POLITICĂ EDUCAȚIONALĂ:

Modelarea climatului școlar prin intermediul

activităților extrașcolare

Studenta: Măcălău Elena- Adelina

Grupa: 14lf272
Anul:III
Profesor: Turculeț Alina
 1.Formularea problemei. Denumirea politicii publice.

În prezent, mai exact în mediul formal, respectiv instituția școlară se insistă foarte
mult pe respectarea tipică a programei școlare, a activităților desfășurate strict într-un spațiu
special amenajat fără a oferi libertatea către o flexibilitate a orelor de curs.

Eu în decursul a trei ani de practică în școală, am observat această problemă a

sistemului educațional din România, într-adevăr sunt și excepții, dar din păcate puține fiindcă
cadrele didactice nu vor să își asume responsabilități ce țin de alt spațiu decât cel școlar
propus și dirijat de conducerea fiecărei unități de învățământ.

O politică educațională ce ține de facilitarea și eficientizarea procesului de predare-

învățare - evaluare consider că poate fi legată de îmbinarea activităților din cadrul școlar cu
cele din extrașcolar pentru a face o comparație cât și o legătură între învățare, descoperire,
asimilare a tuturor informațiilor. Astfel politica ce poate fi implementată în toate școlile este
denumită ca Modelarea climatului școlar prin intermediul activităților extrașcolare.

2. Scopul. Definirea obiectivelor.

Scopul acestei politici este acela de a arăta că învățarea se poate realiza prin îmbinarea
climatului școlar cu cel extrașcolar oferind elevilor oportunitatea de a învăța într-un mod și
mediu flexibil, creativ .și dinamic.

Obiectivele acestei politici sunt următoarele:

 Să pună în temă cadrele didactice, cât și persoanele specializate angajate în educarea

copiilor să elaboreze diferite activități de cunoaștere, de cooperare și de dezvoltare a
copiilor;
 Să trezească în cadrele didactice ideea de reușită și de modelare a succesului școlar
prin diferite activități interactive de cunoaștere, descoperire și chiar fixare a
informațiilor pur teoretice;
  Să pună în balanță abilitatea, profesionalismul profesorilor și modul de adaptare a
ceea ce știu și cum pot pune în aplicare informațiile;
 Să scoată în evidență necesitatea climatului extrașcolar în perfecționarea climatului
școlar.

3. Beneficiarii politicii publice.

Beneficiari direcți ai acestei politici sunt copiii, ei sunt subiectul învățării. Aceștia au
cele mai multe avantaje de pe urma participării lor la activitățile extrașcolare. Dar sunt și alți
beneficiari : cadrele didactice, conducerea instituțiilor de învățământ, părinții, cât și întreaga
societatea deoarece copiii sunt așa numiți ca viitorul țării.

4. Variante soluționare.

Consider ca la o anumita perioadă de timp după parcurgerea unor unități de învățare ar

trebui ca fiecare cadru didactic să vină cu propuneri de activități ce au legătură și respectă
programa școlară, în care să fixeze informația să dezvolte capacități, aptitudini și să formeze
elevii din punct de vedere cognitiv, afectiv și psiho-motor.

Conducerea școlilor să vină cu propuneri de activități extrașcolare anuale, parteneriate

sau schimburi de experiență pentru a forma atât elevii, cât și profesorii.

5.Analiza beneficiarilor.

Primi beneficiari sunt elevii, aceștia apreciază foarte mult activitățile extrașcolare
datorită faptului că sunt diferite din punct de vedere al conţinutului, duratei, metodelor
folosite şi formelor de organizare a activităţii de celelalte activități școlare. Pe de altă parte,
conţinutul acestora nu este stabilit printr-un curriculum obligatoriu; elevii au libertatea
deplină de a alege conţinuturile care sunt în concordanţă cu interesele şi dorinţele lor.
Participând la aceste activități elevii pot cunoaște locurile în care au trăit personalități
remarcante ale poporului român, descoperă frumusețile țării, își îmbogățesc cunoștințele
cultural-științifice, prețuiesc valorile culturale, înțeleg noțiuni geografice, își formează simțul
artistic învățând să își exprime sentimentele, trăirile, își lărgesc orizontul spiritual, estetic,
relațional, învață colaborarea cu ceilalți precum și fair play-ul competiţional, deprind
conduite civilizate, își îmbogăţesc vocabularul cu cuvinte din diferite domenii, își cultivă
atitudini de investigare, de cercetare. Valențele formativ-educative ale acestor activități sunt
imense.

6. Planul de acțiune.

Consider că aplicarea acestei politici educaționale se poate realiza astfel: fiecare cadru
didactic să adapteze și de ce nu să colaboreze cu părinții copiilor în alegerea unor activități
extrașcolare adaptate stilului lor de învățare, înclinații și performanțe pentru a consolida și
susține ascensiunea lor din toate punctele de vedere. Așa că profesorii și părinții pot forma o
echipa bună, iar după un anumit timp, după ce copiii parcurg materia din programă aceștia să
desfășoare activități de consolidare într-o manieră distractivă, creativă și cel mai important și
cum își doresc ei, pentru că sunt subiecții învățării.

7. Monitorizarea și evaluarea.

Aceste activități dau impresia că se pot realiza foarte ușor, însă implică timp și
responsabilități. Lucrând cu copiii dirijarea învățării trebuie să fie una bine organizată,
corectă și proiectată din toate punctele de vedere, deoarece poate duce spre o învățare
deficitară.

Evaluarea acestor activități ar trebui să se facă oral sau scris , dar trebuie îmbinate cu
cele teoretice, ceea ce îngreunează învățarea copiilor. Evaluarea se poate și prin expunere de
lucrări, prezentări sau concursuri, în funcție de felul activității.

Concluzie

Activitățile extrașcolare, ca parte a educației non-formale, au valențe formativ-

educative imense și sunt resurse pentru dezvoltarea personalității elevilor. Fiindcă ies din
tiparul orelor de curs, acestea transpun elevii în contexte relaționale noi care pot contribui la
întărirea relațiilor dintre ei precum și la coeziunea grupului școlar. O atmosferă pozitivă se
formează astfel între elevi conturându-se un climat școlar propice învățării.