plăteşte anual dobândă
(cupon), conform condiţiilor din prospectul de emisiune.
Titlurile de stat de tip benchmark sunt instrumente financiare emise de stat pe terman
mediu sau lung a căror caracteristică de bază o reprezintă faptul că rata dobânzii este stabilită
înainte de lansarea respectivei emisiuni de titluri, fiind menţionată în prospectul de emisiune.
În cazul acestor titluri de stat, valoarea nominala a seriei de titluri emise şi aflate în circulaţie
poate fi majorată de către emitent prin redeschideri ulterioare, în condiţiile menţinerii
caracteristicilor iniţiale ale emisiunii (rata dobânzii, data plăţii dobânzii şi data scadenţei).
Titlurile de stat sunt emise în prezent în formă dematerializată, dreptul de proprietate
evidenţiindu-se într-un cont de titluri deschis în evidenţele intermediarului autorizat şi se
indentifică printr-un cod unic (codul ISIN – International Securities Identification Number).
4.2. Piaţa primară şi secundară a titlurilor de stat în România
Piaţa primară a titlurilor de stat din România este administrată în prezent de către
Banca Naţională a României, ca agent desemnat al statului. Etapele presupuse de procesul de
cumpărare al titlurilor de stat pe piaţa primara se referă la:
- contactarea unui dealer primar (lista oficială a dealerilor este dată publicităţii pe site-ul
Bursei de Valori Bucureşti),
- deschiderea unui cont curent la o insituţie de credit;
- deschiderea unui cont de titluri la dealerul primar;
- completarea ofertei de compărare prin licitaţie a titlurilor de stat
- depunerea în contul curent a sumei reprezentând valoarea totală a titlurilor cuprinse în
oferta de cumpărare;
- desfăşurarea licitaţiei de titluri de stat la data anunţată prin prospectul de emisiune.
publicarea rezultatelor licitaţiei;
- confirmarea de către dealer a acceptării/respingerii ofertei;

13
 - decontarea de către instituţia de credit a eventualelor diferenţe de sume, în cazul în care
oferta este parţial acceptată.
Piaţa secundară a titlurilor de stat în România este administrată de către Banca
Naţională a României şi de către Bursa de Valori Bucureşti. Acolo se pot efectua tranzacţii cu
titluri de stat pe termen scurt, mediu şi lung utilizând serviciile intermediarilor autorizaţi:
dealerii primari, instituţii de credit, societăţii de servicii de investiţii financiare, care pot
tranzacţiona exclusiv în nume şi cont propriu.
Capitolul V Cum pot achiziționa persoanele fizice titluri de stat
Orice persoană fizică poate achiziţiona titluri de stat dacă dispune de suma minimă
necesară de 10.000 de lei (circa 2.380 de euro), cât reprezintă valoarea nominală a unui titlu
emis de Ministerul de Finanţe. În unele cazuri însă, băncile stabilesc o valoare minimă de
tranzacţionare, cum este cazul Raiffeisen, unde suma minimă este echivalentul în lei a
100.000 de euro.
Investitorul trebuie să meargă la sucursalele băncilor, să deschidă un cont de titluri de stat,
pe langâ contul în lei pe care trebuie să-l aibă la banca respectivă, şi de la semnarea
documentelor, clientul poate cumpăra titluri de stat de pe piaţa primară (emise de către
Ministerul de Finanţe) sau piaţa secundară (pe care se tranzacţionează titlurile deja emise).
. Pe piaţa primară, spre exemplu, dacă o persoană doreşte să cumpere un titlu de stat de
10.000 de lei cu scadenţă la trei luni, plăteşte la achiziţionare doar 8.951 lei, urmând să
încaseze 10.000 de lei peste trei luni, potrivit ultimei emisiuni a Ministerului de Finanţe cu
rata discountului de 10,49%. .
Pe piaţa secundară (piaţa interbancară sau Bursă), preţul titlului fluctuează în funcţie de
cerere şi ofertă. Investitorul primeşte anual cuponul de dobandă (sau plateşte mai puţin la
achiziţionare în cazul titlurilor cu scadenţă mai mică de un an), primeşte cei 10.0000 de lei la
scadenţă, însă dacă vrea să vândă titlul mai devreme, vinde la preţul pieţei, care poate fi mai
mic sau mare decât preţul de achiziţie. .
Pe piaţa locală există un numar de 12 bănci agreate care pot intermedia o cumparare de
titluri de stat emise de Ministerul de Finanţe - ABN Amro (RBS Bank), Alpha Bank, BRD,
BCR, Banca Transilvania, Bancpost, CEC Bank, Citibank, ING, MKB Romexterra,
Raiffeisen şi Unicredit Țiriac Bank. .
Pe site-ul oficial al Ministerului de Finanţe, la rubrica "Trezorerie şi datorie publică" se
gaseşte "Ghidul investitorului în titluri de stat" si calendarul emisiunilor de titluri de stat, care
este pus la dispozişie şi de banci prin buletine informative trimise clienţilor sau la sucursale.
Pentru operaţiunile făcute pe piaţa secundară, comisionul unei tranzacţii este standard de

14
79 de lei (costul operării tranzacţiei în sistem), băncile câştigând din diferenţialul de
randament.
Pentru operaţiunile făcute pe piaţa primară, adică achiziţionarea de titluri de stat la
emisiunea lor de către Ministerul de Finanţe, comisioanele percepute de bănci pentru
intermedierea tranzacţiei diferă în funcţie de suma investită de client.
Comisionul pentru deschiderea unui cont de titluri de stat la BCR este zero, iar semnarea
documentelor nu durează mai mult de o zi. .
Titlurile de stat au avantajul de a fi cele mai sigure active, iar randamentele sunt
comparabile cu cele dintr-un depozit bancar în lei, unde dobânzile coboară în prezent spre un
palier de 9-11%.
Titlurile de stat pot fi pe termen scurt - cu scadenţă de până la 1 an, sub formă de
certificate de trezorerie cu discount, care se cumpără de investitor la un preţ mai mic decât
valoarea nominală, urmând ca la scadenţă să încaseze valoarea nominală, sau pe termen
mediu sau lung - cu scadenţă de 3, 5 sau 10 ani. Statul a renunţat în urmă cu mai mulţi ani la
emiterea de certificate cu valoare mica, dedicate populaţiei. .
Acestea sunt vândute la valoarea nominală, iar emitentul (statul) plăteşte anual un cupon
de dobândă, însă preţul acestora pe piaţa secundară este stabilit în funcţie de cerere şi ofertă.
Procedura prin care pot fi achiziţionate de către persoanele fizice titluri de stat nu este deloc
complicată şi nici foarte costisitoare faţă de alte investiţii care se ridică la câteva mii de euro.

15
 Concluzii
Având în vedere definiţia generală dată conceptului de piaţă financiară, ca reperzentând
spaţiul în care se întâlnesc cererea şi oferta de resurse financiare, putem să particularizăm şi să
ne îndreptăm atenţia asupra unui alt segment al acestuia, respectiv piaţa titlurilor de stat. Unul
dintre principalii actori de pe piaţa titlurilor de stat este statul, el fiind exponentul cererii de
resurse financiare. Practic, pe această piaţă sunt satisfăcute necesităţile de finanţare ale
entităţilor guvernamentale (instituţii aparţinând administraţiei publice centrale, regionale sau
locale, în funcţie de structura administrativă şi de reglementările fiecărui stat în parte).
Titlurile de stat constituie, prin definiţie, un titlu de credit prin care sunt atestate obligaţiile
emitentului (statul) de a rambursa principalul (suma împrumutată) şi de a plăti dobânda
aferentă acestuia, la un anumit termen, denumit scadenţă.
Câteva avantaje ale titlurilor de stat din România:
Ø Principalul avantaj al acestor active cu venit fix este siguranţa oferită din punct de vedere al
riscului de default, având în vedere că sunt foarte puţine cazurile de faliment real al unui stat.
Ø Principalul şi dobânda sunt garantate integral de către stat, pe când la depozite, această
sumă este limitată la 100.000 de euro.
Ø Beneficiază de un avantaj fiscal, veniturile obţinute din randamentele aferente nefiind
impozitate, indiferent că titlurile sunt ţinute până la scadenţă sau răscumpărate înainte.
Ø Pot fi folosite drept garanție reală mobiliară fără deposedare în favoarea unui terţ sau a
băncii, ceea ce conferă un avantaj faţă de constituirea garanţiei prin depozite colaterale, care
presupune indisponibilizarea unor sume de bani.
Ø În cazul titlurilor de stat veţi primi dobânda pentru fiecare zi în care le-aţi deţinut în
portofoliu. Titlurile pot avea scadenţe foarte lungi, de până la 10 ani, spre deosebire de
depozite, care rar au maturităţi mai mari de 1 an.
Ø Sunt considerate un refugiu pentru investitori în momentele de corecţie pe Bursă

16
Există și dezavantaje ale titlurilor de stat, dintre care menționăm:
o Investiţiile în titluri de stat sunt rezervate, în general, celor cu mulţi bani. În prezent,
valoarea unui singur titlu de stat este de 100 Ron, o sumă accesibilă pentru puţine persoane,
iar achiziţionarea acestora se poate realiza aproape numai prin intermediul băncilor.
o Printre cele mai importante riscuri asociate unui titlu de stat se numără riscul de dobândă,
riscul valutar şi riscul de inflaţie.
o Disponibilitatea lor este limitată, depinzând de emisiunile Ministerului Finanţelor, care
emite titluri în funcţie de necesarul de lichidităţi.
o Prin răscumpărare nu se poate garanta suma investită iniţial.
o Pe piaţa secundară (piaţa interbancară sau Bursă), preţul titlului fluctuează în funcţie de
cerere şi ofertă. Dacă investitorul vrea să vândă titlul mai devreme, vinde la preţul pieţei, care
poate fi mai mic sau mare decât preţul de achiziţie.
o Tranzacţiile sunt comisionate. Pentru operațiunile făcute pe piaţa secundară se plăteşte un
comision standard, de 79 de lei (comisionul SaFIR, aferent sistemului de depozitare şi
decontare a instrumentelor financiare administrat de BNR). Bursa percepe un comision modic
de 0,0009%, iar brokerii, unul foarte redus, sub 0,2%.
o Pentru operaţiunile pe piaţa primară, adică achiziționarea de titluri de stat la emisiunea lor
de către Ministerul Finanțelor, comisioanele percepute de bănci pentru intermedierea
tranzacţiei diferă în funcţie de suma investită de client: pentru sume de până la 500 Ron,
comisionul este, în medie, de 0,5%, pentru sume cuprinse între 500.000 şi 2 milioane de lei,
0,3%, iar pentru sume mai mari de 2 milioane de lei, de 0,1%
Titlurile de stat sunt emise, iniţial, pe piaţa primară fiind vândute, într-o primă fază, prin
licitaţie de către agenţii reprezentativi ai statului (Trezorerie sau Banca Centrală), după care
ele pot fi tranzacţionate pe piaţa secundară la categorii dedicate acestui tip de instrumente
financiare. Cererea şi oferta pentru astfel de active depind de preţul format pe piaţa secundară
şi rata dobânzii la care este emis respectivul titlu de stat.

17
 Bibliografie:

1. Calin, M., “Datoria Publica”, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 2006

2. Bucur, I., Cornescu, Gh., Creţoiu, V., “Economie”, Ed. a II a, Editura C. H. Beck, Bucureşti,
2008
3. Huian, M., C., “Instrumente financiare: tratamente şi opţiuni contabile”, Editura CECCAR,
Bucureşti, 2008
4. Mishkin, F., “The Economics of Money”, Banking and Financial Markets, Fifth Edition,
Addison – Wesley, 2000
5. Dragota, V., (coordonator), “Pieţe şi sisteme financiare”, Bucureşti, Editura ASE, 2008
6. Dragota, M., (coordonator), “Pieţe financiare – structură, instituţii, instrumente,
reglementări”, Editura ASE, Bucureşti, 2009
7. Stancu, I., “Finanţe”, Editura Economică, Bucureşti, 2007
8. Ştirbu, E., “Economie”, Editura Sedcom Libris, Iaşi, 2005
9. Stoica, V., Gruia, A., “Piete de capital şi produse bursiere”, Editura Universitară, Bucureşti,
2006
10. Bursa de valori Bucureşti, “Modelul de tranzacţionare a titlurilor de stat la B.V.B”
www.bvb.ro
11. www.kmarket.ro
12. www. mefromania.ro
13. ***, Legea nr. 109 din 9 mai 2008 privind aprobarea Ordonantei de Urgenta nr. 64/2007
privind datoria publica, M. Of. nr. 369/14 mai 2008

18