Cefaleea cervicogena

Cefaleea cervicogena este o durere de cap care se dezvolta in regiunea

gatului, desi cel mai adesea persoanele simt durerea in regiunea capului.
Cefalea cervicogena este o durere de cap secundara.
Durerile de cap secundare sunt cauzate de o patologie separata
fundamentala, precum o leziune in regiunea gatului, o infectie sau o
tensiune arteriala ridicata. Acest fapt o deosebeste de o durere de cap
primara ca migrena si durerile banale de cap.
Durerea cauzata de o cefalee cervicogena incepe in regiunea gatului si in
partea din spate a capului si radiaza in partea din fata. Oamenii pot
confunda cefaleea cervicogena cu migrena sau durerea de cap provocata
de tensiunea arteriala mare, caci ambele pot proveni din durerea gatului.

Simptomele cefaleei cervicogene

De obicei, persoanele care au o cefalee cervicogena sufera de durere de
cap si de o senzatie de rigiditate. Cu siguranta, o miscare fortata a gatului
poate provoca o cefalee cervicogena.

In majoritatea cazurilor, durerea incepe doar intr-o parte a capului, de

obicei din spatele capului si a gatului si radiaza spre fata.

 Reducerea anumite mișcări ale gâtului.

 Durerea unei părți a fetei sau a capului.
 Durere în jurul ochilor.
 Durere a gâtului, umătului sau brațului doar pe o parte.
 Durere declanșată de o mișcare a gâtului sau de o anumita poziție.
 Sensibilitate la lumină sau zgomot.
 Senzație de greață.
 Vedere încețoșată
 Cauzele cefaleei cervicogene

Cefaleea cervicogena este cauzata de unele probleme structurale ale

gatului care deseori au ca sursa patologii ale vertebrelor din partea cea
mai de sus a coloanei vertebrale, numita zona cervicala, in special
vertebrele C2-C3.

Unele persoane pot suferi de cefalee cervicogena pentru ca locul de

munca implica o pozitie care presupune tensiunea permanenta a
musculaturii gatului. Printre acestia sunt coafezele, cei care lucreaza
manual si soferii.

Unii pot suferi de cefalee cervicogena si dupa o lovitura sau injurie a

gatului, aceasta fiind resimtita ca o lovitura de bici.

 tumori.
 fracturi
 infectii
 artrite ale coloanei vertebrale superioare
 o fisura sau o injurie a vertrebrelor aferente

Tratamentul cefaleei cervicogene

Tratamentul cefaleei cervicogene este axat pe inlaturarea cauzei care

provoaca durerea. El depinde mult de severitatea durerii si difera de la o
persoana la alta.
O serie de tratamente pentru cefaleea cervicogenica sunt:

Fizioterapia
Fizioterapia este un tratament eficient pentru cefaleea cervicogena atunci
cand aceasta este cauzata de probleme structurale. Pacientii pot lucra cu
un fizioterapeut pentru gasirea unui program specializat de tratament.

La prima intalnire, fizioterapeutul va identifica sursa durerii. Apoi el va

trebui sa stimuleze tesutul moale si sa miste articulatiile inconjuratoare
pentru a usura durerea.

Stimularea electrica transcutanata a nervilor (TENS)

Unitatile TENS folosesc mici electrozi plasati pe piele care trimit semnale
electrice ce stimuleaza nervii din apropierea sursei de durere.

Procedura TENS poate ajuta anumite persoane cu cefalee cervicogena,

dar de obicei rezultatul nu dureaza prea mult.

Extirparea cu unde radio

Persoanele care sufera de dureri cronice de cap pot folosi extirparea cu

unde radio. Numita si neuroliza cu unde radio, aceasta procedura
foloseste unde radio pentru a incalzi varful unui ac. Apoi doctorul va
pune acul pe nervul care provoaca durerea. Caldura acului va anula
eficacitatea nervului, intrerupandu-i posibilitatea de a transmite semnalele
durerii la creier.

Blocajul nervilor

Doctorul poate injecta o substanta cu efect anestezic in nerv si ea se

raspandeste in regiunea capului si a gatului. De cele mai multe ori,
durerea este usurata si poate ajuta si la gasirea sursei durerii.

Neuromodularea

Neuromodularea este o operatie prin care se pun electrozi in regiunea

spatelui si a gatului. Conectati printr-un fir subtire la un generator de
 impuls, electrozii vor transmite impulsuri nervului occipital, care se
intinde de la nivelul coloanei vertebrale pana la cap.

Aceasta terapie poate ajuta pacientii cu cefalee cervicogena atunci cand

alte tratamente nu au dat rezultate.

Hipertensiunea arteriala (HTA) este o "boala tacuta", fara simptome

specifice, doar cresterile bruste si importante ale tensiunii arteriale
(salturile hipertensive) se pot manifesta prin cefalee, ameteli, zgomote in
urechi (acufene) sau tulburari de vedere - "muste zburatoare" (fosfene),
greturi, stare de rau general. Multe persoane sunt hipertensive de multi
ani, fara sa stie acest lucru daca nu isi controleaza tensiunea periodic.
Importanta diagnosticarii si tratarii hipertensiunii arteriale consta in
complicatiile majore ce apar in aceasta boala, afectand inima (cardiopatie
ischemica - infarct miocardic, aritmii, insuficienta cardiaca), vasele
cerebrale (accidente vasculare), rinichii (nefroangioscleroza
cu insuficienta renala cronica).

Scopul tratamentului hipertensiunii arteriale este :

 scaderea valorilor tensiunii arteriale la un nivel de siguranta

maxima (sub 130/85 mmHg)
 pastrare tensiunii sub control constant
 prevenirea sau reducerea complicatiilor
 cresterea calitatii vietii si prelungirea ei

Studiul HOT asupra tratamentului optim al hipertensiunii arteriale,

efectuat pe un esantion reprezentativ de pacienti tratati, a relevat ca
valoarea optima a presiunii sanguine care trebuie atinsa in scopul
diminuarii ratei de producere a evenimentelor cardiovasculare majore este
sub 135/83 mmHg, iar la diabetici sub 120/80 mmHg.
 Hipertensiunea arteriala (HTA) - componentele tratamentului

I. Masuri nefarmacologice care presupun modificarea stilului de viata

astfel :

 modificarea obiceiurilor alimentare

 renuntarea la fumat
 reducerea greutatii corporale
 exercitiu fizic regulat
 tehnici de relaxare pentru reducerea stressului

Masurile dietetice recomandate :

 reducerea sarii in alimentatie la maxim 6 gr./zi(adica 2,5 gr. sodiu),

practic realizandu-se prin urmatoarele reguli :
 nu adaugati sare la gatitul alimentelor
 nu puneti sare la masa in timp de mancati
 evitati alimentele cu continut crescut de sare (sodiu - atentie
la conservanti)
 nu folositi substituienti de sare decat cu avizul medicului
 evitati deshidratarea : beti suficiente lichide, aproximativ 2 litri / zi
 reducerea consumul de alcool sub 30 g etanol / zi (echivalent cu
500 ml bere, 250 ml vin, 60 ml tarie), dar nu zilnic, are efect benefic
asupra valorilor tensionale si asupra progresiei aterosclerozei.
Abstinenta completa este mai putin benefica, iar abuzul de alcool duce
la cresterea marcata a dezvoltarii aterosclerozei
 reducerea consumul de grasimi animale

II. Masuri farmacologice - exista la ora actuala multe medicamente

indicate in tratamentul hipertensiunii arteriale, alegerea schemei
terapeutice este insa de competenta medicului specialist. De mentionat ca,
este de preferat asocierea mai multor medicamente in doze mici in locul
monoterapiei, dupa un orar bine stabilit, pentru un control optim si
constant al valorilor tensionale. Este necesar un control medical periodic
pentru verificarea eficientei tratamentului si eventual, adaptarea acestuia
ca doze sau asocieri terapeutice.

Si un ultim sfat pentru persoanele cu hipertensiune arteriala, aflate in

tratament : cand mergeti la medic luati-va medicatia conform schemei
stabilite, nu omiteti tratamentul pe motiv ca vi se iau analize sau mergeti
la control; altfel tensiunea dumneavoastra va fi mai mare, iar eventuala
modificare a schemei de tratament poate fi daunatoare.

Cercetatorii au cautat cele mai recente analize privind medicamentele

pentru tensiunea arteriala si exercitiile fizice pentru tensiunea arteriala
sistolica (presiunea sangelui). Astfel, au impartit medicamentele:

 Inhibitori ECA (Inhibitorii enzimei de conversie a angiotensinei,

alcatuiesc o clasa de medicamente folosite in tratamentul hipertensiunii
arteriale).
 Blocante ale receptorilor angiotensinei-2
 Beta-blocante
 Blocante ale canalelor de calciu
 Diuretice

De asemenea, au clasificat si activitatile fizice:

 Rezistenta 1 (exercitii aerobice, mers pe jos, jogging si inot)

 Rezistenta 2 (antrenamente de forta, cum ar fi utilizarea greutatilor)
 Combinatii intre rezistenta 1 si rezistenta 2
Intensitatea a fost ridicata, moderata sau scazuta.

In cazul fiecarui studiu in parte, cercetatorii au inregistrat presiunea

sistolica a persoanelor care au luat medicamente sau care au facut
exercitii, dar si a unui grup de control, cu persoane sanatoase. Astfel, au
calculat variatia medie a tensiunii arteriale. Mai apoi, au comparat in
diverse grupuri, in functie de tipurile de exercitii fizice si de tipurile de
medicamente.

Care au fost rezultatele?

Cercetatorii au inclus 197 de studii bazate pe exercitiile fizice (10.461 de

participanti) si 194 de studii privind medicamentele (29.281 de
participanti).

In cazul tuturor participantilor, scaderea medie a tensiunii arteriale, care

poate fi atribuita exercitiilor fizice, a fost de -4,83 mmHg. Doar in cazul
persoanelor cu tensiunea arteriala ridicata, scaderea medie a tensiunii
arteriale, care poate fi atribuita exercitiilor fizice, a fost de 8,96 mmHg.

Exercitiile fizice pot fi un instrument puternic pentru reducerea si

controlul tensiunii arteriale. Totusi, oamenii nu ar trebui sa abandoneze
medicamentele. Scaderea tensiunii arteriale prin sport necesita timp si,
intr-o astfel de schimbare, trebuie sa fie consultat medicul.

Hipertensiunea intracraniana inseamna o crestere a presiunii din interiorul

craniului cauzata fie de cresterea in volum a creierului sau a cantitatii de
lichid, din cauza existentei unei tumori, hemoragii, infectii, accident
vascular cerebral fie ca efect secundar al unor medicamente.
 
In general, presiunea normala in interiorul craniului variaza intre 5 si 15
mm Hg; cand presiunea intracraniana se situeaza mult peste aceste valori,
ca in cazurile severe, sangele este impiedicat sa vascularieze structurile
cerebrale, iar acestea nu mai sunt oxigenate, generand astfel complicatii si
simptome, precum ameteala, durerea de cap "in casca", tulburari ale
vederii, precum incetosarea, aparitia punctelor negre sau luminoase,
ingustarea campului vizual, zgomote in urechi si instalarea unui tiuit
(tinitus).
Hipertensiunea intracraniana benigna
Hipertensiunea intracraniana benigna este, de asemenea, cunoscuta sub
numele de hipertensiune intracraniana idiopatica. Cresterea presiunii in
interiorul craniului nu are o cauza specifica si apare mai ales la femeile
tinere si supraponderale.
Hipertensiunea intracraniana benigna provoaca dureri de cap si, uneori,
tinitus si ar putea sa fie tratata la domiciliu cu medicamente prescrise de
medic, precum diureticele (cum ar fi acetazolamida), pentru a evita
consecintele (de pilda, orbirea).

Tratamentul pentru hipertensiune intracraniana

Tratamentul pentru hipertensiunea intracraniana se face, de obicei, la

internarea in spital si depinde de cauza acesteia. Tratamentul poate
include corticosteroizi injectabili, diuretice sau barbiturice administrate
intravenos, care reduc cantitatea de lichid din craniu si reduc presiunea.
In plus, pacientul trebuie sa ramana culcat cu fata in sus si cu spatele
inclinat la 30 de grade, pentru a facilita drenarea fluidului cerebral. Se va
evita deplasarea capului, deoarece acest lucru creste presiunea din vasele
de sange.

Simptomele de hipertensiune intracraniana

 Simptomele hipertensiunii intracraniene includ:

 dureri de cap;
 modificari ale vederii;
 greata;
 varsaturi;
 ameteli.
O persoana cu aceste simptome ar trebui sa mearga la un spital cat mai
repede posibil, pentru a diagnostica in primul rand cauza si pentru a putea
incepe tratamentul adecvat.

Simptome ale hipertensiunii intracraniene acute:

- o durere de cap constanta (cand simti ca iti zvacneste capul) - aceasta se

poate agrava dimineata sau cand tusesti
- vedere dubla sau incetosata
- pierderea temporara a vederii
- senzatie de rau
- ameteala si iritabilitate.
Hipertensiunea intracraniana cronica poate avea drept rezultat pierderea
permanenta a vederii, desi tratamentul poate ajuta la reducerea acestui
risc.
Unii pacienti se confrunta cu pierderea temporara a vederii la un ochi sau
la ambii ochi, care poate dura cateva secunde.
Unii pacienti cu hipertensiune intracraniana idiopatica nu au niciun fel de
simptome, iar afectiunea este detectata in timpul unui examen ocular de
rutina.

Tipuri de hipertensiune intracraniana

Hipertensiunea intracraniana idiopatica este o afectiune in care

lichidul care exista in jurul creierului se afla la o presiune mai mare decat
cea normala. Acest lichid, care este similar cu apa, este numit lichid
cefalorahidian (sau cerebrospinal). El nu doar ca "inveleste" creierul, ci se
afla si in jurul maduvei spinarii si "captuseste" si anumiti nervi, inclusiv
nervii optici.
Idiopatic este un termen medical care inseamna, de fapt, ca nu este
cunoscuta cauza unei afectiuni. Cu toate acestea, medicii stiu ca exista
mai multi factori importanti care cresc riscul de a avea hipertensiune
intracraniana idiopatica:
* Cel mai frecvent factor de risc este cresterea in greutate sau faptul ca
pacientul este supraponderal.
* Anumite medicamente cresc riscul unei persoane de a suferi de
hipertensiune intracraniana idiopatica. Printre acestea se numara
antibioticele (tetracicline), steroizii, dozele mari de vitamina A si
hormonii de crestere.
Hipertensiunea intracraniana poate fi cronica sau acuta.
Hipertensiunea intracraniana poate sa debuteze subit - de exemplu, drept
rezultat al unui traumatism sever la cap, al accidentului vascular cerebral
sau al unui abces cerebral. Aceasta situatie este cunoscuta
drept hipertensiune intracraniana acuta.

De asemenea, ea poate fi o problema persistenta, care dureaza de mai

mult timp - cunoscuta sub numele de hipertensiune intracraniana
cronica. Aceasta situatie este rara si uneori nu se stie exact de ce se
intampla sa creasca presiunea intracraniana.

Hipertensiunea intracraniana cronica poate fi periculoasa daca nu este

diagnosticata si daca nu sunt tratate cauzele ei. Ar trebui sa mergi la un
medic specialist cat mai repede cu putinta daca medicul tau suspecteaza
ca suferi de hipertensiune intracraniana.