Tratamente dentare estetice

în zona frontală
Dr. Mona Ionaş

Restauraţii estetice prin tehnici directe la dinţii

frontali
(tehnici de restaurare în distrucţii coronare reduse şi masive în zona frontală,
tehnici de alungire a dinţilor frontali, faţetare directă)
Astăzi, cu ajutorul materialelor compozite sunt posibile restaurări adezive ale
dinţilor frontali care corespund celor mai înalte exigenţe din punct de vedere estetic, dar
şi al durabilităţii în timp şi a economiei de substanţă dură dentară.
Indicaţiile materialelor compozite în zona frontală sunt numeroase şi diversificate,
alături de indicaţii clasice multe probleme estetice se pot rezolva cu ajutorul acestora:
 obturarea cavităţilor de clasele III, IV, V.
 deficienţe estetice congenitale
o displazie/discromie,
o hipoplazie,
o forma sau dimensiunea anormală a dinţilor,
o diasteme
 Situaţii postortodontice
o dimensiuni anormale ale coroanei dentare
o diametru radicular anormal
o forma anormală a coroanei
o diferenţe de culoare
o diferenţe privind conturul gingival sau nivelul gingiei.
 deficienţe estetice dobândite sau de altă natură:
o discromii dentare
o diasteme
o uzură dentară, leziuni de abfracţie şi eroziune
o fracturi dentare
o carii
o deficienţe funcţionale (1)
Tehnica directă de restaurare în zona frontală
Tehnica de preparare
Restaurarea cu materiale compozite se bazează pe tehnica adezivă.
 Includerea unei cantităţi mari de smalţ în interiorul zonei de contact reprezintă un
avantaj şi trebuie asigurată printr-un design adecvat al cavităţii. Preparaţiile în bizou la
nivelul smalţului pot contribui atât la obţinerea de micro sau macroretenţii, cât şi la
îmbunătăţirea rezultatului estetic final.
Alegerea culorii
Alegerea culorii materialelor compozite de înlocuire a smalţului şi dentinei au rol
important în estetica restaurărilor. Alegerea culorii se face după etapa de curăţire a
dintelui, înaintea tratamentului invaziv, pe dintele umed, preferabil utilizând o cheie
proprie de culori confecţionată în cabinet din probe de compozit polimerizate. (2)
Culoarea aleasă se compară apoi în diferite condiţii cum ar fi, mediu uscat şi umed,
surse diferite de lumină (3)
Culoarea finală a unui dinte se compune din culori dentinare mai întunecate (şi
mai opace), precum şi din culori mai deschise (şi mai translucente) ale smalţului.
Nucleul dentinar are, de regulă, un ton cu două nuanţe mai întunecat decât culoarea de
bază a dintelui. (2)
În tehnica directă clasică de restaurare primul strat de material aplicat este cel de
dentină, aplicat în adâncimea preparaţiei, urmat de stratul de smalţ creând suprafaţa
restaurării.(1)
Structura de suprafaţă
Alături de alegerea culorii din punct de vedere estetic textura superficială est e
deosebit de importantă. În acest sens modificarea texturii superficiale a dintelui nu
implică doar alterarea morfologică a zonelor respective, ci are un rol hotărâtor şi
asupra proprietăţiilor optice (reflecţia luminii) ale suprafeţei dintelui.
Suprafaţa iniţială a dinţilor este formată intratisular în cadrul procesului de
organogeneză. Procesele de creştere induc apariţia unor structuri de suprafaţă
macroscopice (lobi de creştere) şi microscopice (liniile de creştere, „perikimatii”)
Macroscopic, incisivi centrali superiori şi caninii au pe suprafaţa lor denivelări
datorate celor trei lobi de creştere. Incisivii laterali superiori au o structură mai simplă
deoarece au doar doi lobi de creştere.
Microscopic pot fi vizibile liniile orizontale de creştere dar şi mici denivelări, pori
sau sanţuri. Chiar dacă nu sunt vizibile cu ochiul liber ele vor influenţa modul de reflexie
şi refracţie al luminii pe dinte.
Pe masura trecerii timpului detaliile suprafeţelor dentare dispar prin mecanisme de
uzură. Examinarea atentă a dinţilor pacientului relevă care sunt detaliile care trebuie
reproduse pe suprafeţele restaurate. Un aspect tineresc presupune realizarea detaliilor de
microstructură şi crearea detaliilor de macrostructură.
Nereproducerea la nivelul materialului de obturaţie a unui sanţ de pe suprafaţa
naturală a dinţilor va avea ca efect o întrerupere a reflexiei luminii în acea zonă. Acest
lucru se poate realiza, pe de o parte, printr-un modelaj cât mai precis al suprafeţei
obturaţiei, iar pe de altă parte printr-un finisaj corespunzător.
Realizarea detaliilor de suprafaţă se face cu:
 bisturiu seceră: prin sculptare şi tăiere se îndepărtează surplusurile de material
şi adeziv de pe feţele vestibulare, orale şi aproximale
  benzi abrazive: prelucrarea feţelor aproximale
 freze diamantate: realizarea şanţurilor verticale dintre lobii de creştere prin
deplasarea frezei în sens cervico-incizal apoi realizarea şanţurilor orizontale cu
vârful frezei prin mişcări mezio-distale
 discurile de şlefuit:
o pot fi folosite pentru crearea de şanţuri
o nu trebuie folosite exceziv pentru a nu crea o suprafaţă dentară plană,
nenaturală
 luciul final al restaurării se obţine cu ajutorul gumelor, periilor, pufurilor şi a
pastelor de lustruit .(2)

a)

d)

b)

c)

e)

Figura 9.1 Restaurări estetice ale dinţilor frontali prin tehnică directă cu
materiale compozite: a) amelogeneză imperfectă, b) gravajul acid al zonei de smalţ
afectat, c) aspectul final al dintelui, d) cavităţi de clasa a IV-a pe 1.1 şi clasa a III-a
pe 2.1, e) aspectul final al restaurărilor

Metoda directă de faţetare a dinţilor frontali

Faţetarea dinţilor în zona frontală se poate realiza prin tehnici directe şi indirecte.
Faţetele din material compozit se pot realiza atât prin metoda directă cât şi indirectă..
Indicaţiile faţetelor din materiale compozite (tehnica directă sau indirectă):
 prezenţa de fisuri amelare
  anomalii de formă
 distrofii dentare de pe faţa vestibulară
 anomalii de formă (în special la incisivul lateral)
 închideri de diasteme
 dinţi cu obturaţii mari pe faţa vestibulară dar cu faţa orală indemnă. ( 4)
 modificări de culoare (5)
Contraindicaţii:
 predispoziţie la carii dentare
 igienă bucală defectuoasă sau inexistentă
 prezenţa unor obturaţii coronare masive
 bruxism (4)
Avantajul acestei tehnici este reprezentat de un timp de lucru redus nedepinzând de
manoperele executate în laboratorul de tehnică dentară. Rezultatele fizionomice sunt
bune, iar eşecurile izolate.(6)
Tehnica de lucru:
Etapele premărgătoare preparării sunt comune oricărei tehnici de lucru cu
materiale compozite: administarrea anesteziei, curăţare profesională a dintelui în cauză şi
a celor vecini, alegerea culorii, aplicarea digăi.
Pregătirea dinţilor:
 Grosimea stratului de smalţ care trebuie îndepărtat depinde de
motivul pentru care se face faţetarea;
 Dacă motivul pentru faţetare este de a închide o diastemă sau de a
modifica lungimea dinţilor este necesară doar o reducţie minimă;
 Dacă motivul pentru faţetare este cel de a obţine o modificare de
culoare devine de regulă necesară reducerea smalţului cu scopul de a creea
spaţiu pentru stratul de culoare şi materialul compozit; în cele mai multe din
cazuri smalţul se reduce cu 0.3 mm în treimea gingivală şi cu 0.5 mm în
restul coroanei. Pentru a stabili nivelurile corespunzătoare de reducere a
smalţului se pot utiliza freze diamantate care taie în profunzime. In cazul
în care colorarea intrinsecă este accentuată ca şi în cazul colorării prin
administrarea de tetraciclină smalţul se reduce cu 0,5mm în treimea
gingivală şi cu l mm în rest. Dacă modificările de culoare sunt majore
marginea gingivală trebuie să se afle subgingival, iar în celelalte cazuri,
dacă va fi posibil, va fi plasată supragingival.
Aplicarea sistemului adeziv se face corespunzător tipului de adeziv utilizat
autodemineralizant sau demineralizare spălare, conform instrucţiunilor producătorului.
Primul strat de material compozit va fi mai opac, urmând aplicarea materialului
compozit, modelare şi fotopolimeritare. De regulă este bine să se definitiveze faţeta astfel
încât finisarea şi lustruirea să fie minime. Se elimină contactele premature şi
interferenţele în mişcarea de propulsie şi lateralitate. ( 5)
 Tehnica directă de restaurare in zona frontală utilizând cheia de silicon
Într-o primă etapă are loc o examinare aprofundată iniţială, cu accent asupra
sănătăţii odontale, parodontale, ortodontice, ocluziei, nevoilor estetice şi posibilităţilor
economice. (7)
Atunci când se alege realizarea unei reconstituiri cu material compozit, se va
realiza o preparaţie puţin invazivă, o adaptare in situ uşor de realizat, iar modificările
coloristice care apar în timp pot fi remediate uşor.
În distrucţiile coronare masive ale zonei frontale, “tehnica cheii de silicon” permite
realizarea unei restaurări cât mai apropiate de forma morfologică şi funcţională iniţială a
dintelui cu minime finisări şi lustruiri. ( 7, 8, 9)
Restaurările mari coronare necesită o matrice individuală din silicon. Matricea se
realizează bazându-ne pe un contur oral adecvat. Acesta este reprezentat fie de un model
realizat după o obturaţie veche cu o morfologie corectă a peretelui oral, fie utilizând o
machetă de ceară a viitoarei restaurări, fie după un mock-up realizat direct în cavitatea
bucală.
Etapele de tratament presupun
 Examinarea pacientului,
 Realizarea amprentei zonei de lucru, a antagoniştilor şi ocluziei
 Realizarea modelui de lucru
 Conturarea din ceară pe un model de studiu a peretele palatinal al
„restaurării”, în forma finală dorită, sau realizarea unui mock-up din
compozit.
 Realizarea din silicon a matricei orale ce trebuie să includă muchia
vestibulară a marginii incizale
 Periaj profesional
 Alegerea culorii de bază cu cheia de culori, plasarea unei cantităţi mici din
materialul ales care se fotopolimerizează, deoarece culorile se modifică uşor
după priză. Izolarea zonei de lucru cu digă
 Proba matricei orale de silicon şi verificarea poziţiei
 Realizarea unui uşor bizou neregulat pe suparfaţa vestibulară a dintelui, care
asigură trecerea uniformă între materialul compozit şi dinte
 Pentru evaluarea rezultatului estetic se pot aplica straturi de material
compozit, de probă, direct în cavitatea bucală a pacientului, fără
condiţionarea prealabilă a surafeţei dentare, ceea ce face posibilă
îndepărtarea ulterioară a straturilor de compozit fără dificultate. (10)
 Aplicarea sistemului adeziv şi a materialului compozit conform indicaţiilor
producătorului echipamentului utilizat.
 În funcţie de tipul de material compozit utilizat se pot folosi mai multe
tehnici de startificare:
o Aplicarea unui strat palatinal de de compozit hibrid cu granulaţie
foate fină, culoarea smalţului, peste care se modelează lobii dentinari
din compozit hibrid cu granulaţie foate fină opac, culoare dentină.
 Acum se pot face diferite artificii cromatice. În acest moment se
aplică un strat subţire vestibulo-aproximal de compozit cu
microumplutură. Excesul uşor permite după polimerizare, modelarea
unei morfologii anatomice corecte şi a unei texturi de suprafaţă
corespunzătoare cu ajutorul unei freze diamantate de finisat. Ex.
Venus-compozit hibrid şi Durafil- compozit cu microumplutură
(Heraeus Kulzer)(9)
o Compozit cu nanoumplutură cu următoare stratificare nuanţă de
smalţ (E), aplicat pe peretele palatinal urmat de realizarea lobilor
dentinari cu compozit de tip dentină (D) sau body (B). Dacă este
nevoie de translucenţă suplimentară se aplică în treimea incizală
nuanţe de translucent (T). Ultimul strat este de material de tip enamel
care va conferi opacitatea finală a restaurării ex.Filtek Supreme XT
(3M-ESPE) (11)
o Conceptul NLC (Natural Layering Concept): primul strat de
material, reprezentat de smalţ, este aplicat pe cheia de silicon,
urmează aplicarea stratului de compozit pentru dentină, al treilea
strat este reprezentat tot de smalţ, creând suprafaţa restaurării. Se pot
aplica materiale de individualizare. Conceptul de realizare al
compozitului pentru dentină se bazează pe utilizarea unei singure
culori (nuanţă universală A), o singură opacitate dar o gamă a
saturaţiei culorii mult mai largă decât cele 4 din cheia VITAPAN
CLASIC. Compozitul pentru smalţ va avea culori diferite şi niveluri
diferite ale opacităţii. Acest tip de stratificare se utilizează în pentru
materialele compozite de tipul Miris, Miris 2 (Coltene-Whaladent),
Ceram X-duo (Dentsplay). (1)
 Îndepărtarea matricei orale de silicon
 Finisare şi lustruire
Tehnica Wax-up, de aplicare a cerii pe model, se poate utiliza în numeroase situaţii
în care se doreşte o evaluare a rezultatului estetic.Modelul poate fi folosit atât ca bază
pentru consilierea pacientului, cât şi pentru realizarea matricei de silicon.
Atunci când se doreşte o redimensionare mezio-distală utilizând tehnica adezivă,
se poate utilza iniţial un model, pe care practicianul va evalua anticiparea rezultatului
estetic, în ce priveşte redimensionarea mezio-distală şi forma reconstituirii ulterioare din
compozit.(2)
Tehnici de alungire a dinţilor
Scurtarea dinţilor grupului frontal superior este un fenomen care afectează serios
aspectul estetic al unui pacient. Abrazia dentară poate surveni în cadrul proceselor naturale de
îmbătrânire sau ca urmare a unor parafuncţii.
Alungirea dinţilor poate fi realizată prin alungirea porţiunii coronare prin tehnici
directe (materiale compozite) sau indirecte (coroane, faţete) sau prin alungirea coroanei
clinice a dintelui prin tehnici chirurgicale parodontale (gingivectomie). Refacera aspectului
estetic în cazul tehnicilor chirurgicale se face temporar cu lucrări provizorii până la vindecarea
ţesuturilor parodontale. (12)
Refacerea lungimii dinţilor în aceste situaţii prin metoda directă depinde foarte mult de
tipul de ocluzie prezentă. Pentru a verifica dacă se poate realiza alungirea dinţilor este
recomandabil să se efectueze o reconstituire temporară de tip wax-up sau mock-up. În acest
fel se poate estima care sunt problemele ocluzale care se pot ivi în timpul tratamentului şi care
ar fi rezultatul estetic final.
Dacă concluziile acestui examen preliminar sunt favorabile se poate începe realizarea
alungirii dinţilor prin tehnica directă. Calitatea retenţiei materialului compozit la nivelul
suprafeţelor dentare va influenţa timpul de supravieţuire al reconstituirii.
Se va realiza un şanţ periferic, situat la nivelul marginii incizale libere a dintelui, cu
ajutorul unei freze diamantate flacără. Marginea liberă va trebui să prezinte o zonă de retenţie
suficientă pentru compozit pentru a evita astfel fracturarea obturaţiei.
 a)

b) c)

d)

e)

Figura 9.2 pacientă în vîrstă de 16 ani, sex feminin, se prezintă pentru a)

fractura traumatică a reconstituirii marginii incizale la nivelul lui 21, se remarcă
o reconstituire inestetică a lui 1.1, anamnestic pacienta declară existenţa unei
fracturi a marginilor incizale ale celor doi incisivi centrali superiori ; b) se
conturează din ceară pe un model de studiu forma finală dorită pentru 2.1, se
realizează ulterior din silicon matricea orală ce trebuie să includă muchia
vestibulară a marginii incizale; c) se izolează cu digă; d) matricea palatinală
este utilizată la introducerea succesivă de material compozit; e) aspectul final
alPentru
pacientei după rezistenţa
a asigura refacerea într-o a doua
restaurării, şedinţăde
punctele şi contact
a reconstituirii
ocluzalede
vorlafinivelul
localizate
pe smalţ sau în zonele cu grosime crescută de material compozit. Se va evita localizarea
acestora pe marginile subţiri ale preparaţiei.
 Sistemul adeziv se aplică în conformitate cu indicaţiile producătorului după
asigurarea unei bune izolări a campului de lucru, preferabil cu digă. Stabilirea lungimii
dintelui se poate face cu matrici adaptate în prealabil, cu coroane preformate sau cu o
cheie de silicon realizată după mock-up sau wax-up. Forma finală a dintelui, macro şi
microstructurile de suprafaţă precum şi coloristica materialelor compozite folosite
înfluenţează hotărâtor estetica finală. Pentru finisare se folosesc: instrumente rotative,
bisturiu, benzi abrazive, cupe de cauciuc, perii, pufuri, paste de lustruit. (13)

Restaurări estetice prin tehnici indirecte la dinţii

frontali
(faţete, coroane nemetalice, metalo-ceramice)
Faţete vestibulare realizate prin tehnica indirectă
Nu există o tehnică standard recomandată pentru efectuarea faţetelor vestibulare
prin tehnica indirectă. Goldstein menţionează că tehnica de preparare a dinţilor se
adaptează situaţiei clinice. Există situaţii în care se poate renunţa la prepararea suprafeţei
vestibulare ca de exemplu în cazul dinţilor oralizaţi. Cel mai adesea neprepararea dinţilor
va avea un efect estetic negativ: dinţi vor avea aspect globulos, profilului de emergenţă
gingival va fi modificat. Dacă pacientul alege această variantă de realizare a faţetelor se
recomandă realizarea unor faţete provizorii pentru a evalua în timp reacţia pacientului.
Se recomandă instruirea atentă a pacienţilor de a proteja faţetele de suprasolicitări,
incluzând aici şi atenţionarea acestora de a nu efectua mişcări de incizie din obiecte sau
alimente dure. Frecvent este recomandată purtarea nocturnă a unor gutiere pentru a prelua
forţele ocluzale excesive.(14)
Faţete vestibulare realizate prin tehnica indirectă din material compozit
 Indicaţiile sunt aceleaşi cu cele de la faţetarea prin tehnica directă.
 Au pierdut mult teren în detrimentul celor ceramice.
Totuşi ele se pot alege ţinând cond de următoarele circumstanţe:
 Considerente de ordin abrazional, deoarece multe răşini compozite se
uzează asemănător cu structura dentară şi nu vor cauza abrazia iatogenă a
arcadei antagoniste;
 Prezenţa de dinţi pătaţi închis unde răşina compozită prin tehnica
indirectă poate fără agenţi de opacifiere să acopere culoarea întunecată,
păstrând aspectul de dinte vital;
 Aceste restaurări permit ca reparaţiile să fie efectuate la scaunul dentar cu
răşini compozite fotopolimerizabile
 Alternative în preparare. Pot fi realizate fie în cabinet,fie în laboratorul
dentar
 Reparaţii efectuate la scaunul dentar (15)
Dezavantajele faţetelor de compozit:
 modificări cromatice în zona de închidere marginală, cât şi a faţetei înseşi
 deslipirea faţetei
  fracturi la nivelul marginii incizale
Pregătirea preliminară se face asemănător cu cea de la faţetare prin metoda directă.
În cazul suprafeţelor proximale necolorate şi intacte preparaţia va respecta suprafaţa de
contact. Pentru fixarea adezivă se folosesc cimenturi cu mecanisme duble de iniţiere sau
un ciment compozit cu iniţiere chimică. .(4)
Faţetarea cu faţete laminate de porţelan ceramice
Indicaţii:
 mascarea dinţilor decoloraţi sau pătaţi
 corectarea diastemei
 capacitatea de a corecta lungimea dinţilor
 corectarea malpoziţiilor dentare
Contraindicaţii:
 dinţi cu rezistenţă scăzută cu smalţ redus sau absent
 la pacienţii cu bruxism
 la pacienţii cu obiceiuri care cauzează un stres excesiv asupra restaurării, de
exemplu muşcarea unghiilor sau a creioanelor
 dinţi cu înghesuiri garve
 sindromul progenic, şi ocluzia cap la cap
Avantaje:
 estetică excelentă
 rezistenţă inerentă a porţelanului la întidere şi forfecare
 stabilitate coloristică
 durabilitate pe termen lung fiind reziste la abrazie şi la absorbţia de lichide
Dezavantaje:
 nu este uşor de reparat
 culoarea nu mai poate fi modificată o dată faţeta cimentată
 mai dificil de cimentat decât o coroană unidentară
Tehnica de preparare:
 Presupune reducerea unei grosimi 0,3 mm, adâncime suficentă când se
realizează faţete din ceramică feldspatică, iar 0,5 mm pentru faţete realizate
prin tehnica Empress. La nivelul marginii incizale în general reducerea este
de 1,5 mm. Prepararea la nivelul pragului se va face cu freze chanfren sau
freze diamantate globulare mici.
 În această etapă se poate realiza un wax-up pentru a realiza o imagine cât
mai apropiată a viitoarei faţete.
 Urmează realizarea faţetelor provizorii.
 Se verifică adaptarea faţetei fără pastă try-in. După verificarea individuală
se face verificarea de grup pentru verificarea contactelor. În acest moment
se aplică pasta try-in care ajută la menţinerea pe poziţie. Se curăţă pasta try-
in care e solubilă în apă, de pe faţete şi dinţi.
 Se aplică diga.
  Faţetele se pretratează cu acid fluorhidric 10%, aspectul faţetelor fiind de
îngheţat pe partea interioară a faţetei. Se poate folosi acidul fosforic 37%
pentru a curăţii pasta try-in şi saliva, de pe interiorul faţetei. Se aplică silan
pe faţa internă a faţetă şi apoi un strat subţire de adeziv.
 Se aplică sistemul adeziv pe dinte.
 Se aplică materialul de cimentare pe faţetă urmând aplicarea pe dinte. Se
verifică să apară exces de ciment de-a lungul marginiilor faţetei. Se
presează faţeta uşor pe dinte. Se polimerizează câteva secunde cimentul în
exces şi se îndepărtează. Se verifică ocluzia şi se fac ultimele finisări. (16)
Coroanele de înveliş nemetalice
Sunt denumite coroane estetice sau fizionomice, sunt realizate din mase ceramice
sau polimeri .
Coroanele fizonomice din răşini acrilice
Sunt folosite la ora actuală doar ca restaurări provizorii. Uneori schimbate la 6 luni
pot fi folosite de adolescenţi ca restaurări de temporizare, deoarece necesită doar o
preparaţie tangenţială, pînă în momentul când se poate realiza un prag pentru o coroană
de înveliş ceramică sau metalo-ceramică.
Coroanele din răşini compozite
Avantaje:
 estetică bună
 restaurare funcţională corespunzătoare a dintelui afectat
 tehnologie de realizare simplă
 preţ de cost mai redus decât al coroanelor integral ceramice
 adaptare marginală bună
 posibilitate de cimentare atât prin tehnica clasică cât şi prin tehnica adezivă
 nu provoacă uzura antagoniştilor
Dezavantaje:
 nu există referinţe pentru stabilitatea în timp pe o perioadă de peste 7 ani.
 este problematică menţinerea în timp a stopurilor ocluzale
Tehnica de preparare se bazează pe reducerea unui spaţiu de 0,8 mm în zona
cervicală, 1,2 mm la nivelul feţelor axiale, vestibulară şi orală, 1,5 mm la nivelul marginii
incizale. Preparaţia la nivelul pragului este sub formă de chanfrein.
Coroanele din polisticle
Artglass-ul, unul din reprezentanţii clasei s-a impus datorită următoarelor
caracteristici: rezistenţă la fractură mai bună decât ceramica şi compozitele, rezistenţă la
abrazie comparabilă cu a smalţului, modul de elasticitate redus. Bellglas-ul este un alt
reprezentant al clasei. Tehnica de preparare este asemănătoare cu a răşinilor compozite.
Coroanele din ceromeri
Sunt polimeri speciali cu un conţinut crescut de umplutură anorganică, combinând
estetica ceramicii cu rezistenţa la flexie, caracteristicile reprezentative sunt posibilitatea
monitorizării perfecte a culorii şi manipularea uşoară a răşinilor diacrilice compozite.
Exemplu sistemul Targis/Vectris(Ivoclar) (4)
Coroanele integral ceramice
Avantaje
 Estetică deosebită
 Biocompatibilitate
 Conductivitate termică redusă
 Stabilitate chimică
 Asigură sănătatea parodontală (17,18)
Dezavantaje
 Preţ de cost ridicat prin investiţie iniţială mare
 Preparare cu prag ceea ce presupune sacrificiu mare de ţesut dentar sănătos
 Reparare dificilă
 Fragilitate
 Rezistenţă la flexie inferioară metalo-ceramicii (16,18)
Prepararea se face la nivelul dinţilor frontali pe o profunzime de 1,5-2 mm la nivel
incizal, 1,2-1,5 mm pe feţele laterale iar lăţimea necesară a pragului 1-1,2 mm. Se indică
şlefuirea cu parg de 90 grade, rotunjit, care se înfundă pe cel mult 0,5-1 mm. (19)
Coroanele metalo-ceramice
Sunt deobicei inferioare din punct de vedere fizionomic, întrucât nu au aceeaşi
transluciditate cu o coroană integral ceramică. Este necesară mascarea metalului
subiacent ceea ce conferă o anumită opacitate restaurării. Câteodată acest aspect optic
poate fi un avantaj fizionomic, dar deobicei se aleg coroane metalo-ceramice pe un singur
dinte când o cer necesităţile funcţionale. (aspectul fizionomic nu este la fel de important
ca funcţionalitatea) (20)
 Figura 10.4 Pacient cu
lucrări metalo-ceramice:
a) pacienta a fost
nemulţumită de aspectul
restaurărilor de pe
hemiarcada dreaptă
superioară comparativ cu
cea stângă, la o analiză
atentă se remarcă
aspectul necorespunzător
al liniei incizale
b) aspectul final după
reconturarea ambrazurii
dintre 1.2 şi 1.3, uşoara
lungire a lui 1.3, reducere
uşoară incizală a lui 1.2 şi
realizarea lucrării
mandibulare, se remarcă
corectarea liniei incizale
 Bibliografie

1. Dietschi D, Învăţarea şi aplicarea Conceptului Natural Layering (NLC),

Cometic dentistry,2009,Nr. 3, pag. 18-23;
2. Noetzel. J.,Kielbassa A., “Reconstrucţia estetică a dinţilor frontali cu ajutorul
materialelor compozite”, Cosmetic Dentistry, 2008, Nr. 1, pag. 9-14;
3. Romînu M., Bratu D., „Materiale dentare noţiuni teoretice şi aplicaţii clinice”, Ed.
Brumar, Timişoara, 2003;
4. Bratu D., Nussbaum R.,“Bazele clinice si tehnice ale protezarii fixe”, Ed.
Medicala, 2003;
5. Poliech B.,”Composite Resin-fundamentals and direct techique
restorations”.Estethic Dentistry, 1993, cap5”;
6. Ionaş M., Delean A.,"Refacerea aspectului fizionomic în zona frontală prin metoda
faţetării" - "Actualităţi în stomatologie şi ortodonţie", Al V-lea Simpozion
Internaţional al "Zilelor Stomatologice Bănăţene", Timişoara, 18-20 mai, 2000,
pag. 41;
7. Weistein AR,“Esthetic applications of restorative materials and techniques in the
anterior dentition.”, Dent Clin North Am., 1993, 37(3), pag. 391-409;
8. Hirata R., “A smile says more than a thousand words: Reconstruction &
modification of anterior teeth “,Cosmetic Dentistry Vol. 3, Issue 1, 2009, pag. 30-
32;
9. Ardu S., Krejci I.,”Restauraţii biomimetice din compozit pe dinţii frontali”,
Quintesence International România, 2006, Nr. 4, pag. 351-358;
10. Ritter AV, „Direct resin-based composites: curent recomandation for optimal
clinical results”,Compendium, 2005, 26(7), pag. 481-492;
11. Vâlceanu A.S, Vârlan C.M., ”Simultaneous aesthetical restauration of central
fractured incisiors”, Timişoara Medical Journal, 2006, Nr.2-3, pag. 222-225;
12. Lee E. A. , Aesthetic crown lengthening: classification, biologic rationale, and
treatment planning considerations, Pract. Proced. Aesthet. Dent., 16 (10): 769-778,
2004
13. Popa M.B., “Estetica în odontoterapia restauratoare”, Editura universitară Carol
Davila, Bucureşti, 2005;
14. Goldstein R. E., “Esthetics in dentistry, second edition”, vol I, BC Decker Inc.,
Hamilton, 1998
15. Nash W.R.-“Composite Resin-Indirect technique restoration”.Esthetic Dentistry,
1993, Cap.6;
16. DiTola M.,”Prep and non-prep Comprehensive porcelain veeners tehniques”,
Chairide Perspective, 2005,Vol 5,Nr.2, pag. 1-10;
17. Borzea D., “Ceramica în stomatologie”, Ed. Dacia, Cluj-Napoca, 2000;
18. Bratu D., “Coroana mixtă”, Ed. Helicon, Timişoara, 1999, pag..335-350;
19. Baciu S., Alb C., Alb F., Manole M.,”Tehnologia protezleor unidentare”, Editura
Alma Mater,Cluj Napoca , 2007, pag. 100-139;
20. Mount G.J., Hume W.R., „Conservarea şi restaurarea structurilor dentare”, Ed.All,
Bucureşti, 1999.