Particularitatile invatarii la nivelul adultilor

Introducere:

1. Invatarea pe tot parcursul vietii

Invăţarea pe tot parcursul vieţii implică trecerea de la formele tradiţionale de învăţământ preocupate - în
primul rând - cu transmiterea cunoştinţelor, la alte oportunităţi de învăţare, orientate într-o măsură mai
mare pe proces şi pe rezultate.

Modul în care sunt oferite diversele oportunităţi de învăţare este esenţial pentru a-i încuraja pe
adulţi şi a-i sprijini în accesul la educaţie. Pe lângă elementele referitoare la admitere şi costuri, evaluare şi
asigurare a calităţii, metodologia de predare/învăţare/evaluare sunt esenţiale pentru a determina adulţii să
depăşească barierele ce ţin de vârsta, ocupaţia şi problemele personale ale fiecăruia.

Procesul de invatare a adultilor se refera atat la procesul prin care trec indivizii in incercarea lor de
a-si schimba sau imbogati cunostintele, valorile, abilitatile si strategiile, dar si la rezultatul dobandit de
fiecare in noua acumulare de cunostinte, valori, abilitati si strategii.

2. Caracteristicile cursantului adult

Privit ca fiind un „super-elev” sau dimpotrivă, un elev slab, adultul nu este doar „un copil mare”,
statutul de adult este rezultatul unui complex proces de dezvoltare. În comparaţie cu copilul, adultul
prezintă o mai mare diversitate din punct de vedere fizic, psihic şi sociologic, procesul de învăţare la
maturitate fiind influenţat de o serie de factori, cum sunt: motivaţia pentru învăţare, variabilele fiziologice
şi psihosociologice.

Caracteristici fiziologice:

Vederea si auzul se vor inrautati, afectand astfel procesul de invatare prin reducerea
perceptiei senzoriale, reducandu-se in acelasi timp atat calitativ cat si cantitativ informatia primita
intr-un proces de invatare
 Viteza de reactie a sistemului nervos central scade asa incat adultii cu varsta mai inaintata au
nevoie de mai mult timp pentru a invata. Referitor la scaderea vitezei de reactie, nu exista nici o
corespondenta cu abilitatea de a invata sau corectitudinea raspunsului.

Caracteristici psihologice:

a.Auto-aprecierea si respectul de sine. Cunoasterea propriei persoane se numeste auto-

apreciere, iar sentimentul fata de propria persoana poarta numele de respect de sine. Spre deosebire
de copii, auto-aprecierea adultilor este deja formata si fiecare experienta educationala are rolul de a
o fragmenta sau de a o distruge partial. De aceea, adultul trebuie sa se protejeze impotriva acestei
amenintari, pana cand va fi capabil sa inteleaga ca nu i se va intampla nimic rau si ca schimbarea
parerii despre propria persoana poate duce la rezultate benefice.

Completare------(Probabil cea mai importanta componenta a auto-aprecierii in corelatie cu

invatarea este propria percepere ca student. Adultii care accepta invatarea si implicarea in schimbare ca
parte integranta in viata zilnica, in activitatea in munca precum si in cadrul familiei, vor fi dornici sa invete
si sa dobandesca un nivel ridicat de performanta intelectuala. Perceperea ca student pare sa fie o
componenta esentiala in invatarea modului de a invata)

b. Emotii, stres si anxietate. Emotia este un termen folosit pentru a descrie o stare speciala de
stimulare sau motivatie. Pe masura ce stimularea creste, nivelul emotional creste si el, fapt ce poate
determina atat cresterea dar si scaderea eficientei comportamentale.

Anxietatea este un raspuns la stresul provocat de o teama necunoscuta sau o sursa de pericol
neidentificata. Pentru multi adulti, sistemul educational, scolile, profesorii, notele, testele si teama de esec
sau expunerea la situatii neadecvate activitatii, reprezinta surse principale de anxietate.

Majoritatea adultior incep sa invete avand un nivel ridicat de interes si, in general, nu necesita alte
surse de stimulare pentru a-si motiva invatarea. Daca instructorul incearca sa creasca interesul prin
supraaglomerarea cu informatii, competitie, expunere la situatii neadecvate activitatii, neglijarea
experientei personale a individului, etc., studentul se poate retrage sau devine defensiv, si de aici poate sa
apara lipsa motivatiei. Ar fi de preferat ca instructorul sa petreaca ceva timp la inceputul programului
educational pentru a reduce anxietatea pana la un nivel acceptabil .

c. Experinta anterioara. Adultii si-au dezvoltat multe modele de percepere si intelegere a

experientei in urma realitatilor unei vieti pragmatice. Experienta anterioara este o componenta
esentiala in procesul de invatare a adultilor, fiind atat o baza pentru o noua experienta de instruire,
cat si un potential obstacol ce nu poate fi ocolit.

d. Timpul.
 Deoarece fiecare adult are o experienta anterioara unica, fiecare program pentru adulti ar trebui sa
includa o evaluare a educatiei anterioare, astfel incat sa se identifice elementele lipsa .

3. Caracteristicile procesului de invatare a adultilor

Adultii se implica in procesul de invatare, daca telurile si obiectivele programului de invatare sunt
realiste si importante pentru ei, si sunt percepute ca fiind utile imediat.

Adultii vor invata, vor retine si vor folosi ceea ce ei considera ca este relevant nevoilor lor
personale si profesionale.

Procesul de invatare a adultilor este imbunatatit de un comportament si de programe de invatare

care arata respect, incredere si interes fata de problemele studentului.

4. Principii ale invatarii la varsta adulta

Procesul de invatare la varsta adulta reflecta o situatie de restructurare si reorganizare, motivatia sa fiind
mult mai complexa decat cea a scolarului. Acest proces duce spre o continua transformare a ideilor, cumul
de noi cunostinte, independenta in procesul de gandire structurata, bazata pe logica.

a. Adulţii contribuie la situaţia de învăţare cu propria lor experienţă de viaţă

Învăţarea la adulţi se bazează mai mult pe revalorificarea propriei experienţe, rolul formatorului fiind în
primul rând acela de a facilita procesul de autoînvăţare. In cadrul procesului de invatare, uneori, adultii
necesita sprijin in identificarea experientelor relevante de viata, precum munca voluntara, in grup,

b. Adulţii dau rezultatele cele mai bune când li se cultivă independenţa

Procesul de formare a adulţilor se bazează pe un parteneriat permanent, în care rolul central îl au cursanţii
şi nu formatorul. Astfel, este important pentru adulti să devină conştienţi că se pot descurca singuri în
orice situaţii de învăţare.

Procesul de invatare la varsta adulta necesita crearea unor contexte si diferite oportunitati de muncă
independentă şi de raportare a experienţei dobândite, in care adultii trebuie să afle că se pot descurca
singuri. Este necesar ca formatorul să urmărească cu atenţie modalitatea de a crea cursanţilor diferite
oportunităţi de muncă independentă şi de raportare a experienţei dobândite.

c. La adulţi, învăţarea are tendinţa de a se concentra pe probleme şi nu pe subiecte, fiind mai mult
practică decât teoretică
Procesul de învăţare la adulţi se concentrează mai mult pe rezolvarea problemelor decât pe subiecte şi
teme abstracte, fiind mai mult practică decât teoretică. Teoria este utilă în formarea unui cadru de
înţelegere a cazului, dar e dificil de susţinut dacă nu e legată de aspectele practice. In cadrul acestui proces
este indicat sa se utilizeze cazuri şi situaţii curente deoarece acestea constituie preocuparea cea mai mare a
cursanţilor.

d. Adulţii învaţă prin punerea in practica

Procesul de invatare la varsta adulta trebuie sa asigure un cadru in care acestia sa facă diferite lucruri,
inclusiv greşeli din care pot să înveţe. Ei doresc să vadă cum se regăseşte ceea ce învaţă în viata de zi cu
zi. Acesta este singurul mod prin care pot deveni siguri de ceea ce ştiu.

e. Eficienţa învăţării la adulţi depinde de claritatea cerinţelor şi aşteptărilor

Acest principiu se explica prin faptul că lucrătorii adulti trebuie sa ştie ce se aşteaptă de la ei, precum
termenele limită, sub ce formă, la ce grad de finalizare.

f. Adulţii reţin mai curând concepte decât fapte

In procesul de invatare la varsta adulta, cursantii trebuie să înţeleagă imaginea de ansamblu, locul pe care
îl ocupă activitatea sa în realizarea obiectivului general al cazului, al departamentului sau al biroului
respectiv şi al organizaţiei.

g. Învăţarea nu este liniară

Acest principiu scoate in evidenta faptul ca ritmul predari adultilor trebuie adaptat la disponibilitatea
cursantilor. Instruirea adulţilor este în mod normal bazată pe nivelul de competenţă al fiecaruia.

5. Motivatia invatarii la adulti

La fel ca şi în cazul tinerilor, învăţarea la vârsta adultă presupune implicaţii ale domeniilor
cognitiv, afectiv şi motivaţional.

Sub aspect cognitiv, semnalăm că, la vârsta adultă, structurile psihice sunt deja foarte bine
consolidate, actul învăţării este privit ca o problemă de reorganizare şi restructurare a conţinuturilor
informaţionale deţinute, iar latura cognitivă a cunoaşterii se îmbină cu uşurinţă cu cea practică.

Sub aspect afectiv, putem constata o aulocunoaştere foarte clară a posibilităţilor de acţiune, precum
şi o responsabilitatea accentuată privind implicarea în actul-învăţării, lucru care conduce în mod direct la
creşterea randamentului acţiunilor sale.
 Sub aspect motivaţional, se înregistrează evoluţia constelaţiei de motive implicate în actul învăţării.
Motivaţia este acum mult mai complexă, curiozitatea devine un pion principal în susţinerea actului
învăţării, alături de perseverenţă şi cunoaşterea clară a scopurilor.

Prezenţa motivaţiei determină:

-implicarea activă în activitatea de învăţare;

-o memorare temeinică şi rapidă a noilor informatii;

-depăşirea obstacolelor;

-participarea frecventă la activităţi;

-plăcerea de a învăţa.

6. Pricipalele surse motivationale:

O ancheta pe un numar de 12.000 de subiecti din diferite tari, realitata de Boshier si Collins in
1983, au condus la identificarea a sase factori motivanti:

(1) nevoia de a stabili noi contacte sociale, de a intra în relaţii cu alţii, de a-şi asigura un statut
favorabil, de a străluci social;

(2) dorinţa de a progresa profesional; : adulţii se angajează în procesul de instruire pentru a obţine
beneficii materiale, avansare profesională, prestigiu social, pentru a ţine piept concurenţei;

(3) aspiraţia de a evada din rutină, de a schimba idei, de a se distra, de a accede la ocupaţii
interesante;

(4) năzuinţa de a-şi augmenta calificarea, de a desfăşura activităţi utile pentru comunitate;

(5) dorinţa de a răspunde favorabil unor aşteptări sociale formulate de superiori ierarhici, consilieri,
prieteni, asociaţii profesionale;

(6) interesul personal, curiozitatea, nevoia de lărgire a orizontului spiritual

7. Barierele invatarii la adulti:

- „Stiu deja”
Participanţii care exprimă o asemenea atitudine sunt în general cei care cred că nu au nevoie de procesul
de instruire deoarece se consideră a fi deja bine pregătiţi în acest domeniu.

De regulă acestia sunt cei care vin mai mult pentru obţinerea unei diplome.

- „Prea bătrân pentru a învăţa”

Această atitudine o au în general oamenii de o vârstă înaintată, care, din diferite motive, consideră că nu
mai au pentru ce învăţa.

Acest comportament este determinat şi de complexul evoluţiei tehnologiei sau a limbajelor specializate

- „Lipsa încrederii”

Faptul că la o sesiune de training participă cursanţi cu pregătiri diferite şi funcţii diferite, îi determină pe
unii dintre ei să nu participe activ la curs, de teamă de a nu fi judecat pentru lipsa de cunostiinte.

- Responsabilitati familiale: : grija pentru copii, relaţiile cu soţul/soţia, obligaţiunile casnice etc. „fură”
prea mult din timpul predestinat studiilor;

- Organizarea timpului: obligaţiunile de serviciu, familia necesită mult timp, iar implicarea în procesul
de studiu implică şi modificări de orar şi sacrificii ;

8.Stiluri de invatare la adulti

Stilurile de învățare se referă la o serie de teorii concurente și contestate care au scopul de a se ține seama
de diferențele în procesul de învățare a indivizilor.

Exista peste 80 de modele de învățare care au fost propuse, fiecare având cel putin două stiluri de
învățare.

Modelul David A. Kolb

Kolb vede procesul de învățare ca un proces integrat în care fiecare etapă se sprijină și se
susține reciproc în următorul. Potrivit lui Kolb, fiecare persoană preferă în mod natural un anumit
stil de învățare diferit. Alegerea acestui stil depinde de mai mulți factori, cum ar fi mediul social,
experiențele educaționale sau structura cognitivă de bază a individului.
Stilul convergent: subiecţii convergenţi acumulează cunoştinţele prin analiză şi apoi aplică noile
idei/concepte în practică.

Stilul divergent: divergenţii acumulează cunoştinţe cu ajutorul intuiţiei. Subiecţii ce preferă acest stil de
instruire îşi utilizează la maxim aptitudinile imaginative şi abilitatea de a vedea situaţii complexe din mai
multe perspective

Stilul asimilator: abilitatea de a crea modele teoretice şi raţional-inductive este punctul forte al
asimilatorilor, ce învaţă prin analiză, planificare şi reflectare. Asimilatorii nu pun accentul pe aplicarea
practică, ci se focusează pe dezvoltarea teoriilor, deseori ignorând faptele dacă acestea nu corespund cu
teoria.

Stilul acomodator: spre deosebire de asimilatori, acomodatorii vor ignora teoria, dacă faptele nu coincid
cu aceasta. Subiecţii stilului dat excelează în situaţiile în care trebuie să aplice teoriile ştiute unor
circumstanţe specifice. Punctul forte al acestora este abilitatea de a realiza ceva şi de a se implica într-o
nouă experienţă. Acomodatorii abordează problema într-o manieră intuitivă, mergând pe calea încercărilor
şi erorilor, obţin cunoştinţe mai curând de la alte persoane decât prin intermediul abilităţilor lor analitice.
Din toate aceste patru stiluri, acomodatorii sunt cei care-şi asumă riscuri.

Conform modelului lui Kolb, procesul de învățare ideală angajează toate cele patru din aceste
moduri.

Alţi discipoli ai lui D. Kolb, cercetătoarele B. McCarthy şi S. Leflar, studiind în profunzime teoria
originală a acestuia, au elaborat în baza ei descrieri pentru patru tipuri fundamentale, care însă se pot
combina uneori între ele.
9. Concluzie
Educația adulților reprezintă o modalitate de asigurare a învățării continue.